Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-01-24 / nr. 10

Eata dor ca actele de volnicia si corup­tiun­e sunt urmarea elitara a sistemului de gu­vernare actualii. Noi le combatemu si le vom­ combate fara încetare declarandu totodat­ă susi si tare, ca nu vom­u suferi ca statulu se tu esploatatu numai si numai in folosulu rasse maghiare, ci ca vomu pretinde necurmații partei ce ni se cuvine după dreptate. Statulu nu esti numai alu Maghiariloru, ci si alu poporelori nemaghiare, cari jertfescu asemenea pentru eli avere si sânge. In acestu semnu ducemu „Salus republicae suprema lex esto!“ Cronic­a evenimenteloru politice. Scirile cele mai nou din Hertiegovin­a vorbescu de lupte continue mici dintre insur­genţi si trupe La Korito o compania s’s luptatu cu 150 insurgenţi silindu-i a se retrage la Krusevice 200 de insurgenţi au pusu man’s pe mai multi catâri cu proviantu La 2 Febru­ariu d. a. 400 pena la 500 de insurgenţi au­ atacatu Krusevice, care era aperatu de-o com­­pania inf. Acéstea primindu ajutorii insurgenţii s’au retrasu. Pe amendoue partile au fost câţiva morţi si răniţi. Diarulu ,,Wiener Alg. Ztg.1­ spune ca nu merulu insurgentiloru se maresce din di in di. Ei au bani si arme in de ajunsa si se asigura că nu numai Russi’a, ci chiaru si Angli’a ’i ajuta! Dilnicu se intempla încăierări intre tru­pele nóastre si resculati, der’ fara perderi simti­­torie. Ore­ care gendarmi cadiati in mânele in­surgenţilor», au fostu mutilaţi intr’unu modu in­­spaimântatoru. Se pote dice fara exageratiune că au fostu peste totu trupulu ciontiti cu securea. S au zaritu none bande in inpregiurimele Stolacului , un­a din ele numera pena la 900 omeni. O scrisore particulara din Cettinie spune ca ocupatiunea poteceloru limitrofe ale Munte­­negruluî de catra trupele austriace ar­­ ave dreptu consecintia imediata o sculare in massa a populatiunei muntenegrene. „Pester Lloyd“ de Joi o spune sincerii, ca nu se serate prea linistita prin declaratiunile ministrului de esterne comite Kálnok­y, făcute înaintea delegatiuniloru. Nu intielege mai alesu acea parte a discursului d-lui Kal­­noky, care amintesce de acei „insurgenţi de professiune, cari se in loculu unde se afla depo­sited vechi de arme, de unde se provedu in­surgenţii cu pusei moderne.“ Mai departe ’i face oarecare bataia de capu aserţiunea, ca din mai multe parti s’ar’ agita cu scopu de a pro­voca unu conflictu alu Austro-Ungariei d­l Serbi’a si Muntenegrulu.“ Cine poate se fla acești agi­tatori, după ce ministrulu ne spuse, ck cu toate statele mici si mari ne avemu catu se poate de bine ? Acést’a întrebare, adauge „P. Lloyd“ negresitu ca nu se respunde usioru, dér’ fia­ cine va recunósce, ck ministrulu a avutu­ forte dreptu, candu a disu, ck in casul» unui conflictu cu Serbia si cu Muntenegrulu „situatiunea ar’ deveni multu mai complicata.