Foaia Noastră, 1989 (Anul 39, nr. 1-52)

1989-01-06 / nr. 1

La familia Ţirle „Să întinzi rătişe cit mai g­re şi mîndră, să ai un an lung, bun şi fericit c­­­u bunicii noştri în fi­­ea lor de Anul Nou, fă­­,rătişe” cu această o­sărbătorim noi azi­­ unui an şi începutul ..eu? Le-a mai rămas ,la vrajă acestor sărbători alendaristice de iarnă? Ce­şteaptă oamenii de la noul an, cu ce speranţe începe noul an şi cum s-au pregă­tit pentru noul an­­ aceste întrebări le-am pus în fa­milia Tirle din Micherechi. I-am vizitat tocmai pe ei şi din motivul că fata soţi­lor Tîrle, Maria s-a măritat in anul 1988 cu un băiat un­gur, Ferenc Éliás, care tră­ieşte azi la casa Măriei, prin­tre oameni români. Aceste căsătorii mixte aduc oare schimbări în tra­diţiile noastre, în păstrarea acestora, ori tinerii aceştia şi le însuşesc? Dumneavoastră veţi afla în continuare cum devin săr­bătorile noastre interesante pentru ceilalţi oameni, iar după scurt timp trăind prin­tre noi, cum le simt deja şi ale lor. Primele impresii mi le-au spus părinţii, mărturisîndu­­mi că darul cel mai frumos al anului trecut a fost spo­rirea membrilor familiei cu soţul Măriei. Crăciunul şi Revelionul a devenit astfel pentru ei una dintre cele mai bucuroase sărbători din ultimii ani. - Feri, cum ţi-ai petrecut primele sărbători de iarnă la Micherechi? - Crăciunul şi Revelionul au trecut asemănător ca în satul meu natal. Cel mai mult timp l-am petrecut la Micherechi (unde locuim), deşi i-am vizitat şi pe părin­ţii mei, care trăiesc la Bu­cşa. Pregătirile pentru Cră­ciun (­ împodobirea pomu­lui, pregătirea cadourilor­­) au fost cele obişnuite şi cu­noscute de mine. Dar în me­niul cinei sînt diferenţe: la noi se pregăteşte tradiţional peşte, pe cînd aici cu totul altceva. Cei mai interesanţi au fost pentru mine colindă­torii, aşa ceva la noi în sat nu am văzut niciodată. La cuvintele lui Feri mi­­am dat seama că la noi în sat intr-adevăr nu prea mai există mîncăruri legate de aceste zile. Dar şi-au pier­dut rolul şi „făţişele”. Aproa­pe în fiecare casă se găteşte altceva.­­ Despre mîncăruri aş spune atît, mi s-a adresat nană Marişcă: - De Crăciun într-adevăr gătim aproape întotdeauna altceva. In anul acesta, de exemplu, am fă­cut iepure cu salată franţu­zească! însă la Anul Nou tot ne legăm cu ceva de stră­moşi. Astfel nu fierbem ni­ciodată păsări, fiindcă se zice că găina îţi duce norocul din casă. Ca atare gătim car­ne de porc, cîrnaţi. - Da pier unele tradiţii şi din pricina noului mod de viaţă­­ a continuat bace Toader. încă şi noi, acum cîţi­­va ani, umblam pe la prie­teni, pe la rude, pe la ve­cini. Azi aproape nu mai avem timp nici pentru ast­fel de vizite, munca sporită durează în întregul an. O singură zi a mai rămas, cind ne întîlnim în cercul rude­lor de ziua Sfîntului loan .. . Ne lipsesc aceste întîlniri, aceste clipe liniştite şi pline de sentimente, mai ales în lumea de azi.­­ Ce ne spune cel mai mic membru al familiei, feciora­­șul Tibi? - Eu sînt cel mai norocos. Din pregătiri îmi revin lu­crurile mai plăcute: eu îm­podobesc aproape singur po­mul de Crăciun, dar tot eu primesc și cele mai multe cadouri... în anul acesta tare m-am bucurat cînd am despachetat un ceas ... I-am întrebat pe tineri, ce programe au fost organizate în comună. Am aflat că, în afară de discotecă, nimic. Au rămas doar vizitele la prie­teni ... Ce aşteptaţi de la anul 1989, a fost ultima mea în­trebare.