Gazeta de Sud, decembrie 2010 (Anul 16, nr. 4806-4829)
2010-12-02 / nr. 4806
áí Paradă militară de 1 Decembrie în ciuda temperaturilor scăzute care au fost înregistrate ieri în Craiova, aproximativ 700 de persoane au venit în fața primăriei pentru a asista la ceremonialul militar-religios și la festivitățile organizate cu prilejul Zilei Naționale a României. Numărul craiovenilor care au participat la manifestările din centrul municipiului a fost mult mai mic însă decât anul trecut, când au fost prezente aproximativ 2.000 de persoane, deși a fost la fel de frig. Manifestările de ieri au început cu o ceremonie religioasă oficiată de către ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, după care prefectul de Dolj, Eugen Georgescu, a transmis mesajul de „La mulți ani, craioveni! La mulți ani, români!“. Spre deosebire de manifestările organizate anul trecut de 1 Decembrie, ieri nu a luat nimeni cuvântul din partea Primăriei Craiova sau Consiliului Județean Dolj. Mesajului rostit de prefect i-a urmat momentul depunerii de coroane la monumentul domnitorului A.I. Cuza de către autoritățile locale și județene, de către jandarmi, polițiști, pompieri, reprezentanți ai partidelor politice și veterani. Craiovenii prezenți ieri în fața primăriei s-au mai încălzit aplaudând parada militară a Scorpionilor Roșii, dar și a jandarmilor și pompierilor. Au defilat trei plutoane de jandarmi din cadrul Grupării Mobile de Jandarmi (GMJ) Craiova, două ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Dolj și un detașament al Scorpionilor Roșii, format din Garda Drapelului și trei plutoane; în plus, polițiștii, jandarmii și pompierii și-au prezentat tehnica cu care își desfășoară zi de zi activitatea. După încheiere paradei militare, craiovenii au fost invitați în hora „Marii Uniri“ de Ansamblul Folcloric „Maria Tănase“. Aldeziz MARIN Abonează-te la Gazetă prin SMS! Acum poți plăti abonamentul direct prin SMS! Ca să te abonezi pentru o lună, trimite SMS cu textul GDS la 7442* (5 euro+TVA). Pentru abonare pe două luni, trimite GDL la 7441* (10 euro+TVA). După ce am primit mesajul tău, te vom contacta în scurt timp. * Valabil pentru Vodafone si Orange, in rețeaua Vodafone, SMS-ul de răspuns costă 0.04 euro. CENTRUL COMERCIAL MERCUR Plăcerea de a cumpăra S.C. MERCUR S.A. cu sediul în Craiova - Str. Calea Unirii, Nr. 14 - oferă spre vânzare: • un autoturism Renault Laguna - fabricat în 2003, 110.000 km, 2188 cmc-diesel, 150 C.P., gri metalizat, full option - preț: 21.500 lei; • un autoturism Peugeot 407 Palladine - fabricat în 2005, 105.000 km, 1997 cmc, 136 C.P., galben metalizat, multiple opțiuni - preț, 30.100 lei. Vânzarea se realizează prin selecția celei mai bune oferte depusa la secretariatul MERCUR cel târziu luni, 6 decembrie 2010 ora 12 ° C. Oferta depusa în plic sigilat trebuie sa fie mai mare sau cel puțin egala cu prețul anunțat și sa fie însoțita de dovada depunerii la casieria MERCUR a unei garanții de 2.000 lei, care se considera avans în cazul adjudecării ofertei și se restituie deponenților ale căror oferte sunt respinse. Ofertele se deschid de către o comisie special desemnata în prezența celor ce au depus oferte - luni 6 decembrie 2010 ora 15 ° ° la sediul MERCUR, etaj 5 - Complex Nou, când se anunța câștigătorul care are obligația plații prețului oferit (mai puțin avansul) în maxim 15 zile calendaristice. Neîndeplinirea acestei condiții atrage anularea selecției și pierderea dreptului de a solicita restituirea garanției. Ofertele al căror preț este inferior prețului anunțat de către vânzător prin anunțul publicitar, sau care nu sunt însoțite de dovada depunerii garanției sunt considerate descalificate. Autoturismele pot fi vizionate zilnic în parcarea