Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-01-15 / nr. 4
dia arma, „se cersiesca , koldulii, betteni“. Numai la 1850 dise mnori din ministrii catra anala din episcopi. Bine părinte, pana candu iti vei mai face prea santi’a ta treba cu aceeti oameni neodiohniti, ca acei Parteigänger ? Din acela momenta episcopala fu desarmata, paralisata, Era in anula tr una magnata oarecare locuitoru in Vienna propuse ca se traga in cercetare criminala pe acei romani carii — provocați de alti romani — cuteaza a cere ceva in numele loru. Ci Ddieu nu ajută acelui orna banu ; ela fu rvspinsa catu colo prin o mana tare si bratia inalta. Eca vise cum se respecta pentru romani dreptulu de a petitiona ; cea ce au voita acei 1493 romani astadata in lini’a prima , se arate Înmii, ca incai monarchulu nu le va denega nici astadata dreptulu de a cere. Deca ai cere adunari ca cele din Blasiu, Orlatu, Naseudu dela 1848, boierii ti-ar dice ca ceci revolutionaria si aru chiama tunari si baionete in contra ta. Deca cersesci pentru congrese, sca esci respinsu cata colo, sa ti se da cate o adunare din membrii denumiti , pentru ca se te faca de obiepta ala satirei altora popoara. Unu Salzburg, unu Görz, Gradiska, o Dalmatia si unu Triestu isi au dietuttele loru , iu care’si vel sa amarulu inimei si ceru — alias cersiescu — care simtu ca le trebuesce. Doua milioane locuitori ai Transilvaniei se nu mai ba suferiti nici a se aduna nici a cere ? — Nu’i sunt de ajunsu lui „Korunk” 1493 cersitori din toate clasele poporului si atati fruntasi? Ei bine, nu neindoimu ca redactoruiu lui „Kor.“, carele a scrisu istori’a Transilvaniei si culege ne’ncetatu la documente istorice , are pana astadi la mana atatu copi’a celoru doua note presidiare tramise mitropolitului Siulutiu de date 2 si 15 Nov., catu si cerculariulu archiepiscopescu gr. res. din 24 Oct. (5 Nov.) tramisu protopopilou, caroru li se poruncesce a investiga strinsu asupra toturoru cati aru lua parte la petitunea proieptata. Ungurii se tiemu pe sine mai curagiosi de catu romanii; de aceea ne adresamn catra K. cu intrebarea: Candu episcopii si superintendentii loru inca s’aru scule in cerculare si carti de afurisania in contra unora barbati de încredere de ai loru si din cestiune curata politica sau nationala aru face cestiune de concordatu, are care subscriptionaru castiga, mai alesu candu ei nici n’aru alergu după ele ? Au nu stie redactorulu lui K. ce insémna a teronsa? Elu e nascutu din Turd’a, unde si are pe rudeniile si conecsiunile sale; pe acestu temeiu densulu merse pe timpulualegeriloru pestane la loculu nascerii, candidă alator ea cu br. Huszár si Tisza, inse ce pati ? Chiaru concetutienii sei ilu boara pe fuga infruntandu’lu pentruca tiu, omu din popom, cuteză a se mtsura cu magnati cu Huszár si Tisza. Ecatervitismu neastmenatu mai mare decatu la romani. In. Kővári se pote mesura oricandu si in sciintia si in alte calitati eminente cu numitii doi boieri ; oc folosu inse, ca si elu este numai unu „simplu privata , unu jurnalistutiu si poate unu advocatu, sea unu bietu de fabricantu“, era nu baronu, n’are chef de auru, nici cavalerii, — deci afara cu demouratulu si cu demagogulu. Uitat-a dn. Kovai ce a patitu elu cu gratii si baronii sei inainte cu vreo doi ani, pre catu timpu mancă perasie dintr’unu castronu cu ei ? Aducă ’si aminte de afacerea sa cu gratii D. Teleki, I. Bethlen etc. Afle totuodata, ca la romani inca se face cate o încercare de a straplanta intre ei spiritu boierescu, ca inse romanii pana acum n’au suferita o fa* * ricire ca acésta, ci o lasara celoru carii o au, impreuna cu ciocoii loru. Se créda dn. Kővári, ca pre catu timpu in acestea tieii voi a mai predomni desiuchiatele idei, cumca aristocrati’a este totulu, era clasea midilocia si tierauimea sunt portatoarele loru de slepu , argații si postilionii ei, ie arata nici libertatea legala nici dreptatea cu ochii nostrii nu o vomu vedea. „Debatte“ acea aristocrata unguroaica imbracata nemtiesce afla erasi in bataie de jocu, ca națiunea romaneasca consta eca asie numai din popi, pentruca uitate, prea multi preoți s’au subscrisa la petitiune. Adică acea boieroaica din cine vrea se conste națiunea romaneasca ? Neaparati din boieri si din ciocoi ? Foarte multi amimu