Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-03-26 / nr. 24
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. T. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 7 Aprile 26 Mart. 1867. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. MONARCHIE AUSTRIACA. Transilvani’a. Opiniunea separata a dini Ilie Macelariu din 7 Bartui adresata in scrisn catra diet’a Ungariei. (Capeta din Nr. tr.) Astfelin de lege nu pote se fia nici justa, nici morale, nici onesta. Inse Transilvani’a s’a sostienata in independintia sa cbiaru si dupa anula 1848, adica dupa legea nnianei, care din urma er a nimicită prin resbelda civila si prin nsulu dupa 1848 incoce. Si ar fi o rătăcire neescusavera a atribui tristele evenimente ale aniloru pentru noi toti de trista memoria dela 1848/9 intrigelorn asie numitei Camarille si nu spiritului acelora legi fatali, sugrumatorie si absorbitorie de provincie si natiuni de an’a parte si simtiului de conservare propria a natiunilor, prin eie amenintiate de alta parte. Dar’ nu numai romanii nu recunoscu validitatea legei de uniune, ci me pota provocă la acte imperatesci, cari tienu apriatu, ca uniunea nu e fapta complinită si cari sastienu independinti’a Transilvaniei. Se memoreza diploma’a din 20 Oct. 1860 si patent’a din 26 Febr. 1861 ? Ori ce alt’a se pote dice despre aceste acte, numai aceea nu se poate întări, ca ele n’ar sustiene in moda solena autonomi’a Transilvaniei, — deca aceleași nu ar avea nici o alta însemnătate, dar’ aceat’a nu li se poate denega. Cine apoi nu scle rescriptura imperatesen din 21 Iulin 1861 indreptatu catra diet’a Ungariei si cela din 5 Sept. 1863, îndreptată catra diet’a Transilvaniei ? In ambe acestea se dice si se recanosce ca: „uniunea s’a decretata fara învoirea libera a natiunei sasesci si a natiunei romane, si ca aceea uniane n’a ajansu niciodată la deplina potere regale, si dupa publicarea decretarilora aduse unilateralminte, in fapta s’a stersa.“ Aceste sirdicii in rescriptele date ca subscrierea propria a monarchului. Dar’ acea uniune s’a stersa in fapta cbiarn si prin tienerea de diete transilvane la anii 1863, 1864 ai 1865, care din arma nici adi na e disolvata, ci namai amanata, cam si prin legile adase acolo si sauctioDate de monarcholn. Cine nu scie apoi parentalu de trona din 14 Dec. 1865, la diet’a Ungariei si rescriptalu pré’naltu din la Sept. 1865 îndreptată catra diet’a Transilvaniei? In ambi acestea diet’a Ungariei deoparte, si diet’a Transilvaniei de alta parte se provoca asemene si fresce care in deosebita a luă la revisiune articlii despre anioné dela ana la 1848. Asie dara legea uniunei pro langa ce este nelegale, apoi nici nu este fapta complinită. Romanii cari facn cea mai mare parte a locuitoriiloru Transilvaniei o sustiene acést’a, si acte imperatescii confirma in acesta sustienere a loru. Aceste sunt convingerile mele. Tienu la antonomi’a si independinti’a Transilvaniei si la valoarea legiloru din anula 1863/4, a caroru validitate nici prin rescriptora regescu din 25 Dec. 1865 ba nici insasi prin cela din 17 Febr. a. c. nu se pota aduce sub întrebare. Uniunea este nelegale , uniunea nu este fapta complinită; ea pote se fia obiectulu de matara consideratiaae atata ala legislationei din Ungaria, cată si ala acelei din Transilvania fiesce cărei separaţi si deosebi. Noi ardelenii potema se fime aicia pentru actalu de încoronare, dar’ na facema parte constitutiva in legislations. Legile ce se vom aduce aicia pota se oblige pre Ungari’a, dar’ no pot fi obligatorie pentru Transilvani’a, precom legile Transilvaniei nu sunt si nici pota fi obligatorie pentra Ungaria. Dar’ un faon si no pota face parte constitutiva in acesta dieta nici pentru aceea, pentra ca pre canda depatatii Ungariei sunt alesi pre basea legei de alegere a representatianei poporului art V dela anulu 1848, pre atonei depatatii Ardelanii sânt aleși pre basea art. II din Clusin dela anala 1848, care nici nu e sanctionata de principele, prin armare n’are valoare legale, nici nu e făcută pe principiala representatianei poporalei, si asie nu numai la esentia, ci si in armări diferesce de cela ala Ungariei. Nu se poate că iotr’una stata constitutionala se fia sen se poata fi corpaln legislativii compusi pre basea a doue legi de alegeri, an’a cu totuln diversa, ba chiarn contraria celeilalte. Am disit ca legea de alegere art. II dela anala 1848 din Crisia na e sanctionata de principele si acést’a este fapta. Era ca palatinalu de atunci i’a sanctionatu in numele principelui, poate fi, inse acést’a giurstare inca nu’i da valóare de lege, pentraca dupa dreptula politica ala Transilvaniei principele fara lege si conclesii formala ala dietei intaiita, sanctionatu si autenticatu nu pote se impotoresca pre nimenea de a intari, sanctiună si autentică legi pentru acesta principate, fiinduca art. V din 1744 dice apiiatu: „Suprema