Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)

1866-01-15 / nr. 5

Nr. 5. An. XXIX. 1866. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretialu: pe 1 anu 10 fl pe i/4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini nton. sunatoria. TR4NSILVANEI. Brasiovu 27/15 lanuariu. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenţi. — Pentru serie G er Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare MONARCH!’A AUSTRIACA. T r a n 8 i 1 v a n i ’a. Din Hanuu Apuseni. Peste pneinu alu 17-lea anu se va împlini, de candu locuitorii acestoru munti reesiramu inviogatori din resbelulu, la care dimpreună cu toti romanii din intreaga Transilvani’a pentru trei cause sânte ne angagéseramu, anume: pentru apararea tronului in contra partitei resturnatóare ; — pentru autonomi’a patriei — si pentru apararea limbei si a nationalitatei noastre romane, careia prin art. uniunei I si alu II-lea din an. 1848 i se decretase sententi’a de moarte politica. Inca ne sunt proaspete ranele suferite, dandu peptu cu baionetele inimicului comunu, si echo din țipetele prunciloru după sangerandii loru parenti si frați, cari au cadiutu cu gloria in lupt’a pentru patria si tronu, pare ca ’lu audimu sguduindu atmosfer’a cu tonulu sfasietoriu de animi , câmpurile lupteloru sangerose , care se intendu înaintea ochiloru nostri , si la care privimu cu mandria, ca la totu atatea columne de onoare si gloria , ne sunt martorii vii, ca caus’a ne au fostu santa, si ca lupta nóstra de triumfu încoronata au fostu efeptulu unei însufletiri inspirate dela acela, care ne au datu fiintia si viatia, care atatia sedii au vnghiatu asuprane si n’au vrutu , ca după suferintie de sedii chiaru atunci se incetamu, candu auror’a unui viitoriu mai ferice ’si întinsese radiele sale si preste noi, — si eata vitreg’a sarie de cate ori, si in cate moduri variadie in joculu seu celu orbu! — Suferintiele nóstre, — pe care in momentulu invingerei reportate asupra inimicului seculare credeamu a le fi desecatu, — acele suferintie, cu care datorimu esistintiei nóstre nationale se păru a nu ’si fi ajunau inca culmea loru. — Tentatiune urmésa după tentatiune, si pocalulu din urma inca nu l’amu golitu. — Ne intioramu de celu mai apróape viitoriu, in alu cărui sinu de ghiatia, de si nu putemu sei, cate suferintie mai sunt ascunse pe séma noastra, totusi ilu intimpinamu cu frunte deschisa si cu anima resoluta la lupta , pentru ca in lupta e viatia, apoi noi a trai vomu, si inca a trai politicesce si a ne sustiené in contra puseloru la cale încercări de a ne submina esistentica politico-nationala. Acțiunea produce reactiune, apasarea nasce resistentia, ori spiritulu de suprematisare , deca este in stare se atace si se revolte ambitiunea unui singuretrou individu cu conscivntia de sene, cu catu va fi mai mare si mai grea vatamarea ambitiunei unei națiuni întregi, in contra careia este indreptatu procesulu suprematisarei si care au datu destule probe de maturitate si consciintia de sene. Candu amar’a nóstra esperintia de una parte si facia cu acésta acte publice de alta parte nu ne aru fi martori greleloru nóstre ingrijiri, candu strigatulu nostru n’aru fi sunetu de durere ce ni s’a causatu cu unu feliu de lovituri din cele mai periculoase , din cate ’si potea numai mintea omenésca pe acestu terenu închipui, atunci espeptoratiunile nóstre le aru puté omulu reduce poate la nisce eschiamatiuni ori la nisce semnale de o singura malcontentia, lucrulu inse sta cu totulu altmintre. — Cu toate acestea nu voimu a dă ansa nici pe departe la presupuneri, cu candu espeptoratiunile nóstre ’si aru avé isvorulu in ultim’a desperatiune, pentru ca suntemu siguri de dreptatea causei nóastre si simtimu in noi destula taria de