de serviciu a Centrului Comercial MERCUR. www.mercurcraiova.ro ACTUALITATE Colecția de piese și obiecte personale pe care Constantin Brâncuși le-a lăsat-o legatarilor săi testamentari, artiștii Natalia Dumitrescu și Alexandru Istrati, a fost scoasă la licitație pe 30 noiembrie, la Paris. Evaluat la o sumă între 1,5 și 2 milioane de euro, ansamblul, pus în vânzare de casa Artcurial, cuprinde trei sculpturi, 20 de piese de mobilier și obiecte lucrate sau transformate de Brâncuși pentru uzul zilnic, dar și obiecte personale ale sculptorului. Toate obiectele au fost lăsate soților Natalia Dumitrescu I și Alexandru Istrati, artiști foarte apropiați lui Brâncuși. Nepotul și moștenitorul celor doi artiști, Theodor Nicol, a decis să vândă această colecție, lăsată de meșterul de la Hobița legatarilor săi universali. Piesa de rezistență, „Sărutul (Coloană)“ din 1935, a fost estimată între 800.000 -1,2 milioane euro. Piesa de rezistență din colecția „Natalia Dumitrescu - Alexandre Istrati“ este sculptură din patru părți „Sărutul (Coloană)“ din 1935, a cărei valoare este între 800.000 și 1.200.000 de euro. Aceasta prezintă principiile fundamentale ale operei lui Brâncuși: căutarea simplității și simetriei și dragostea pentru materie și verticalitate, preferința sa pentru simbolism. Constantin Brâncuși le-a făcut-o cadou soților Istrati, în anul 1950. De o extraordinară diversitate, colecția relevă și un aspect mai puțin cunoscut al operei brâncușiene, întreaga sa viață, artistul și-a lucrat singur obiectele de mobilier, dar și alte obiecte de care avea nevoie, în paralel cu sculpturile. Această căutare a armoniei între opera sa și mediul înconjurător a fost o parte integrantă din creația artistului, de unde rezultă importanța obiectelor scoase la licitație. Cum i-a cunoscut pe soții Istrati în 1947, Brâncuși i-a primit pe soții Istrati în Impasse Ronsin, unde acesta locuia, și s-a purtat precum un tată cu copiii lui. I-a ajutat să se instaleze întrun atelier situat aproape de al său și le-a dăruit piese de mobilier și obiecte de care aveau nevoie în viața de zi cu zi. Printre acestea se află două lămpi cu suporturi de piatră, realizate în jurul anului 1930, estimate la 120.000 - 180.000 de euro, o vază din ipsos, datată la circa 1940, estimată la 20.000 - 30.000 de euro, și un pupitru pentru citit în pat, lucrat în 1954 și estimat la 20.000 - 30.000 de euro. Colecția de piese mai are și o dimensiune intimă, incluzând valiza - simbol al drumului pe care Brâncuși l-a făcut la Paris, pipa fumătorului inveterat, și flautul melomanului, care era artistul. Posesorul acestei colecții, Theodor Nicol, va face o donație Muzeului Național de Artă Modernă Centre Pompidou din Paris, constând în zece piese care să fie conservate în Atelierul Brâncuși (replica atelierului artistului în momentul morții sale, realizată în 1977, în fața Muzeului Național de Artă Modernă Centre Pompidou). Opera și renumele meșterului de la Hobița Născut pe 19 februarie 1876, la Hobița, județul Gorj, și decedat pe 16 martie 1957, la Paris, Constantin Brâncuși, supranumit patriarhul sculpturii moderne, a adus contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 - 1898), a venit la București, unde a urmat Școala Națională de Arte Framoase. în 1903, primea comanda unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, instalat la Spitalul Militar din București, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuși din Capitală. în 1904, pornea spre Paris, trecând prin Budapesta, Viena, München și Elveția. Obținând o bursă în Franța în 1905, se înscrie la Școala de Arte Frumoase (École Nationale Supérieure des Beaux-Arts), în clasa lui Antonin Mercié. A expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris