Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-08-01 / nr. 61

e sapsele pentru care ne certa Ddiea. Era­mu lucrul, spre care e facut omul in tote dilele. Prin necurmata versare a ploilor forte am­ remasa indepetri cu lucrurile economice, in catu cucuruziul singur prin o tomna langa, si favorabile — cum au fost cea a an. tr. — pote se ajunga la dertina eosere. - Somesiul inca sta tot im­flatu ca un vrasipasiu, dilele sta se ne iea­panea din gura. — V. in toate B­i d căuă 236 Privire generala. Zile întregi perdute cu cititulu unei dutine de ziurnale nu te ducu mai departe decătu eară mi­oară Aa causa orientu­­lui Se duce minune, cumu Europa întregă își abătu luarea aminte dela orice altu evenimăntu mi o prioni numai asupra răsăritului. „Din Franța, istoria comploteloru adormi cu totulu ne lăngă rpixa ue o portă omenii de sortea răsăritului. Franțozii au începutu a se înforma și încredința, că pe căndu Europenii alergă cu capulu ruptu după abuții mi comori, după industrie, vaporă, mine de apă, răsăritenii din contră strigă: „Relegea și naționalitatea ci ni ce asigure, ci apoi tote celelalte ni ce acru adauge noii. Ce ne folosește avuția, decă nu însemnămu în lume nimicu, decă trecemu numai de name; decă totu alții mi cap alții aruncă sorți asupra cămeșei noastre?” Așea vor­­vescu răsăritenii, și acesta n'ar trebui să o uite apusenii căndu voru a judeca purtarea celora și a desnoda cumplita încurcătură se domnește îe trebile răsăritene; căci ori­unde a eși astă­­dată causa turco-rusă, atăta rămăne mai presusu de orice în­­doială, că în răsăritu odihnă nu va fi, pănă căndu cerințele relegiose și raționale ale popoareloru nu ce voru îndestula după veciniculu principiu alu dreptului și alu dreptății, eară nu numai din milă și grație ca de pomană, nici prin o simplă schimbare a unei domnii cu alta, a unui despotismu cu altulu. De această părere suntu nu numai ziumnalele cele liberale, ci tocma și cele gubernementale, despre care nicidecumu­nu ce mai poate zice, că nu ar voi ca dreptulu și dreptatea să'și spargă drumu largu în toată omenimea. În Am­aia totu acemenea păreri începu ami face locu nu numai la bărbații de statu, ui mi au poporu, care acolo cumpă­­nește mai multu decătu numai ceva. Anume bărbații de erară își facu aiții, ca și de exemplu în Viena, unu studiu înadinsu din causa răspritului. Deci deacă această causă nu ce va deslega și împăca aici acumu fără vărsare de sănge, apoi aceeaș cătu lumea nu'și va mai ajunge la o deslegare dorită.­­ Deocamdată, adică pe căndu scriemu acestea, negoțiățiunile earăș decurgu în secretu mare și lumea earăș e pusă ne ră­­cișmi, bună­oară ca și după retragerea lui Mencicof din Stam­­băli­ci pănă la emanarea depeșei lui Neselrode și la încur­­siunea muscaliloru în Principate. O poștă însă, unu telegrafu pusu în mișcare, și lucrurile potu lua earăș altă față.­­ La aceste mai adaugemu: Doevbateriie parlamentare din 2. Asrsd­ă ale casei de susu și de aicocă în Anglia. Mai întăiu în casa de susu întrebă magh­isulu Clanricar de pe gubernu, dacă acesta au primitu în cunoștință cum că Hospo­­darii Moldaviei și alu Valachiei au denegatu tributulu Sultanului în urma poruncii rusești? Se vede că Țarulu prin aceste mă­­suri ușurpează suveranitatea peste aceste provinții; ăsta e unu actu, care trebue nemijlocitu să prochieme resbelu. (Auziți!) Deci e de cea mai mare însemnătate o deplină mi o iute în­­cunoștințare despre aceasta. (Ascultați, ascultați!) E cu nepu­­tință ca Europa, Francia ori Epglitera ce potă suferi o ast­­oeliu de lățire de teritoriu a Rusiei pe conturu Tăpuiei. (Auziți, zuzi!) Echilibriulu europeanu, onoarea Britaniei și interesele materiale ale tuturoru claseloru di­­ nainte de toate ale Ger­­maniei, Franției și mare parte și ale Angliei suntu amenințate. „(Aonzarații, ascultați)) Elu spereză dlară, că întrebarea lui nu ce va privi de necuviințioasă. (Auziți, auziți!) Pirordulu Clarendon (ministrulu de esterne) încredințeză, cumbcă elu contemplează evenimântulu acesta chiar sub aceaeși culoare cu interpelătoriulu (Clanricarde). O înstrăinare înde­­lungată a atinsului teritoriu turcescu ap­are cele mai însemnă­­toare urmări nu numai pentru Portă ci și pentru Europa întregă și anumitu pentru Englitera. (Auziți, auziți!! Ministrulu zice, asupra pieptului acestuia poate împărtăși următoarele: O de­­peșă a lui lordu Stratford (internunțiulu Angliei în Constan­­tinopole) din 17. Iuliu reporteză, cum că consululu generalu ru­­sescu a demandatu (?) Hospodariului Moldaviei, ca acesta să și privescă relațiunile sale cătră Portă de dissolvire și desfăcute; teoru avea­ra să dea sub dispusățiunea gubernului rusescu în­­datinatulu tributu trimisu (pănă acumu) la Constantinopole, cu cuvăntu că, măcar că nu cugetă (Rusia) a modifica instituțiunile interne ale Moldaviei, s­ au a preschimba ordinea justătoare, totuș ar trebui neapăratu ca pănă ce ține ocupățiunea militară a pro­­vinciei aceștia să rămănă suspensă activitatea potestății suve­­rane a Portei, deși numai interimaru. După o depeșă a N. Solophopus a consulului generalu anglica în București din 22. Iuliu Dospodariulu Valahiei nu primise încă împărtășiri de feliulu acesta, totuși Porta era pregătită la acesta, și are de cugetu ca în cazu ca acesta să demande ambiloru Hospodari ca să se depărteze din provinciele sale și săși curme funcțiunile.