Fulgerul, 1913-1914 (Anul 6, nr. 1-52)

1914-10-27 / nr. 52

Luni 27 octomvre 1914 ANUL VI. No. 52 (522) Un număr 10 bani. ABONAMENTE Pe an 8 lei Pe 6 luni ANUNCIURI Aig. IV 20 b. rândul III 30 luni şi reclame ABONAMENTE Pe an . Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul III 30 „ Inserţiunî şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT Apare in fiecare Luni ----- ♦ Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-Mare 8 lei. Făciţi ce titlu să punem aici?! De mult n’am scris în chestiunea politicei noastre externe de ceea ce-ar trebui să fie, nici de ceea ce va fi. Despre acestea ne vom ocupa altădată. Se vede, pe semne, că plictiseala universitarilor ieşeni ne-a cuprins şi pe noi. In loc de plictisală, am putea spune amorţirea energiei, a conştiinţei naţionale, a cumpănirei critice a lucrurilor, în sfârşit amorţire în tot ce priveşte îndeplinirea chemărei generaţiei actuale pentru binele ţărei şi pentru viitorul de libertate al fraţilor noştri. Ca să descriem starea spiritelor în Iaşi, în această privinţă, ar trebui să recunoaştem că într-adevăr univesitarii ieşeni conduc opinia de aici, că adică când o lasă ei domol, o lasă tot aşa opinia publică , când se agită ei, se agită şi ea; iar când ei cad mai mult într’un somn de neputinţă decât amorţeală trecătoare, cad şi ieşenii aşişderea. .Nu ni dă mâna şi nici voim să recunoaştem aceasta, şi mai bine trecem la altăceva. Ian să spunem ce se vede şi ce se află prin ţara noastră ? Pe de-o parte ţara neoficială e îndârjită contra Nemţilor şi a Ungurilor. Mai că ai pune ramaşag că musai, în scurtă vreme, cel mult în primavara anului viitor, ne vom bate cu ei. Nu-i vorbă, între cei din ţara neoficială se află câţiva la mie, cari, în public, nu vorbesc decât de Basarabia, de hatârul nu al Ungurilor exploatatori, ci al altor exploatatori dintre noi, din clasa politicianilor. In patru ochi însă şi cu intimii lor, nu găsesc cuvinte de-ajuns să se desvinovăţiască şi să ridiculezeze pe toţi austrofilii. Ţara oficială însă urmează încă, fără nici o schimbare, politica defunctului Rege Carol I de-a da tot ajutorul posibil Austriacilor. Ea permite să treacă prin ţara noastră, spre Turcia, zeci de mii de militari germani, ofiţeri şi comandele lor, să treacă sute de vagoane cu muniţii, submarine, mine şi aur din Germania pentru Turci. Nici o trecătoare de-ale noastre din Carpaţi nu numai că nu-i ocupată de armata română, dar nici macar fortificată sau pusă sub pază militară. Ea expediază grâne şi alte alimente din ţară pentru armata austriacă şi câte altele ce nu se ştiu ? ! Şi această ţară oficială nu lucrează numai de capul ei, ci este susţinută de fruntaşii partidelor zise din opoziţie. Ţara oficială n’a îndemnat pe militarii noştri să înveţe ceva din limba ungurească, cum ar trebui, dacă gândul i-ar fi să ne batem cu Ungurii. Vapoarele austriace au toată libertatea să transpoarte trupe austriace şi germane prin porturile noastre şi chiar poate să-şi aleagă punctele unde să presare prin Dunărea mine fluviale. Tot ea, ţara oficială, a desconcentrat rezervele armatei şi a retras din apropierea hotarelor dinspre Carpaţi toate trupele disponibile. Când vedem şi aflăm toate acestea, ce ne mai rămâne să credem, decât că ţara oficială ne duce poclon Nemţilor, ca apoi, pentru dânşii să nu vărsăm sângele, să vedem Moldova pustiită şi omorâtă de hatârul musteţelor unse cu seu ale Ungurilor sau de dragul perfidiei austriace ? Ne mai aşteptăm să mai vedem încă ceva din partea fruntaşilor autorizaţi ai partidelor noastre politice, adică a ţărei oficiale, şi anume să ne adulmece din ce în ce mai mult din amorţală