Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)

1855-09-17 / nr. 75

290 în și de partită de care sunt conduși. Movnagemnte austriaca. LUSTRIA. Viena. 24. Sent. Dela căderea Sevastopolei și pănă acum opiniunile oameniloru aici în capitala austriacă încă se formară și se prefăcură în felurimi de chipuri; mi mai deacă totuș aceleaș răspicatu, cavea să se afle și în boala holerei, care în săp­­tămănile din urmă a spărietu locuitori, în cătu s'au prea multu retrasu pe la pe­sate mare de și pe la alte cetăți. Într­ șcea totuș astădată se dete ocasiune la mai mulți a­și da ne față cu voia fără voia loru spiritulu tivată, întru manifestarea ține de acea macsimă sănătosă cum că, mania în politic, este o mare nebunie,” pentru că părerile, convicțiunile, și ca­­prițele altora în politică trebue să fie libere, pănă căndu a­­celeaș nu trecu în faptă, adică, sufere­au ca să vorbescă oricine că te va vrea, să țină cu cine pi­pa plăcea din gură,­­ eară tu să'lu judeci seu că'tu osândești numai după fapte. Aceia carii în politică nu sufere bucuroși manifestarea de o­­piniunile altora, să aplecate apăra causa, ci numai și știi a sugruma totu ce nu este de părerea loru, totuodată însă mi nește șinți slabe, cafenelele care cele nu­mai pentru că fiecare ce proste, d­aru că sunt suflete tirănose, sunt despotice, dănca și a sbiera ca unu semnu mai multu, că causa loru trebue să fie rea și nedreptă, pentru că altumintrea nu Cap întărâta așea nebunește, nu ap­ebiera pănă de bărbatu își va ajunge scopulu mai curându. Deci vorbindu noi de soțietățile mai demarcatu astădată cătu de cui partita apusenă de aici ca cătu ori căndu mai painte, luărei Sevastopolei mai anume acei partizani ai Rusiei, carii pănă acum ședea pe doă scaune, pu ce potură con­­seni de a nu'și descoperi ne față a loru părerea de rău pen­­tru căderea Cenacrononei, totuodată însă a'și arăta și spe­­ranța, că rușii încă totu se mai potu ține prea bine în for­­tărețele din nordulu cetăței, că aliații mai au încă de lucru, că mai este Crimulu întregu de luatu, că Rusiei nu'i pacă arăta de Sevastopole țăruța Crima, că boru vedea ei cum voru mai petrece aliații încă o iarnă în Crima, în cele din urmă că, victorii repurtate în Crima și la Sevastopole numai toate acele Austriei, pentru că vezi­sta, decă trupele austriace nu ocupa Principatele romănești, des acestea nu măna ne armata lui Goreacoff în vara an. trec. dela Silistria la Besarabia și de acolo pănă la Odesa mi chiaru la Crimu wi în urmă des Austria nu arma dealungulu Poloniei, apoi Rusia nu avea de cine să se temă și era să decure cu totulu pe aliați seu obi arunce în mare, în­­tocma precum promisese Cnezulu Menck­off acelei dame mari, pe care o adusese cu sine în castrele dela Alma (20. Sept. 1854), pentru ca să-i facă plăcerea de a vede pe franțezi și anglii înnecănduse. Din contră partida apusenă saltă de o bucurie estraordi­­nariă, pentru că a căzutu odată acea temniță cumplită, întru care mai curându ori mai tărziu era să'și plece a sa cerbice nu numai răsăritulu, ci și totu apusulu, că a triumfatu lumina culturei preste principiile despotice și preste toată puterea bi­­goteriei răsăritene și apusene, cu care popoarăle se totu mai deținu întru întunerecu și în umbra morței, că multe țeri europene (și anume toată Germania) ajunseră ca să nu mai stea sub apăsătorulu tutoratu alu unui domnitoru trufașu, aspru și caprițioeu, precum a fostu țarulu; eară încătu pentru cele 4 punturi, totu acea partită vrea a ști, că aceleaș nu se voru mai ținea nici într'o samă, ci că acel oraș voru urma altele și altele.­­ ziuă era toate așezată bine, penumărate lampe împodobia că­­rările, arborii era încărcați de mici lampe de josu pănă susu, mai multe muzici militare romăne, și una otomană, căutăndu pe întrecute înveselia miile de privitori ce se îndesa pre toate cărările. Artificia ce era pre înculă, și care fu com­­pusă de mai mulți mepii artificioși și alte raze focoase, au atătu de bine nimerită, în cătu aplausele nu încetară în totu timpulu durărei sale. Luminația din orașu, se potrivia forte cu: „Arborele se cunoaște după fructe, și omulu după fapte.” Trebue însă mărturisitu, că ceia­­ era de cei de origine greci.