Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-09-12 / nr. 106
GAZETA TRANSILVANIEI - - - ■ -Nr. 106. umineca 12 24 Septembre 1882 Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr'a mare Nr. 22. — „Gazet’a* ese Mercurea. Vinerea si Duminec’a. 3?xetlu.lia. aTbon.stAxeaa.tVLlva.1 . pe unu ana 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Tieri așterne pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. -A-zruLl-U. 3221XJU. Ve " ' t V S« px©xxTaxxi.exa.: poetele c. si r. si pe la dd. corespondenți. •A.xxis.xxc-va.xlle : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 80 cr* T. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Cu 1 Octobre st. v. 1882 se incepe unu nou abonamentu pentru triluniulu: Octobre, Novembre si Decembre la „Gazet’a Transilvaniei“ care apare de trei ori pe septemana. Spre mai mare înlesnire recomendamu a se scrie numerulu adresei, sub care s’a tramisu fai’a pena acuma, pe dosulu cuponului dela asignatiunea postala. Pretiulu abonamentului la „Gazet’a Transilvaniei“ este: pentru Brasiovu: pe trei luni 2 fl., pe siése luni 4 fl., pe anu 8 fl.; a dusu in casa : pe trei luni 2 fl. 50 cr., pe siése luni 5 fl., pe anu 10 fl. pentru Austro-Ungari’a cu post’a : pe trei luni 2 fl. 50 cr., pe siése luni 5 fl., pe anu 10 fl. pentru Romani’a si alte tieri esterne : pe trei luni 7 franci, pe siése luni 14 franci, pe anu 28 franci. Brasiovu 12/24 Septembre 1882. Deaca si confrații nostri din Romania, cari traieseu sub unu regimu naționalii si se bucura de libertatea cea mai estinsa au inceputu a Si plânge asupra releloru urmări ale nepasarei, de care sufere tiera pe terémulu politicii ca si pe celu literariu. cu chtu mai multu nu trebuie se firm ingrijati asupra urmariloru indiferentismului nostru noi. Romanii de dincóce, cari suntemu constrinsi a ne lupta dilnicu cu incalcarile unei domnite de rassa inimica nationalitatii nóstre ? Nepasarea nóstra nu pusinu a contribuitii la aceea ca paroxismulu nationalu maghiara se ajunga la culme. Nu mai audimu adi decatu de maghiarisare si earasi de maghiarisare, ca si candu omenirea n’ar mai ave alta problema mai mare, decâtu a invetia limba maghiara. Fanatismulu a ajunsu asia departe incatu unu organu de frunte ca „Pesti Napló“ pretinde acuma ca si Curtea austriaca se se maghiariseze se ’si mute resiedinti’a la Buda si se guverneze de acolo imperati’a, care poate si ea la renduri ei va trebui se devină numai si numai unguresca! ? Pe langa multele dorinite de feliulu acestea esite din escentricii creeri ai campioniloru maghiarismului moderati, se mai petrecu si fapte cari constitue unu periculu realii pentru viitoriulu nationalitatii nóstre. Mana n mana cu maghiarisarea merge centralisarea. Regimulu din Pestea n’a facutu pena acuma alta decktu a introduce dări noue si a centralisa chtu ia statu in putintia. Din autonomia comitatensa abia a mai remasu umbra si ceea ce mai sta adi in cale maghiarismului violentu este autonomi’a confessiuniloru. Amu aratatu la diferite ocasiuni catu de multu este amenintiata autonomia nóstra confessiunala prin amesteculu arbitrariu alu guvernului in afacerile nóstre bisericesci si scolare. O stavila puternica in contra scopuriloru distrugetoare ale guvernului a fostu si este inca — pena candu, nu scimu — mai vertosu autonomi’a bisericei reformate maghiare. Pena acuma Maghiarii reformați n’au suferitu nici unu feliu de amestecu alu guvernului in afacerile loru bisericesci si scolare si se scie, ca ei au facutu opositiunea cea mai tare si proiectului pentru scólele medie. De aci incolo, ne anuntia foile guvernamentale, se voru schimba