în somnolenţă şi apoi într’un somn adânc, pentru ca, la un moment dat, ţara neoficială să se trezească că oştirile nemţeşti ne somează ca, până’n 24 de oare, să ne lepădăm de neutralitate şi să declarăm dacă mergem cu dânsele sau în contra lor. O asemenea eventualitate am discutat-o, în trecut, în două articole deosebite şi n’o mai dezbatem, căci e de prisos. Ţara oficială, însă, pare a compta pe o asemenea eventualitate, ca, la urmă, săşi justifice conduita contra tendinţelor neamului întreg. Şi aşa, dragii noştri cititori, deprindeţivă cu gândul că veţi merge cu Nemţii, luaţi înainte de ei ca slugi şi ca subjugaţi, cum fac acuma cu Turcii. Aşa se vede că au să meargă lucrurile; am fi însă fericiţi dacă contrariul se va întâmpla. Un lucru se ştie de toată ţara neoficială, că, în afară de puţini ofiţeri superiori, toată armata noastră e plină de ură contra Ungurilor şi Austriacilor, şi aceasta dă mult de gândit oricui. Dar nici de aceasta nu se vor sinchisi mulţi, căci aşa suntem noi cu toţii. Va fi un lucru şi mai frumos. Dac’a fi şi-azi să ne prostească Nemţii să mergem cu ei, cei mai îndrăzneţi din actualii mâncători ai triplei alianţe vor eşi cu prăjina ’nainte, susţinând că aşa a fost să fie chiar după însăşi voinţa lor, şi că, dacă înainte au vorbit altfel, au făcut-o ca să nu deştepte pe duşman. Ameninţări turceşti Turcii, ne ameninţă. Ziarele lor pretind a şti, din sursă diplomatică autorizată, că, în Transilvania şi Ungaria, stă concentrată o armată de 500.000 de Germani şi Austro-Ungari, gata să ne încalce neutralitatea, să treacă prin ţara noastră pentru a ocupa Basarabia şi Odesa, că va fi vai şi amar de noi, dacă vom căuta să ne opunem acestor planuri nemţeşti, căci România, în aşa caz, va avea soarta Belgiei, va fi ştearsă de pe harta Europei, iar pe teritoriul ei se vor dezlănţui cele mai crâncene lupte, cum lumea n a văzut încă. Concluzia se înţălege de la sine. In marele lor spirit de caritate, turcii ne sfătuesc să mergem alăturea cu Nemţii şi cu ei, în contra triplei înţălegeri. Aceste ameninţări, ca şi sfaturile ce ni le dau ziarele turceşti, şi, după ele, cele bulgăreşti, sunt aşa de ridicule şi de copilăreşti, încât nici n ar face să ne ocupăm de ele, dacă unite ziare româneşti nu le-ar fi relevat, băgând grija şi teama în unite spirite mai slabe de înger. In excesul lor de zel, ziarele turceşti, cu sursa lor diplomatică cu tot, uită două lucruri."" Armata belgiană număra, la începerea ostilităţilor, vr'o sută cincizeci de mii de oameni, pe cănd cea românească numără şase sute de mii, cu cea mai lesnicioasă putinţă ca această cifră să fie cu mult sporită. La atacul hoţesc al Belgiei, armata germană era în toată vigoarea şi plinătatea ei, pe când acum e spârcuită şi zecimală prin numeroasele lupte ce le-a avut de susţinut, le are şi le va mai avea încă contra Ruşilor, Francezilor, Englezilor, Belgienilor şi Şerbilor. Când bieţii Nemţi nau cu ce face faţă, cu succes, pe fronturile din Belgia, Francia, Polonia şi Serbia, ca să mai caute să cucerească şi Odesa, cu preţul duşmăniei noastre, ar fi ca şi cum celui chel i-ar trebui scufie de mărgărintare. In aşa împrejurări, cei slabi de înger pot dormi liniştiţi şi fără de grijă, iar prietenii (?) noştri Turci, în loc de-a nu da sfaturi din cari interesul lor nu lipseşte, în loc de-a se face unealta Nemţilor în căutare de sprijinitori, mai bine s'ar îngriji cum vor eşi ei înşişi din primejdioasa aventură în care sau aruncat orbeşte. Înveţe macar atâta lucru de la foştii lor prieteni şi actuali duşmani. Francezii, al cărora proverb prea înţelepţesc e . Caritatea bine-înţăleasă începe prin a fi aplicată