Foaia Românească, 2000 (Anul 50, nr. 1-52)
2000-01-07 / nr. 1
IM: 7 IANUARIE 2000 FOAIA ROMÂNEASCĂ © în atitudinea conducătorilor de frunte ai Fidesz-ului se constată un fel de nedumerire, confuzie, constată Tölgyessy. în democraţiile parlamentare nu e uzual să fie separate cele două funcţii ale premierului şi ale preşedintelui de partid. Dacă într-un partid se ciocnesc două direcţii politice o astfel de soluţie poate periclita eficienţa guvernului. Iar dacă se impune o singură voinţă, atunci ce rost mai are separarea. Evident, i-ar folosi partidului Fidesz dacă o personalitate cu greutate s-ar ocupa de treburile partidului în „post principal.” Deocamdată însă nu se arată nici un semn că acest partid ar dori să mărească, metodic, puterea organizaţiei sale. Cercetările opiniei publice semnalează încă din toamnă o superioritate socialistă, conform căreia, dacă acum s-ar desfăşura alegerile, aceştia ar obţine cu siguranţă majoritatea absolută. Azi, datele economiei, sunt într-adevăr pozitive, dar oamenii nu trăiesc din indicatorii produselor brute ale ţării, ci judecă pe baza experienţelor zilnice. Iar media salariului real încă multă vreme nu va depăşi nivelul anilor optzeci, în timp ce diferenţele de venituri, şi mai ales cele » » de avere au crescut brusc. Oamenii nu simt, nu sesizează că ar funcţiona principiul randamentului. Abia mai sunt oameni care să fie mulţumiţi cu condiţiile »i lor de viaţă. Alegătorii leagă tot mai des nemulţumirile lor de scandalurile vieţii publice. Cetăţenii sunt convinşi că partidul Fidesz nu e mai puţin corupt decît partidul socialiştilor. Deşi victoria electorală, a partidului Fidesz poate fi consemnată ca o exigenţă a „mîinilor curate”. La ora actuală, în cea mai mare parte, s-au epuizat muniţiile majorităţii parlamentare, în anul bugetar următor nu vor începe programe majore privitoare la transformarea societăţii. Părerea lui Tölgyessy este că după formarea guvernului a început bine activitatea. Din partea alegătorilor a primit împuternicire şi îndemnuri ca să facă schimbări în structura societăţii moştenite, ceea ce nu se putea face fără conflicte. Dar se pune întrebare: ce scop au confruntările? Transformări şi schimbări sau, pur şi simplu, întărirea poziţiilor de putere. Dintre reformele mai de seamă s-a realizat doar sistemul nou de sprijinire socială a familiilor. Țara, ce suferă de nenumărate necazuri, ar necesita un guvern capabil, dar confruntările, în cele mai multe cazuri, au doar ca scop cîștigul de teren al puterii. Cea mai mare parte a energiilor Fidesz s-au consumat pentru zdrobirea puterii economice şi a „hinterlandului” de presă a rivalilor politici, şi nu în ultimul rînd, pentru întărirea clientelei proprii. Ca atare guvernul vrea să schimbe raporturile civile existente nu ca valorile, instituţiile şi normele statului juridic, ci numai curînd printr-o nouă clientură, însă în acest fel nu slăbesc mult condamnatele „structuri kadariste”, ci mai mult se întăresc, fiindcă doar personajele se schimbă. Desigur există şi în democraţiile moderne sisteme de patronare, şi în dese cazuri e mai benefic pentru întreaga societate dacă guvernul mituie chiar pe cîte-un politician, în loc să-i realizeze programul, însă Fidesz-ul, prin bătăliile sale veşnice, abia a influenţat raporturile sociale de forţă mai adînci, prin atitudinea sa violentă, arogantă i-a iritat nu numai pe socialişti, ci încetul cu încetul a întors împotriva sa o bună parte a societăţii maghiare. Capul guvernului, continuă Tölgyessy, duce o politică a puterii, dar în multe cazuri nu respectă regulile de bază ale acestei politici, în loc să împartă adversarii şi să-i unească pe aliaţi, face tocmai invers, uneşte opoziţia şi divizează coaliţia. Necontenit se apucă de noi lupte, fără să termine