­­ Ca tineri căsătoriţi, în anul acesta ne vom încerca pentru prima dată norocul cu foliile. Ar fi bine să cîş­­tigăm nişte bani, să putem începe economisirile pentru întemeierea căminului pro­priu - şi-a exprimat dorinţa Marica. - Noi doi avem aceleaşi planuri, aceleaşi griji cu Ma­rica - mi-a spus zîmbind Feri. - Eu aş dori ca anul să fie cit mai scurt, să termin cit mai repede cu şcoala şi să încep să lucrez - mi-a măr­turisit Tibi, care de altfel învaţă de zugrav, moştenind meseria tatălui şi care încă de pe acum ajută mult ta­tălui. - Ce să spun?! Ar fi bine dacă ar sosi timpul cînd nu ar trebui să lucrăm atîta şi am cîştiga banii meritaţi, da­că în viitor nu s-ar mai scumpi nimic în magazine..., dacă cu banii cîştigaţi i-am putea ajuta pe copii în con­struirea casei . . . Mă tem ca nu cumva, sosind timpul în­suratului, să nu mai putem ajuta feciorul nostru. Casa asta, care va fi a lui şi a soţiei sale, peste cîţiva ani va necesita­­ rînd pe rînd reconstrucţii. De unde vom ajuta cu bani, dacă lucruri­le se vor schimba pe cum se vesteşte?...­­ mi-a înşirat mama îngrijorată. - Azi toată lumea e neli­niştită. Nu mai ştim ce ne aduce viitorul. Vedem doar atît că faţă de cîţiva ani, lucrăm tot mai mult şi tot mai cu greu. Nu mai ştim cum se vor modifica împre­jurările vînzării legumelor produse de noi. Nu mai ştim dacă vom putea ajuta copiii la întemeiarea căminului lor?! .Aştept doar un singur lucru de la anul 1989: să fim sănătoşi, ca să trăim şi să muncim în pace, în liniş­te, dar nu numai la noi, ci în întreaga lume - mi-a spus cu ochi visători tatăl. Cu toţii suntem­ preocupaţi de întrebări asemănătoare la începutul acestui nou an. Ne-a rămas un singur spri­jin - încrederea. - aria - „ E nelinişte peste tot ” Armonie paşnică în jurul mesei festive Sănia­ţi­mictu­rl! Cu prilejul sărbătorilor de iarnă au sosit numeroase felicitări şi urări de bine din toate colţuri ţării şi de­­peste hotare la adresa redacţiei noastre. Mulţumim tu­turor Cititorilor şi colectivelor de muncă - şcoli, coo­perative agricole, unităţi economice - care ne-au adre­sat salutări la răscruce de ani, încă o dată mulţumim pentru aceste gînduri frumoase şi încă o dată multă să­nătate, pace şi fericire tuturor celora care au citit pînă acum sau celora care vor citi de acum încolo „Foaia noastră”. Colectivul redacţional SfatuL pJiAaLtttpjJlAU'' Pedagogia temelor pentru acasă Devenind elev, copilul îşi schimbă statutul său, fiind­că de acum el preia datoriile vieţii de şcolar. O parte din acestea sunt legate de efec­tuarea temelor pentru acasă. Temele de acasă au un mare rol informativ şi for­mativ în viaţa elevilor. De felul cum se ocupă părinţii, încă din primele clase de realizarea lor, va depinde fondul de pregătire, ce se va adăuga, apoi, la temelia for­mării intelectuale generale ulterioare a copilului. Iată de ce temele de casă, ca sar­cină specifică a muncii ele­vului, trebuiesc cunoscute de părinţi pentru a putea să-şi aducă într-o măsură mai mare aportul la realizarea lui­de către copii în familie. Temele pentru acasă con­stituie activitatea pe care elevii trebuie să o execute acasă. Aşadar, temele nu sunt o „corvoadă” pe care ar avea-o de făcut elevul, ci ele reprezintă o parte inte­grantă a muncii şcolare, o continuare a activităţii des­făşurate pînă atunci în cla­să. Această sarcină este în­deplinită acasă, fără supra­vegherea directă a cadrelor didactice, motiv pentru care ele solicită o mai mare in­dependenţă şi iniţiativă din partea elevilor. Greşesc acei părinţi care se amestecă în modalitatea de efectuare a temelor; fiecare elev trebuie să se descurce singur în re­zolvarea lor, iar de nu a în­ţeles să întrebe la şcoală. Buna organizare şi desfăşu­rare a acestei etape din ac­tivitatea