Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-09-12 / nr. 166

REDACTIUStEA ŞI A1 )ŞI 1­­ ISIHAN­ IA EA­­ BRAŞOV11, piaţa mare Nr. 22. ,,GAZETA“ IESE IN FIECARE DI. Pe uno­ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fiorii­ Rumania şi străinătate. Pe and 36 fr., pe şase luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCIURILE: 0 seria garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrămicii. ANULLJ XLVII. MK 166. Mer­cur­i 12 (24) Septem­bre 1884. Braşovu în 11 (23) Septembre. Pe la mijlocul­ septemanei trecute diarele din Pesta şi din Viena au adusă, scirea, că baro­­nul­ Sennyey va părăsi singurătatea în care s’a fostă retrasă şi va intră orâşi în vieţa publică. In acestă faptă n’ar fi aflată nimenea ceva surprinzătorii. Ună omă de stată de renu­­mele lui Sennyey nu putea să mai stea multă vreme ca privitoră la o parte, fără ca se renunţe pentru totdeauna de a mai jucă ună rolă în viaţa statului. Ceea ce a produsă însă oarecare sensaţiune este adausulă la scr­iea de mai susă. Baronulă Sennyey, se asi­gură, va păşi pe arena politică, dândă mâna cu d-lă Tisza spre inaugurarea nouei perioade anunţate la Oradea mare, a periodei măsurilor r escepţionale. Totdeauna în cursulă celor- patru-spre-a jece an! din urmă baronulă Sennyey a fostă con­siderată ca ună candidată ală unei viitoare com­­binaţiuni ministeriale. Cam din trei în trei ani, la începutul­ perioadelor­ legislative, eră vorba şi de Sennyey, dar totdeauna se­­Jicea, încă nu i-a venită timpul­! De câte ori se vorbea de o schimbare a sis­temului de guvernare se pomenea şi numele ba­ronului Senyey care, se­­Jicea, ar stă în legătură cu federaliştii şi reacţionarii din Austria. Ba pe la 1880, când baronulă ungură a debutată cu discursuri înaintea alegetorilor­ săi şi în dietă, unde şi-a desvoltată programa sa, unii credeau, că densulă va fi chiămată de a împlini pentru Ungaria o misiune analoga celei ce o are corni­ţele Taaffe pentru partea de dincolo a monar­­chiei. Toate au fostă însă numai vorbe gole, căci timpulă lui Sennyey încă nu sosise . . . Acum deodată se anunţă, că demnitatea de Judex Curiae va fi dată lui Sennyey şi că elă va fi şi viitorulă preşedinte ală camerei mag­­naţiioră şi toate acestea sub guvernulă lui Tisza. Cum să ne esplicămă acesta apariţiune? In discursură rostită în camera maghiară în Noemvre 1880 Sennyey (Jise cătră representanţii politicei d-lui Tisza: „Schimbaţi-vă politica, desfăşuraţi stindardulă unei politice de regenerare, puneţi-ve în fruntea năsu­­inţelor­ ce au de scopă mulţumirea adevăratelor­ trebuinţe ale naţiunei, probaţi m­ă semţă faţă de factorii morali fără de care orice guvernă trebue să degenereze, faceţi fiinţă corupţiunei, înfrânaţi nepotismul­, întrebuinţaţi puterea guvernului pentru scopuri mari şi vă vomă sprijini gratis (ingyen), adecă fără pretensiuni personale şi fără reservă.“ Ei bine, ce s’a petrecută din tomna anului 1880 Incoce ca d-lă Sennyey se ieasă din re­­serva ce i-a avisat’o convicţiunea sa şi să între în tovărăşiă cu d-lă Tisza? Nu vedemă nici o schimbare a politicei ti­­szaiste, despre care să se potă face că ar avea de scopă mulțămirea adevăratelor­ trebuințe ale „națiunei.