sie însuş. Urmăriri sălbatice Primim numeroase plângeri că urmăririle pentru plata contribuţiilor fiscale se fac cu o străşnicie ce ajunge până la sălbătăcie. In timpul — ni se spune — când oamenii erau concentraţi, unii perceptori şi agenţii lor au sechestrat şi vândut avutul mobilizaţilor, fără leac de milă şi de cruţare. Unor familii de-ale acestor mobilizaţi li s’a vândut vaca din bătătură, lăsănduli nevestele şi copii peritori de foame. Va fi având statul — nu contestăm — nevoie de resurse. Poate că această nevoie să fie chiar mai mare de cât în timpuri normale. Nu ’i mai puţin adevărat insă că, in urmărirea contribuţiilor fiscale, s’ar cuveni să se ţie samă de timpurile de criză prin cari trecem, de stagnarea desăvârşită a afacerilor, de lipsa de muncă şi de câştig a muncitorilor şi, ca atare, d. ministru de finance să deie ordin subalternilor sei să lese treaba mai domol, cel puţin faţă cu acei pe cari situaţia economică actuală ii atinge în mod direct. ___ pentru Eroii noştri Comitetul monumentului pentru comemorarea soldaţilor din Regimentul Ştefancel Mare No. 13, cari-au căzut în campania din 1877-78 şi 1913 pentru patrie, aduce mulţumiri persoanelor de mai jos, cari-au binevoit a contribui cu suma de bani la strângerea fondului pentru înfăptuirea acestui monument. Lei .D-nii Borcea, profesor universitar 230.79 Dr. P. Calărăşanu, m. propr. 100.00 Vladimir Neter, avocat 100.00 Pandele Zamfirescu, m. propr.100.00 Iacob Fridman, comerciant 40.00 loan Popovici, veteran 20.00 La inaugurarea monumentului toţi donatorii vor fi invitaţi şi în special veteranilor donatori li se va rezerva un loc de onoare. Un cuvânt festiv La noi, pe lângă ziarele cotidiane, apar şi un număr de ziare săptămânale. De aceste din urmă mă voi ocupa acuma, cănd mi se iveşte prilejul să vorbesc de apariţia statornică şi neclintită a ziarului „Fulgerul“, care, cu acest număr, îşi încheie al şăsălea an de existenţă, pentru a păşi în al şăptelea, cu deplina încredere a ce-o au cititorii şi prietenii statornici în acest organ independent. Desigur mulţi dintre cititori nu-şi dau samă de greutăţile ce le întimpină un ziar independent, câtă circumspecţie în mersul şi în conduita ce trebue s'o aibă şi câte sacrificii morale şi materiale i se impune să le facă. Să-mi fie îngăduit, ca modest mânuitor al condeiului în domeniul gazetăriei şi colaborator statornic al Fulgerului, să spun că nimica nui mai greu şi mai cu multă răspundere, decât sarcina ce-o au ziarele independente săptămânale. Conducătorii lor trebue să aibă sufletul conştient şi mai cu deosebire o rară calitate: răbdarea fermă şi hotărâtă. Greul constă în alegerea materiei de scris, în primul rând , fondul, nuanţa, tonul pănă şi în cele mai mici ştiri şi informaţii ce se răspândesc „opiniei publice“ trebuesc cenzurate şi pe cât se poate de precise. Acolo se vede nota conduitei, cât şi punctalitatea ştirilor lansate, şi numai îndeplinind în mod inteligent această cerinţă, o gazetă independentă dă dovadă de cinste şi conştiinţă şi î şi poate asigura existenţa, fără sprijinuri lăturalnice, mai mult sau mai puţin curate. Nu a îngăduit ziarelor să adune şi pue în circulaţie ştiri false, inventate, aşa zise senzaţionale, cu cari să ameţească conştiinţa cititorului. De aceia ziarele independente şi mai cu deosebire acele cari apar săptămânal, au mai multă răspundere, întrucât au timpul a reflecta asupra celor ce se scriu în ele, lucru ce se pare a lipsi ziarelor cotidiene, în cari găsim multe, foarte multe articole ușoare, fără miez, necugetate matur, ceea ce face să fie mult comentate și câteodată cotidianele să întimpine neplăceri.