“ Suprimerea rescolei, dice numit’a t’aia, e adi probléma nóstra de căpetenia. Cum stamu in privinti’a acést’a ? Bine ck nu voimu se contra dicemu declararea d-lui Kalnoky, ck intentiunile Tiarului si ale pringiului Nichit­a protegiatulu seu, sunt cele mai pacifice. Nu se poate inse nega, ck esiste o vointia a poporului ostila Austro-Ungariei, atktu in Russi’a, ektu si in Muntenegru. Ce vom­ face atunci, deca acést’a vointia va devini fapta? Trebue se accep­­tamu pentru acestu casu ficțiunea, test a, ca puterea imperatului Russiei nu e de ajunsu spre a suprime agitațiunile panslavistiloru ? Niciodată nu ne va face cineva se credemu, ca agitațiunea in a careia frunte se pune chiaru unu generalu alu armatei russesci, ar’ fi urgi­sita din partea Tiarului. „P. Lloyd* nu e de părere ca guvernulu austriacu se se joace de a bab­a oarba cu Russi­a seu chiaru cu Muntenegrulu. Deca si catu pri­­vesce Russi­a s’ar’ poté admite ca participarea elementelor» russesci la rescoala este îngreuiata, acést’a nu se pote dice fagia de Muntenegru. Supusii pringiului Nichita făcu causa comuna cu insurgenții, pe fagia; cetele risipite ale in­surgentilor, afla adapostire in Muntenegru. Printr’ o asemenea amagire putemu se aducem­u lucrulu acolo, ca rescól’a se se prelungésca pena la prima véra,si apoi tienete baiate, catu se va topi zapad­a se destepta semitulu resboi­­nicu alu tuturora popoareloru din Balcani si earasi se poate nasce o cestiune orientala din : „picul» de Hertiegovin’a“, numai eu acea di-­­ ferintia, ca acuma n’ar’ fi Turci’a, ci mo­­­­narchi’a austro-ungara, care ar­ avea se lupte , cu cris’a. .. După o sciie mai noua sar’ fi descoperiții intre R­u tenii din G­a­­ i t i ’a uuu com­­pletu panslavisticu. Deca se poate crede (tiare­lor» polone si in special» fd­ei „Gazeta Nara­­dova“, apoi perchisiunile ce s’au facutu dilele trecute in casele mai multora Ruteni, ar’ fi avut» i de resultatu, cu socrulu fostului deputatu din camer­a austriaca Gierovski, consil. de curte in pensiune Adolf Ivanovici Dobrzanski (or­­diniara consiliaru in ministeriu­lu de culte ungu­­rescu) ar’ agita de mai multu timpu in Galiti’a pentru Russi, in sensulu Katkov, Aksakov si Ignatiev si ck ar’ organisa conventicule anti­­austriace. Fiiu seu, secretari» la gener. Igna­­tiew. O multime de cetatiani ruteni se dice,­­ ck sunt compromisi prin scrisorile aflate la­­ Dobrzanski. Si non e vere, e ben’ trovato! Cetim» in „Roraanului­­ . Diareic esplica in­­ deosebite moduri caus­a retragerii d-lui C. A. Ros­e­­­t­i. Libere sunt, si după noi fia­care diaru de catra cititorii sei trebuie se fia cen­­­­sul­at. Datoria inse avemu si noi, din acestu , punt» de vedere, se restabilim» dupe fapte ce­­ păru a fi uitate de unii, de­si sunt bine cunos­cute. Unulu, se dice ck d. Rosetti cerea ca : proiectele sale de legi se fia votate fara modi­­­­ficari. Este doveditu ck d-lui a cerurii din con­tra, oficiale, prin circulari a se pronuntiâ asu­­,­pra acestoru proiecte de legi consiliere gene- I rale si toti cetatianii, chiaru prin întruniri pu- I blice. — Alt» fapt». Au disu linii ck d Rosetti a demissionatu din caus’a întrunirii de la lasi. Este asemene solutu ck întrunirea dela Iasi s’a tînutu la 8 Ianuariu si ck d. Rosetti a demis­sionatu înaintea serbatoriloru.