Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-07-22 / nr. 56

acestu inventariu se compune in trei ecsemplaria, dintre cari unulu se pastreaza la epitropi’a parochiale, alu doile la comitetu, or’ alu treile se substerne consistoriului. 2. A ingriji pentru sustienerea in întregime a averei miscatorie si nemiscatorie a averei scelei si a funduriloru. 3. A păstră in stare buna edificiale scolari si fundationali. 4. A prevede scoal­a cu mobile si aparatele re­­cerute. 5. A escrie concursu pentru ocuparea postului de profesoru si invetiatoriu in urm­a avutei cointie­­legeri cu direcțiunea scolaria. 6. A consultă si combină cu direcţiunea sco­laria list’a candidatiloru, cari au concursu pentru postulu de profesoru si invetiatoriu. 7. A afla midiulecele trebuintiose pentru even­­tual­a edificare si reparare a scelei si a altoru edi­­ficia a fonduriloru, si a relaţionă despre ele sino­dului parochialu. 8. A tractă despre aflarea midiuloceloru, ce se receru la dotatiunea profesoriloru si a invetiato­­riloru si a relationă despre aceea sinodului paro­­chialu. 9. A prefige conditiunile, ce trebuie se le ob­­serveze epitropii la desarendarea realitatiloru scola­­rie si fundationale. 10. A prefige modalitatea elocarei baniloru disponibili ai scelei si ai fonduriloru. 11. A ecsamină cu finitulu anului ratiociniulu epitropiei si alu așterne sinodului parochialu. 12. A alege pe servitorii scolari (pedelulu gim­­nasiului). 15. A face protopresbiteratului si prin acesta consistoriului eparchialu (respective senatului scolariu) verice propunere si plansare privitorie la treba sco­laria si fondationala. 16. A sprijini pre copii seraci intru frecven­­tarea scólei parochiale prin prevederea loru cu carti scolarie. 17. A duce protocolu despre toate afacerile sale si a tiene actele in ordine cuviintioasa si a le pă­stră in archivu. § 28. Acolo unde mai multe comune beseri­­cesci împreuna sustienu un­a sau mai multe scóale, împreuna se alegu din comitetele acestora parochie, unu comitetu scolariu si prin acesta o epitropia sco­laria si asia: 1. Numerulu unui asemene comitetu scolariu consta din cate trei membrii alesi din si prin co­­mitetulu parochiale respective 2. Asemene epitropi’a scolaria consta din pa­tru membrii. 3. Alegerea acestui comitetu se face pe 6 ani, er’ a epitropiloru pe trei ani. 4. Comitetulu si epitropi’a scolaria au acelu cercu de activitate in trebile scolarie, ce le compete comiteteloru si epitro­­pieloru parochiale. — (Va urmă.) Din marginea Câmpiei 16 Iuliu 1870. Suum cuique. Deca cautamu seriosu la starea materiale, in­telectuale si in genere la sartea poporului romanu tieranu din presentu, gasimu, ca acestu poporu se pote asemena cu legumile si alte plante din una gradina spaciosa, cari de­si suntu de specie nobila, si incoltite din sementta sanetosa si poterese, — suferindu de o seceta cumplita, in care timpu gră­dinarii — după marimea gradinei — mai multi la numeru, ar’ trebui se desfasiure cea mai mare băr­băție in purtarea apei si udatulu planteloru, spre ale scuti de peritiunea amenintiatorie; numai pu­tini -si implinescu detorinti’a, cei mai multi prefe­­rescu a se face sclavi lenei, suntu nepăsători si fara durere pentru plantele din gradin’a incredin­­tiate grigei loru, — de unde urm­éza, ca, candu a venitu ploia, cea mai mare parte a plan­teloru parte au peritu, parte a langeditu si au fostu strinse de seceta intr’atata, catu nici ploi’a numai pote ajuta reinviarea si crescerea loru. Asia sta lucru si cu poporulu romanu trasu si impinsu de toti ! Elu este stelpariulu unui pomu nobilu,­­si trage originea dela viti’a latina, ce a­­stadi nici adversarii natiunei romane numai potu nega, si pentru cei ce ar’ vrea inca se nege, cu­­getu a fi aici la loculu seu de a cita unu incidentu din articlu iu suplementu la „Wanderer“ Nr. 98— 870 sub rubrica: Din Bulgari’a 1/4, unde