în 1906. în 1907 este acceptat practician în atelierul lui Rodin, pe care îl va părăsi, orgolios și plin de încredere, comparându-l pe maestrul său cu un arbore la umbra căruia iarba nu crește. în 1907, crea prima versiune a lucrării „Sărutul“, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu „Poarta Sărutului“, parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu. La Paris, închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Tot la Paris începe lucrul la „Rugăciunea“, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava“ de la Buzău, în 1909, revine pentru scurt timp în România și participă la Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură. Juriul expoziției, prezidat de Spiru Haret, acordă premiul II ex-aequo lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu și Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura „Somnul“, iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu realizat de Brâncuși este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice. Până în 1914, Brâncuși participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile „Pasărea Măiastră“, „Muza adormită“, „Domnișoara Pogány“. în atelierul său vor veni să lucreze mai mulți tineri artiști, precum Irina Codreanu, Milița Petrașcu, Constantin Antonovici, Isamu Noguchi, George Teodorescu și alții. în 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii, la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă senzație. Colecționarul american John Quinn îi cumpără artistului mai multe sculpturi. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul „Pasărea în văzduh“, ciclul „Ovoidului“, precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă; în același timp, marele sculptor participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda, Anglia. Din păcate, în România, în epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții „formalismului burghez cosmopolit“. Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Au fost expuse atunci „Portretul pictorului Dărăscu“, „Cap de Copil“ în bronz, „Somnul“, „Cap de Copil“ în ghips, „Cap de Copil“ în bronz din colecția George Oprescu. Brâncuși nu a răspuns invitației lansate de directorul muzeului, M.H. Maxy, și de pictorul Camil Ressu. în martie 1957, Brâncuși îl cheamă la Paris pe arhiepiscopul Teofil, preot la Biserica Ortodoxă, se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cu inima tristă“ pentru că nu se poate întoarce în țara sa. Pe 16 martie 1957, Brâncuși se stinge din viață, la ora 2.00 dimineața, fiind înmormântat pe 19 martie, în cimitirul Montparnasse din Paris. Prea târziu, însă, în 1964, Brâncuși a fost descoperit în România ca un geniu național. Grație acestei tardive recunoașteri, ansamblul monumental de la Târgu Jiu, compus din „Coloana fără Sfârșit“, „Masa tăcerii“ și „Poarta sărutului“, a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac. în anul 1990, Constantin Brâncuși a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Astăzi, numele și opera sa sunt cunoscute pe tot mapamondul. Veronica MARINESCU - Curierul National Licitație Brâncuși, la Paris CURSURI DE PERFECȚIONARE GRATUITE PENTRU ȘOMERII OLTENI Șomerii olteni vor putea beneficia, începând cu luna ianuarie 2011, de cursuri de perfecționare, gratuite, în domeniul construcțiilor. Cursurile sunt finanțate prin proiectul “CONSTRUCT - Facilitarea integrării pe piața muncii pentru șomerii din Oltenia, prin cursuri de perfecționare în domeniul construcțiilor”, prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Obiectivul cursurilor este acela de a integra și reintegra pe piața muncii cel puțin 84 de șomeri din regiunea sud vest Oltenia, prin calificarea și perfecționarea lor în meseriile: