Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-06-25 / nr. 50
190 Ungaria. Urmare din călătoria Mai. Sale Împeratului. Dinrre Mai. Ca „în călătoria ca dela Alba Regale înainte petrecu în 27. Iuniu toată ziua la Secsard, apoi de aici porni în 28, la 46 pe dimineața peste Capoșvar la Ilea (Finnskirchen), sape este scaun episcopestu, sade iarăș cu o priimire ca de triumfu. În acest comitat încă locuescu căteva naționalități amestecate. Cu atăt era mai interesantu, că după ce Monarhul ajunse la palatul episcopescu unde el întimpinat de cătră un prea mare număru de preoți și condusu supt un valdachimu la biserică, apoi reatorvănduse de acolo dede audiințele de bună venire, după care să făcu o sărbătoare populare cu doi boi frinți, cu pâne, vinu, măsică și danțu, aa sape toate Mai, Ca privi dintre o caretă ce măna numai încetișorui. Din Pec Mai. Ca mănecăne la amiazi peste Sec și God în comitatul Barania, iar în 29. dim. la 8 ore purcese spre Fiured. Pe 2. Ieliu Mai. Sa va eși tocma la Comornu. Mai pou. Mai. Ca împeratul trecu la Balaton Fiured peste marele mană Balaton cu un vapor, pregetindeni petrecut de parade, gratulățiuni și tot fesiul de colonități. De acolo monarhul eși tobma la Comora, de unde se întoarse la Strigonu (Gran,) apoi pn 3, Ilpliu reajunse la Buda pn 2 sare 3 Iuliu pe la miezul noaței; acolo era amreatar de doi miniștrii, aa răsboiului Corici mi aa finanțelor Craus, cum mi de Dam. v. Hess, Fml. Deghenfeld, Dam. principele Lictenstaia, v.președintele conte dela Mostru și capii autorităților. În 3. Lais dim. pe la 10 oare Mai. Ca acizi arsenalul și assistă la cerimonia zăpezitei în apă a noului vandu „Franțisc- Iosifu. Aradu, 24. Mais v. Din împărtășirea mai multor articole despre starea bsericii catedrale pom. de aici de cățiva ani încace în Laz. Trans. mai multe s'au putut ceti, care toate acolo ce dredes că adecă sârbii sprijiniți fiind din timpurile de demult de episcopii sârbești au delăturat mereu limba romănească 2 CC. I. nu numai la servițiul dumnezeesc, ci și din protocolele botezaților m. a., ama au pășit și la biserica catedrală, lăsănd totuși limba romănă ne jumătate, ei au fost manipulănd toate, ei au ținut adunări bisericești, adecă mai Tor aceia oameni ui la o biserică și la alta. La biserica CC. III. au sporit capitalele, aa ceastalaltă sau împuținat. Observănd aceste romănii căutau toate modrerile de mai mulți ani a ce mai scutura de predompirea sârbilor în viserici, însă pre cănd romănii ar fi socotit să lea mai mare parte în lucrurile comuni, pe atunci se întămplă că cunoscutul marele sârb Sava Tiuchiuli la a. 1816 mijloci decret dela în. cons. locoțiitoriu ung. Ba să ceschidă de tot limba romănă din biserica CC. MII, numinduse prin abție sârvească. Ba încă uia ași Tiuciuli. La a. 1839 văzănd romănii totala dărăpănare a bisericei catedrale prin sârbi o smulseră din mâna lor, o reparară cu Banii adunați prin colecte, mici mari pedesi puse din partea sârbilor luptânduse, înființară și comunitatea romănească, apoi luănd -o dela întămplarea cu ștergerea limbei romăne din ceealaltă biserică, fiind ei mălțimea cea însămnată au cercat mai multe căi de a o șterge și ei de aici cea sârbească, ce nu ce putu întămpla pănă la a. 1847, cănd iarăși sârbii de aici prin ajutoriul arhhiepiscopului de astăzi făcănd căte și mai căte împedecări, totuși în. c. loc. regesc cunoscănd dreptatea, au împlinit cererea romănilor oscizănd limba sârbească din biserica catedrală. Aceasta aura au rămas pănă dens revoluțiunea maghiară la a. 1850, cănd sârbii începură a păși la c. r. min. de cult în contra căștigatului decret de la consiliu cu aceea, că episcopul Rațu au dat atunci nedreaptă opiniune, că ei, adecă sârbii au zidit biserica și căte altele asemenea, mai pe urmă și aceea, că școala de lăngă biserica catedrală ce cuvine ce fie sârbească, că conții de sârbu sunt mai mulți (?1) Foate resursele sârvilor împărtășinduse mi cu romănii spre respundere, cu acea prea dreaptă ordinăciune dela locurile mai înalte, ca bărbați de încredere din amăndoae părțile înaintea respectivului comisariu guberniale cb cerce a complana și împăca toate trebile atinse; însă fiind că sârbii au făcut pretensiune de mai multe mii larg. asupra romănilor cu aceea: că moșii șii strămoșii lor au dat la biserică unele altele, drept aceea trimițănduse la lovurile mai înalte, numai de cătu se împărtăși cu ambele comunități resoluțiunea emită de la în min. de cult, trimisă npin c. r. locuțiitorime la lovurile respective, pn înțeleseul următoriu: „Din cerecări aceea arătânduse, vă înainte de aceasta în amăndoie bisericele numite s'au ținut slujba și romănește și sârbește, de o întroducănduse în biserica CC. PSP, numai cea sârbească 5 deschiderea limbei romănești, această cerbumspaniță au causat, ca