Gazeta de Sud, ianuarie 1998 (Anul 4, nr. 858-880)
1998-01-05 / nr. 858
J. GAZETA de SUD IMM—BwM ACTUALITATE 858 /luni, 5 ianuarie 1998 Președintele Constantinescu răspunde monarhiei: Nu Vă prezentăm declarația fostului suveran al României în legătură cu decizia de a-și transmite drepturile succesorale fiicei sale, principesa Margareta. Această declarație a provocat neliniște în cadrul unor partide care au calificat gestul fostului monarh ca pe o tentativă de reinstaurare neconstituțională a monarhiei: „Privind către viitor, simt că trebuie să vă împărtășesc astăzi o decizie pe care am luat-o recent. Cînd a fost scrisă Constituția din 1923, pe care am repus-o în drepturi la sfîrșitul războiului și pe care comuniștii au înlăturat-o acum cincizeci de ani, femeile nu aveau foarte multe drepturi și erau excluse de la succesiunea la tron. De atunci multe s-au schimbat. Femeile acum votează și sunt alese în poziții de mare responsabilitate peste tot. Cele mai multe democrații europene au făcut demult aceste schimbări. Constituțiile monarhiilor moderne au fost și ele modificate, nu numai pentru a permite femeilor dreptul la succesiune, dar și pentru a permite primului născut, indiferent de sex, să succeadă la tron. Nu am sugerat niciodată că tradițiile noastre ar trebui păstrate împotriva realităților prezente. în acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele cînd Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. Nu am crezut niciodată că românii au nevoie de zeci de ani ca să revină la normalitate, cum unii sociologi au sugerat. Sunt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecțiune și încredere, în același fel în care au fost înconjurate reginele Elisabeta, Maria și Elena, cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată, alături de mine, regina Ana. Statutul familiei va fi amendat în consecință în viitorul apropiat. Conștient de responsabilitățile mele constituționale, pun soarta ei și a mea, ca întotdeauna, în mîinile poporului român. Finalmente, poporul va decide ceea ce eu doresc astăzi. Dar cred că înțelegeți de ce acum și nu în altă zi am dorit să vă împărtășesc punctul meu de vedere“. Declarația președintelui Emil Constantinescu , PDSR și PD l-au tras de mînecă pe președinte Președintele Emil Constantinescu șia prezentat sîmbătă seara poziția referitoare la situația ex-regelui Mihai. Prezentăm în continuare textul integral al declarației Președintelui Constantinescu: „Dragi compatrioți. Poate că s-ar fi cuvenit ca oamenii politici să fi dat dovadă de mai multă decență, pentru a lăsa poporului român, atît de încercat în ultimul an, răgazul de a-și sărbători în liniște Crăciunul și Anul Nou. Avînd însă în vedere situația creată, precum și solicitarea expresă adresată Președintelui României de către PDSR și PD, după consultările pe care le-am avut cu liderii partidelor din majoritatea parlamentară și cu primul-ministru, sunt în măsură să fac următoarele precizări: 1. In calitate de Președinte al României, declar că, pe durata mandantului meu, nu voi iniția și nu voi accepta schimbarea actualei forme de guvernămînt. Consecvent angajamentelor asumate în campania electorală, precum și faptului că, la învestirea mea, am jurat că voi respecta Constituția în vigoare, orice altă opțiune din partea mea ar fi și ilegală, și imorală. Ținînd seama de poziția tuturor partidelor parlamentare privind faptul că un referendum pe tema modificării actualei forme de guvernămînt nu este oportun, pot să afirm că această problemă este închisă. 2. Cît privește statutul fostului suveran, iau act de poziția exprimată de Guvernul României la 2 ianuarie 1998, conform căreia acesta are dreptul de a se stabili în țară cu condiția respectării Constituției din 1991, a autorităților statului alese în mod legal de către poporul român, și a protocolului de stat, îmi exprim de asemenea acordul față de propunerea Guvernului ca statutul regelui Mihai, în calitate de fost șef al statului român, să fie reglementat prin lege de către Parlamentul României. 