Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-14 / nr. 120
argintui. In recursulu luarei craiului Maiestățile Loru continuara a distinge societatea noastra cu dovedi de gratia. Ele se adresara la membrii caravanei noastre cu toata legeritatea. Regina ’si petrecu mai vertosu cu d-lu About, pe care 'lu presents poetului romanul« Alecsandri, care inca se afla de fatia. Pe cându d-lu de Bo v itz a fostu, spre cea mai mare superare a nóastra, atâtu de fara tactu, incâtu se incerca a angaja pe regele intr’o discussiune politica asupra lui Bismarck, Alfonso si Grévy, unu abusu alu dreptului de ospitalitate, ce Maiestatea S’au respinse cu vedita nemultiamire. Maiestatea S’a Regina avu gratiositatea de a ne traduce unu documentu românu, compusu cu prilejulu solemnelei inauguratiuni a castelului.“ Vorbirea părintelui N. Cristea. La ovatiunea făcută de Romanii din Sibiiu si împrejurime părintele N. Cristea tînu urmatoarea vorbire, care a fostu primita cu aplausele cele mai entusiastice: „Onoraţi domni si fraţi! Impressiunea, ce face manifestatiunea solemna a domniei Voastre asupra mea, este atâtu de mare si asia de puternica, incâtu eu la momentu nu stim in stare ami da socotéal’a spre a puté compara potrivitii manifestatiunea cu modestele mele servitii, aduse natiunei mele si patriei. Eu in carier’a spinosa de redactoru, de eclaroru alu natiunei, in sinulu careia m’amu nascutu si de care nu me voiu deslipi nici odata, „si fractus illabatur Orbis“, m’amu iisuitu in escursiunile mele pentru descoperirea si sondarea inimicului: asuprirea si vitiulu, a purtă nepatatu stindartulu primitu din mânile romanului celui mai mare alu seclului nostru, din mânile Marelui Andreiu baronu de Siaguna, care, de câte ori vedea navalindu vreunu noru asupra poporului seu, seu de câte ori vedea, ce are se se asiedie unu noru intre tronu si poporulu seu, nu se odihnea pena nu-lu imprascia. Si, pentru ca se potu purta stindartulu nepatatu, amu aflatu de bine a înscrie in inima mea dreptu devisa sententi’a antica: „Nulla vis maior pietate vera est“. Nici o putere nu e mai mare ca pietatea adeverata. Dér’, domniloru si fratiloru, pentru ca amu vediutu in pu- tin’a mea esperientia, prin pietatea adeverata catra o causa, catra o natiune, catra unu popom rumpenduse lantiuri de secuii, si in mijloculu intunerecului celui mai intensivu, resarindu sórele dreptăţii ca printr’o putere magica. Afara de devisa, n’amu perdutu din vedere stelele polare si fiose, care in tote timpurile cu deosebire inse in cei duoi secuii din urma au serviţii româniloru din Transilvani’a si Ungari’a spre orientare. Acestea sunt: tronulu Maiestăţii Sale, patri’a si poporulu românu. Eata, ca vaum descoperitu secretulu, cu care am facutu puţinulu, ce am pututu face in decursu de 18 ani cu publicistu. Am regretatu totdeauna, si credu, ca acestu regretul at impartasitu si d-vóstra, candu am vediutu in acestu timpu cu insusîrea cea frumósa a româniloru, ca elementu de ordine, insusîrea lui cea nobila, prin care s’au distinsu „leii“ nostri in timpulu mai dincóce, pe câmpiile dela Montebello, Magenta si Solferino, pe câmpiele dela Custozza si in Boemia, si mai in urma printre stancele Bosniei si Ertegovinei, — n’a fost in stare se ne duca la sint’a cea dorita, de a dispare orice diferentia dintre cetatianii mei si aceleasi patrie. Cu toate aceste, acumu, candu me vedu silita a me departa de activitatea de publicistu, vediéndu acést’a manifestatiune solemna, sum convinsu, ca simtiemintele si vederile nóstre sunt una, in ceea ce privesce tronulu si dinastia, poporulu românu si patria comuna si acesta me indreptatiesce a me mangaia cu proverbulu românu: „Ap’a (necasurile) trece, petrile românu.