“ Dela Berlin» se confirma scriea adusa de „N. fr. Presser, ck propunerea mijlocitoria a Frangiei in cest­iu­nea Dunărei a fost primita de guvernulu austro-ungaru si ck mis­­siunea comitelui Wolkenstein la Berlin stk in legătură cu acést’a primire. ,,N. fr. Pr. * adauge, că se așteptă ca „comissiunea mirta Dunarena“ se se adune deja in Moiu a. c., pe bas’a nouei conventiuni, spre a ’si începe desbaterile (?) ,,La Gazette de Românie ‘ vorbindu despre acést’a hotarire a Austriei de a primi propunerea lui Barrere, dice intre altele : „. . .Ore este vreo deosebire intre esistenti'a celoru ! duoi comissari austriaci eventuali (unului in comissiunea­­ mixta si delegații la rendulu seu de catra comissiunea­­ europeana) adeea intre aceste duoe voturi si intre votulu preponderantu ? Propositiunea f’raneesi schimba­ nu mai form’a proiectului privaitivu. Nu credemu câ intentiunea lui se fi fost acést’a, ei suntemu de părere câ a voitu se introducă in comissiunea mixta unu comissariu particu­larii alu unei puteri, care se nu fia interessatu. .“ „Ore acést’a modificare a art. 55 din tractatulu dela Berlin se fia admissibili pentru noi? Reunesce ea are­ calitati de ajunsu spre a ne asigura in contra ori­cârui­­ periculu? Nu voimu se discutamu aceste întrebări, pentru câ n­u putemu admite n­i­c­i - o t­r­a­n­s­ac­țiune. Singur’a nóastra lege si singur’a regula este tractatulu dela Berlin. . Noulu ministeriu francos­u, pre­­sentându-se înaintea Cameriloru, d. Freycinet a cetitu o d­e c­l­a r­a­t­i­u­n­e in care se dice : „Cugetarea esentiala care ne domina este de a face se domneasca pacea in tiera, pace in­­ spirite ca si in ordinea materiala, pace nn intru­­ câ si in afara. Nu vomu neglige nimic a pen­­a ajunge aci. Pretutindinea unde se va esercitâ actiunea noastra, ea se va aretâ demna, otarîta si impaciuitoria.“ Declaratiunea anuntia pro-­­­iectele de reforme pe cari ie va presenta gu- I vernulu si intre acestea mai cu seama reform’s ! legiloru militare prin care se reduce servitiulu la 3 ani. Ea dice ck cestiunea revisuirei con­­stitu­tiunei trebuie se fia amânata pena la es­­pirarea legislature».. . Silintiele nóastre vom tinde se activese lucrările d­v. Naţiunile nu trăiesc» prin politica, ci prin afacerile si intere­sele materiale. N» este catu­ si de pagina vorb­a de conversiune, nici de rescumperarea drumuriloru de ferii, nici de emissiunea de im­­prumutu. Ceremu încrederea d­ v„ unirea gu­vernului si a Camerelor» fiindu trebuintiosa pentru binele Frangiei si alu Republice»“ — Declaratiunea ministeriala a fost priimita cu aplause atktu la Senatu cktu si la Camera. Monitorulu R­u­s­s­i­e­i publica unu­u c­a­s­u imperatescu, prin care se ilh imputernicire mi­nistrului de finante, a emite candu va cere trebuinti’a bonuri de t­e­s­a­u­r­u pe unu termenii scurtu fara a cere aprobarea speciala a imperatului. Sum­a bonuriloru emise se nu se urce peste 50 milioane si despre fiacare em­is­­siune se fia incunoscintiatu imperatulu. Turburari grave sau intemplatu la Tantal­, in E­g­i­p­t­u­l­u d­e j­o s­u. la 90 kilometre de­parte de Cairo intre Arabi si Europeni, popo­rule a jatuitu o cafenea tînuta de unu grecu. Consulii au opritu pe naţionalii loru de a esi din casa. Agitatiunea s’a potolitu asta-di. S’a renduitu o ancheta. In causa scóleloru medie. Din Sibiiu ni se impartasiescu urmatoarele: „Consistoriulu archidiecesanu convocatu in ur­m­­a imboldiriloru din