Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)

1869-06-11 / nr. 44

nóstra besericésca gr. e. de Alb’a Iulia participa mai multe beneficia din fundulu asia numitu rele­­giunariu si alu instructiunei, — si din astu punctu de vedere, se vede a fi opu de a participa si pro­­vinci’a nóstra besericésca la susu atensulu congresu r. c. dela Bud’a-Pest’a; inse acést’a participare inca nu se poate si nu e liertatu de a se face decatu a­­mesuratu naturei autonome a provinciei nóstre be­­sericesci gr. cat. de Alb’a Iulia. Afara de aceea diecesele nóstre gr. c. singuratece, si prin densele intreg’a nostra provincia besericesca are fondurile sale proprie diecesane intemeliate din venituri cu totulu siesi proprie, a caroru administrare si regu­lare nu pote se cadia sub jurisdictiunea altor­a, de catu a dieceseloru si respective provinciei nóstre be­­sericesci. Din este motive, noi subscrisii ca fiii creden­­tiosi si adicti besericei, nu potemu se pasimu la desbaterea obiecteloru susu-aduse pre alta cale de­catu, care ne o arata provinci’a noastra besericesca autonoma, ale cărei drepturi ale sustienu nevătă­mate ne este santa datoria impusa si de s. scaunu apostolicii. Deci noi neaflandu subscrisu nici uuu episcopu gr. c. din provinci’a noastra besericesca in cercula­­riulu inaltu alu Em. Sale princ. primate si a.­eppu dela Strigoniu si alu prea ilustr. episcopi r. c. data in serbatori’a SS. Filipu si Iacobu, ad. vn l­a Maiu a. c., si temendune ca una atare invitatiune s’a fa­­cutu cu ignorarea metropolitului nostru si alterarea autonomiei besericei nostre gr. c., ne semtiim­ oble­­gati in conscienti’a sufletului nostru a protesta so­lemne înaintea lui Dumnedieu, s. scaunu apostolicu, inaltiatului tronu alu Maiestatei Sale ces. si reg. apost. si escelsului seu regimu, ca nimenea din pro­vinci’a nóstra besericesca gr. cat. de Alb’a Iulia, fia acel’a ori si cine si de ori si ce conditiune, se catedia de sene a descende in pertractarea obiecte­loru susu-atense de noi inainte de a fi constatatu le­galmente despre consensulu comunu alu intregei nó­stre provincie besericesci, ce ca se se pota efeptui, rogamu si pretendemu totudeun’a data dela Exc. Sa prea ilustr. nostru metropolitu gr. cat. de Alb­a Iulia, si dela celi alalti prea ilustr. nostri episcopi gr. cat., in poterea dreptului autonomiei­ alu pro­vinciei nóstre besericesci, si in poterea canoneloru bese­ricesci atatu orientali catu si occidentali, ca din tote respoterile se conlucre spre a convocă catu mai iute pre basea datinei nóstre vechie unu sinodu ori con­gresu besericescu­ provinciale gr. cat., in care pre lunga alte multe obiecte, cari ar’ fi de a se per­­tracta si stabili una data, si propune conciliului ecumenicu, ce se va celebra in scurtu la Rom’a si s. scaunu apost, spre confirmare, ca asia introdu­­canduse in provinci’a noastra besericeasca una unifor­mitate in cele disciplinarie se nu mai pota fiacare lucru după capulu seu, unulu intr’unu tipu, altulu in altu tipu, — si pre lunga regularea auto­noma a administrarei fonduriloru diecesane proprie si a causei scolastice, se se pertracteze si obiectulu susu-adusu, are, inc­atu si in ce modru ar’ fi de a lua parte si provinci’a nostra be­sericesca gr. c., de Alb’a Iulia la mentio­­natulu congresu catolicii dela Bud’a- Pest’a? Ori si ce alta cale in obiectulu susu-adusu noi o vomu consideră, si o consideramu pre tutu drep­­tulu, de una ignorare injusta a metropolitului no­stru, de una calcare injuriósa a autonomiei nóstre besericesci restaurate prin s. scaunu apost. — si ne dóré pana la sufletu, ca in. v. ordinariatu gr. cat. de Gherl’a a urmatu in obiectulu adusu una atare procedura, primindu ordinatiuni in modu vatematoriu de autonomie a provinciei nóstre besericesci gr. c. de Alb’a Iulia, si totu deodata de chiar amu, ca de alta data nici ca vomu primi astfeliu de ordinatiuni, ci le vomu lasa neper­­tractate. Scimu noi, ca drepturile unui metropolitu in timpurile de facia suntu cu multu mai pucine ca mai înainte* trecundu acelea ’n desuetudine, atat’a dreptu inse de a poté convoca sinodu