se vor­­besce, ca Ioane Brateanu et consorţii ar’ agita in Bulgari’a pe bulgari contra greciloru spre a scoate o revolta. Acestu incidentu suna: „Erudiţii agenţi de presa ai marelui viziru se esprimara resolutii, aducetive aminte bulgarilor“, ca ce a disut Virgilu: „Tu romane memento imperio regere populos“ — Nutzanwendung — Die Romanen stammen von den Römern, und sind daher für euch gefährlich. „Ro­manii -si tragu originea dela latini si suntu pen­tru voi periculosi“. Scimu din istoria, caderea imperiului romanu, a acelei ginte impunetorie — si deca mai frundia­­rimu in istoria, ea ne mai arata caderea si stinge­rea totala de naţiuni din vechime, cari au jucatu asemenea rolu mare dominandu preste alte naţiuni, vnse, videtur hoc esse Deorum negotium, ut alia struant, alia destruant. După frângerea poterei gintei latine si caderea imperiului romanu, începură desele nevaliri de popore barbare asupra natiunei romane, că remasitia a colonieloru imperatorelui Traianu, care ne mai potendu resiste acestoru popoare, aceste pusere orasie si sate in flacara si predara tier’a. Acesta națiune trecuta de atunci prin focu si prin apa scapă din potopulu timpuriloru vitregi nu­mai că prin minune cu limb’a si traditiunile ei con­servate. Stergerea iobagiei in 1848 implu animile po­porului romanu de plăcere, vediendu, ca a cadiutu sarcin’a cea grea de pe spatele lui, si elu in dul­cele seu visu, ca, că devenitu liberu si proprietariu legiuitu alu pamentieleloru castigate cu sclaviia si cu sudare multa in brazda fostiloru domni de pa­­mentu, va resufla mai usioru, si se parea, ca ii suride unu venitoriu mai ferice, inse: „spes alit, spes fallit“. Laetitia din ea — bucuria — acestui poporu nu tienu multu, ca­ci in legile maghiare din 1848 se descoperi unu ce si mai asupritoriu si si mai ni­­micitoriu pentru elu, din care causa si erupse cu­­rendu revolutiunea de trista aducere aminte, care in nesatiulu ei decimă atatu fii natiunei romane, catu si ai sororei naţiuni maghiare! ambele aceste naţiuni rivalisau in masacrare, in ardere de sate intregi si de orasie si in pustiirea de avere. Esta a fostu castigulu din stergerea iobagiei pentru na­țiunea romana — „incidit ia scyllam, qui vuit vi­­tare Carybdim“. Strecurata fiindu acesta națiune in adeveru multu cercata si prin foculu crudelei revolutiuni, remasa instelata si in sperantiele ce le mai nutriea pentru cresicari favoruri după sugrumarea revo­­lutiunei. Dara se indrepta cu ochii nostri asupra popo­rului romanu tieranu. Eru pe langa nedreptăţile, ce i se făcură si de 22 de ani incoce din partea unoru foşti domni de pamentu ai lui, si celui din fundulu regescu din partea ospetiloru sasi, cari mai făcură frumosu complimentu natiunei romane nu de­­multu, stergandu aproape la 200 locuitori romani din Sebesiu din list­a alegatoriloru comunali cuali­­ficandui de talhari, pe cari vnse inaltulu ministeriu maghiara totu ii găsi de oameni onesti si ii investi cu dreptu de alegere (védi fai’a „Federadiunea“ Nr. 50—382 1870) unde maista: „Sașii, precum scie toata lumea, au falsificatu totudeun’a documente publice, că se ie averile romaniloru“, elu de sine se intielege, ca după atatea suferintia avea trebuin­­tia de medici (analogu cu ecsem­plulu legumeloru din gradina), cari inse nu începură alu cura de o parte, or’ de alta parte începură a veni lipitori ne­așteptate si nepoftite din Graliti’a, din Bucovin­a si din alte parti, cari găsiră poporulu morbosu — ne­­preceputu — începură a suge si vediendu, ca me­dicii poporului romanu suntu nepăsători, insolintiare si pe multe alte lipitori se vina, ca suntu óameni morbosi, inse cu sânge curatu si pana a fi ce suge, potu suge neimpedecati, si din catu este se potu bine ingresia. Acum este plina tiera de astfeliu de lipi­tori — jidani — si pucine sate din comitate, din districtele cele 2 romanesci, si din scaunele