3. După ce, în calitate de mediator între puterile statului, și între stat și societate, am luat act și am răspuns îngrijorării exprimate de PDSR față de respectarea Constituției și a autorității instituției prezidențiale, nu pot să nu constat că nici principalul partid de opoziție, nici președintele său, fost el însuși șef al statului român, nu au avut nici un fel de reacție atunci cînd liderul unui partid din actualul parlament și fost aliat la guvernare al PDSR, a propagat de la tribuna Parlamentului și prin presă idei cu totul potrivnice democrației, cînd a afirmat în mod iresponsabil că șeful statului român este agent străin, cînd a amenințat deschis cu violența, cu o justiție sumară și cu închisoarea pe reprezentanții aleși ai poporului sau ai puterii judecătorești, cînd a calomniat fără rușine persoane publice cu o conduită ireproșabilă. Aceste acțiuni și atitudini anti-democratice, îndreptate împotriva unor instituții fundamentale ale statului român, nu au suscitat niciodată, după alegerile din 1996, nici măcar o delimitare, și cu atît mai puțin un protest din partea PDSR: în tot acest răstimp, PDSR a preferat el însuși să denigreze continuu situația din România, inclusiv prin denunțuri adresate ambasadelor străine și forurilor internaționale. 4. în calitate de garant al independenței, suveranității și unității statului român, declar că nu voi tolera nici o acțiune politică, individuală sau colectivă, care ar putea pune în pericol, direct sau indirect, aceste atribute inalienabile ale statului sau stabilitatea democratică a țării. Declar că nu voi înceta să veghez la respectarea deplină a libertății de opinie a fiecărui cetățean, și în genere la respectarea întocmai a tuturor libertăților democratice. în același timp însă nu voi tolera ca vreo forță politică, oricum s-ar intitula ea, să pună în pericol integritatea și unitatea statului român, propunînd partide și politici separatiste. Nu voi tolera ca vreo forță politică, oricum s-ar intitulat ea, să afecteze încrederea românilor și a comunității internaționale în stabilitatea internă a țării. Ținînd seama de stabilitatea coaliției majoritare în actualul Parlament, desemnat prin alegeri libere, democratice și necontestate de nici o forță politică, de reglementările prevăzute în Constituția României și de opțiunea majorității cetățenilor ei, nu există în prezent nici un temei, nici legal, nici de fapt, pentru a organiza înainte de termenul stabilit prin lege consultarea electoratului. Pot, de aceea, să afirm că nici problema alegerilor anticipate nu prezintă nici un fel de oportunitate. 5. România se află, în anul care abia a început, în fața unor provocări de o covîrșitoare importanță pentru prezent și pentru viitor, în mare măsură, anul 1998 va decide asupra succesului reformei economice, asupra capacității noastre de a realiza o reformă globală, cum va decide și asupra perspectivelor noastre de integrare în structurile europene și euro-atlantice. Dincolo de interese mărunte de grup sau de partid, interesul general al țării ne cere să construim, cu acea cumpănire, solidaritate și responsabilitate care sunt proprii poporului român, o perspectivă clară pentru dezvoltarea României în secolul care urmează. Mă adresez, de aceea, tuturor forțelor politice responsabile, fie ele la putere sau în opoziție; tuturor liderilor de opinie și mai ales tuturor cetățenilor României: să lăsăm de-o parte discordia, să privim cu credință și cu speranță la propriul nostru viitor și să lucrăm împreună pentru binele țării și al fiecăruia dintre cetățenii ei. în final doresc să urez tuturor celor care-și petrec acum concediul «Sărbători Fericite!»; să le mulțumim celor care acum lucrează și tuturor un an mai bun. “ Președintele Emil Constantinescu a precizat, în intervenția televizată de sîmbătă, că declarația sa referitoare la garantarea actualei forme de guvernămînt are la origine solicitarea expresă adresată de PDSR și de PD. Liderul PD, Petre Roman, a fost primul om etic care a reacționat la anunțul fostului suveran de a se stabili în țară și de a o numi pe principesa Margareta succesoare a drepturilor și prerogativelor sale. Roman a declarat că a participat la dineul oferit de fostul suveran cu condiția ca întîlnirea să fie lipsită de sensuri politice contrare Constituției. Petre Roman a declarat că președintele României, care veghează la respectarea Constituției, trebuie să exprime un punct de vedere în legătură cu acest fapt. Roman a considerat că decizia Regelui Mihai de a o numi pe Margareta succesoare a sa este nepotrivită. La rîndul său, PDSR