“ Corupțiunea pretutindeni și în toate este la culme — și d-lă Senyey a putută să se convingă despre acesta din nou cu oca­­siunea alegerilor­ trecute — nepotismulă n’a fostă niciodată mai în flore ca acuma, pu­terea guvernului niciodată nu s’a folosită pen­tru lucruri mai de nimică ca acuma, spre a mul­ţumi unele pasiuni mici şi fanatismulă de rassa — şi până acum încă n’amă văzută pe nimenea dintre aderenţii guvernului jertfindu-şi interesulă personală pe altarulă patriei, lucrarea „gratis“ a rămasă ună ideală ală d-lui Sennyey. Cum dor să fi sosită timpulă lui Sennyey, când nimică nu s’a împlinită din ceea ce pre­tinde elă ? Se asigură însă că de aici în colo va începe acea „eră a măsurilor­ conservative pentru bi­nele comună/­ pe care a anunțat’o d-lă Tisza în vorbirea lui dela Oradea. Acestă din urmă se fi câștigată pe Sennyey pentru conlucrarea la aceasta operă. Sennyey să fie conducătorulă aristocra­ției unguresci și în calitatea aceasta se lucre para­lelă cu d-lă Tisza . . . Cine poate crede însă că va fi posibilă a se inaugura o eră de „regenerare“ totă cu oamenii co­­rupţiunii şi ai nepotismului? Baronul­ Sennyey este ună omă de stată cu multă mai înţeleptă decâtă se poat­ nutri asemeni speranţe deşerte. De aceea deci va şi primi demnitatea de Judex Curiae şi preşedinţa camerei magnaţilor, credemă, că Senyey face acesta numai spre a-şi prepară teremură ca se potă ajunge elă însuşi în fruntea guvernului. Senyey cuno­sce foarte bine starea desperată a financeloră statului şi scie că pentru a salvă situaţiunea lui multe trebue să se schimbe şi multă trebue să se lucreze „gratis“___ Pentru ca să se poata aceasta îi trebuescă oameni și înainte de toate­ alți oameni! SCIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. ală ,Gaz. Trans.«) I*esta, 23 Septemvre. — La 24 Septem­­vre se ține conferința comună a ministriloră. Eri au sosită aci ministrulă de esterne Kalnoky, ministrulă de răsboiu Bylandt-Rheidt. Aici so­­sescă ministrulă comună de finanţe Kallay, mi­niştrii austriaci Taaffe şi Dunajewski. Colonia, 23 Septemvre. — Impăratulă a trecută ori călare în revistă corpulă 8 de armată în Bus-Kirchen, defila apoi înaintea împărătesii între strigătele entusiaste ale mulţimei privitori­­loră cu grenadirii de gardă, regimentulă grena­­diriloră de gardă ală reginei şi husarii regelui. Berlin, 23 Septemvre. — Bismarck a ple­cată la Friedrichsruhe. Borna, 23 Septemvre. — In provinciile infectate au fost c­eri 442 bolnavi şi 233 morţi de coleră­--------------­ CRONICA PILEI. Forţele, care propagă maghiarisare­a în comita­­tul­ Sătmarului, »Szatmár és Vidéke« şi »Számos« sunt­ forţe indignate asupra atitudinei fetei noastre, în a­­facerea cu învăţătorii, cari au cerută premii dela socie­tatea de maghiarisare »Széchényi.« Din limbagiulă aces­­toră forţe se vede că societatea de maghiarisare de acolo se încrede forte multă în puterile ei şi se portă ca şi când ar fi o espositură a guvernului din Pesta. Cu­ o îngâmfare fără semănă ne întrebă »Szatmár és Vidéke« că ,,de ce nu recunoscem, odată, că ceea ce facă ei în interesulă maghiarisărei, facă fiindcă suntă îndreptă­ţiţi?“ Dar, pe cândă îşî apără acestă dreptă numitulă diară uită, că şi noi suntemă îndreptăţiţi şi da­tori chiar faţă cu naţiunea nostră de a luptă în potriva uneltiriloră de maghiarisare. Acei bravi Români din Sătmară, despre cari scrie »Szamos,« că »se adună la mieciulă nopţii, ca să se sfătuiesc­ă, se sfătuescă cum să-şi apere naţionalitatea, şi suntă nisce omeni coscii de a loră sântă datoriă. Este dor o minciună neruşinată ceea ce susţine memorabilă diară că ei ar voi să aţîţe ura între naţionalităţi. Cei dela societatea »Széchényi« să aibă dreptulă de a pune piedecî învăţământului românescă prin încercări de a corumpe chiar cu bani pe învăţătorii noştri şi noi să n’avemă nici atâta îndreptăţire de a dice cătră cei rătăciţi: feriţi-vă de darurile celoră ce voiescă se omoare limba şi simţulă nostru