dnei. Intr’aceea „Debatte“ n’a cititu numele celoru subccrisi la plenipotentia, ii poate inse afla in cancelari’a r. a Ungariei, pentruca pre catu amu attatu, s’a tramisu si acolo cate o copia oficiala. Deca inse „Debatte“ vrea se scia cine este națiunea romaneasca, n'are deca'a se provoace pe patronii sei a se invoi ca se se mai redeschidă dieta pe temeiulu legii electorale din 1864 si cu dreptulu de a forma comitete electorale ca in toata Europ’a constitutionals. — Chism 21 Ian. In aceeasi siedintia p o n a r i a din 17 Ian. a înaltului goberuiu r. tienuta sub presiediotia Esc. Sale domnului ponte Grenneville, in care s’a per tractata legea cea noua de iurdamentu si b’l remustratu asupra ei cu majoritate de voturi, s’a luatu in per tractare seriosa si petitiunea celoru 1493 romani, venita in dipau dela curte , cu pe resultatu nu seiu, atata numai aflasem ca o di mai nainte, ca unii era forte iritati asupra acelei petitiuni, ca inse in siedintia i s’ar fi aiiatu si unu ai aratora ferbinte si prea determinata, casele petitiunea intrega o primi de a sa ai ceru ca se se ia in desbatere meritoria. Vreuna resultata momentana positiva se nu aștepte nimeni dela acea petitione, mai alesu ca ea se mai împărtăși si in alte patri copie la patru parti; cu toate acestea romanii se tia odichniti si incredintiati, ca ei au mersa tocmaia timpu nemerita cu petitiunea loru. De sberatiile gazetelor» se nu le pese nimica ; ele sbera pentruca le doare vediendu, cumca pe romani nu’i mai poți amuți. Allandu sciri mai positive nu voia lipsi o ve insciintia Se fiți numai pe pace si se se fereasca cu totii de a scrie secaturi si a comite la indiscretiuni. — W. Z. Petrosiaili 13/1 Ian. 1867. Sciino ca in 1848 parol’a de die in totu Ardelulu nu erá alta, decatu „unió vagy halál, unió vagy vérontás“. Cei ce nu voiau inse a cunosce si primi acesta mare cuventu, insera in cela mai umana si civilisdtu modu capacitati si anume, prin închisori in temnitie, prin baionetele secuilorn, si prin furcile sau spandiuratorile de pre langa drumuri. Dar’ natiunea romana, fiindo inca pre acelu timpu in jugula cela de fernala tiraniei iobagesci, — totu prevediti, ca uninduse cu Ungari’a si constitutiunea ei, se unesce cu mortea s’a. Romanulu dara atuncia , inca din sclavia, fara atata inteligintia cata in presentu , ma asie dicondu, chiaru si unii dintre inteligintia betu ce o avea si dintre capii conducători ai aceleiaşi — se luptau pentru stingerea romanului — adica pentru „unia“. Si totusi naţiunea romana inspirata de divinulu spiritu alu secolului, alu libertăţii si alu egalitatii, si condusa de nisce luceferi pre prisonulu romanescu, — adunanduse in campulu libertăţii su resist* si da peptu cu furibundele valuri ale esundarii fusiouistice. Romanulu se adună in campulu libertăţii, si acolo in faci’a Europei dovedi ca e viu si e domnu de numele ce’lu porta , — compunendu unu protocolu din 16 puncte in siedinti’a a II din 16/4 Maiu 1848, dintre cari puncte eu ms voiu margini numai singura pre langa trei — si adica : 1. Naţiunea romana radicata pre principiulu libertăţii, egalitatii si fratietatii, pretinde independenţi’* sa naţionala in respecta politica, ca se figureze in numele seu , ca națiunea romana se’si aiba representantii sei la dieta Herei in proportiune cu Nrulu seu etc. etc.“ De aci inse voiu trece la cele doua puncte din urma, adica, la 15 si 16. Punctu 15 dice: „Naţiunea romana poftesce fasé se faca constitutiunea noua pentru tiera, prin o adunare constituanta a natiuniloru Ardealului, carea constitutione se se întemeieze pre principiile dreptății, libertăţii, egalitatii si fratistatii, se se lucreze codici noua civili, penali, comerciali etc. totu dupa acelea principie4. Si in fine, puncta 16 dice : „Naţiunea romana cere, ca conlocuitóarele naţiuni ne o idecum se nu iă la desbatere paus’a uniunei ca Ungari’a, pana candu naţiunea romana nu va fi naţiune constituata si organisata cu vota deliberativa si decisiva in camer’a legislativa; era deca din contra, diet’a Transilvaniei ar voi totusi a se lasa la pertractarea aceleasi „uniuni“ de noi fara de noi : atuneia natiunea romana protesteaza cu solemnitate“. E bine! acestea si numai acestea dica, sunt condusele legitime, adeverate si valide ale natiunei