Foaia Românească, 2000 (Anul 50, nr. 1-52)

2000-01-07 / nr. 1

IM: 7 IANUARIE 2000 FOAIA ROMÂNEASCĂ © în atitudinea conducătorilor de frunte ai Fidesz-ului se constată un fel de ne­dumerire, confuzie, constată Tölgyessy. în democraţiile parlamentare nu e uzual să fie separate cele două funcţii ale pre­mierului şi ale preşedintelui de partid. Dacă într-un partid se ciocnesc două di­recţii politice o astfel de soluţie poate periclita eficienţa guvernului. Iar dacă se impune o singură voinţă, atunci ce rost mai are separarea. Evident, i-ar folosi partidului Fidesz dacă o personalitate cu greutate s-ar ocupa de treburile partidu­lui în „post principal.” Deocamdată însă nu se arată nici un semn că acest partid ar dori să mărească, metodic, puterea or­ganizaţiei sale. Cercetările opiniei publice semnalea­ză încă din toamnă o superioritate soci­alistă, conform căreia, dacă acum s-ar desfăşura alegerile, aceştia ar obţine cu siguranţă majoritatea absolută. Azi, da­tele economiei, sunt într-adevăr poziti­ve, dar oamenii nu trăiesc din indicato­rii produselor brute ale ţării, ci judecă pe baza experienţelor zilnice. Iar media salariului real încă multă vreme nu va depăşi nivelul anilor optzeci, în timp ce diferenţele de venituri, şi mai ales cele » » de avere au crescut brusc. Oamenii nu simt, nu sesizează că ar funcţiona prin­cipiul randamentului. Abia mai sunt oa­meni care să fie mulţumiţi cu condiţiile­­ »­i lor de viaţă. Alegătorii leagă tot mai des nemulţumirile lor de scandalurile vieţii publice. Cetăţenii sunt convinşi că parti­dul Fidesz nu e mai puţin corupt decît partidul socialiştilor. Deşi victoria elec­torală, a partidului Fidesz poate fi con­semnată ca o exigenţă a „mîinilor cura­te”. La ora actuală, în cea mai mare parte, s-au epuizat muniţiile majorităţii parlamentare, în anul bugetar următor nu vor începe programe majore privitoare la transformarea societăţii. Părerea lui Tölgyessy este că după for­marea guvernului a început bine activi­tatea. Din partea alegătorilor a primit îm­puternicire şi îndemnuri ca să facă schimbări în structura societăţii moşte­­nite, ceea ce nu se putea face fără con­flicte. Dar se pune întrebare: ce scop au confruntările? Transformări şi schimbări sau, pur şi simplu, întărirea poziţiilor de putere. Dintre reformele mai de seamă s-a realizat doar sistemul nou de spriji­nire socială a familiilor. Țara, ce suferă de nenumărate necazuri, ar necesita un guvern capabil, dar confruntările, în cele mai multe cazuri, au doar ca scop cîștigul de teren al puterii. Cea mai mare parte a energiilor Fidesz s-au consumat pentru zdrobirea puterii economice şi a „hin­terlandului” de presă a rivalilor politici, şi nu în ultimul rînd, pentru întărirea cli­entelei proprii. Ca atare guvernul vrea să schimbe raporturile civile existente nu ca valorile, instituţiile şi normele statu­­lui juridic, ci numai curînd printr-o nouă clientură, însă în acest fel nu slăbesc mult condamnatele „structuri kadariste”, ci mai mult se întăresc, fiindcă doar perso­najele se schimbă. Desigur există şi în democraţiile moderne sisteme de patro­nare, şi în dese cazuri e mai benefic pen­tru întreaga societate dacă guvernul mituie chiar pe cîte-un politician, în loc să-i realizeze programul, însă Fidesz-ul, prin bătăliile sale veşnice, abia a influ­enţat raporturile sociale de forţă mai adînci, prin atitudinea sa violentă, aro­gantă i-a iritat nu numai pe socialişti, ci încetul cu încetul a întors împotriva sa o bună parte a societăţii maghiare. Capul guvernului, continuă Tölgyessy, duce o politică a puterii, dar în multe cazuri nu respectă regulile de bază ale acestei politici, în loc să împar­tă adversarii şi să-i unească pe aliaţi, face tocmai invers, uneşte opoziţia şi divizea­ză coaliţia. Necontenit se apucă de noi lupte, fără să termine