“ Basatu pe aceasta convingere, după ce veti fi primitu adinc’a mea multiamita pentru acesta manifestatiune solemna, cu semnu nestersu alu conduitei românului faţia cu tronulu, faţia cu poporulu romanu si faţia cu patria, se ne ridicamu cu totu glasulu si se ducemu . Se traiesca Maiestatea S a monarchulu nostru prea inaltulu Francisculosiful si intreag’a Casa domnitoare! Se traiesca poporulu romanu, se traiesca patri’a comuna! Se traiesca armoni’a si bunfa intielegere intre națiunile din patria ! Cugetări asupra situatiunei României si a Româniloru presto totu. I Continuarea a 18-a din epistolele dlui Lad. Vajda.) Totu in 1862 in Seinu, adunande-se inteliginti’a romana din comitatele Satumare, Ugocea si Maramuresiu a datu mân’a, ca se infiintieze unu gimnasiu romanescu in Seinu, si a si subscrisu pena la 3000 fl. (trei mii fl.) A duo’a adunare a fostu la Bai’a mare in 1873, in care si dintre fratii Chioreni inca era multi de fasta. In acesta adunare nu s’a pututu conveni, déca Semnulu sau Siomcut’a se fia loculu gimnasiului ? Peste unu anu, in 1875 alegendu-se de presiedinte d. Paulu Dragosiu, care atunci era vicecapitanulu din districtulu Chiorului, s’a hotaritu, ca se se tina o siedintia, spre defigerea locului gimnasiului, si pentru deslegarea cestiuniloru privitorie la infiintiarea acelui institutu in sperantia. Mai multu, publiculu romanescu — ce cu forte viua interessare privesce lucrurile acestea nu mai scie alta decâtu, câ si fondulu gimnasialu din Siomcuta ar' avé 1200 fl. bani gata si cumcâ nu s’a tînutu alta siedintia in caus’a gimnasiului, deorace numitulu d. presiedinte a credintu, câ timpurile de atunci erau nefavorabile pentru ajungerea scopului celui atâtu de salutaru. Câtu de multiamitori amu fi fost noi Romanii, deca inaltulu ministeriu reg. ungurescu ar’ fi intrevenitu si in caus’a acesta, care acumu a devenitu forte urgenta!*) Dér’ óre se mai producu si alte exemple ? Asi poté enumera inca o multime, incependu dela fostulu Alum' *) De a'si tipa (arunca) o peatra intr'unu tergu din Siomcut’a mare intre multimea adunata si a’si nimeri cu ea pe unu romanu din fostulu districtu alu Chiorului — a’si nimeri mai de buna seama pe unu neamu (rudenia) alu meu. Mie, deca sciu despre cineva, câ e romanu, fia elu din Maramuresiu, fia din Ugocea, Satumarescu macaru de unde, mie atâta ’mi este deja unu titlu de dreptu destulu de valorosu, câ se ’lu privescu pe acolu omu de fra te. Chiorenii inse mi sunt frati inca si mai de aprope. Stim cu totii de acolo precumu si cu o mare parte din tînutulu invecinatu alu comitatului Solnok-Dobocea ruditu si in affinitate, fia bogati, seu opincari câtu de seraci. Me interesseaza deci in indoita mesura, ca se vedu odata infiintiatu in partile acele unu gimnasiu romanescu, fia la Siomcuta, fia la Seimu, unde adeca se va putea cu mai mare înlesnire si mai iute; fnumai nu dicueseu un’a seola superiors de industria, pentru ca, fiindu donationalele si banii dați pe seam’a gimnasiului, schimbarea tântei, ar’ casiuna numai intardiare). — Deca sirele aceste voru fi fericite a ajunge si in mân’a voastra, fratiloru din acele tânuturi, ertatimi se ve provo eu: impreunative intelligintia de acolo câtu de curendu; uitati possibilele certe personali seu anticipatiele voastre: dați mana fratiesca laolaltă, si punendu pendulu numai la efectulu reau , fara a tine oratiuni brilliante pline de bombasturi, consultative cu toata petrunderea spre a găsi modulu cela mai convenabila la erigerea unei scele medie romane. Sciti voi si mai bine decâtu