românescă? —­ Ciudate gadinî mai suntă şi Ungurii din Sătmară! * Cehii sciu­se se folosesca bine de mijloacele ce le stau la disposiţiune, pentru ca să’şi asigure desvoltarea naţională în Boemia şi în Moravia; şi de oare­ce Nemţii se uită cu ochi răi la stăruinţele lor­, mişcarea ceho­­slaviloră pentru înfiinţarea descele cu limba cehă a luată ună caracteră ostilă faţă cu Nemţii. Astfel, chiar şi într’ună oraşă nemţescă ca Reichenberg, Cehii au stăruită să se înfiinţeze o scela celtică pentru copii lu­­crătorilor­ cehi dela fabricele de acolo. Mare conster­nare între Nemţi. Inteiu scóala cehică avea numai ună caracteră privată, dar n’a trecută multă şi Cehii cerură ca scóala loră să fie susţinută pe spesele comunei. Con­­siliulă comunală din Reichenberg a respinsă cererea. Cehii protestară şi se provocarâ la lege şi astfelă recur­­sulă comunei a fostă respinsă de cătră consiliulă școlară, ală Boemiei. Comuna a apelată la curtea administrativă imperială. Intr’aceea scóla cehă s’a sânţită, cu care ocasiune s’au întâmplată totă felulă de demonstraţiunî atâtă din partea Cehiloră, câtă şi din aceea a Nemţiloră. * »Pall Mall Gazette« publicase acum câte­va diile 12 întrebări privitore la starea de actî a flotei de răsboiu englese. La aceste întrebări a răspunsă o personă com­petentă,­­ficândă că Anglia în faţa periculului ce dela 1869 ameninţă totă mai multă pe Anglia, în locă sâ’şi măresca flota, ea a micşorat’o, aşa că aciî nu se poate măsura nici cu Francia singură, deoarece flota acesteia e superioara. Respunsul ei acesta, care e basstă pe date oficiale, a produsă mare spaimă în Anglia, mai cu seama în momentulă de faţă, când ea pe lângă faptulă că e cu totulă isolată şi părăsită de celelalte puteri europene, mai e încurcată şi în Egiptă. Cum stă acum flota en­­glesă, m­ă răsboiu franco-englesă ar înghenunchea pe Anglia şi i-ară luă stăpânirea ce o esercită acum asupra măriloră. AUSTRIA SI SLAVII. 1 Discursula ce l’a ţinutii deunăzi în Stanislau deputatulă polonii din Reichrathula austriaca, Dzie­­duszycki, şi pe care în parte mare l’amu reprodusă într’unulă din numerile trecute ale fetei nóastre, a fostă comentată de­­fiare în felurite chipuri. Unele părţi ar­ fi fostă chiar greşită reproduse, şi acesta a îndemnată pe deputatulă polonă să adreseze cătră „Pester Lloyd“ o scrisoare, în care reproduce partea privitoare la tradiţiunile jagelone tradusă chiar de densulă în nemţesce. Iată acea parte: Austria a fostă pănă acum o putere mare occiden­tală, în fondă cosmopolită, dar cu caracteră germană. Scopurile finale ale Austriei își aveau sedință în Ger­mania și Italia. Evenimentele secolului din urmă au creată o unică Germaniă și Italiă. Austria nu mai poate juca acum ună rolă istorică în vestulă Europă, trebue să se retragă într’o viaţă liniştită provincială sau să’şî caute viitorulă în ostă între popoarele slave. Aci întâm­pină aspiraţiunile puternicei Rusie slave. Austria nu e ună stată esclusivă slavă. Ca să potă face ceva, Austria trebue se ofere poporelor­ slave ceea ce Rusia nu poate să dea: libertate, cultură, respectă tradiţiunilor ei naţio­nale şi convingerilor­ religiose. Deci Austria vrea să esiste mai departe ca mare putere, trebue să-şî însuşască aceste tradiţiunî jagelone. Atunci viitorul­ Austriei va întrece în mărire trecutulă lui. Lucrurile stau asfelă: Polonii trebue să-șî apere tradițiunile jagelone, deci nu vreau să pară. Austria trebue să le primească, ca să în­­florâscă mai departe. Pentru noi așa der legătura cu Austria este absolută necesară, și foarte ușurelă ar fi acelă

Next