i-a cerut președintelui țării să adopte o atitudine clară și tranșantă în legătură cu intenția fostului suveran de a se stabili în țară și cu desemnarea principesei Margareta ca succesoare a sa. PDSR i-a solicitat președintelui să ceară Regelui Mihai să se angajeze în fața parlamentului și să semneze o declarație clară că renunță la revendicarea tronului și la averile Casei Regale. De asemenea, PDSR și-a exprimat intenția ca, în cazul în care președintele Constantinescu nu dă curs solicitărilor sale, să inițieze procedura de suspendare din funcție a șefului statului, într-un comunicat comun, semnat de Ion Diaconescu și Mircea Ionescu-Quintus, PNȚCD și PNL au declarat la 2 ianuarie că Regele Mihai este îndreptățit să se stabilească în România, avînd obligația să respecte Constituția și legile țării. Cele două partide istorice au precizat că desemnarea Principesei Margareta ca succesoare a fostului suveran este legată de „aspectul general al formei de guvernare, care nu poate fi modificată decît prin voința poporului“. în același timp, în comunicat se apreciază că schimbarea formei de guvernare nu este de actualitate; într-un comunicat al Biroului de presă al Casei regale se precizează că acest anunț „nu are intenția de a naște dispute de nici un fel“. De asemenea, se arată că fostul suveran percepe aceste dispute ca fiind inoportune într-un moment atît de crucial ca acela prin care România trece astăzi. Reacția guvernului Președintele Emil Constantinescu a anunțat sîmbătă într-o declarație televizată, că pe durata mandatului său nu va iniția și nu va accepta schimbarea actualei forme de guvernămînt. Anunțul președintelui, la solicitarea PDSR și PD, este o reacție la declarația Regelui Mihai, din 30 decembrie, potrivit căreia intenționează să se stabilească în țară, iar principesa Margareta să preia toate drepturile și prerogativele sale. Guvernul a anunțat că fostul suveran, Mihai I, are dreptul de a se stabili în țară „cu condiția respectării formei de guvernămînt statornicite de Constituție, a autorității statului alese în mod legal și a protocolului de stat“, într-un comunicat dat publicității la 2 ianuarie, guvernul precizează că statutul Regelui Mihai, în calitate de fost șef al statului și eventualele drepturi la locuință, indemnizație și protecție vor fi reglementate prin lege. De asemenea, se arată că posibilitatea transmiterii acestor drepturi va fi stabilită tot prin lege, de către autoritățile legale. Ion Iliescu consideră șubrede garanțiile șefului statului Președintele PDSR, Ion Iliescu, este de părere că declarația președintelui Constantinescu prin care se garantează păstrarea actualei forme de guvernămînt pe parcursul mandatului prezidențial este „slăbuță și nu răspunde solicitărilor formulate de PDSR și PDL. Iliescu a declarat ieri că președintele țării a lăsat loc echivocului, declarația sa nefiind tranșantă și clară. Liderul PDSR consideră că șeful statului a vădit necunoașterea Constituției asigurînd populația că nu va iniția schimbarea formei de guvernare. Iliescu a spus că, potrivit Constituției, nu sînt admise referendumuri în privința formei de guvernămînt a țării. în același timp, președintele PDSR a arătat că,„deși cu întîrziere, este bine că Emil Constantinescu s-a decis să se delimiteze de pretențiile absurde ale fostului suveran“. în opinia lui Ion Iliescu, președintele României i-a jignit pe oamenii politici afirmînd că prin reacțiile lor la declarațiile Regelui Mihai puteau da dovadă de mai multă decență. Iliescu a spus că indecent a fost președintele Constantinescu pentru că a apărut în public alături de fostul rege. El i-a acuzat de indecență și pe liderii politici și membrii guvernului care „s-au lăsat convocați la dineul regal“ și i-au pus la dispoziție fostului rege vile oficiale ale statului. Liderul PDSR a mai spus că apelul pe care președintele l-a adresat tuturor factorilor politici responsabili pentru depășirea discordiei ar fi trebuit să-l îndrepte către el însuși, nu către forțele de opoziție. Grupuj realizat de Cosmin STUPARU După ce scena politică românească a fost inflamată în ultimul timp de o serie de chestiuni, dintre care unele au tins să devină adevărate scandaluri („episodul Severin“, finalizat prin demisia ministrului de externe, interminabilul spectacol al remanierii