războaiele anterioare, fără să-şi dea seama că nu poate repurta o victorie totală. Un succes îl poate însemna doar faptul că pentru dreapta de mijloc se crează dintr-o stare de echilibru nefavorabilă un dezechilibru ceva mai favorabil. Politicienii Fidesz-ului parcă s-ar fi ameţit de ordinea diviziunii puterii, de sistemul constituţional al frînelor şi contrabalanţei. Tölgyessy consideră că structura de bază a democraţiei ungare nu s-ar fi avariat, dar cultura politică a ţării a suferit mari pierderi. Cel mai mare partid de guvernare încalcă prea des norme, valori şi oameni, confirmînd parcă tendinţa (cunoscută în societatea maghiară), conform căreia totul e permis, doar e nevoie de forţă. Faţă de grijile ţării însă guvernul se dovedeşte tot mai slab. Forţa a devenit sforţare, voinţa a devenit neînduplecare. Strategia reuşită faţă de mass-media din prima etapă s-a sufocat, afirmă Tölgyessy. în campania electorală Fidesz-ul a schiţat încă o realitate virtuală prezentabilă, care a atras sute de mii de alegători, însă o guvernare durabilă nu se poate baza doar pe un marketing politic iscusit. Iar mai nou acest partid nici nu „comunică” cu adevărat bine: tot mai frecvente se constată pripeală, declaraţii goale. Ca urmare a permanentelor gradomanii, partidul a alunecat pe o pantă periculoasă de discreditare. Tabăra din 1998 a Fidesz-ului a unit oameni feluriţi. Pînă acum premierului nu i-a reuşit să menţină un echilibru potrivit între aceştia. Deciziile, în bună parte, exprimă ideologia noilor pături mijlocii ambiţioase, dar aceste decizii se confruntă deseori cu deficitarii transformărilor de piaţă. Noul sistem de soluţionare a şomajului este capabil de funcţionare numai în acele localităţi, în care de regulă numai aceia nu ajung la muncă, care nu prea vor să lucreze. în ţara aceasta, sursa puterii de stat nu poate fi decît poporul ungar. Sfînta Coroană nu poate primi de drept public nici în parte. Prin faptul că partidul vrea să aducă coroana în Parlament, guvernul dezbină din nou, și nu unește țara... Majoritatea guvernamentală rămîne laolaltă doar prin amintirea succesului. După şirul insucceselor ușor se va destrăma tabăra electorală unită doar în momentul alegerilor. Micii agrarieni se pronunţă de pe acum mai energic pentru exigenţele lor, la fel şi partidul MDF (Forumul Democrat Ungar) se gîndeşte la formarea unui profil independent, marcant. Interesul elementar al partidelor de dreapta este ca primul cetăţean al ţării să fie un astfel de om, care uneşte naţiunea şi are un prestigiu ce nu poate fi pus la îndoială. Tölgyessy declară că - după mult timp - acum s-a angajat la un interviu politic, în speranţa că se poate influenţa opinia publică în direcţie opusă. Fiindcă azi se pare explicată tendinţa socialiştilor, care din nou au şansa să obţină singuri majoritatea parlamentară. Toate problemele partidului socialist le rezolvă Fidesz-ul, ei, socialiştii abia trebuie să facă ceva. Vădit, pe socialişti deocamdată îi pune „pe roate” patima răsplătirii cu vîrf şi îndesat a insultelor, mulţi dintre ei au învăţat doar atît: trebuie să fie tot atît de necruţători ca cei de la Fidesz. Politicienii socialişti, nu de mult încă melancolici deprimaţi, mult timp nu prea şi-au găsit locul. Acum sînt tot mai conştienţi, mai convingători, deşi partidul lor are multe şi mari greutăţi. Tabăra socialiştilor e compusă şi azi din aceia, care îşi amintesc de era kadaristă ca de timpul ascensiunii lor personale. Partidul socialiştilor, în bună parte, este închistat în cultura politică a acoliţilor săi pe cale de îmbătrînire. Baza lor ideologică pretinDupă părerea lui Tölgyessy, actualul partid SZDSZ pare un copac uscat de trei pătrimi. Conducătorii partidului ar dori să aibe succese, dar nu află limbajul potrivit care ar