Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)

1889-01-15 / nr. 51

a aNCL I ff«. 51. bonamente. Pe «u ... 14 lei. Pe (» Iutii . 7 TJii ffo. IO bani, npi-ÂL.ïS H^IDE3P;E2ïTIDIE3ïT Apare Joia şi Duminica. Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor Români Asociaţi laşi strada Baston No. 7. ANUNCIURI. l’arma 1 V 20 b rândul „ 111 30. . Insn timu şi re l'tit - !­ * \ 5 . Jj § i t» p rV n;: .uJ *•­ Xl£c.'î|Sl\v^ - Zn$/. în 14 ianuarie 1880. Guvernanţii se fac proşti ori sunt de rea credinţa * In urma re^c6tei ţeranilor, acei cari contribuesc la tote sarcinele ţerei şi în schimb nu li s’a dat nimic,—s’a cons­tatat miseria ace­stor nenorociţi,—şi gu­vernul s’a crezut dator a le veni in a­­jutor.— A sir* în unele judeţe, au scos câte o m­oşieră in vânzare publicând-o prin „Monitor”, cu dreptul de a o cumpără ţeranii, în loturi de la 5—10 jh­ectare, in­ă numai acei cari vor face cerere scrisă în trei luni de la publi­care. Este in deobşte cunoscut că imensa majoritate a locuitorilor de ţară nu ştiu carte, dar cei puţini care ştiu, nu citesc „Monitorul Oficial“, aşa că ar putea rămânea necun­oscută atât legea cât ai terminat (io)aplicarea Sunt însă prin Comune unii învăţă­tori, fii de seteni, care se interesează de sorta acestor nenorociţi, şi-i chia­­m­ă în zilele de serbători la ei acasă, arătându-le dreptul ce au de a cere şi cumpără pământ, şi se oferă a le face actele necesarie. Pentru a’i atrage in mimer mai ma­re, le spune că guvernul s’a hotărât a le da pământuri numai cei ce vor cere, aşa că prin acest mijloc adună mulţimea şi le face cererile necesare la autorităţile respective.­­­ Ce se întâmplă însă? Primarii şi sub-prefecţii, văzând a­­dunaţi ţeranii la casa profesorului ori a altui fruntaş din sat,­’şi imaginea­ză că acolo se consfâtuesc asupra im­­proprietărirei lor, aleargă de indată în oraş spâimântaţi, merg de a drep­tul la Prefectură şi dau alarma că în comuna lor se propagă idei socialiste, ori se aţită locuitorii la revoltă. De îndată se găsesc naivi ori cuco­naşi din elita ciocoiască, care se fac ecoul tuturor nătăreilor şi susţin ace­­laş lucru. De aci se nasce curentul Anti-Socialist şi Anti-Radical. Apoi una din două : Ori guvernanţii noştri când au făcut legea şi au publicat vănzarea pămân­tului in loturi la ţerani, s-au gândit a o aplica de bună credinţă, şi dacă dau crezământ cu atâta uşurinţă turbura de­şertăciunelor, nu pricep cea ce fac. Ori, sunt de rea credinţă, şi vor să îndeplinească tote formele gale de a­plicarea unei legi, şi când e vorba de realitate ţipă ei cei dintâi şi caută a deschide porţile temniţei, a celor ce vo­­eac a inlesni aplicarea ei. Trebuie odată să înceteze acest sis­tem de guvernar­e şi această meschină aplicare a legilor. Ar fi mai bine ca Primarii şi sub­­prefecţii, să adune pe locuitori în Zii­lele de serbători, la Primărie ori Bise­rică, şi se le arate­ ce legi au in fa­voarea lor, şi cu ce formă se pot fo­losi de ele ,—căci alt­fe­l ele rămân li­teră mortă şi neaplicabile. Să nu se umble cu termine fatale faţă cu dânşii, —căci acesta pote da loc la noi nemulţumiri din partea lor şi cu drept cuvânt,—înse acestea nu vor mai pu­tea fi înlăturate prin cele trei somaţiuni ale lui Roseti-Carp. t­rebuie dat la sară şi cei din ora­şe, şi se le dea mână de ajutor ca se ««tiip;nnea—\tv~~cei -ocr-r a s* ov formele, caută să ucidă isce­dinţi ne­vinovate ce-şi caută dreptul lor. Lipsa de control şi de simţ naţional Est,« o lege pentru încurajarea in­dustriei naţionale, după care se acor­dă diferite favoruri şi scutiţi acelor cari infiinţeză o fabrică în ţară. S’a avut în vedere de sigur desvoltarea industriilor şi procurarea de mijloce de existenţă pentru lucrătorii români. Lucrul însă se presintă tot­fel în re­alitate. S’a înfiinţat de diferiţi evrei nişte fabrici în ţară, afară de unica de la Buhuş a d-lui Alcaz, şi tote au ob­ţinut scutiri şi favoruri pe 15 ani, iar in ele nu vedem de­cât sute de evrei şi evreice lucrând, fără a fi un român de zare. Ore acesta a fost scopul în­fiinţării legei ? Să vedem streini în ţa­ră la noi, în loc să stea peste graniţă şi produsul lor să fie cel puţin supus la taxele vamal­e şi comunale, pe când acum e scutit­ă de acestea ? De sigur că nu. Mulţi spun