Foaia Noastră, 1987 (Anul 37, nr. 1-52)
1987-01-02 / nr. 1
în focarul economiei naţionale Greşeli din trecut - sarcini de viitor De cînd s-a destrămat echilibrul economic mondial, iar valurile înalteale crizei au ajuns şi pînă la noi, economia naţională a Ungariei a fost nevoită să ia în seamă trei criterii economice importante. Primul loc îl ocupă menţinerea capacităţii de plată faţă de străinătate, respectiv plătirea punctuală, la timp, a datoriilor şi dobînzilor, iar pe deasupra încă într-un ritm prin care să se reducă treptat sau chiar să stagneze rata de creştere a unor împrumuturi. Iar această sarcină dublă trebuia rezolvată astfel, ca concomitent, să se realizeze şi cel de-al treilea factor economic: să se menţină nivelul de trai atins, chiar să şi crească, conform noilor posibilităţi. Aceste sarcini idificile, economia maghiară a reuşit să le înfăptuiască în mod promiţător cu cîţiva ani în urmă, cînd, pe la începutul anilor optzeci s-a dezmeticit din marea buimăceală a situaţiei mondiale modificate. Dar încă spre sfîrşitul celui de-al VI-lea plan cincinal şi în cursul celui de-al V 11-lea s-a putut întrezări că pînă la sfîrşitul deceniului situaţia noastră economică nu va deveni mai uşoară. Pe lingă succesele considerabile, demne de laudă, viaţă economică nu s-a putut debarasa nici în cele din urmă de numeroase greutăţi, iar o seamă de ţeluri economice, legate de modernizarea procesului tehnologic productiv nu au putut fi atinse. Structura producţiei nu s-a modificat la timp şi în măsura presupusă pe planul economiei naţionale, iar ca atare nu s-a putut intensifica livrarea pe piaţa mondială a produselor noastre, care nu fac faţă în măsura cerută concurenţei şi parametrilor calitativi. întreprinderile, fabricile şi uzinele au valorificat flexibiltatea şi mobilitatea lor productivă şi organizatorică doar în mică măsură şi nu fără contradicţii şi tensiuni interne. Baza celor opt ore de muncă încă mai lasă mult de dorit, folosirea timpului de muncă nu este mulţumitoare, precum nici situaţia investiţiilor noi, cu atît mai mult, cu cît perioada de amortizare a acestora nu a putut fi redusă. La toate acestea se mai adaugă şi cîteva slăbiciuni ale legislaţiei financiare, economice, unele măsuri şi regulamente nereuşite, cointeresarea materială prea redusă şi încă cîţiva factori obiectivi cum ar fi seceta din ultimii ani, oscilaţiile repetate ale preţului petrolului, care pentru noi s-a modificat tot în mod negativ, precum şi climatul politic internaţional, neavantajos în sensul cuceririi de pieţe noi. Văzînd şi apreciind toate acestea, cel de-al XII-lea congres al partidului atrage atenţia asupra posibilităţii de mobilizare a tuturor rezervelor existente încă în economia noastră, asupra necesităţii activizării unor posibilităţi latente, asupra urgenţei de restabilire a echilibrului economic intern şi extern, avizînd necesitatea menţinerii şi creşterii treptate a nivelului de trai al celor ce muncesc. Măsura şi modul în care au reuşit toate cele propuse la congres în primul an al actualului cincinal au fost apreciate în mod critic de şedinţa din 19-20 noiembrie 1986 a Comitetului Central, cînd s-a constatat că înviorarea dezvoltării economice nu s-a resimţit nici în această perioadă, cheltuielile - şi aici intră şi datoriile care trebuie plătite altor ţări, dar şi cele interne - au depăşit încasările. Dezvăluind cauzele acestei situaţii, Comitetul Central a stabilit iarăşi printre factori creşterea greutăţilor în relaţiile economice şi comerciale externe, sporirea piedicilor economice externe, slăbicunea muncii noastre, scadenţele calitative din producţie, lipsa eficienţei conducerilor unităţilor economice care toate nu au putut fi lichidate din timp şi, în măsura necesară. E drept că producţia alimentară are de înfruntat o serie de piedici serioase, generate din