războaiele anterioa­re, fără să-şi dea seama că nu poate re­purta o victorie totală. Un succes îl poa­te însemna doar faptul că pentru dreapta de mijloc se crează dintr-o stare de echi­libru nefavorabilă un dezechilibru ceva mai favorabil. Politicienii Fidesz-ului parcă s-ar fi ameţit de ordinea diviziunii puterii, de sistemul constituţional al frînelor şi contrabalanţei. Tölgyessy con­sideră că structura de bază a democraţi­­­ei ungare nu s-ar fi avariat, dar cultura politică a ţării a suferit mari pierderi. Cel mai mare partid de guvernare încalcă prea des norme, valori şi oameni, confirmînd parcă tendinţa (cunoscută în societatea maghiară), conform căreia to­tul e permis, doar e nevoie de forţă. Faţă de grijile ţării însă guvernul se dovedeş­te tot mai slab. Forţa a devenit sforţare, voinţa a devenit neînduplecare. Strategia reuşită faţă de mass-media din prima etapă s-a sufocat, afirmă Tölgyessy. în campania electorală Fidesz-ul a schiţat încă o realitate virtu­­ală prezentabilă, care a atras sute de mii de alegători, însă o guvernare durabilă nu se poate baza doar pe un marketing politic iscusit. Iar mai nou acest partid nici nu „comunică” cu adevărat bine: tot mai frecvente se constată pripeală, de­claraţii goale. Ca urmare a permanente­lor gradomanii, partidul a alunecat pe o pantă periculoasă de discreditare. Tabăra din 1998 a Fidesz-ului a unit oameni feluriţi. Pînă acum premierului nu i-a reuşit să menţină un echilibru po­trivit între aceştia. Deciziile, în bună parte, exprimă ideologia noilor pături mijlocii ambiţioase, dar aceste decizii se confruntă deseori cu deficitarii transfor­mărilor de piaţă. Noul sistem de soluţio­nare a şomajului este capabil de func­ţionare numai în acele localităţi, în care de regulă numai aceia nu ajung la mun­că, care nu prea vor să lucreze. în ţara aceasta, sursa puterii de stat nu poate fi decît poporul ungar. Sfînta Co­roană nu poate primi de drept public nici în parte. Prin faptul că partidul vrea să aducă coroana în Parlament, guvernul dezbină din nou, și nu unește țara... Ma­­joritatea guvernamentală rămîne laolal­tă doar prin amintirea succesului. După şirul insucceselor ușor se va destrăma ta­­băra electorală unită doar în momentul alegerilor. Micii agrarieni se pronunţă de pe acum mai energic pentru exigenţele lor, la fel şi partidul MDF (Forumul Democrat Un­gar) se gîndeşte la formarea unui profil independent, marcant. Interesul elementar al partidelor de dreapta este ca primul cetăţean al ţării să fie un astfel de om, care uneşte naţiu­­nea şi are un prestigiu ce nu poate fi pus la îndoială. Tölgyessy declară că - după mult timp - acum s-a angajat la un interviu politic, în speranţa că se poate influenţa opinia publică în direcţie opusă. Fiindcă azi se pare explicată tendinţa socialiştilor, care din nou au şansa să obţină singuri majo­ritatea parlamentară. Toate problemele partidului socialist le rezolvă Fidesz-ul, ei, socialiştii abia trebuie să facă ceva. Vădit, pe socialişti deocamdată îi pune „pe roate” patima răsplătirii cu vîrf şi în­desat a insultelor, mulţi dintre ei au în­văţat doar atît: trebuie să fie tot atît de­­ necruţători ca cei de la Fidesz. Politicie­nii socialişti, nu de mult încă melanco­­lici deprimaţi, mult timp nu prea şi-au găsit locul. Acum sînt tot mai conştienţi, mai convingători, deşi partidul lor are multe şi mari greutăţi. Tabăra socialişti­lor e compusă şi azi din aceia, care îşi amintesc de era kadaristă ca de timpul ascensiunii lor personale. Partidul soci­aliştilor, în bună parte, este închistat în cultura politică a acoliţilor săi pe cale de îmbătrînire. Baza lor ideologică pretin­După părerea lui Tölgyessy, actualul partid SZDSZ pare un copac uscat de trei pătrimi. Conducătorii partidului ar dori să aibe succese, dar nu află limbajul po­trivit care ar