a nu despera nici odata de reusirea ei, voimu numai a dovedi înaintea lumei, ca ranele ce le suferimu una după alta nu sunt imaginate, ca acele rane se infigu intr’unu corpu viiu, si sunt de o natura ce nu ne lasa la indiferentismu facia cu celea ce se petrecu in giurulu nostru. Se vedemu deci, ca unde suntemu adi, si ce sperantia si prospecte de viitoriu potu se ne incaldia pepturile si se ne intaresca in iubire patra patriea comuna, ce garantii vedemu in mesurele luate de regimulu presente, ca selu putemu sprijini si noi cu alipirea-ne de ele ! Nu putemu, da nici voimu a negă, din contra trebue se constatamu, ca națiunea romana, după ce multi sedii fu proscrisa si desbracata de toate drepturile ei, dejosita pana la starea de a fi numai suferita usque ad beneplacitum principia et regnicolarum — in care stare ca totui au remasu pururea credintioasa patriei si domnitoriului luptanduse cu brasiu de leu in contra inimiciloru patriei — si după ce in an. 1848 trebuise si mai sigiledie credinti’a catra patria si tronu cu sacrificiile, pe care Maiestatea S’a imperatulu in acte publice le au recunoscutu, si le au vediutu Europ’a intréga , trecandu la mediul sou unu deceniu si diumetate abia, dar’ totusi fu fericita de a se vede împlinita spre multiumire o seculare si legiuita asteptare , fu fericita de asi serba emanciparea s’a din acea stare umilita, in care o aruncara in timpurile barbare folosite de cate unu monstru tiranc, fu fericita de a si vedé depusa garanti’a esistentiei sale politice in art. I de lege din anulu 1868 sanctionata de Maiestatea S’a cu datu din Schönbrunn de 26 Oct. an. 1863. Atata, — si deodata eră de ajunsu pentru ca națiunea romana se se simtă mangaiata in anima s’a, care atata timpu purtase velulu intristatiunei, si se desbrace doliulu.• Nici ca se pote închipui preusioru acelu semttu de satisfactiune, care au insufletitu pe natiunea romana si cu ea dimpreună pe fiii ei locuitorii acestoru munti in momentulu acelu supremu , candu se dede pretiulu sacrificiatoru, candu legislatiunea patriei, care fara dreptu o au fostu esilatu, aceea legialatiune o rechiama in Pantheonulu constitutiunei patriei, si aratandui loculu pe care atata timpu ’lu usurpasera împilatorii ei, o făcuse ’lu reocupe cu onoare, pentru ca insusi luandu in mana cumpania sortei sale se participese prin aceea la instruirea si acomodarea compasului pentru sartea si binele publicu alu patriei comune. — Acestu loco de onóare si totu odata loco de păstrare si apararea celoru mai sânte drepturi, pentru care este chiamatu unu popom matura si cu consciintia de sene, natiunea romana faptualminte l’au si ocupata, au intratu in folosinti’a lui si in esercitiulu drepturiloru, ce după legile patriei si după eternulu adeveru sunt legate de fiu. Din acestu loca natiunea romana fara de a se fi facutu insasi nedemna de elu prin careva din acele crimini, de care este legata perderea de drepturi si immunitati politice — numa prin fortia se pote scote. (Va urma.) Fati arisin 18 Ian st. n. 1866. Ce se facemu? Barbatii regimului actuale si deslegarea cestiuniloru interne purcedu esperimentandu. Rescriptulu din 25 Dec. an. tr. nu ne chiama , ci numai ne concede se participamu in calitate de ardeleni la diet’a Ungariei de încoronare. Acé- st’a procedura de una parte e una linguritia de miere pentru celi ce nu ne cautamu fericirea in Pest’a, ci in autonomi’a tierisierei nóastre, or’ de alt’a unu precalculu spre a atrage la actiunea comuna artificiasa a majoritatei dietei din Clusiu. Modulu prin care ni se oferesce acea participare e pre catu de injusta, si necorespundietoriu dereptureloru nóstre eluptate, pre atatu de favoritoriu si magulitoriu intereseloru aceleia. Ci oare se credemu, după