provinciale in cause disciplinarie de tota sfer’a provinciei besericesci, si inca nemarcate mai de aprope prin legile beseri­cesci, nu i se pote denega prin nici unu dreptu, precum nu se denega nici altor presuli catolici, cari intre anii mai alesu 1850—63 celebrară di­verse sinóde diecesane si provinciali in diverse parti ale pamentului; — ci din contra acelesi canone a­­tatu orientali catu si occidentali, cari inca au va­­lore deplina obligatoria chiaru, pretendu celebrarea desa a sinódeloru diecesane si provinciali, precum n­usioru se pote convinge veri si cine aruncandu unu priu ochii in corpulu dreptului besericescu orien­tale si occidentale. Toate cele pana aici enumerate cu atatu mai vertosu ne semtimu indetorati ale pretende , ca­ ce­la din contra pre langa confusiunea cea babilonica, care s’ar poté nasce, unii din provinci’a noastra be­sericeasca de Alb’a Iulia tramitiendu, er’ altii re­­traganduse dela atensulu congresu, — si daun’a, care s’ar causa prin una atare confusiune intregei cause comuni, — pre langa mai marea confirmare a multor’a in acea opiniune, ca si candu noi gr. catolicii amu fi trasi si impinsi numai după inte­resul altor’a, — totudeodata ni s’ar vatama auto­nomi’a provinciei nóstre besericesci, si prin acést’a numai s’ar instraina dela senulu mamei beserice multi din filii ei pana acum credentiosi, — una după una seriosa considerare si examinare a impre­­giurariloru, cu durere cauta se raarturisimu, ca liu­­sioru, prea Iiusioru s’ar poté templa, ca pastorii nostri, la una procedura contraria celei susu-pretense de noi, se remana chiaru fara credentiosi, fara turma; or’ responsabilitatea astoru efecte noi nu volimu a o lua asupra noastra, ci va face pre umerii si sufletulu acelor­a, cari după obligațiunile proprie si pusetiunea loru aveau, si au detoria de a im­pe­­deca atari consecentie. — Spre lămurirea acestui asertu fia­ ne liertatu a aduce numai aceea impre­­giurare trista, ca in anii mai alesu din urma nu numai ca nu se intorse la unire — după scirea nóastra — nici una parochia orientale, ci din con­tra din cele unite trecură de ajunsu la neunire. Totudeodata ne preservamu, ca nu cumva ci­neva neintielegandu bine intentiunea nóstra desvol­­tata in acestu pasu, seu reu interpretandu-o, se-si fie ocasiune de a ne aduce la indoiéla credenti’a nóastra si adesiunea, care o pastramu in animele nóastre catra sant’a mama beseric’a lui Christos. Cu acestea, departe fiindu dela noi ori si ce semtiu de ostilitate seu neamicitia, ci numai cuno­­scundune si pretiuindune dreptulu, care ne compete in tóata poterea cuventului, după lege, care alu sus­­tiené in vigóre este strins’a oblegatiune a tuturoru fililoru credintiosi din provinci’a nóastra besericesca gr. c. de Alb’a Iulia, si rogandune si pretendiendu cu tota tari’a cuventului in faci’a lui Dumnedieu celui prea santu si dreptu dela prea ilustrii nostri presuli, cu amesuratu legiloru besericesci atatu orien­tali catu si occidentali, in poterea sântei de tarie, care o luara cu pastori pre umerii sei, se ne sus­­tienea si apere cu ori si ce sacrificiu dreptulu no­stru autonomicu de provincia besericesca, si se duca in deplinire cu tata acurateti’a dorirea si just’a nó­stra rogare si pretensiune pentru interesul sântei uniri si alu sântei beserice, perse­verandu firmi cu petr’a in parerea nóstra, pleui de sperare, siiutemu Ali multu venerabilelu­­ Ordinariatu gr. cat. de Gherl­a. Din adunarea preotiloru si a mireniloru tie­­nuta in Naseudu in 7 Iuniu 1869. Credentiosi in Christosu fiii Gr­eg­or­iu Moisilu m/p., vicariu foraneu si presied. conferintiei. Dr. Ioane M. Lazaru m/p., notariu. Gabriele Verticil m/p., notariu. JLu­gosiu­ 3 Iuniu 1869. Onorata Redactiune! După ce prin legile tierei s’a pronunciatu e­­gal’a îndreptățire a tuturoru confesiuniloru relegioase, si in diet’a trecuta s’a inarticulatu si metropoli’a romana gr. or., era acest’a in puterea autonomiei sale a pasitu cu energia receruta pentru organisa­­tiunea sa interna după canene, usulu si datinele in beser. or. păstrate: asia si beser. rom. cat. din Un­­gari’a, si