şcolară a elevilor solicită, din partea părinţi­lor, cunoaşterea cîtorva ches­tiuni: scopul şi importanţa tem­elor pentru acasă, tipuri de teme, norme privind da­rea acestora, în fine, reguli didactice de rezolvare a te­melor. în practica şcolară există o mare varietate de tipuri de teme pentru acasă, în funcţie de obiectul de în­­văţămînt, de scopul urmărit, de forma în care sunt exe­cutate. Astfel, la matematică se dau ca teme pentru a­­casă, exerciţii, probleme, construcţii geometrice, mă­surători; la literatură elevii sunt solicitaţi să studieze o­­pere literare care nu s-au studiat în clasă, să caracte­rizeze personaje, să efectu­eze lucrări scrise de sinteză etc. După scopul urmărit, unele teme vizează fixarea cunoş­tinţelor de învăţare (lectura temei din carte, efectuarea de exerciţii, etc.). Rezolva­rea de exerciţii şi probleme, executarea unor lucrări prac­tice pe baza cunoştinţelor însuşite de elevi, contribuie la fixarea mai temeinică a cunoştinţelor, la formarea unor deprinderi de muncă. Alte teme urmăresc familia­rizarea elevilor cu sistemati­zarea cunoştinţelor (extrage­rea ideilor principale, efec­tuarea unor scheme de sis­tematizare). în fine, sunt te­me prin care se urmăreşte aplicarea în practică a cu­noştinţelor însuşite, analize gramaticale, confecţionarea de material didactic, lucrări de îngrijire a plantelor şi animalelor. Foloasele, sau utilitatea te­melor pentru acasă rezultă şi din aportul­­acestora la realizarea unor sarcini edu­cative: obişnuirea cu munca ordonată, îndeplinirea con­ştiincioasă a îndatoririlor, fo­losirea raţională a timpului liber, priceperea de a lucra cu mijloace de infomaţie (dicţionare, enciclopedii, a­­tlase, reviste, ziare), forma­rea deprinderilor de autoin­struire. Temele pentru acasă sunt executate în forme diferite. Unele îi cer elevului să pre­gătească răspunsul oral la anumite întrebări, altele cer efectuarea unor lucrări scri­se, rezolvarea de probleme, compuneri, desenarea de hărţi. Sînt apoi teme care cer o activitate practică: con­fecţionarea unor obiecte, în­treţinerea culturilor. în sfîr­­şit, elevii pot primi şi teme cu caracter combinat, con­fecţionarea unui obiect indi­­cînd şi planul grafic şi cal­culele de construcţie. Dintr-o cercetare am con­statat că rezultatele foarte bune le obţin acei elevi care, de îndată ce vin de la şcoală, servesc masa şi se joacă puţin, apoi se ocu­pă de temele de casă. Mama unui băiat şi a unei fetiţe, fruntaşi amîndoi la învăţă­tură, ne-a spus următoarele: „De cum vin de la şcoală - spunea ea - copiii mei se spală pe mîini, mănîncă, se joacă şi apoi fiecare la locul lui începe să-şi faca teme­le. Ei încep cu temele, nu cu lecţiile care ar urma a doua zi, ci cu cele care deja le-au fost predate în ziua aceea, pentru că au totul clar în minte. Apoi, ei fac o pauză şi după aceea îşi în­cep temele pe care le au pentru a doua zi. Temele de casă sunt un lu­cru serios. Este greşită poziţia unor elevi care răspund că nu au nici o te­mă pentru a doua zi, fiindcă nu este zi, în care elevii să nu aibă ceva de învăţat (de citi lecţia, de memorat, de rezumat o bucată, de scos ideile principale etc.), pentru data viitoare. Şi citirea să înţeleagă singur, în pregăti­rea temelor, el poate (şi trebuie să facă aşa) să în­trebe la şcoală cum să fi procedat. Temele de casă e necesar să fie efectuate zil­nic, chiar dacă copilul are note. Numai în acest chip, legînd pregătirea de la şcoa­lă cu cea de acasă, vom reu­şi să realizăm oameni între­gi, obişnuiţi de mici cu munca ordonată şi cu simţul datoriei. P. P. VINERI 6 IANUARIE 1989

Next