romane. t. foi* rVi*» Romanulu acestea le a intaritu cu juramentu in campulu libertății , lea botezata cu saogele aloru cateva dieci mii martiri romani, si le a sigilata cu flacar’a ălora cateva dieci comune romanesci, — in contra asasineloru arme revoltatoare fusionistice. Astadi inseara se închina romanului ardelenu popalulu cu acea beutura dulce, amestecata cu veniuu ucigatoriu de naţiunea romana politicesce — adica cu „unia“. Dar’ mai autaiu de a gusta din acelu mereipotu (seu după placulu deputatiloru ardeleni din Pestea, „Aldamasiu“) ala vieţii si morţii nóstre, cu parti contrahente, — vomu intreba pre conducătorii noștri cei adeverati (carii sunt rogati de soartea acestei patria prin familia si avere nemiscatoare, era nu prin avere miscatoare, auru si arginta care’tu poți muta, candu vrei dintr’o tiera in alt’a , — si sunt aci născuți si aci voru se si moara sub o sórte cu noi, era nu carii aspiră la ranguri si plați mari, apoi ne aveadu famili’a — pucinu li pana de patria, națiune si tronu, decatu de natur’a cea grasa a ratelui seu), a careiu conduita o cunoscemu din nainte, din, si de după 1848 pana in presentu , — ca are diet a Transilvaniei din 1865, carea a prochiamatu „unia“ , in sensuiu celoru trei puncte ale condusului natiunei rom. din campulu libertății din 1848 si aci citate, fostau competenta la aceea? si elaboratele ei au valoarea si validitatea receruta in celea 3 puncte ale adunării gen. din 1848 sau nu ? — de e, — unde, candu si cum ? — pentruca noi scimu, ca Transilvania numai in 1863/4 an avuta o dieta legitima, la carea si naţiunea romana a participată fara proteste. In acea dieta inca, precum mi se pare, nu 8 an potato face destula postulateloru natiunei din campulu libertăţii, de oarece abia se făcură doi articuli, era in constitutiunea intrega si noua, după cum suna punct. 15 alui conch.adunar''’ — _______ (Va urma.) Ungaria si legea de armate. După ce sosi modificarea in legea de armata in Ungaria spre publicare, taverniculu br. Sennyei a tramisu nou’a ordinatiune la cancelari’a Ungariei indereptu, in loco se o publice. Cancelariulu o tramise la min. de resbelu pe langa temeiurile adause de tavernicu. Min. de resbelu descoperi acum cancelariei Ungariei, cumca temeiurile aduse de taverniculu nu merita a fi luate in privintia si cumca miDisteriulu de resbelu prin măsura aceasta se află tare atinsa, tiinauca pi in aceasta inapoiare s’a intardiatu reorganisatiunea armatei. Totadeodata se reinvită cancelaria curții, ca se publice cu intetire numit’a lege. Dela Zagrabi’a anuncia o depesia din 18 Iau. in „P. L.“, pumea ordinatiunea despre întregirea armatei a aflata o pusetiune resoluta pe la municipiu. Municipiale din Zagrabi’a si din Karlstadt in siedintie publice au respinsu ordinatiunea. Municipiale primiseră avisare a publica fara intardiare nou’a octroare a legii de recrutatia. — Alegeri direpte la sen. straordinarip. „Wiener Journal“, faima oficiosa, publica unu art despre împotrivirea conducatoriloru germani de a trimite la sen. imp. straordinariu si in finea art. se esprime cu urmatoarele cuvinte ce trebue se atraga toata luarea a mente : „Asia dar’ nu remane nemica indereptu, dice „W. Jorn.”, decatu ca se se faca apelatiune chiaru la poporu si a-i da se pricépa, ce abusu se face cu strigotulu : „credintia catra const’tutiune“, cum se joaca acestia cu elu, oare jocu, déca ar evé succesu ar despoia pre poporu de drepturile sale constitutiunele.* In cuvintele acestea se coprinde unu felin de amenintiare, ca in casa ce n’ar vrea se tramita la sen. imp. straordinariu regimeie dupa § 7 sect. 3 a legei fond. vie se ordineze alegeri direpte la sen. straordinariu in toate acele teritoria, cetati seu corporatiuni, cari vom impedeca tramiterea prin diete. — — La legea de armare. „W. Ztg.* publica o incunoscintiare a locotenintiei munitiei inferiore, in care pe temeiulu unui emisa ala min. de stata se anundia, ca acum se vorn recrută pentru întregirea armatei numai din clasele an. 1846, 45 si 44. Liberările dela oblegatiunea militare pentru astadata au de a încetă Totusi spre respectarea impregimariloru familiari cei ce dopa determinatiunile de mai nainte fara liberați de a intră in armata se voru lasă ai pe mai incolo scutiti, deca vom 6 insa