mozaicar faianțat, zidar, pietrar, tencuitor și cioplitor în piatră. Reprezentanții Brazilian Marmură și Granit Impex SRL, societatea care implementeză proiectul, au adăugat că printre obiectivele specifice ale proiectului se numără și asigurarea unui loc de muncă pentru cel puțin șase cursanți. “Am constatat că peste 60% dintre mncitorii în domeniul construcțiilor sunt relocați din alte domenii și nu au calificările necesare pentru a oferi servicii de calitate, în regiunea Sud Vest există puțini specialiști certificați în domeniile abordate de noi și de aceea, proiectul nostru răspunde nevoii de a dobândi capacități, deprinderi și aptitudini adecvate unui domeniu cu potențial de dezvoltare cum este cel al construcțiilor" a completat Raluca Panait, manager al proiectului. Proiectul demarat de SC Brazilian Marmură și Granit Impex SRL în parteneriat cu Universitatea din Craiova - Facultatea de Mecanică se va desfășura în două etape: una teoretică și una practică. Fiecare participant la programele de prefecționare va avea acces individual la suportul de curs; în plus, cursanții beneficiază de transport și echipament gratuit și masă asigurată pe parcursul derulării cursurilor. “Apreciez inițiativa partenerului nostru de a demara acest proiect pe care îl considerăm unul de anvergură. Facultatea de Mecanică susține proiectul și se va implica activ în pregătirea cursanților. Avem încredere că vom obține cele mai bune rezultate și efecte pozitive asupra creșterii ratei de ocupare a forței de muncă la nivelul regiunii.”, a precizat Dumitru Nicolae, decanul Facultății de Mecanică din Craiova, partenerul SC Brazilian. Șansa obținerii unui loc de muncă, alături de celelalte beneficii asigurate, oferă motivații puternice beneficiarilor de drept ai proiectului, cursanții. Cursurile vor începe în urma selectării cursanților, care va fi urmată de o etapă de informare și consiliere profesională, realizată cu un psiholog autorizat; în lunile imediat următoare cursurilor, un specialist în mediere va coordona orientarea și medierea. Cei mai buni trei cursanți din fiecare grupă de curs vor fi premiați și toți cursanții vor primi certificate de perfecționare CNFPA. Cei interesați să obțină detalii despre proiect sau modalitatea de participare la cursuri, pot contacta reprezentanții Brazilian Marmură și Granit la telefoanele 0251.435.504. 0251.480.175, sau pot accesa www.perfectionariconstructori.ro PUBLIKEPORTAJ 1 Poveștile unui tren, un jurnal de fiare 15.45 - gara e plină de oameni care forfotesc între casele de bilete, magazin ori ghișeul de informații. Cei de la coada de bilete se uită când la ceas, când la casieră, care are propriul ei ritm de muncă. Se mai fumează câte o țigară asezonată cu o cafea, se îmbrățișează care cu care, telefoanele sună, iar agitația e la ea acasă. Am început să circul cu Personalul de pe ruta București - Craiova în 2007. Pe atunci era singura variantă sigură pentru bobocul ce trebuia să ajungă nevătămat la liceu. Mi-a plăcut dintotdeauna să mă plimb cu trenul, încă de când eram mică și veneam la bunicul meu în vacanțe, însă acum treaba era ceva mai serioasă. Nu mai mergeam de trei - patru ori pe an, ci trebuia de două ori pe săptămână să îmi iau un bilet pentru acel „șarpe mare de fiare“, cum mi-a zis mama că botezasem trenul. La început e ca la început, doar mă acomodam cu banchetele uneori inconfortabile și cu oamenii ce mi se păreau prea diferiți. A fost destul de ușor, ba chiar și frumos, căci aveam doi tovarăși de drum, doi frați, o fată și un băiat pe care-i cunoșteam încă din vacanțele de la bunica. Ei erau veterani în naveta de weekend, Cătălin mereu știa stațiile ce urmau, de parcă era un ghid. Timpul a mai trecut, iar fiecare „excursie