Gândirea, 1928 (Anul 8, nr. 1-12)

1928-08-01 / nr. 8-9

Pulpe, rebus cu aceiaș deslegare !... Astfel cânt anemice litanii fecioarelor ursite să plângă în zori. GLORII PENTRU MASCUL Slavă — sex în care s’a plămădit stâncă și ochiuri de cer. Slavă celui veșnic ațâțat, celui neodihnit, celui ce poartă în piept răsuflare lungă și fierbinte, iar în coapse însămânțate pornirile biruinții. Slavă frunții răsturnate în iureș, slavă iureșului pe creste despicate cu prăpăstii și înflorite cu jăratec. Slavă ochilor striviți în pleoape, ce încoardă ură și țâșnesc sclipiri. Slavă brațelor, cărnii în șerpuite pe oase de adolescent și înfrigurate de chemări. Slavă trupului și slavă sângelui. Sânge roșu și greu, pe care buzele l-ar sorbi ca pe vinul scurs între sâni de diavoliță. Sânge ce întărâtă, și scurmă în adâncuri, și freamătă mușchi, și înă­bușă, și orbește. Slavă — gură însetată, încleștată în hotărîri, nebună în furii, înspăimântătoare în pofte. Gură sălbatec deschisă în fața fruptelor, a vânturilor, a izvoarelor, a copacilor, a pietrelor. Gură arsă de arșița trupurilor albe și calde, comori de mângâieri nemângâiate, izvor de în­tunecate desfătări. Dinți perverși, biruitori, tăioși, ce­ se adâncesc în umeri căști, în pulpe turburate, în șolduri rotunjite de veninul înfrânărilor. Slavă chipului viril, slavă sfintei urâțenii, slavă oaselor ce sparg obrajii, și strâng buzele, și înalță fruntea sus, față în față cu zorii. Slavă ochilor ce poftesc toate, și fură totul, și stăpânesc toate. Slavă patimei, furtună ce pârjolește sufletul și-l purifică. Slavă masculului pur. Voi vlăguiții nopților sexuale, voi resemnații mediocrității a tot odihnitoare, voi scăpătați ai eroismului viril, voi bicisnici fii ai nămeților din peșteri, voi aromatice facle în bisericuțe senti­mentale, voi toți cei istoviți, desgustați, murinzi — îmbăiați-vă în ploaia rece și grea, sfărâmați pietre, sorbiți apă amară de mare! Sevă nouă vă dăruiește pământul și cerul. Suflet nou vă re­varsă soarele. Gânduri aspre vă străfulgeră țestele. Voiți! Vă nașteți din nou în virilitate. SUIȘURI NOSTALGICE Entuziasmul nu va mistui glasul. Adevărurile se vor rândui liniștite. Nu privesc drept mascul orice individ cu nume masculin. Există anumite condiții ale viri­lității, cari trebuesc împlinite. Renaștem în virilitate cum renaștem în creștinism , prin modificarea efectivă a vieței noastre, printr’o depășire, prin transfigurare. Se pot clasifica acele condiții în ca­tegorii și reduce în epitete? Virilitatea e o fenomenologie dinamică, un șir curgător de atitudini în fața realității, a sufletului, a lui Dumnezeu. De la masculul hirsut și jovial, purtând potențele sexului într'o sinceră inconștiență, la iluminatul născător al unei lumi valorificate și impuse celorlalți de voința lui — cât drum? Nu putem surprinde decât virilitatea în devenire — oricât de paradoxală ar părea mărturisirea aceasta. Un element esențial masculului, evident în toate fazele de evoluție, de la gestul primar al stă­pânului ce-și desfată trupul cu durerea altora la aspra renunțare ascetică — e fireasca funcționare a voinței. Femeile au nostalgia voinței. Se vor zdrobite — sau se întăriră în iluzoria voință a unui capriciu. Pseudo-masculii meditează asupra voinței, o disociază, o disprețuiesc, sau o acceptă în doze inofensive, cu risipă de entuziasm retoric. Voința pură — e un act pur masculin. Nu e fan­tezia cerebrală, ci experiența efectivă, fără sorți de izbândă într'o conștiință săracă în efluvii spi- 353

Next