mine, cumu veti pute ajunge tînt’a si cu ce s’a stricatu prin pre lunga traganare, cum veti pute face si in privintia instrumenteloru donationali, referitoare la obligațiuni de imprumutu de statu inca nevendute; sciți voi pre bine si aceea, câ déca ve veti certa, câ la Seini seu la Siomcut’a se fia loculu gimnasiului, nici acolo nici aci nu’lu veti avé; prin urmare trebue se ve uniti, câ altmintrelea ar’ fi reschirata reusirea. Deci me restringu a mi da parerea numai in scurtu, după care eu a’si gândi a fi mai cu scopu, ca Siomcut’a mare se fia alésa de loculu numitului institutu sperativu alu vostru. (In acestu casu nici mai chiamati pe cei forte departati, ci numai pe Chioreni, Satumareni si Selagiani din prejuru si dupa ce v'ati consultatu, se faceti totu atunci o representatiune subscrisa de câtu mai multi si bine motivandu la inaltulu ministeriu reg. ung.; si (după ce — precumu credu eu toti romanii voru oferi bucurosii din partea loru edifieiulu pretorialu din Siomcuta alu fostului districtu alu Cetatei-de-petru, pe seama gimnasiului, prin ceea ce va fi forte înlesnită infiintiarea aceluia) rogatilu se resumedia actele donationale si se decidă favorabilii. Deca obligațiunile ar fi deja vendute, se nu impedece, ca, deca vre poporulu, se poate dona seu toata seu oarecare parte a dreptului seu de crâsmaritu, si reparandu errorile trecutului, se ve de spriginu binevoitoru spre a delatura fara multa intardiare toate pedecele, ca impreunandu romanii din numitele tînuturi puterile loru fratiesce, se puteti câtu de grabnicii ajunge la tînt’a dominiteloru vóstre. — Rogati si pe Junii d-ni E p is c o p i romani din Gherl’a si Oradea mare (dintre cari celu din urma, nu numai câ fostu Vicariu a zelatu pentru unu atare gimnasiu, dar’ si, de cându e Episcopii, a binevoitu a ’mi da cuventulu, ca va lucra in caus’a acést’a) ca se binevoiésca a Ve ajuta cu tot’a loru influintia ponderoasa, sum convinsu ca nu voru araanu a ve implini rogarea. Alegetive anu comitetu, dintre acei frați ai voștri, pe cari ii cunósceti — nu după vorba ci după faptele loru, de cei mai zeloși, si prin o deputatiune se ve susterneti iute representatiunea vóastra. — Dér’ faceti se se interesséza de acestu lucru si dómnele romane atunci veti reusi si mai siguru si mai grabnica. In fine decat ce nici ’mi vine a presupune, se afla romani si de aceia, despre cari, nu după judecata nedrepta, ci adeverata ati sei siguru, ca ar’ fi lucrații a subsapa interessele culturali ale natiunei loru proprie: iertatile vin’a trecutului, nu vise niciodată reci di v’a. — In casulu din urma, despretiuiti-i, si nu le mai dați mana ; or’ numele loru le faceți cunoscute natiunei, ca se fia despretiuitu de intrég’a Romanime!!! uiu romanescu din Sigetulu-Marmatiei, fundatu prin câțiva barbati zelosi, dér’ prefacutu mai apoi in institutu ungurescu, pena la exemplulu, poate celu mai recentu, alu fratiloru din Carasiu, despre cari inca se scie de obsce, câ avendu de scopu a infiintia așisderea din averea loru propria unea seala media romana gr. orient din Caransebesiu, câtu a trebuitu se ostenesca pentru delaturarea pedeceloru si dobândirea involtei înaltului ministeriu reg. ungurescu respective Credu inse, câ exemplele produse sunt deja mai multe ca destule, spre a face evidentu gradulu binevointiei, la care este impartasitu aventuru culturalu alu româniloru ! Scriindu despre chestiunea nóastra culturala, nu me potu opri se nu mai atingu, câ de câte ori, din partea multoru compatrioți unguri, fara nici o causa fundata, sau numai pe bas’a unoru fapte copilaresci, sunt expuse suspicionarei si amenintiarei scolele