Foia de Agricultură Practică, 1859 (Anul 2, nr. 7-10)
1859-09-01 / nr. 9
139 FOLIE DE AGRICULTURĂ Mamu înfățoșatu la D. Cor, întăiul interpretu al ambasadei franceze și iamu depusu chestiunea țeranilor cerăndu sfatu. D. Cor mă sfătui de a mă adresa la marele Veziru Reșiid Pașa la care însuși mă și recomendui. Cu unu memoaru în formă de petiție mă adresamu la marele Veziru spuindui pricina isgonirei mele din creară, îndreptă țăndu mă de culpa pentru care eramu espatriatu și îndemnăndul de a pune măna pe chestimnea țeranilor mai 'nainte de a cădea aceasta în măna Rușilor sau a Austrienilor. Marele Veziru mă recomendai lui Ismail Pașa ministrul de comerțu căruia asemene tănguindu mă și espusă cu chestimnea țeranilor. Ismail Pașa mă recomendui lui Aali Pașa, ministrul trebilor streine și lui Rusdi Pașa ministrul de resbelu și prin acesta cunoscuiu pe toți cei mai însemnați Turci din Constantinopole și li dăduiu la toți cuvenita relațiune de starea țeranilor așa încătu după unu anu amu agiunsu de mi s'au cerutu oficialu de cătră Nure din Beiu, întăiul dragomanu al Înaltei Porți, unu memoaru despre chestiunea țeranilor Pe drumul acesta al memoarelor, publicitatea, mu era cu totul nefolositoare, înse, ca să nu mă abatu de la giuruința dată D-lui Loghin și Golescu, plecăiu la Brusa și scos diu 10 copii de pe scrierea chestiunei țăranilor pe care le împărțiu pe la amicii politici. Una din aceste copii au avutu și N. Bălcescu care vorbește de dănsa în cpestions economidueu des Rinsiraptes culege și materialurile de care are trebuință. Una din aceste copii dădui lui Nuredin Beiu, carele au însărcinatu pe Dlui Alecu S. Catargiu, atunci membru biuroului de traducere, dea o tălmăci din Romănește în Franțuzește. Sfărșitul au fostu că miniștrii Otomani s'au încredințatu de nevinovăția mea și de dreptatea causei țeranilor și m'au onoratu cu considerarea lor. Prin D. Novaes m'amu făcutu atăta de bine cunoscutătu Etemu Pașa, dascalul de Franțuzește al Sultanului s'au interesatu de soarta mea și a scrierilor mele și m'au arătatu drumul ca să mă zănguescu și Sultanului de nedreptatea ce mi s'au făcutu isgonindumă din țeară pentru sprijinirea ce amu făcutu chestiniei țeranilor. În sfărșitu, Miniștrii mă prezentă de Director al școlei Împărătești de agricultură, dar opoziția mă împedecă de a foncționa. Mă folosiu de opoziție și mă tănguiu marelui Vreiru carele după lui Fuad Pașa omu dădu deplină crezare de totu cei spunemu despre țerani și făcu ca să fiu și numit deadreptul de cătră Sultanul director școalei de agricultură. Între acestea speiră și Grigorie Ghica Voevodu carele în amnistie mă cuprinsăse și pe mine, șimu făgădui a mă aduce în țeară spre a face în Moldova o shoală de agricultură. Pre Înse cănd la plecare, mă trimisu de ferăin Moldova, pomeniț cu coloneul Mavrodin, Domnitoriu, spre ami spune că nu mă poate lua. Domnitoriul ămu spusă oposiția făcută de principele Valahiei Știrbeiu prin Domnul Titovu ambasadorul Rusescu în Constantinopole. Aceasta mă adusă iarăși la chestiunea țăranilor, și mă făcu a înduoi activitatea și apărarea de prigonire. Așezămăntul din 1851 ămu căzu în mănă, și combătăndul mă încredințăm că miniștrii turci cauta în chestiunea dintre boieri și țerani se înpace, cumu zicea Ismail Pașa, oaia cu lupul. Esperiința așezămăntului din 1851 nu au simentatu dorita dragostea între oae și lupu, căci acelastă împacare nu era cu putință și de acea cănd să căuta a se opri resbelul de Orientu și să făceau conferințele în Constantinopole pentru a se pune la cale viitorul Principatelor au venitu iarăși vorba la chestiunea țăranilor. N'au lipesu apărătorii boierescului de pe lăngă ambasadorii puterilor Europei, nici de pe lăngă miniștrii Înaltei Porți. Înse acumu să părăsisă ideea de a se împăca oaia cu lupul și să cauta de a se face dreptate De acea în conferință s'au unitu cu toții a pune în pricipiu rescumpărarea boierescului. Memoarul ce amu datu la acestu ocazionu l'amu publicatu și în Jurnalul de Constantinopole și în îndeosăbi și lamu împărțitu pretutindene pe la presă și cabine. raporturile -