guvernamentale, „mesajul promonarhist“ semnat și de trei membri ai cabinetului, demisia ministrului transporturilor, Traian Băsescu) și care au pus sub semnul întrebării coerența și soliditatea actualei coaliții majoritare, inițiativa dinastică a fostului suveran Mihai I la dineul din seara zilei de 30 decembrie 1997 a venit să toarne gaz peste un foc deja aprins. în esență, această inițiativă cuprinsă în discursul lui Mihai - pe care ziarul nostru îl reproduce - vine să desemneze succesiunea, cităm, „în toate drepturile și prerogativele“, a prințesei Margareta, întîia născută a celui care exact cu cincizeci de ani în urmă, își semna abdicarea de la domnie. Totodată, Mihai I atrage atenția că legea fundamentală care a operat pînă la instaurarea regimului bolșevic este vorba de Constituția din 1923 și care interzicea succesiunea femeilor la tron (un fel de lege salică a țării noastre) este vetustă și inoperantă la finele mileniului doi. Așa cum, de altminteri, era previzibil, această declarație a provocat reacții dintre cele mai diverse din partea clasei politice, prinsă, cum s-ar spune, pe picior greșit de o precipitare neprevăzută a ceea ce am putea numi chestiunea monarhică. Aceasta cu atît mai mult cu cît încă nu se uscase cerneala pe declarațiile prilejuite de publicarea intenției familiei regale de a se stabili definitiv în România, intenție considerată de partidele actualei puteri ca un pas spre normalitate și de opoziție ca un grav atentat la Constituție. Președintele țării, Emil Constantinescu, a considerat necesar să-și întrerupă minivacanța de sărbători pentru a da citire unei declarații către națiune, transmisă în direct de toate posturile de televiziune. Emil Constantinescu a pus punctul pe i, afirmînd tranșant că în calitate de președinte al României nu va iniția și nu va accepta, pe durata mandatului său, schimbarea actualei forme de guvernămînt, precizînd că, la învestire, a jurat că va respecta Constituția în vigoare, orice altă opțiune ar fi ilegală și imorală. Luînd în considerare și poziția tuturor partidelor parlamentare, președintele a arătat că un referendum pe tema modificării formei de guvernămînt este o problemă închisă. Deci o atitudine clară, fără echivoc. Partidele din opoziție - deși susțineau același lucru - au făcut notă discordantă mai mult prin ton, pe de-o parte, și prin unele acuze aduse puterii (prin care se sugerează o vagă complicitate vizînd restaurarea monarhiei, o mai veche marotă folosită inclusiv în campania electorală din toamna anului 1996), pe de altă parte. Dacă PDSR consideră chestiunea monarhică „o stafie a trecutului care tulbură liniștea poporului român în ceas de sărbătoare“, PRM este mult mai dur, cerînd în mod direct „expulzarea familiei regale, pentru atentat la siguranța națională“. Chiar și cei mai înfocați monarhiști, care nu-și ascund această opțiune, deși sunt membri - unii dintre ei marcanți - ai unor partide aflate la putere (PNȚCD și PNL) au primit declarația de la 30 decembrie a fostului suveran ca un duș rece, grăbindu-se să afirme că, în actualele condiții, provocarea unei crize constituționale ar echivala cu o catastrofă națională: într-adevăr, România traversează o profundă criză și aici nu ne referim doar la aspectele economice, deși acestea sunt cele mai importante criză care a început o dată cu prăbușirea regimului comunist și este departe de a se fi sfîrșit. Dimpotrivă, anul 1998 este un an crucial pentru reforma românească, după ce anul trecut s-a încheiat fără rezultate concludente, fiind considerat de cei mai mulți analiști pe jumătate pierdut din acest punct de vedere. Instituțiile statului democrat, croite în grabă după 1989, abia și-au început procesul de consolidare, iar structura societății românești, așa cum este ea astăzi, încă nu reflectă stabilitatea caracteristică unei democrații (existența unei clase mijlocii de proprietari, crearea clasei manageriale, menținerea în limite suportabile a sărăciei etc.). Opțiunea integrării în structurile euro-atlantice presupune nu numai victorii în plan politic, ci mai ales o compatibilitate în plan economic, tradusă în performanță. Or, aceasta nu este posibilă în condiții de instabilitate internă. Iar o eventuală consultare electorală - fie că se referă la alegeri anticipate, fie la revizuirea