aceste precedentie, ca noi suntemu părăsiți si ignorați cu totulu din partea regimului ? si ca acelasi vré a ne sacrifică pentru interesele, ce le sperésa din impacarea elementului maghiara ? ba nu ; pentruca ast’a ar’ insemna, ca noi n’amu petrunsu de ajunsu spiritulu acelui rescriptu , prin care se amana diet’a Transilvaniei, si in care se dice espresu, ca una uniune mai strinsa a Ardealului cu Ungari’a, de cum e cea personala presente va depende dela regularea definitiva a referentieloru de statu ale Ungariei facia cu coroan’a, si dela satisfacerea justeloru pretensiuni intielegu nationali si confesionali ale romaniloru si ale sasiloru. Se dice cu adeveratu , ca tóte ar fi astfeliu pregătite, in catu se numai fia la miditecu nepe una dificultate in privinti’a deslegarei cestiuniloru de tiera, pe trenura atatu tempu pre elementulu maghiara in imponcisiare cu regim de de pana acum; fia si asia, desi consistenti’a a ataroru asertiuni numai discusiunile dietei din Ungari’a voru fi cualificate a nile de mustră, inse reesa cum voru reesi acele aplanari, mie unuia nu-mi vene a crede, ca multiumirea maghiariloru se ar potea intempla — cu nemultiumirea tuturora celorualalte națiuni de sub coroan’a Ungariei, ei inca asia, ca statulu se-si poata speră consolidarea s’a, pentruca, deca stntulu si pana acum a suferiritu din caus’a nemultiumirei elementului maghiaru, care de abia face 4—5 milione, in ce mesura ar trebui se sufere elu atunci, candu in grati’a acestui popom pana acum privilegiata ar nemultiumi pre alte 9 —10 milione de elementu diversu , cari vise contribuescu cu sângele si averea la sustienerea statului in mesura cu multa mai mare, ca aceli’a?*) Cu toate acestea noue romaniloru din Ardealu ni se potu intempla multe lucruri neplăcute, după proverbiala latina „accidit in puncto, quod non speratur in anno“ , dara că se se stabilesca lucrurile definitivu cu asemene saltu mortale retrogradu, precum cu dorere esperiamu după mórtea lui Iosifu N. , e chiaru imposibila, pentm ca oamenii din tempulu nostru au in mai mare mesura conscienti’a derepturilor sale personali si nationale, conscienti’a individualitatei sale politice, de cum eră pre acelu tempu de trista memoria ; apoi atari încercări, cari se ar face spre a reduce din evulu mediu privilegiu natiunali, astadi n’ar poté se aiba de catu una consistentia fórte efemera. Ce se facemu dara noi romanii ardeleni ? se luamu parte la alegerile pentru diet’a de încoronare ? la acele alegeri, pentru cari regimulu in grati’a maghiariloru nostri au alergată fara multa preengetare la una lege electorala nu numai defectuósa, si cu totulu necorespundietoria recerentieloru natiunali de astadi, ci si fórte egoista? da, pentru ea politica cea mai sanetosa e a nu absentă nici una data din concertulu actiunei, a te folosi de impregiurari, ori catu de vitrega se-ti fia situatiunea si a nu parasi terenulu, de pre care poţi cu onoare se te lupţi, si se-ti descoperi vulnerele înaintea medicului chiamatu ale vendecă **). Grecii in memorabil’a lupta dela strimtarea Termopilei erau asemenea pucini si cu totulu neegali multimei, celei mari a Perigoru, inse pentru aceea au desfasiuratu una virtute admirata de toata lumea ; aceeasi virtute in luptele nóstre politice au se o desvolte pucinii nostri ostasi, or’ si unde (?) ar fi chiamati se se lupte pentru derepturi natiunali. *) De reu se ne ferésca Ddieu, ca de bine nu ne plangemu, decatu după ce ne aluneca din mana că tipării cei siovaitori. — R. **) Mediculu filantropu nu astépta se mérga bolnavulu la largulu Câmpii espuse elementeloru celoru furtunoase, ci, deca vrea a vindeca pe bolnava, lasa toate si lu visiteasa in casa lui, fara alu espune pericului vede* ratu din depărtare. — R.