mobiliza alegătorii. Liberii democraţi, prin politica conducătorilor lor de azi, apoi prin coaliţie sunt vinovaţi că structura tripolară a partidelor a devenit bipolară. Interesul elementar atît al ţării, cît si al Fidesz-ului este să înfăptuiască schimbări fundamentale de conţinut şi nu de la stil. Ar trebui renunţat la munca improvizată de asalt, ce nu aduce nici un rezultat pozitiv, şi să se treacă la o transformare de guvern mai bine cugetată. Opinia publică se schimbă, dar dacă a pornit odată într-o anumită direcţie, nu se poate schimba uşor traiectoria. Dacă, alegătorului, îşi formează o părere hotărîtă despre un partid, aceasta nu se mai poate schimba în faţa ţintei. Deci, nu a rămas prea mult timp pentru corecţii. Şi nu e indiferent cînd şi unde se va ■ai opri pierderea popularităţii Fidesz-ului. în încheiere, Tölgyessy a declarat că nu e bine dacă cineva, la vîrsta de 42 de ani, spune că totul s-a sfîrşit. Totuşi el, acum se pregăteşte să se retragă din viaţa politică şi să nu mai candideze ca deputat parlamentar în ciclul următor. Despre această decizie l-a anunţat pe Viktor Orbán încă în ianuarie 1999. Dar nu e vorba numai de el singur, constată Tölgyessy. MDF-ul şi SZDSZ-ul nu prea îşi va redobîndi gloria veche. Dacă şi Fidesz-ul se pierde, atunci nu mai rămîne doar elita socialistă. Pentru nimeni nu e bine dacă un partid politic, oricare ar fi el, rămîne fără rivali adevăraţi. Tölgyessy nu crede în tendinţe fatale, după părerea lui schimbările au întotdeauna şanse. De data aceasta se pare că Fidesz-ul a primit o critică aspră, dar obiectivă, şi nu din partea opoziţiei, ci din partea unui membru al partidului, Gh. Santău Această constatare o face Péter Tölgyessy în titlul articolului său, apărut pe pagina a 23-a cotidianului Népszabadság din 11 decembrie 1999. Iar în subtitlul aceluiași articol constată că, după părerea lui, toate problemele Partidului Socialist Ungar (MSZP) se rezolvă de Uniunea Tinerilor Democraţi (FIDESZ). Péter Tölgyessy (42 de ani), fostul preşedinte al Uniunii Liberilor Democraţi (SZDSZ), azi deputat parlamentar al Fidesz-ului, l-a informat pe premierul Viktor Orbán că nu mai participă la alegerile din anul 2002. In interviul dat ziaristului Ervin Tamás el a analizat: care sunt motivele pentru care consideră greşită politica guvernului şi consideră necugetată ideea separării funcţiilor de premier şi de preşedinte de partid. A mai explicat după părerea lui cum anume s-a sufocat marketingul politic, iniţial reuşit, pentru ce din nou Partidul Socialist Ungar conduce lista de popularitate, fără să se fi reînnoit sau cel puţin să se fi apucat de pregătirea unui program politic serios, de o mulţime de exigenţe, care se confruntă deseori şi pe care nu prea se poate întemeia un program coerent. Socialiştii, în poziţia puterii, reprezintă mai degrabă voinţa grupărilor de elită, fiind numai în opoziţie de stînga. Mult timp s-a crezut că socialiştii nu au un conducător marcant, capabil, care să însemne o concurenţă cu Viktor Orbán. Azi se pare, la fel ca în anul 1994, că simţul politic al lui Gyula Horn funcţionează mai bine, nu e nimic de făcut şi programul partidului înseamnă: alegerile următoare trebuie cîştigate. De o jumătate de an s-a părut că Miklós Németh este salvatorul socialiş-tilor. Acum însă uşor se poate că László Kovács, care şi-a regăsit rolul elegant de diplomat, să devină un adversar şi mai periculos al lui Viktor Orbán. Faţă de energicul premier, pentru publicul care s-a săturat de atitudinile agresive, poate fi mai simpatic reţinutul fost ministru de externe. Nu se poate şti încă de ce este capabil Miklós Németh în condiții parlamentare, dar se prea poate, că asta nici chiar Németh nu o știe încă poate și din acest motiv întîrzie atît de mult decizia sa.