Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)

1855-02-26 / nr. 16

| | | | | | | | | | | | | | i | ) | E p. Monarchia austriaca. AYCTPIA. 4 Biena. „Corespondința austriacă” scrie, că representanții puteriloru părtașe la resboiulu orientalu seu și aceloru, care, prin tractate eventuale luară parte aa causa acesta, voru veni peste căteva zile la conferințe în Viena. Din partea Portei otomane ce așteaptă unu plenipotentu străordinaru lăngă solului Arif Efendi. Din Rusia ca trimisu consiliarulu de secretari D. Titol, care e cunoscutu de căndu lu solu la constantinopole. Din partea Marei Britanie vine unu bărbatu în totu respectulu alesu, L. J. Rusel. Lăngă cont. Bucl, care va conduce negoțiațiunile cu primulu plenipotentu alu Austriei, se va alătura și d. Proches-Osten, ce vine din Francfurtu. Franța se unește cu D. de Burchenei și nu trimite altulu ad latue. Jurnalulu acestu oficialu de cabinetu nutrește mare speranță, că deși resultatulu conferințeloru stă numai în voia lui Dzeu, totuși se începu negoțiațiunile pentru restaurarea pacei, care trebue să fie statornică, fiindcă sau pusu base generale secure, ca să se termurească arbitrarele silnicii ale unoru fiecare puteri asupra stateloru străine și să se asecure intregitatea și nedependința Poartei șor. În ședințele parlamentare ale Mapei Britanie din 24, vorbește și L. Palmerston despre aceste negoțiațiuni zicăndu: O pace se poate încheie, însă numai așa, dacă aceea va asecura pe Europa de pericululu ce o amenință; nu se poate mijloci ea în măsura aceasta, atunci Anglia nu va purta nici o vină; căce gubernulu ei în casulu acestu nenorocitu se va întoarce cătră maritimitatea parlamentului, pentru ca să poarte unu resboiu din toate resputerile. Napoleon, dacă cumva călătorește la Crima, nu crede așa lespe în pace, și elu și plecă în 28, la Butonie, dacă e adeverată o depeșă telegrafică ce raporteză că să așteptămi manifestulu pentru călătorie, ni în Trieste, ce scrie, că ce va întălni cu Împeratulu nostru. — Syomnisa segaina. PRUSIA. Berlinu, 1. Marțiu. Lordu Ioan Rusel comisariulu Angliei sosi aici ieri la amiazi, avu îndată după amiazi o conferință lungă cu Dn. Mantaiffel președintele ministeriulu prusienescu; eară astăzi la amiazi Rusel avu audiență la Regele; aceeaș ținuearăș multu, la care însă stete față și ministrulu Mantaiffel. Pănă acum se poate zice cu totu dreptulu, că neutralitatea Prusiei a fostu mai tare imi decătu mipii Sevastopolei, și voinicu diplomatu va fi acela, care va fi în stare de a îndupleca ne Prusia aa o parte seaua alta, au apusu seu spre răsăritu, afară numai decă schimbarea la tronu în Rusia va fi produsu o schimbare zguduitoare și în inima familiei regești din Prusia, precum și în aristocrațiă. ELVEISIL. Puterile apusene au provocatu ne republica aceasta, ca să se alăture la alianța lor, și Franța cere înnainte de toate ca să i se conceadă străportarea trupeloru prin teritoriulu ei fără pedecă, care va fi respunsulu încă nu se știe. SALIA. Poma. Cardinalulu Antoneli, secretariulu de statu alu Papei își dede demisiunea. Acestu bărbatu trase degetu cu gubernulu Piemontezu pentru causa mănăstiriloru catolice de vr'o cățiva ani. Se poate ca schimbarea persoanei acesteia se confereze multu la aplanarea acestei diferințe. Turim. O corabie franțuzească se periclită în Mare la Bonifacio, 1700 persoane pui aflară mormăntulu pu Mape. ANGLIAL. Londopiu, 1. Marțian. Ministeriulu earăș ce mai re'ntregi odată, pentru că în loculu celoru trei miniștrii, carii se supăraseră foarte pentruce Lordulu Palmerston să'și dea învoirea sa la o cercetare criminală asupra ministeriului căzutu, se aflară alții trei, dintre carii doi inși au și intratu în posturile loru. Într'aceia ministeriului căzutu încă fu favoratu întru atăta, că cercetarea ce curge asupra lui pentru purtarea cea rea a răsboiului se face în secretu, eară nu în auzulu tuturoru, pentru ca să nu esă ceva scandale mari la iveală, mai vârtosu după ce atătu Napier căzu și alți cățiva militariști mari strigă în gura mare, că numai trăgănăturile și intrigele diplomatice au pricinuitu armateloru arăta sănge vărsatu în deșertu mi arăta moarte cășunată prin boale și prin gerulu iernei, pentru că de ecldeaă ministeriului iar fi păsatu întru adevăru de luarea primului cu Sevastopolea, atunci Dap fi lipsitu a cerceta mai cu amănuntulu despre tăria acelei cetăți și s'ar fi folositu cu totulu altumintrea de vara din a. 1854 (Maii, Iuniu), căndu turcii la Dunăre ce bătea numai singuri cu atăta bravură mi eroismu, eară ne Napierni