secuiesci locuite de romani au avutu cate unu medicu — parochu — care a fostu mai activu, catu séu nu au lasatu se se încuibeze jidanii in satu, séu de s’au si incuibatu, si au feritu poporanii de apuca­turile instelatorie ale astoru oameni, catu apoi sin­guri au paresitu satulu, — si era in unele, fiindu dintre locuitori unii mai prevediatori, au retienutu conlocuitorii loru dela mergerea in carcimele jidani­­loru si dela beutulu beuturiloru loru falsificate, ba chiaru si spurcate, precum mai falsifica ei si farin­a cu farina de mazere si cu creta etc. (Va urmă.) Discursului dlui deputatu Vincentiu Babesiu, rostitu in camer’a Ungariei, la desbaterea gen, a proiectului de lege pentru organisarea municipieloru, in 14 Iuliu. Onorabile casa representativa! Deca acuma, candu precum este invederatu, onorabil’a casa si-a perdutu toata rabdarea, totu mai aflu de lipsa a-mi redică si eu vocea la acestu obiectu, făcu acést’a numai pentru scopulu, că se -mi implinescu defo­rinti’a se -mi linistescu consciinti’a. Voiu vorbi fórte pre scurtu si din capulu locului dau onor­ case asecurarea, ca nu voiu repeta lucruri si argu­­minte aduse deja de altii. Amu auditu, on. case cate si mai cate amintinduse atatu pentru, catu si contra proiectului de lege de pre tapetu, s’a desbatutu acest’a din totu feliulu de puncturi de vedere, dara totusi o privinti’a n’amu observata se se fia atinsu specialminte si la­­muritu, si acesta privintia este pre carea voiescu s’o desvoltu pre scurtu; este privinti’a dreptatei, demnitatei si consciintiei omenesci, preste totu pri­vinti’a moralității. On, casa! Este lucra cunoscuta, ca fiacare guvernu, celu absolutu si despoticu in tocmai că si celu parlamentariu, pretinde că fiacine se se supună legei, legei pre calea sa decretate, sancţionate si publicate. „Legea este santa“ ,­­ pretinde ori care guvernu, si totusi, după parerea mea, nu nu­mai a mea, ci a tuturoru ce au cercetata bine ce­­stiunea, este mare desclinire intre guvernulu abso­lutu si celu parlamentariu, întocmai precum multu diferu legile absolutismului de ale parlamentului, si acést’a chiaru din punctulu de vedere alu dreptății si moralității. Amu, onor. casa, detorinti’a de a-mi spune parerea in aceasta privintia — si pentru aceea, ca­­ci unu oratore de ceealalta parte mai alaltaeri află cu cale­a se adresă deadreptulu catra asia numiții deputați naționali, provocandui, ca — ori care ar’ fi opiniunea acestora despre valoarea intrinseca a legei din cestiune, deca odata ea va fi votata si sanctionata, ei se-si puna toata silinti’a spre a în­demnă pre poporu, că s’o respecte si se i se su­pună. Eu onor, casa, de­si nu me privescu intre acei d. deputaţi naţionali de influintia, carora s’a adresatu dlu colegu de ceea lăture, paremise Nehre­­beczky; totuşi nu potu trece cu vederea apelulu­i sale; o observatiune macara trebuie se­­ făcu. Guvernulu absolutu, despoticu, pretinde, că legea seu ordinatiunea lui s’o implinesca totu locui­­toriulu tierei, necondionatu. Vai de acelea, carele atare lege a despotismului n’ar respecta-o. Guver­nulu absolutu -si pune in data toata ferti’a fisica la midiulocu pentru legea sa, nici nu concede vr’odata cuiva a ecsamină, deca acea lege este buna seu rea, drepta seu nedrepta, morale seu nemorale. Alt­­feliu este cu guvernulu constituționale, respective cu parlamentulu. Acest’a, candu face o lege, tre­buie s’o faca cu consideratiunea poporului, luanda in socotintia sentiulu si vocea poporului, moral’a si dreptatea comuna. Pentru ca aici legelatiunea nu lucra de capulu seu, d­­a­că mandatariu însărci­nata si responsabile alu poporului. Deca legelatiunea parlamentaria ar’ negrigi a­­cesta deformntia a sa din capulu locului, adica in­­nainte de a fi votata legea, atunci ea, legelatiunea trebuie se suferă judecat’a poporului, aprobarea sau condemnarea legei aduse — după publicarea ei.

Next