că boerii sunt­ venduţi evreilor şi că nu’s în stare se facă nici o pedică streinilor din ţară ori de a­­fară, chiar când ne-ar zugruma. Pînă la un punt faptul se adivereş­­te. Toleranţa cea mare a streinilor, decoraţile date evreilor şi cele­laite favoruri, ne arată că mergem în con­tra intereselor naţionale. Duminică 15 ianuarie 1889, trebue dar să se gândească‘toţi b­­menii de bine şi cu durere pentru ţară la mijlocele de indreptarea reului, şi fa­­vorurile fabricelor să nu se dea decât acelor ce vor avea tun num­r deter­minat de lucrători romani, iar au streini, ratică ? Să nu fim nepăsăto­r, căci pe calea economică mai uşor se înganunchlză o naţiune de­cât chiar în urma unui resbel perd­ut. Să nu lăsăm dar ciocoii şi streinii să copleşească ţara. Cestiunea fiind prea impor­tantă, pro­mitem a reveni asupra ei. Prea multa libertate?! De cât­va timp asistăm la un spec­tacol, pe cât de scârbos, pe a­sta de trist, pe care ni-l oferă stressa guver­namentală, fi­e că este nevoie absolută­­ pentru binele poporului! a se re­strînge pu­ţintel libertăţile pe cari ni le dă Cons­­tit­u­ţia. Şi ştiţi care şi causa ce-a îndemnat pe reacţ­une a cere restrîngerea liber­tăţilor ? Reuşita câtor­va liberali la a­­legerile parţiale cari­ au avut loc Zi­­lele trecute, reuşita socialistului Las­car Veniamin şi mişcarea grupului ra­dical. Iată mobilul care­ a împins pressa plătită să încerce a pregăti în ţară un teren favorabil lor, până ce guvernul îşi va realiza dorinţa antetere de a res­trînge libertăţile. Scârbos şi trist, rol jlocă în special „Epoca“, organ pus sub tutela minis­trului Al Lahovary. Acest­a^,iar, care înainte de venirea junimiştilor la câr­­ma treblor ţării, era ce­ mai nedisci­plinat, întrecând te La, pressa prin ve­hemenţa limbajului şi necuviinţa sti­lului seu, care la cel mai­­ însemnat atac contra libertăţilor îşi făcea o da­torie a striga, alăturea cu cei mai în­flăcăraţi democraţi, acest diar, astă­zi, când­­şi-a vârât pănă în cote mâne­le în fondurile poliţieneşti, merge cu ne­ruşinarea pănă la a afirma c­ă se sim­te o nevoie absolută pentru a se res­­trînge libertăţile, faţă cu ventul demo­cratic care bate de la un capăt pănă la celă­l­alt al ţarei ! Dar uită bre „Epoca“ că, în opozi­ţie, ea a fo­s una din cele mai înfo­cate apărătore a libertăţilor ? Uită ca bre că, după alegerile generale de do­­m­ânb ea se încerca să dove­dească că ţara, Europa întreaga chiar, e conser­vator» ? Dacă este aşa, cum o pote ne­linişti aşa de mult mişcarea de joc-Reuşita socialistului Lascar Veniamirr"** să fi bagat bre griza în guvernul ac­tual ? Ar fi ridicol din cale afară să se susţie acesta. Totuşi alegerea unui al treilea de­putat socialist va fi pentru guvern o scusă la îndeplinirea marelui seu scop : restrîngerea libertăţilor. Tendinţele reacţionarilor noştri sunt în destul de cunoscute. Ştim cu toţii că conservatorii, în diferite oeas­uri, s’au pronunţat contra libertăţilor ce ni se dă Constituţiunea. Mai ştim apoi că însuşi şeful conservatorilor a rostit memorabila trasă : „avem mai multe li­bertăţi la noi de­cât la Diana !“ I­OCX, n. __i­_ I de guvernul reacţionar contra pretin­­selor mişcări so­caliste, nu este de­cât un semnal prevestitor al voinţei gu­vernului reacţionar de a ştirbi liber­tăţile publice. Interpelarea unui senator şi a unui deputat din majoritate asupra unor pretinse uneltiri socialiste nu însamnă altă­ceva de­cât perfecta înţelegere în-­ tre majoritate şi guvern asupra ope­rei destructure ce o pregătesc. Faţă dar cu propaganda făţişă şi li­psit­ă de ori­ce put­ere, ce-a început-o pressa poliţienească contra libertăţilor publice, este de datoria presse! libe­rale să ţie ţara într’o continuă agitare şi să urmăr­escă de aprop nelegiuitele scopuri ale reacţiunei, pentru a le pu­tea din timp demasca. Reacţiunea ’şi-a ales pe soc­alişti drept cal de bataie , consecinţ­­la res­­trîngerea libertăţilor însă le vor îndu­ra toţi adversarii regimului, ţara în­treagă ! Aceasta este cea mai intimă dorinţă a lor. Să veghi­m dar! Scandalul de la Cameră. Indată ce d. Kogălniceanu a termi­ne discursul seu în chestia por­to-fran­­curilor partizanii guvernului, d. Eugen Ionescu, Ionescu,Marcus, Rosetti Max, etc., au inceput să strige închiderea

Next