cu dens’a provinci’a besericésca a romani­­loru de rit. or. catolici la an. 1854 cu numele si dreptulu celu anticu alu metropoliei de Alb’a Iulia restabilita, care pana aici s’au bucuratu de protec­­tiunea statului, prin egal’a îndreptăţire a tuturoru confesiuniloru suntu dela legile tierei naturalminte îndatorate asi elupta siesi organisatiune dinlauntru, spiritului cananeloru, a usului si a datineloru, pre­cum si a esigentiiloru presenti ale timpului deplina corespundietare, prin care se-si pota sustiené si pastra si densele pe venitoriu autonomi­a sa, ca unu clenodiu sacru, intru totu cuprinsulu ei neva­­tamatu. Ce se tiene de rom. catolicii din Ungari­a, nu e nici o indoiela, cum ca, după ce aceștia făcu majo­­ritatea absoluta a locuitorilor­ regatului, prin con­ducătorii sei besericesci si civili din cei mai emi­nenți si mai esperti barbati constatatori, vor d­elupta cea mai strălucită organisatiune autonomica beseri­ceasca pentru sene, carea va putea servi de modern celoru ce pre acest’a cale voru se-si sustiena inde­pendenții sa besericeasca. Oare inse romanii de rit.­or. catolici ai provin­ciei besericesci metropolitane de Alb’a Iulia in caus’a aceast’a foarte momentoasa, dela care aterna indepen­­denti’a sa besericeasca, ce direcțiune voiu lua, tim­­pulu va arata, eu vnse in midiloculu acestoru pregă­tiri serioase, cari de toate partile se intreprindu, in m­omentulu de facta, amu socotitu a face unu ser­­vitiu placutu, deca prin aceste a voiu strapune pen­tru usu publicu Bulla Pficia din an. 1854 22 Febr. prin carea s’a restauratu scaunulu metropolitanii de Alb­a Iulia, de pe transumtulu origin, din Blasiu cu toata fidelitatea descrisa. Din acéstea Bulla se cunósce, ca Pr. SS. pon­tificele romaim Piu IX., cu auctoritatea sa aposto­lica numai atunci a decretatu de independente a­­cést’a provine. besericésca, dupace mai antaiu pri­matele a.­eppu din Strigoniu cu convoirea tuturoru eppiloru rom. si gr. cat. din Ungari’a si Transil­vanii in siedinti’a coadunati, libere a resem­natii de dreptulu seu ce a avutu presto a.­dieces. Fagarasiului, si presto diec. Urbei mari si partile dismembrate dela diec. Muncaciului; si după ce Maiestatea Sa r. apostolica in contrelegere cu gu­berniile respectiveloru tieri a determinata si asecu­­rata dotatiunea demnitatiloru besericesci recerute in acestea provincia, si a cerutu intarirea ei dela scau­­nulu patriarchale din Rom’a. Mine dara, care cu atențiune va percurge a­­cest’a Bulla, poate avea nici cea mai mica indoiela, cumca provinci­a rom­aneasca de rit. or. cat. unita n’ar avea destulu de asigurata pentru toate timpurile independinti’a sa besericeasca. Dar’ si altcum de s’ar percurge toate protocoa­­lele luate in privinti’a acesta de comisiunile esmise „ad hoc“, nicairi nu se afla vreo asia reservata de vreo suprematia besericeasca asupra prov. romanesci preatinse, pentru scaunulu primatiale din Strigoniu, ci numai acea de reverentia, cu carea este datoria totu binesemtitorulu catra colegii sei. Binevoiésca dara on. Redaetiune a se folosi după plăcu de acést’a a mea instiintia, si din Bulla a publica acelea pasage mai interesante, cari ex­prima din destulu independenti’a besei. romane de rit. or. cat. S’ar face lumina in publicu, déca tóte proto­­cólele si scrisorile, cari au tractatu despre acestu obiecta momentosu s’ar tipări, ca­ci acelea dem­u­­stra, cu cata bunavointia, intreleptiune si tactil s’a restauratu metropoli’a de Alb’a Iulia. Amu fostu mai tramisu si in 19­­. tr. unu conspectu generalu despre starea fonduriloru diec. gr. a Lugosiului. — Eu nu sciu — in defectulu unui organu beseric, unde? in „Gazet’a Transilva­niei“ seu in „Fai’a Transilvania“ ar’ puté avélocu; ambele Redactiuni se aiba bunătate a determină si pentru acelea si pentru acestu articulu, cum va afla mai cu scopu si mai de folosut*). Cu acéstea remanu s. c. 1. Alu On. Redactiuni Stefanu Moldovanu m/p., prepositu. *) Fetei literarie „Transilvanii“ ii este inter­­dusa prin statutele asociatiunei transilvane a se o­­cupa de cestiuni religioase si politice din timpul n

Next