­­ Unu ue arumosu era la palatulu Principelui Domnitoriu, unde era pei corone prea­­ pămuce. Luptu cea din mijlocu cum stă întrarea palatului era înfățișatu cu o si­ngură literă tur­­cescă, numele Sultanului; suptu cea dea drepta prin V. numele Victoriei reginei Britaniei, și suptu cea dea etănga prin N. nu­­mele lui Napoleon Împeratulu Franței; curtea era totă ilu­­minată frumosu și în fața palatului unde încă era luminație frumoasă, căuta ne'ncegatu musica ștabului. Pe ulița Mogoșoaei ce mai deosebită în frumuseță. Luminația făcută la Principele Dimitrie Ghica, șefulu poliției, la palatulu vechiu și la curtea administrativă ș. a. Foișorulu de focu din curtea poliției, mi­­tropolia, și alte case private de prin orașu, încă fură așa de bine iluminate, în cătu trasără asupră de lauda privito­­riloru. Nici unu francezu nu s'a văzutu ție foarte plăcută. Noi așteptămu cu nerăbdare celelalte doue zile, despre îndoimu că voru fi cu multu mai înveselitore, mai a fi secundate de timpulu, cu care fu împodobită Într'acesta veselia ținu pănă dimineța tărziu, ca de cele următore, de cătu că voru fi cu șultu i­ăntate de cătu cea dela 11. București. 5. Sept. v. „Buletinulu oficialu” publică urmă­­toriulu cerculariu: tricheloru. Cu ocasia găsirii a mai multoru arme și cele de ale îm­­perăteștii armatei austriace pe la particulari, cumpărate dela soldații împerăteștii, onor. c. r. comandă a capitalei prin a­­dpeca cu Nr. 4032, ceri a ce asa măsurile cuvenite pentru a­­semenea omeni. Ministeriulu dată, repetăndu s'au scrisu prin circulară, întru acestă privință, pi pune din nou în vedere că, nimeni, suptu orice cuvântu ap ap ce­i voie a cumpăra dela ostași austriaci, sau și chiaru dela particulari obiecte gi ces. reg.., precum: iarbă de pușcă, gloanțe, voru ue ap patrone, arme, mi­cel., căci au ori­­vine cap găsi asemenea obiecte, ce voru lua fără a i ce în­­torce fi dară pentru dânsele, fi avăndu pănă acum cumpărate, neîntărziatu după sau du toți aceea carii voru cumpăra de azi înainte astfelu de lucruri ostășești, fără să fi arătatu au­­torității respective darea afară aflănduse, voru vi pedepsiți după împregiurări cu cea mai mare asprime, ca niște tăinuitori de lucruri împărătești. Pentru șezulu depart. N. Crețulescu, nu ce manifesteză opiniunileru politice, a ce certa pentru în­soțietățile în cărciume observămu, aprigu de la asurzite, căndu tate că ar mai naste­ști partita aliații apuseni că rusescă adică cu ocasiunea mi arăta numai, că în lumea au să mulțămească mai desu, o parte oamenii sunt forte prin cuvinte nalte ale eară de cut­­toleranți căpitalei în crape domoale pentru de a­și și cu demni-- - „Departamentulu de sanii din păuntru amuniție sau la care să nu fie lumina­ cătră administrațiile dis­­onor, administrații armătură de cele fi­­n­are de acestea Tileg­a romanesca si Moldaviea. Bucuria causată aici la noi București. 11. Septembre v. cu luarea Sevastopolului. Principele Domnitoriu lipsise de vreo căteva săptămăni la mânăstirea Bistrița în Romănia mică, unde se dusese pentru a visita cele 5 județe de peste Oltu. Sămbătă sera la 10. Sept. se întoarsă în capitală și Duminecă se și dede porunca ce vie alătura aicea (vezi Nr. tr.). Luminatia urmă după obi­­ceiulu Bucureșteniloru, diversă, după variațiunea partideloru. Grădina publică Cișmigiu (seu cu noulu nume) fu ilu­­minată în modulu celu mai elegante, încă de me aa 3 ape din Mânăstirile închinate.­ ­ Despre monevstirile închinate „Wanderer” din 14. Sept. a. c. mai publică din Iași încă și upu alu patrulea articulu, alu cărui înțelesuru mai pe scurtu este acesta. Pe căndu se așeză regulământulu organiku alu țeriloru romănești în anii 1830­-31, a trebuitu neapăratu să ce trecă în acelaș încă și unele măsuri seu legiuri ka temeiuri pen­­tru regularea mânăstiriloru închinate. În regulământulu Mol­­dovei este articululu 416, cară întru alu Țerei romănești art. 363 carele în privința monăstiriloru închinate sună așea: „Pentru abusurile și dărăpunările făcute foarte adesea de cătră Egumenii monăstiriloru celoru închinate, la carii ocăr­­șuirea avuturiloru bisericești, s'au fostu încredințatu, este ne­­apăratu, ka această pricină să ce puie pn bună orâănduială, dreptu aceea o comisie alcătuită sub președenția mitropolitului, de Logofătulu priciniloru bisericești, de patru boieri și de pa­­tru orâănduiți din partea sfinteloru Locuri, adică sfăntulu mor­­mântu, muntele S'nai, sfănt. Agura­mi din Rumeli, ce voru în­­deletnici întru cercetarea titluriloru și altoru acturi atingă­­tore de mânăstirile cele închinate, se voru sfătui asupra ar­­mateloru mai nainte abuzuri și asupra proiec­uriloru de în­­dreptare, și în cele după urmă pa hotără partea din venitu-

Next