l'ar fi trimisu în Marea baltică numai așea, haimana; eară așea toată lumea este în propusu mare, că Lordu Aberdeen a stătutu în necurmată comunicăciune cu vechiulu său prietinu de cruce, cu Împeratulu Nicolae ș. a. ș. a. Între acestea parlamentulu începu a lucra pentru o reformă totală a armatei engleze, apoi mai decurgă ori încete răsboiulu totu atătu. FRAMPA. Parisu, 25. Februarie. Despre călătoria Împeratului Napoleon la Crima proieptată de căteva săptămăni încoace ce cuvine a însemna căte ceva mai deaproape, apoi întămplese aceeaș ori nu, totu atăta ne este destulu atătu, că însuș proieptulu numai ca proieptu încă rămăne foarte interesantu. Cătu a stătutu Napoleon marele pe tronu, elu foarte raru a lipsitu de lăngă armata sa, eară căndu a fostu pericululu mape, a luatu parte aa bătălii. Acestă împregiurare asecură lui Napoleon o mulțime de învingeri și triumfuri. Pericululu de acum cu Rusia cu nimicu pu e mai puținu decătu cele mai mari pericule dinainte de a. 1815, prin urmare oricine va judeca lucrulu cu nepărtinire, va trebui să recunoască, cum că și astădată ar fi statu bine capeteloru încoronate, decă apoi luatu parte ele însele la bătaiă. Napoleon a recunoscutu adevărulu acesta, elu a văzutu, că tocma în răsboiu decă lipsește capulu, lipsește orice unitate, ceea ce se adeveri, firește și astădată. De aceea după toate faimele căte s'au cititu despre Napoleon pro și contra, că va merge că nu va merge la Crim, atătu ce adevereză deplinu, că dânsulu avuse voință determinată de a eși la armată; de o parte însă însărcinase pe toate organele poliției din toată Franța, ea rămai vârtosu pe cele din Parisu, ca să tragă bine cu urechea și să asculte ce zice poporulu despre acelu proieptu de călătoriă, eară despre alta să pipăie și pe cabinetulu din Londona, pănă în cătu acestuia iar plăcea seu nu călătoria proieptată. După unu restimpu oareșcare Dn. Pietri, polițmaistrulu celu mare reportă Îngeratului, că partea cea mai mare a poporului ar vedea cu OKI, buni călătoria mi chiaru speculanții dela bursă nu cap spăria tocma tare. Din contră însă dela Londonu veni știrea, că Anglia nu ar privi cu ochi buni mergerea Împeratului franțoziloru la oaste. Și pentru ce acesta? Pentru căteva causa greu cumpănitoare și anume: Pentru că luăndu Napoleon supracomanda pn Crima, atunci Lordu Raglan seu oricare altu comăndantu alu Britaniei apoi privitu numai ca de o păpușică cu măna frăntă (Lordu Raglan și de altmintrea e ciungu de mănă); mai departe că mergăndu Napoleon măcar numai pănă la Constantinopole, apoi în crape să nimicescă cu personalitatea ca 7675 mnpă spinu a Lordului Stretford Chenning, axă diplomatului Britaniei la Portă, care pentru Anglia ar putea avea mai tărziu urmări neplăcute; preste aceasta caracterulucelu ascunsu și tăcutu alu lui Napoleon nu poate a nu însufla oareșcare nencredere și teamă, care apoi ar crește cu atătu mai vârtosu, dacă cap întâmpla ka dănsulu să mi căștige vreo învingere strălucită asupra Rusiei, eară apoi să'i viie gustulu de a mi încheie pace cu Rusia, fără a întreba prea multu pe alții prin pregitiru despre condițiunile păcei. Iată ce spune lumea guralivă, că Lordu Ioanu Ruset numai din causele susu arătate se bolnăvi (adică se prefăcu), încătu nu era în stare de a măneca din Londona îndată după ce fusese denumitu în calitate de comisariu regescu la conferințele din Viena. Interesantă boală diplomatică aceasta, carea nici că'i potu trece lui L. I. Rusetcu niciunu felu de altă medicină, decătu numai cu trei cuvinte de fermeci sosite dela Parisu prin telegrafu: „Călătoria este amănată.” - Ce învățămu din acestea? Învățămu arăta, că ne'nepedepea, temerea, prepusurile, rivalitatea mi chiaru nnsma nu lipsescu pn zilele noastre nici din trebile și referințele sfaturiloru. O altă neplăcere se întămplă Împeratului Napoleon în zilele trecute cu o broșură titulată: „Despre purtarea răsboiului în răsăritu”” Espedițiunea pn Crima”). Anghetă caruicică, a cărei auctoru e pnenumitu, despre care însă prepusulu în zilele din tăiu căzuse tocma asupra Principelui Napoleon sositu de curându, e scrisă cu mare măiestriă și cum se vede, cu destulă cunoștință a lucruriloru. În aceeaș se osăndește espedițiunii aliațiloru tocma din capulu Împeratului Napoleon, papa anului antiapineară apoi dânsulu împărtăși planulu său răposatului St. Arnod, carele îlu priimi cu *) De Bruxelle, la conduite de 1855, și 1854 petrecea de susu pănă josu se adaoge, că la guerre d'Orient, planulu pe căndu totu planulu acesta eșise acelaș în Expedition de Srimfe. --.-I.