noastre preste totu dér’ mai cu seama gymnasiele noastre! — Indeosebit unele foi unguresci, răpite de ura de rassa, intr'a catoru ochi se păru a fi nesce bârne toate focularele noastre de înaintare culturale nationale, — cuteaza a trage la indoiela chiaru si patriotismulu tocma si alu organeloru noastre supreme • scolare confessionali, vatamandu in person’a acelora pe intreaga națiunea romana. Pentru atari scriitori nu e in lume unu incidentu, ba elu câtu de neinsemnatu, din care se nu scia face unu evenimentu importantu si — facendu dintr’unu tîntiaru unu armasaru — se nu scia a se servi de acele cu admirabila ingeniositate spre a cutremura lumea cu totufeliulu de calomnii si a atîtia opiniunea publica maghiara si prin acea apoi, asiadicendu, a impinge chiaru si pe regimu, ca se de lucrului o importantia mare si se tramita comissiuni investigatore, ce firesce revolta anim’a intregei Romanime, vediendu, ca sunt amenintiate prea putinele loru scele mai mari, pe cari le pazescu cu atâta îngrijire cu lumin’a ochiloru. (Va urmă.) . Fagarasiu, in 10 Octobre 1883. Astadi in secululu luminiloru, candu dreptatea ar’ trebui se triumfe ca niciodată, si se'si reverse binefacerile sale si in cea de pre urma coliba a tieranului, spre multiamirea generala si spre laud’a acelora, cari suntu chiamati a conduce destinele locuitoriloru unei tieri. Astadi, dicu, vedemu intre suveranii Europei domnindu o neîncredere fara margini, pentru ca celu tare voiesce cu totu pretiulu a suprimă dreptulu, si a supune pe celu mai debilu , din acestu incidentu pacea definitiva a Europei nu se pote lesne consolida. Pena candu suveranii Europei nu voru renuntia la acesta politica gresita, si nu voru adopta unu principiu salutarii, plinu de vointia buna, si fara de interese particulare , pena atunci după modestele mele păreri unu viitoriu mai ferice nu potemu astepta. Se cercetamu putinii situatiunea presenta, in care ne aflamu, si ne vomu convinge despre adeveratele cause ce ne bântuie. Astadi nu nimicescu pre armatele permanente tote tendintiele de pace ale poteriloru si pe candu suveranii si ministrii asigura necontenitu in parlamentele loru ca reporturile loru cu alte poteri nu lasa nimicu de doritu, efectivulu armateloru se maresce neintreruptu. Se arangiaza întrevederi spre a cauta o solutiune pacifica a problemeloru, ce nelinistescu Europa, urmeza imbrastosiari cu o cordialitate uimitoria, era, după ce se intorcu acasa, continua mai departe cu inarmarile. — Nu vedemu astadi Romania independenta, prin decissiunile congresului dela Londona, fara participarea ei, amenintiata de a fi despoiata de cele mai sacre drepturi internationale si in vederea periculului chiamata intru ajutoriu spre salvarea intereseloru celoru tari. In faşi’a evenimenteloru acestoru grave nu ne vedemu pe noi romanii in acestu statu semi-constitutionalu persecutaţi si maltrataţi prin diferite uneltiri de fraţii noştri maghiari, fara vre-o considerare la posid’a nóstra numerica, cu care contribuimu la purtarea sarcineloru publice prin sânge si bani. Nu vedemu institutiunile nóstre culturale confessionale amenintiate, sub pretecstu, ca, nu apera deajunsu interessele patriotice maghiare. Aci vedemu la institutiunea romanesca din Blasiu duoi theologi eliminaţi din seara, pentru ca au cutezatu in diu’a memorabila din 3-a Maiu a. c. a cântă „Desteptate romane.“—Totu la acesta institutiune s a eliminatui unu tîneru gimnasistu, pentru ca au cutezatu totu atunci a acatiu unu steguletiu nationalu romanescu in curtea gimnasiului. Nu vedemu in judetie pure romanesci aplicat! funcţionari străini, lipsiţi de cunoscuin-