Gazeta de Sud, octombrie 2021 (Anul 27, nr. 7822-7842)
2021-10-14 / nr. 7831
LOCAL Joi, H octombrie 2021 Gazeta de Sud Dr. Gabriela Marinaș este medic rezident ATI și lucrează în extensia secției de terapie intensivă Covid din Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Craiova. A fost mutată din sectorul ATI la extensia din UPU în urmă cu câteva săptămâni, când spitalul a amenajat în regim de urgență încă 8 paturi de terapie pentru bolnavii de coronavirus în stare gravă. Valul 4 a venit cu cel mai mare număr de internări în ATI și cu zeci de pacienți care așteaptă în izolatorul Covid eliberarea unui loc. Anda Simionanda.simion@gds.ro ntr-un interviu acordat GdS, dr. Gabriela Marinaș creionează tabloul tragic pe care îl întâlnește zilnic în secția unde lucrează. Pacienții ajung, de cele mai multe ori, prea târziu la spital. Și chiar și atunci când îi aduc, infectați și în stare gravă, rudele lor tot nu cred în Covid sau îi avertizează pe medici să nu cumva să le dea Covid în spital. PACIENȚII CONȘTIENȚI DEVIN ANXIOȘI CÂND ÎL VĂD PE COLEGII DE SALON GdS. Care este situația in secția unde lucrați? Ce vârste au pacienții ți in ce stare se află? Dr. Gabriela Marinaș Situația este dramatică: în valul 4, pacienții noștri sunt, în principal, din categoria de vârstă 50-80 de ani. Am avut și pacienți tineri, dar într-un procent destul de mic. Cei mai mulți au nevoie de ventilație non-invazivă, dacă nu chiar invazivă, vin cu afectare pulmonară foarte mare. Puțini pacienți sunt cu afectare pulmonară sub 75% bilaterală. Când au deja ambii plămâni afectați, e foarte greu să tratezi. Avem pacienți în comă indusă, avem pacienți care intră ei în comă de grad IV... Iar cei care sunt conștienți văd ce se întâmplă în jur, devin anxioși. Sunt mulți care se gândesc că și ei o să ajungă la fel. Sunt și alții care se încurajează singuri și spun că o să fie bine. Noi încercăm să lucrăm și la partea psihică, pentru că la pacienții conștienți este foarte important și suportul moral. Avem și un psiholog, dar este unul singur care încearcă să se împartă la atâția pacienți. Avem kinetoterapeuți pentru pacienți, facem exerciții, încercăm să îi ridicăm pe pacienții care sunt mai bine, să stea și în picioare, să facă 2-3 pași. Acești 2-3 pași pot fi resimțiți ca echivalentul a 2-3 kilometri alergați când ai afectare pulmonară de 85%. “RUDELE NE ACUZĂ CĂ NOI LE-AM DAT COVID PACIENȚILOR” GPS. Din datele transmise de către spital, marea majoritate a pacienților din terapie sunt nevaccinați. Regretă că nu s-au vaccinat când ajung la spital cu forme severe? G.M. Majoritatea pacienților noștri din terapie intensivă sunt pacienți nevaccinați, într-adevăr. Dar în multe dintre cazuri, ajung în stare gravă, comatoși, astfel că nu putem afla foarte multe lucruri de la aceștia. De regulă, aflăm de la familie dacă pacienții sunt vaccinați sau nu, iar reacția aparținătorilor când îi întrebăm despre acest lucru este foarte rece, de respingere. Ne acuză că noi le-am dat pacienților Covid, de parcă noi am fi vinovații... Mulți nici nu acceptă că pacientul a ajuns la spital cu Covid, spun că a fost bine cât a stat acasă. Dar aceasta este problema, de fapt, că a stat acasă. GPS. Există un numitor comun al acestor pacienți care ajung la ATI? G.M. 80% dintre pacienții noștri ajung la spital la peste 14 zile de când au apărut simptomele. Mulți nici nu își fac testul, noi îi internăm practic cu suspiciune de Covid și le facem testele rapide. Deși pe baza evaluării clinice și a investigațiilor deja ne dăm seama când este vorba de Covid. Dar avem nevoie și de confirmare. Foarte mulți nu spun, ajung tardiv și de aceea se și ajunge la acest număr foarte mare de pacienți în terapie intensivă și la acest număr mare al deceselor. Oamenii nu au încredere deloc, nu cred în boală, în virus. Am avut pacient care a ieșit din terapie intensivă după ce fusese la limită pentru intubație și chiar și când a ieșit din ATI a spus că el tot nu crede în Covid. Deși ne-a văzut îmbrăcați în combinezoane, a văzut alți pacienți în stare gravă lângă el. Pe moment, părea să realizeze, dar când a fost mutat pe secție și s-a văzut bine, tot era reticent. GdS. SCJU Craiova a extins numărul de paturi de terapie intensivă cu încă 10, alți pacienți sunt tratați in izolatorul UPU, care funcționează ca o pre-terapie. Mai faceți față? G.M.: încercăm să ne descurcăm. Cum decedează un pacient sau se externează, locul său se sterilizează, se curăță și vine imediat un alt pacient. Avem 8 paturi în extensia ATI, nu cred că am mai putea face la mai mult de atât, suntem repartizați din secția ATI. Nu avem de unde să mai plasăm și cu oxigenul, care e la capacitate maximă. GdS. Legat de oxigen, vă este teamă de un eventual incendiu, după cele întâmplate la alte secții ATI din țară? G.M. Când preiau o gazdă nu mă gândesc decât ca pacientul să aibă suficient oxigen, pentru că fără oxigen el nu poate să stea. Nu mai avem timp să ne gândim la altceva. "SPERĂM CA OAMENII SĂ ÎNȚELEAGĂ CEVA DIN ACEST VAL 4” GdS. Există vreun caz care v-a marcat in ultima perioadă? G.M. Este un caz fericit... Am avut o pacientă care a venit cu o formă severă, necesita ventilație non-invazivă. Acest lucru înseamnă că masca e conectată la un ventilator și ventilatorul acela o ajută să respire. Avea o afectare pulmonară de 75%-80%, bilaterală, eram pregătiți deja să o intubăm, avea analize foarte proaste. Dar acum este pe secție, într-adevăr, cu oxigen suplimentar, dar mai are nevoie de un flux mult mai mic, 3-4 litri, are saturații destul de bune. A stat cam 2-3 săptămâni în terapie. Există și astfel de cazuri fericite, când pacienții merg foarte bine, răspund la tot tratatul. Când a plecat din secție, ne-a împărtășit că regretă că nu s-a vaccinat... Sperăm să înțeleagă, totuși, oamenii că vaccinarea este o soluție și nu doar pentru Covid acum. Au fost și alte gripe și alte virusuri împotriva cărora, din fericire, oamenii s-au vaccinat. Singura noastră speranță este ca măcar după acest val să înțeleagă ceva, din numărul de infectări, din spitalele pline, și să nu mai fie un val 5 la fel... Medic ATI. Pentru un pacient cu plămânii 85% afectați, 2-3 pași pot fi resimțiți ca 2-3 kilometri