­­Auziți, auziți!!” M. Colquhouis mai adaoge aa acestea, cum că în casulu acesta nu s'ar cuveni a lăsa pe consulii Britaniei în posturile loru; și gubernulu Britaniei n'a amănatu nici unu mi­­putu a raporta lordului Ciparcopol, cumucă elu (gubern. anglica) aprobeză ne­deplinit știerea acesta. (Auziți, auziți!) Mai încolo un sera acesta merge unu cur­ru la Sir­ Hamilton Seimul (în Petropole) cu mandatu­ra să provoace ne­garulu să'și dea de­­b­iărățiunea. (Auziți, auziți!) Din aceste desbateri vedemu cum că știrile private publicate pănă acumu parte mape suntu adeverate- Și în casa de josu a Angliei fu gubernulu provocatu de lordu Dudlei Stuart ca să'și dea dechiărățiunea asupra între­­bării acestia. (Va urma.) --...--”--.......-­­TRAMNSSILVANIA, Brașovu, 26. Iuliu. În legătură cu cele reportate despre resultatulu esameneloru anuale ale școlei centrale romane din Bpamio să mai venimu a adauge, cum că afară de tinerimea din susu numitele școale romăne, se mai află încă sn numeru­­ de tineri romăni studioși în școlele catolice și luterane, care din ordinățiunea mai înaltă își învață legea sa la cateh­ezu de relegea orientală. Sunt acum 7 ani decăndu prin intimatulu On­ consistoriu răsăritenu fu denumitu la ramura acesta atătu de insemnată a pastoriei D. titularu prof. Ioanne Petricu. Scriitoriulu acestora e martoru oculatu a neintreruptei solicitări pe la directurele gimnasieloru atinse, ca se adune ti­­nerimea și se păstreze o ordine regulată în frecventarea re­­ligiei, ba aflânduse de față ca delegatu­ră și testimoniu conseiințiosu despre frumoasele resultate ce le arătă numitulu Domnu și la esamenele publice în toate semestrele, ce se ține de regulă sub președința Dlui prot. primariu. Din menepocizarea eforiei mi a DD. representanți oarele de religie ce ținea și pentru studinții aceștia totu în școlele romăne, unde se depu­­seră și esamenele publice, care și estimpu dovediră multa diligință mi m­u zelu păstorescu laudacheru, cu atătu mai doiosu, că tinerimea g­ aici mai de multu ce termurea cu contemplarea ceremonieloru besericești, fără a ști că ve crede­mi în ue stă morala relegiunei.­­ Unu ce demnu de imitățiune mai întroduse D. catechezu. Unu studiu, celu mai de lipsă și mai influințătoriu în remnulu mopaalistei. Studiulu în contra beuturei vinarsului, celu ue de­­gradă arătu pe pătimașii bețivi derăpănădure sănătatea, averea, și onoarea.­­ Aceasta societate de contenire de beuturi spirtuase o întroduse mai demultu numitulu bărbatu și acum de nou me­­rită recunoștința publicului, care fu surprinsu, văzăndu că la citirea clasificățiuniloru se decorară cu laude 40 dintre stu­­dinți carii intraseră în aceasta societate depunăndu votu liberu, că pe viață nu voru gusta vinarsulu. Unu manuscrisu de cuprin­­sulu acesta se află paratu d'a se da sub tipariu la D. catechetu cu spesele micului fondu ce s'a inființatu cu alți DD. patroni ai moralității. Cerulu se binecuvinte pașii, ce se punu pentru înaintarea națiunei în ori ce ramu de științe ori de promo­­virea moralității și urgisirea vin­eloru, să sece isvorulu din care răsaru mercenarii carii afară de pomene nu mai mișcă nimica spre binele de comunu și se îmulgească Ka erba cămpului adevărații părinți ai culturei școlare și ai luminii.­­ Unu martoru oculatu. „S. B.” carăș ne împărtășește mai multe nenorociri; cum că în Sibiiu o fetiță de 6 ani a unui fabricantu, vrăndu a curăți lăngă mumăsa crastaveți, căută unu cuțitu și 'ntorcăp­­duse căzu în elu străpungăndui gătulu în căzu pe locu muri. Unu tristu esemplu, care poate speria pe părinții cei nebuni de buni și îngăduitori la copii pănă și lucruri răpitore de viață.­­ În Seliște a arsu o casă. În Carfalva din întămplare se spănzură un copilu de 13 ani. În Apoldulu mare se spănzură un tăbăcaru Matias Ednep. - În Clujiu ca serbatu pn 2 a. lec. aniversarea ființei de față a Maiest. Sale Împeratului, ținen­­duse o reuniune de aproape la 240 persoane, și venitulu de că­­teva zeci fior. se dede la fondulu pauperiloru. - La Gherg. S. Micloș ce prinsă unu ursu în vănătoarea din 24. Iuliu de 300 punți. - În Teaca ajunse Măria Sa Domnulu episcopu rom. cat. în 2. Augustu în visitățiunea Sa canonică. Din petulanța cărăușului

Next