vredincoșilor, carii n'au priceput limba sârvească, ci ce facă din destul, în Biserica S. loan s'au îngrodus numai limba românească. Dar fiindcă una s'au alta viserică nu pentru cutare limbă s'au popor, și pentru lauda asi Dumnezeu mi măntuirea credincioșilor este zidită, nisi cunoaște legislațiunea auceptant distinsă biserivă romănească și gârbească ro.pe săriteană; ui prin privilegiele concese asemenea drepturi sunt date tuturor credincioșilor de religiunea aceasta fără deosebire la vreo napisne,”) nisi ceni zidurile visericelor poseseienea caă proprietatea unuia sau altuia ajutătorie, ci a întregei soțietăți bisericane, pentru aceea niși a românilor pretindere de drept eschisip asupra bisericelor nu are loc. De unde împărecherile între sârbi și pomăni ne calea împăcirei neputândese adise „pa rând, așa n. ministeriu de cult și învățământ prin an său acest pecăpiur au dispus, Ba aceste doe popoare de aici cr nu aibă nici o pretensiune spre ceva parte distinsă asupra averilor bisericești. Red. +) De după rescriptul acesta ce pricepe dară că privilegiele, ce pănă anum ziceau sârbii că sunt date numai lor, sunt ale tuturor de refres.; prin urmare ei, adecă sârbii nu pot și n'au drept mai mult a zice, că mănăstirile sunt numai ale lor, și acolo, adecă în cele dintre romăni numai sârbește să se slujească; nu pot zice că episcopiile din Bănat sunt sârbești, și episcopii să fie numai sârbi; n'au drept a manipula singuri fundațiunile, adecă banii clericali ș. a. în Carlovețu, și a se folosi numai ei înșii, și așa al treilea notariu să numi D. N. - n acest sinod fiind înteligința diecesei onorat, și de cler crește „în anul 1842, fiind în cler iubit și les membru sinodului lăzii mari, pre D. R. ca orator primariu provințial, se să despată de toate, ba cest și decidătoriu bucuros sau ascultat, și i din urmă să fie și închis, și privat de paau dar cămp de vorbire cănd sau sculat, „parohie fără nici un drept, mi ne ascultat. (?!) Aproi mai pote zise D. M., că Ardelenii căt D. episcop, asupra căruia drepturile vesericii răsăritului le apăra, era silit să ai căror antecessori zică, să ascultăm pre D. R. - Mărturi. Orăzii mari nu sunt persecutați, acum cănd diecezei. Și în aalții nedemni sunt cu indigrațiunea celor mesă aleasă, de riați favorisați, premiați și promoviți. Acum cumbcă Ardelenii, cărora, cunoște sunt acele lacrămi; acum să vede iarăș D.M. că Ungurenii le sunt datori cu recunoță, pentru aceia pătimesc că e Ardeleni? venite acte, cum sau e spus sub reposatul ese arată, că numai pentru aceia Due M. că un scop Vulcan, care i au fost mirudenie, opiniunea D. canonic în nasca Dniei Sale reîn contra episcopului său pentru D. E. aferendariu Sălăganu născut ungurean, înească aceasta .. cestora urmare D. R. N. deputat la sinodul provinciale; și de aici din originalele D. episcop litere și în treeci tund canonic, cum iau adus acte din Ardeal, care să zice că D. R. au întemeiat diecezani și o crimă sau padela ai săi cunoscuți și rudenii, contră la trai pentru care să fi meritat o pedeapsă multe; în căt D. episcop în anul 1813 de închisore, așa, și în acest sensu, s'au și îl assecurează despre înnaintarea în dereparat mai sus - șirul său în serie, care ori cine o poate vedea; sparse toate pe capul căi va răsplăti nedreptele goane care leau ar suferit și altele. Și totuș acum deveni lucrul cu acești bărbați: D. Cristian Artemie, unind 9 parohii, D. P. R. unind o parafără cu durere gemiu, lisă, dănd o carte în defensa unirii mari a | dânșii înlintarea e Nine doresc, cumi cănd văd, că pentru așa îmbrăncită în urma urmelor se nevinovatului. De aci urma că Ardelenii tot cam suferu, legiați ca cu nu ce poată trage aa răspuns greutăți, pre cănd altor mai nedemni le cade mura 'n gură. Nemuritoriul episcop Vulcan nu făcea așa, el era adevărat ear nu țărmurit Tată al romănilor și încă fără deschilinire de confesiune, care pre mai mulți bărbați ai diecesei noastre arădane, i a amuzat mi înnaintat în diecesa Orăzii înainta chiar mi pe cei ce'l clevetia și i făcea înperecheri în cler; vezi el dovedi cu faptă că atunci a fost tămpus la turnin, cănd, pre toți legăndui legătura săngelui, au voit săi facă adevărați amici! Iară 6 timpuri! acum sunt cățiva tineri în Oraria mare din părțile cămpiei, și de acelaș sănge, carii însă de și de un sănge, ei totuș se află despepți și sfășiați și, auzi colo! se le fiiă și rușine a se conversa cu dânșii; cu aceia pe carii repăusatul Vulcanu cu orice jertvă îi apei sprijinit. La arăta îngustime de inimi, unde pot mai afla simpatiele arătăști prețuirea celor semeni den mă de numele romăn? Îmii conchid acestea sincere, mii de pași de linsă, mai pre larg adeverinde asserte, cu aceea dorire, ca, judecănd vine D. M. cum prea grațiosul nostru împerat cu casă vede, ei a fi privide