continuarea unor cicluri agricole nefavorabile, din cauza preţurilor reduse ale produselor agricole pe plan mondial, şi în urma embargoului ţărilor capitaliste în privinţa alimentelor din ţara noastră, datorită catastrofei de la Cernobîl. Dar şi în privinţa aprovizionării pieţei interne au rămas nerezolvate o seamă de probleme şi dificultăţi. Sistemul nostru de planificare, reglementare şi orientarea pieţei s-a acomodat anevoios noilor condiţii de înviorare economică de peste hotare. Ca atare nu a reuşit să asigure concordanţă permanentă între interesul economiei naţionale şi interesele întreprinderilor. Prea puţine măsuri s-au luat pentru prevenirea unor calamităţi care puteau fi prevăzute sau presupuse în privinţa asigurării pieţelor noi sau a păstrării pieţelor externe stabile. Nici în privinţa dezvoltării continue a pieţei externe nu s-au luat toate măsurile. Dezvoltarea economică a împiedicat-o şi devalorizarea morală a celor opt ore de muncă, ştirbirea aprecierii morale şi materiale a muncii cinstite. In multe cazuri s-a omis orice spirit critic împotrivia muncii superficiale, de proastă calitate, iar munca cinstită nu a fost apreciată în mod cuvenit. Din toate aceste constatări se conturează în mod evident ce trebuie făcut în 1987, respectiv în următorii ani ai celui de-al VII-lea cincinal. Esenţialul trebuie să fie ca punctul de greutate să cadă pe înfrîngerea stavilelor care stau în calea prosperări noastre economice in raporturile internaţionale, să se facă totul pentru o lărgire impetuoasă a comerţului exterior, prin creşterea nivelul calitativ şi productiv al produselor noastre industriale şi agricole. Pentru toate acestea este necesară ridicarea nivelului conducerii, asigurarea condiţiilor politice, sociale şi personale adecvate pentru o mai eficientă şi mai grabnică îmbunătăţire a activităţii economice. Toate acestea presupun o muncă conştientă, consecventă şi chibzuită, o muncă disciplinată, coordonată, prin sporirea cointeresării, printr-un consum combaterea eficientă a risipei, prin cumpărare. Acest principiu îl oglindeşte bine recenta adoptare a poziţiei date publicităţii la începutul lui decembrie ’86, pe baza căreia locurile de muncă să nu ridice salariile pînă la 1 aprilie a.c. Hotărîrea Comitetului Central în sine rămîne literă seacă, dacă nu interpretăm pasajele în mod dialectic, conform trăsăturilor specifice din mediul nostru, dacă nu interpretăm în mod creator toate cele trasate de hotărîre; iar pe de altă parte, această analiză va trebui urmată de anumite decizii concrete, măsuri eficiente, toate în scopul accelerării dezvoltării economice. După şedinţa din noiembrie a C.C., dezbaterea directivelor a avut loc pe plan judeţean. Apreciind concluziile anului 1986, de pe acum pot fi trasate sarcinile concrete pentru anul 1987. Iar aceste sarcini nu mai pot fi amînate nicidecum Péter E. Kőváry |------------- * ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE ANUL XXXVII NR. 1 VINERI 2 IANUARIE 1987 8 PAGINI 1,80 FT Peisaje de iarnă ClND NICI UN FIR DE IARBĂ nu mai poate fi găsit prin păduri şi pajişti, animalele pădurilor sunt nevoite să se acomodeze voinţei omului. Din fericire, în tot mai multe gospodării silvice se pregătesc iesle cu furaje şi adăposturi pentru vînatul mare, ca aceste animale hărţuite de ninsoare şi ger să ierneze cît mai bine. IN ŞIR CA LA PARADĂ - stau fazanii împuşcaţi de vînătorii amatori. Nici nu e o mare „faptă de arme” împuşcarea fazanilor acum, iarna, cînd păsările speriate stau tupilate de frică, Zgribulite de frig. In oala gospodinelor cu siguranţă că le va fi mai cald . .. „SANIE CU ZURGĂLĂI - frumoşi sînt căluţii tăi!” - o ţine cîntecul. Dar cîtă atmosferă străbate o asemenea plimbare cu sania trasă de cai prin regiuni minunate, într-o lume albă, ca de basm, o ştiu doar cei care au trăit o astfel de emoţie.