lucrurile, reformatii maghiari voru cede din drepturile loru autonome in favoarea scopuriloru de centralisara si de maghiarisare. Si intr’adeveru, se pare ca mamelucismulu a molipsitu si pe părinţii sinodului bisericei reformate unguresci, ehei in sessiunea s’a din urma, acestu sinodu a adoptatu vederile centraliste-absolutiste ale oameniloru guvernului si operatorii autonomiei confessionale nestirbite au remasu de astadata in minoritate. Guvernamentalii nu gasescu destule cuvinte de lauda pentru barbatii majoritatii, cari s’au redicatu peste prejuditiile confessionalismului si au avutu in vedere trebuinttele statului „moderati“ si mai vertosu ale statului „maghiara“. Atatu cu privire la afacerile disciplinare, catu si la cestiunile administrative sinodulu a adusu modificările dorite de guvernu. ear’ cestiunea scelei s’a amanatu, pena ce se va pronunţia mai antaiu diet’a asupra ei. Concessiunile, ce le-au facutu reformatii ingerintiei guvernului ungurescu, sunt privite ca o jertfa adusa pe altariulu politicei maghiare Loru li sa disu adeca : statulu maghiara trebue se aiba midilecele de lipsa spre a esercia o stricta supraveghiere asupra confessiuniloru, elu n’are atata lipsa de acest’a fasia de voi reformații maghiari, chtu mai multu fasia de confessiunile nemaghiare a ckroru patriotismul este mai indoiosu si deca voi nu veti sacrifică nimicii din autonomi’a vóastra, nu vomu puté pretinde asie ceva nici dela celelalte confessiuni, a ckroru autonomia împiedeca mimai scopurile politicei maghiare. Aici stamu înaintea unei cestiuni de mare gravitate, care trebue asaminata cu toata senioritatea. Pentru astadia, marginimu a arata primejdia ce amenintia autonomia noastra bisericeasca din acesta parte. Cum vedemu ne astepta noue si grele lupte, cum o se putemu se le purtamu déca nu vomu rupe-o odata desevérsitu cu nepasarea? Cronic’a evenimenteloru politice. Curiose sunt fantasarile diarului „Pesti Napló“ dice „N. freie Presse.“ Fai’a pestina se folosesce de reintorcerea imperatului dela Triest la Bud’a, spre a face unele contemplări confuse si a da consilii curioase. „Napló“ recomenda adeca monarchului de a mută punctuu de gravitate alu monarchiei la Pesta si de a organisa o Curte unguresca Propunerea acest’a ciudata o motiveaza astfeliu: Nemţii Austriei n'ar’ mai fi in stare a forma sprijinulu monarchiei, ekei un’a din grupele germane „Irredent’a germana“ nu poate fi cistigata, ear’ cealalta grupa a lui Herbst nu poate fi multiumita. Domnirea acestei partide ar amenintiâ pe toti Negermanii. Nici pe Cehi nu se poate radîmâ monarchi’a, pentru ca ar’ fi prea slabi si ar’ inclina spre panslavismu, cautandu sprijinii in Russi’a. Polonii ocupa o positiune cu totulu deosebita. Rutenii gravitéza spre Russi’a. Italianiloru nu se poate crede, ceea ce s’a vediutu acuma. „Spre a delatura tóate periculele, dice „Naple“, nu este altu mijlocii, decatu strămutarea punctului de gravitate in Ungari’a. Ca si in timpii Măriei Teresiei, singur’a garanţia a sanctiimei pragmatice este naţiunea maghiara gata de a muri pentru regele ei.