tote partile si-a incheiatu siedintiele sale. S’a h­otaritu ca se nu se con­­voce consistoriulu celu mare metropulitanu, de ore­ce este cu totului totu prea târ­­d­i­u. Totu ce s a facutu este, ca s’a h­otaritu a se cumpune unu memoriu e­h­t­r­a c­a­ra e­r­a si s’au invitatu si diecesele a face totu asemenea. Atatu Caransebesiulu chtu si Aradulu au res­­punsu imediatu in modu afirmativu. Memoriulu se presentéza numai dietei, sub cuventu ch momentanu nu are cine-lu presentu la curte, nefiindu episcopii de fasta. Elu arata ca apli­carea proiectului de lege pentru seclele medii ataca statutulu organicii si pune stăvili desvol­­tarei naturale a natiunei nóstre. Cei din Blasiu, după chtu se scie până acumu, n’au luatu nici o m­esura.“ Acést­a scrie ne veni cu unu trasnetu din seninu Lips’a de îngrijire, nestatornicia, fric’a oportunismulu cehi mai vulgara, toate le putemu ceti din rândurile de mai susu, numai mia nu: aperarea energica a demnității si a drepturiloru nationale-bisericesci ale poporului romanii. Prea tardiu! Par’ ca audimu vocea lugubra a unora ingropatori La 1879 nu era prea tardiv, nu era nici comunicatiun­ea tele­grafica cu Sibiiulu întrerupta. Ce schimbare teribila in timpu de doi ani. Metropolitulu dela Sibiiu nu mai voiesce se se misce de acasa. Pote ch prepara circularele pentru viitorele ale­geri dietale! Din delegatiuni. In comissiunile budgetare ale ambeloru de­­legatiimi se încinse o discussiune viua asupra creditului estraordinariu de 8 milioane cerutu de guvernu. In delegatiunea ungara com­itele Ap­­ponyi dise, eh nu se mira de rescola, pentru eh s’a prevediutu. Respunderea cade asupra ante­cesorului ministrului actualu de es­­terne si asupra acelor’a, cari au aprobatu ocu­­patiunea si au votatu pentru ea. Acést’a declarare a conservativului oposi­­tiunalu a fost o sageata indreptata in contra comitelui Andrassy. Acesta a semtit’o si de aceea s’a aperatu intr’unu discursu, care a duratii o ora intreaga. Cornițele Andrassy dice, ch­­ea asupra ’si toata respunderea pentru poli­­tic’a de ocupatiune. Nici pe densulu nu l a surprinsu rescóal’a si tocmai acest’a rescóala arata ch a fost buna politic’a de ocupatiime, der’ nu ch a fost rea. Andrassy aduce ca esemplu re­­latiunile cu Serbi’a si Muntenegrulu; aceste relatii dise elu, sunt adi corecte pre candu înainte de ocupatiime nu erau asie. Pentru referintiele nóastre cu Turci’a celu mai bitnu barometru, (­upa parerea comitelui, este atitudinea trupeloru turcesci in Novi-bazar, fasia de tru­pele noastre. Ea ne dovedesce ca cercurile in­fluente din Turci’a recunoscu deja, eh ocupa­tiunea este avantagioasa pentru Turci’a chei fara de ocupatiune miscarea panslavista pe penin­­sul’a balcanica ar’ fi luatu nesce dimensiuni pernicioase pentru esistenti’a imperiului otomanii. In privinti’a Russiei cornitele Andrassy este de aceea ’si părere cu ministrulu de esterne, ch adeca nu e causa a ne induci in lealitatea ziarului si a guvernului russescu fasia cu mo­narchie noastra. Apoi constata, ch rescul­a pana acuma nu este sprijinita de nici-o putere străină. Cu introducerea legei militare in provințiile ocu­pate Andrássy e invoita in principiu; i se pare

Next