potestas et alia jura majestatica vetut solum principibus haereditariis competentia penes solam sacram regiam Majestatem romanebanta si canda tocma na ar fi alta impedimenta pentru de a privi participarea transilvaneniloru la o dieta a Ungariei de legale, ar fi si insasi acést’a destalu, ba marturisescu ca, după modeat’a-mi parere, prin o astfeliu de compunere a dietei basata pe ait I si II din 1848 insasi validitatea conduselor a adacunde si esinde din acest’a dieta s’ara aduce in periclula. In acestea se coprinde pusetiunea mea facia ca Ungari’a si facia ca diet’a ei. Si acést’a ontezu a o dice, pa na este numai convingerea mea, ci e a tataroru romaniloru ardeleni, afara de an’a mica si neînsemnata fracțiune, — precum s’a manifestata aceasta chiara de corenda in petitianea celoru 1493 data la Maiestate. Ga aceasta esplicare si chiarificare a pnsetiunei mele, am fosta detoria alegatorilora mei si conscientiei mele, am fosta detoria credo tutaroru romanilora. Ca acest’a misiunea mea la acesta dieta mi o amu împlinita pana la diu’a incoronarei Maiestatei Sale si pana candn „oniunea“ va incetă de a fi întrebare deschisa, pana candn nu pota lecanosce nici pe departe competinti’a acestei diete asupra Transilvaniei. Incheiu cu unu citam din adres’a dietei ungare dela anula 1861: „Canitate storta prin sila nu face imperati’a mai putinta, coasei inti ’a lovita a fiacarei tieri si amaretiunea produsa prin sila destepta tendintie de despărțire, ba poate chiarn de desfacere si pentru aceea imperati’a atuncia va fi mai slaba, canda va avea mai multa trebuintie de intreagia sa potere si de toata însuflețirea popoatei orasale. E foarte la indoiala poterea unei imperatii, a cărei unitate numai prin poterea armeloru se poate sastiené si chiara in momentele periclelora na este asigurata. Lovirea in drepturile politice ale unei fieri totadeon’a este nedreptate si produce simtieminte de durere si nemultiamire.“ Pest’a in 11 Martie 1867. Ilie Măcelăria, deputata scaun. Mercurei. Respunsulu diai coasiliaria I. Măcelăria ia adresa din Brasiovu. Stimate Die si frate ! Adres’a celoru 80 confraţi si patrioţi din Brasiovu dto. 22/10 Martia a. o. pe care avusebi bunătate a mi o înainta, o amu primitu ca deosebita bucuria ;— o amu primita dioo ca bacaria, nu vise că nun felin de recunoscintia, a nu sein ce merite — mie necunosente — ci singura si auioa, (după cum se dice pe la noi) că ana felia de arvuna a nu uita nici ana data, ca sânt romana, ei că una inooragiare pentru viitoria . Caci ar fi trista, ar fi o vanitate si desiertatiune dela mine, canda asi voi a privi de mentu sea virtute acela perosemnata pasa ce am făcuta in siediati’a din 7 Martia a dietei pestane, prin care numai in împlinirea datorintiei mele ca romana si patriotu m’am folosita, sea celu pucinu am cercatu a me folosi de cela mai santu si inviolabile drepta, de una drepta, care e asemenea de vechia că si genula omenesca, de ana drepta pentru care romanala s’a laptata de secole si l’an bigilata ca sângele a mii de martiri si l’an îngrădită ca legi adusa pe calea cea mai legala, cu legi sancționate si garantate de insusi monarchulu. Si cra si ar fi de trei ori dorerosa, deea că romana si fidela sapasa alu monarohului, inca nici in luminataln secolu ala XIX , si inca de pe terenula cela mai legala, — ca calcarea sântei mele datomatie — ca asi fi iadrasnitu a me provocă la nespe legi, că care mai morale, juste si oneste na pota csiste pe facla pamentului. — Canda na asi fi facuta nici atata, — sunt restrinsa a recunosce insumi, — asi fi comisa ana pecata, asi fi comisa o vilitate, asi fi comisa la fine insesi ana perjariu catra sapr’a persoana a supremului factora legislativa, ca pré’naitu a caini drepta subscriere s’au provediuta acelia legi de mine provocate. Pornindu din acestea convingerii, te rogu Domnulu meu a primi si a spune si celoralalti confraţi si patrioţi, cea mai sincera si adânca a mea recunoscintia, si primiți cu totii asigurarea si espresiunea fratiescilora mele simtieminte, pa care am onoarea române ala Domniiloro Voastre Stimatoriu si bincera amica E. Macelariu, consil. gab. Crisia 26 Martia 1867. Brasiovu. Multiamita publica! Subscris’a Eforia imboldita de simtinti recunosciutiei, vine prin acest’a a aduce Domnului capitana pensionata Georgie Christa Jeaca din Romani’a cea mai profunda multiamire pentru multele faceri de bine si ajatorintie, pa carele asa că nnu adeverata Mecenate s’a alipită de gimnasiala si scólele romane ortodocse reparitene d’aici, — intre carele se cuprinde si aa’a patredra pre potrivita si fromósa in pretiu de 100 fl. v. a. pentru sal’a cea mare in clădirea scólelorn, — inalte si felimrite cârti bone si folositóre pentra bibliotec’a gimnasinlei — si alte lucruri spre aservare drepta saveniri. — Apoi a indiestrata gimnasiala ca an’a fondatiune însemnata prin cumpărarea anei mosit