“ „Ne pare reu“ — dice „N. fr. Presse“ — cr „Napló“ nu ne-a spusu cum isi gandesce acesta mutare a punctului de gravitate. Crede ore, ck este destulu deca imperatulu va muta resiedinti’a s’a la Buda ? si ck nu va fi de lipsa chiaru si in unu asemenea casu ca Austri’a se fia guvernata dela Vien’a ? Se poate ara cugeta ck Austria se fia guvernata dela Pest’a, cum a fost guvernata mai înainte Ungari’a dela Viena ? Nu vede ore „Naple“, ea cea d’antaiu urmare a unei asemenea incercari neadmissibile, ar’ fi spargerea statului nationalu ungurescu? — Miercuri a sositu printiulu Alexandru I alu Bulgariei la Sinai’a spre a face o v i sita Regelui Ca r olu. La gara a fostu intempinatu de M S. Regele, insotitu de adiutantulu seu colonelu Candiano-Popescu si de maiorulu Rudénu, comandantulu garnisonei dela Sinai’a. La resiedinti’a regala, batalionulu de venatori cu musica in capu a facutu înaltului espe cuvenitele onoruri militare. In curtea manastirei M. S. Regin’a incungiurata de dóamnele de onoare astepta pe piintiulu Bulgariei, care a petrecutu dupe dile la Sinai’a. Diarele viene se accentueaza, ck nici-o persona oficiala n’a acompaniatii pe principe si ck nici unu ministru romanii n’a fost de fasta la primire in Sinai’a, asié ck visit’a lui are caracterulu esclusivu de visita de curtoasia. „Romania libera“ vorbesce de cartea „La guerre“, de cestiunea rasseloru in Europa, si anume de ras s ’a latina. Necunoscutulu autoru alu acestei carti e preocupatu de marea cestiune a afirmării unei politice unitare in viati ’a lati na, si sub acestu raportu vederile „României libere“ suntu cu totulu identice cu ale lui. Rass’a latina, in conditiunile in cari se gasesce asta-di, atatu politice, chtu si morale si materiale, si cu natiunile cari de faptu o constitue, der’ cari in dreptu formeaza puteri aparte, cu totulu in neputintia de a’si apera si pastra separații esistenti’a loru in viitoru, — nu se poate compara cu celelalte doue rasse, cu rass’a slava si cu cea teutona. Ea e imprastiata. Deca națiunile latine voescu se traiasca, e neaperatu trebuinciosu se’si adune puterile si se constitue in Europa unu singura corpu politicu, supusu unei singure directiuni, cu aceea’si aspiratiune, cu acela’si tielu. Poporale latine trebuescu se sfersiesca prin a se iubi, prin a se ajuta un’a pe alt’a si prin a invetia dela adversarii loru in ce chipu o rassa devine puternica, cum ’si asigura viitorulu. Anglia, alu cărui popora nu vrea se si afirme eu totulu originea s’a teutona, este totu atotu de amenintiata in esistenti’a s’a ca si poporele latine. Ea, prin urmare, se va uni in aparare cu densele. „Intru catu ne privesce, in particulara, pe noi Romanii trebue se recunoscemu, dice „Rom. Lib.,“ in Heliade- Radulescu unu omu de mare prevedere politica. Elu ne-a stricatu si limba, ne-ar fi stricatu, si portu si obiceiuri, numai spre a pute dovedi restului omenirii, ca la Dunăre acei, pe cari fraţii noştri de unu sânge ii nuunau cu dispretiu „Ies Valaques”, erau de aceea’si orgine cu densii. Elu isi avea marea s’a idea a infratirei, si deca inca nu presimţise periculele de cari asta di e amenintiata rass’a latina, intielesese, ca propăşirea si garantarea poporeloru de vitia romana consta numai in strins’a legătură a relatiuniloru dintre densele, in urmărirea unui scopu comunu, a unei politice unitare. Deci, se continuam impulsiunea, ce ne-a dat o Eliade, ca impulsiune politica, remanendu liberi de a primi sau nu literatora s’a. Numai ast felu putem ajunge se fimu siguri de noi si de russ’a nóstra. înfrăţire si earasi înfrăţire si tot-deauna înfrăţire! Imperatulu si imperatés’a Ru s s ie i, împreuna cu copiii imperiali si cu marii duci Alexe, Sergiu si Paulu au plecatu in 19 Septembre ser’a la Moscva. Telegrafulu si drumurile de feru s’au inchisu pentru publicu pena iu minutulu candu Tiarulu a sositu la Moscva. Optu mii de soldati erau inserati de-alungulu liniei drumului de feri, ca se-o pazesca si se împiedece lumea de a se apropia. Tiarulu si T i a r i n ’a au fost primiti de catra o imensa poporatiune in modu entusiastica. Majestatile loru au mersu indata la sosire in capela Maicei Domnului si