formei de guvernămînt - ar antrena inevitabil o accentuare deloc oportună a fermenților potențiali ai instabilității interne, folositoare poate unor obscure grupuri de interese, dar în nici un caz națiunii române, în acest fel, 1998 ar fi, inevitabil, un an complet pierdut pe planul reformei, reformă care, repetăm, se află într-un punct crucial. România nu își poate permite acest lux - acum mai puțin ca oricînd. Mai mult, așa cum rezultă fără excepție din toate sondajele de opinie, nici măcar nu și-l dorește. Rămîne încă un semn de întrebare. De ce s-a hotărît fostul suveran să-și desemneze iluzoria succesiune tocmai în acest moment, la doar cîteva zile după ce pusese la încercare nervii opoziției (și nu numai) și, evident, ai electoratului care susține această opoziție, afirmîndu-și intenția de a se stabili definitiv în țară? Dacă această intenție, firească, a fost considerată ca atare, capitolul doi, cel privind succesiunea, i-a obligat și pe cei care simpatizează, dacă nu cu instituția monarhică, măcar cu personajul care este Mihai I și cu semnificația lui istorică la o reacție dură. Dacă nu ca formă, măcar ca fond. Probabil - și aici nu ne rămîne decît să intrăm în domeniul supozițiilor - vina o poartă niște consilieri care au supraestimat capitalul de simpatie al ultimului rege al României și au subestimat capacitatea actualei coaliții de a face front comun atunci cînd își simte amenințate, în mod direct, interesele. Pentru că, dincolo de inerentele fricțiuni, condimentate cu piperul balcanic, actuala coaliție, ca orice coaliție din toate vremurile și din orice punct geografic, este înzestrată cu un intrinsec instinct de conservare, menit să-i asigure supraviețuirea politică. Din acest unghi de vedere, inițiativa dinastică a fostului suveran a picat ca nu ca în perete. Indirect, Mihai I a lovit tocmai în amicii săi de pe scena politică și a alimentat discursul adversarilor acestora. O „mișcare“ ce va fi greu de digerat de primii și intens exploatată de cei din urmă. • Eugen Ovidiu CHIROVICI Regele și crize Sticluța cu vitriol de George STANCA Gerontocrați, dude și caramuri Nu putem spune că nu am avut o articulație între anii ’97-’98 plină de spectaculos. Să o luăm metodic cu demisia lui Severin, care demult trebuia înfăptuită, conform graficului. Căci și așa ea s-a cam suprapus peste cea a lui Băsescu și nu a fost bine. Este, monșer, ceva de groază cu PD-ul ăsta! Are acest partid atîtea vedete de zici că-i Hollywood, nu alta. Numai fițe, numai scheme, ochi peste cap, genunchi scoși prin crăpătura rochiei despicate să se vadă chiloțeii lipsă, leșinuri spectaculoase, superstaruri, soro, nu altceva. Că d-aia vin și zic, ar fi mai bună o guvernare monocoloră, țărănistă, să știm una și bună. Ce, URSS nu era condus numai de bunici, de o gerontocrație, care va să zică? De se supăra Brejnev pe Kosîghin că i-a furat trotineta. Ce dacă o să se supere Diaconescu pe Galbeni că i-a furat telecomanda de la trenulețul CDR sau că la „popa prostu“ i-a ascuns regele? Numai că, uite, regele nu stă ascuns, nu joacă șo tron, ci dă tron, dă tronul fiicei sale, încâlcind Legea salică, anunțînd treaba asta chiar de Anul Nou și stricîndu-i vacanța extenuatului nostru președinte. Acum înțelegem noi cum era cu miniștrii monarhiști în frunte cu demisionarul Caramitru. Mă miram eu ca omul acesta, cine a zis că-i histrion?, cu o linie verticală a caracterului demnă și de neurmat, Caramitru, după ce a fost lîngă Iliescu în CPUN, apoi în Alianță, apoi mai știm și noi pe unde, să nu sară el în altă barcă, cea a regalității. Că-i lipsea din colecție acestui Hamlet de politichie a fi sau a nu fi cu alt partid. Ceh, grec și patriot național, monșer. Cît despre gestul regal, m-a luat pe nepregătite, nu l-am perceput în totalitate așa că nu mai comentez pînă nu aflu totul. Nu vreau să fiu nedrept cu acest om care a suferit destul de pe urma tatălui său, Carol II, de pe urma mareșalului Antonescu, apoi a Anei Pauker, a lui Dej și a comuniștilor în general. I-a mai dat Dumnezeu pe cap nici mai mult, nici mai puțin de cinci fete plus o nevastă. Cum să reziste, săracul?Și, rău că nu glumesc, judec doar omenește și-l înțeleg. Fabulînd puțin, aș vrea să-l văd pe prințul consort Duda jucînd și el un caramitrian Hamlet, a fi sau a nu fi soțul Reginei României?