mobiliza alegătorii. Liberii democraţi, prin politica conducătorilor lor de azi, apoi prin coaliţie sunt vinovaţi că structura tripolară a partidelor a de­venit bipolară. Interesul elementar atît al ţării, cît si­­­­ al Fidesz-ului este să înfăptuiască schim­bări fundamentale de conţinut şi nu de l­a stil. Ar trebui renunţat la munca impro­vizată de asalt, ce nu aduce nici un re­zultat pozitiv, şi să se treacă la o transfor­mare de guvern mai bine cugetată. Opi­nia publică se schimbă, dar dacă a por­nit odată într-o anumită direcţie, nu se poate schimba uşor traiectoria. Dacă, alegătorului, îşi formează o părere hotărîtă despre un partid, aceasta nu se mai poate schimba în faţa ţintei. Deci, nu a rămas prea mult timp pentru corec­ţii. Şi nu e indiferent cînd şi unde se va­­ ■a­i opri pierderea popularităţii Fidesz-ului. în încheiere, Tölgyessy a declarat că nu e bine dacă cineva, la vîrsta de 42 de ani, spune că totul s-a sfîrşit. Totuşi el, acum se pregăteşte să se retragă din via­ţa politică şi să nu mai candideze ca de­putat parlamentar în ciclul următor. De­spre această decizie l-a anunţat pe Viktor Orbán încă în ianuarie 1999. Dar nu e vorba numai de el singur, constată Tölgyessy. MDF-ul şi SZDSZ-ul nu prea îşi va redobîndi gloria veche. Dacă şi Fidesz-ul se pierde, atunci nu mai rămîne doar elita socialistă. Pentru nimeni nu e bine dacă un partid politic, oricare ar fi el, rămîne fără rivali adevăraţi. Tölgyessy nu crede în tendinţe fatale, după părerea lui schimbările au întot­deauna şanse. De data aceasta se pare că Fidesz-ul a primit o critică aspră, dar obiectivă, şi nu din partea opoziţiei, ci din partea unui membru al partidului, Gh. Santău Această constatare o face Péter Tölgyessy în titlul articolului său, apărut pe pagina a 23-a cotidianului Népszabadság din 11 decembrie 1999. Iar în subtitlul aceluiași articol constată că, după părerea lui, toate problemele Partidului Socialist Ungar (MSZP) se rezolvă de Uni­unea Tinerilor Democraţi (FIDESZ). Péter Tölgyessy (42 de ani), fostul preşedinte al Uniunii Liberilor Democraţi (SZDSZ), azi deputat parlamentar al Fidesz-ului, l-a infor­mat pe premierul Viktor Orbán că nu mai participă la alegerile din anul 2002. In interviul dat ziaristului Ervin Tamás el a analizat: care sunt motivele pentru care consideră greşită politica guvernului şi consi­deră necugetată ideea separării funcţiilor de premier şi de preşedinte de partid. A mai explicat după părerea lui cum anume s-a sufocat mar­ketingul politic, iniţial reuşit, pentru ce din nou Partidul Socialist Un­gar conduce lista de popularitate, fără să se fi reînnoit sau cel puţin să se fi apucat de pregătirea unui program politic serios, de o mulţime de exigenţe, care se con­fruntă deseori şi pe care nu prea se poa­te întemeia un program coerent. Socia­liştii, în poziţia puterii, reprezintă mai degrabă voinţa grupărilor de elită, fiind numai în opoziţie de stînga. Mult timp s-a crezut că socialiştii nu au un condu­­­cător marcant, capabil, care să însemne o concurenţă cu Viktor Orbán. Azi se­­ pare, la fel ca în anul 1994, că simţul politic al lui Gyula Horn funcţionează mai bine, nu e nimic de făcut şi progra­mul partidului înseamnă: alegerile urmă­toare trebuie cîştigate. De o jumătate de an s-a părut că Miklós Németh este salvatorul socialiş-­­tilor. Acum însă uşor se poate că László Kovács, care şi-a regăsit rolul elegant de diplomat, să devină un adversar şi mai periculos al lui Viktor Orbán. Faţă de energicul premier, pentru publicul care s-a săturat de atitudinile agresive, poate fi mai simpatic reţinutul fost ministru de externe. Nu se poate şti încă de ce este capabil Miklós Németh în condiții par­lamentare, dar se prea poate, că asta nici chiar Németh nu o știe încă poate și din acest motiv întîrzie atît de mult decizia sa.

Next