de două ore“ era mereu altfel și totuși cu aceleași elemente: trenul nu era altul, oamenii făceau parte din aceleași categorii sociale, iar manelele tot se mai auzeau într-un duet cu zgomotul de fiare. Pe măsură ce treceau lunile, începeam să devin și eu un mic ghid și parcă începeam să adun povești. Fragmente din viețile altora sau incidente amuzante de care mai aveam parte, cu care le făceam să râdă pe colegele de cameră duminică seară. Devenise un soi de tradiție să le povestesc timpul petrecut în tren. După o vreme deja mă întrebau ce mi s-a mai întâmplat, în cazul în care povestea mea întârzia să apară. Așa se face că asemuiesc trenul ăsta cu un jurnal mare și vechi, ce ascunde sute de povești, ale mele și ale altor călători. Sentimente din copilărie Am căpătat obiceiul să călătoresc doar la clasa I, deși nu este diferență extraordinară de confort, doar că oamenilor le este teamă să nu-și facă probleme cu Nașu’ și compartimentele nu sunt atât de aglomerate. In Personal nu se aplică regulile ca la carte, de cele mai multe ori nici biletul nu este obligatoriu, căci controlorii preferă să se tocmească pentru un ban cinstit decât să composteze un bilet amărât. într-o duminică obișnuită, când Craiova mă așteaptă, căutam un loc ori mai retras, oriunde să fie cineva care să îmi inspire încredere. Am avut și experiențe neplăcute, așa că începusem să analizez oamenii înainte să analizez bancheta ori compartimentul. Așa am ajuns să cunosc o femeie ce părea proaspătă bunică și care avea ochelarii fixați bine pe nas, ce mi-a ținut companie timp de două ore. Prima mea impresie despre ea nu m-a înșelat și chiar ne-am înțeles bine, am vorbit despre mine, despre fiica ei, despre viitor, despre amintiri, practic, puteam vorbi orice. Pe lângă încrederea pe care o inspira, era și sentimentul acela că aș putea să îi spun vrute și nevrute, nu avea legătură cu viața mea, așa că era obiectivă. Era un simplu străin, ce petrecea o scurtă perioadă în tren și era un bun ascultător; în mod ciudat, mi-a amintit de bunicul care, ca și această femeie, mă asculta atât cât puteam vorbi, indiferent de ce prostie spuneam. După două ore m-am ales cu un sentiment din copilărie, liniștitor, și zâmbeam fără motiv aparent. Jurnale din tren Poveștile femeii din tren mi le-am reamintit cu ocazia altei întâmplări. Un jurnal simplu, cu file veline, se refugiase în colțul unei banchete vechi de tren. Comoara gălbejită adăpostea o poveste de dragoste a unei liceene în an terminal ce dorea să aplice la Litere și suferea după latină, franceză și un timișorean. Știu că nu a fost absolut deloc moral să îl citesc, dar înainte de a fi morală sunt curioasă, iar asta m-a făcut să vreau să aflu motivul pentru care paginile erau îngălbenite. L-am citit pe tot până la destinație, deși nu avea un final. Mi-am imaginat că studenta (pentru că firul confesiunilor se întindea pe un an) a ajuns în sfârșit să fie fericită cu timișoreanul ei, căci limbilor străine și moarte le dăduse de cap. Oamenii, când sunt fericiți, uită de jurnalele lor, paginile goale sunt bune când frustrările agasează orice, mai puțin o pagină albă. Călătoriile multiple mi-au adus și prietenii, în ciuda solitudinii pe care am încercat să o îmbrățișez. Pescari cu biciclete, ciobani, bețivi notorii, oameni cu serviciu, navetiști, bătrâni, copii plângăcioși, studenți, liceeni, nici o tipologie nu lipsește. Un tren Personal cuprinde o Românie la nivel mai mic, căci totul e în voia sorții la fel ca și în prezentul țării. Câteodată e prea cald, alteori e frig și geamul spart, ușa nu se închide, alta nu se deschide, nimeni nu are nici o autoritate, întârzierile sunt mai mult decât normale și corupția e în floare. Andreea BOTA -J Junimea.gds.ro I