Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-06-10 / nr. 128

Nr. 128 GAZETA TRANSILVANIEI. are p. m. şî-a esprimată dorinţa cătră doctorulă Gudden de a merge la preumblare prin parcula castelului. Acesta parca de o parte e mărginaşă cu lacul­ Starenberg. In apropierea ţărmului era o bancă pe care regele şi me­­dicul­ s’au aşedată. Servitorul, ce-i urmărea, la do­rința regelui s’a depărtată. Fiind­că regele cu medicală nu s’au reîntorsă gri­jile între servitori au crescută, se înoptase, monarchiilă dispăruse, cercetările prin parcă erau zadarnice, tele­gramele urmau una după alta spre München și Inde­­repta. Era o mare nelinişte şi o frică duplă. După o cercetare minuţiosă prin parcă şi ţărmu­­rele lacului s’a aflată în apă pălăria regelui, cilin­­drulă doctorului, apoi în oare­care depărtare pardesială cu jacheta regelui şi în fine ună trupă fără viaţă, cada­­vrulă nefericitului rege; or în puţină distanţă cadavrulă medicului ce-lă însoţise. Astă aflare s’a întâmplată la 11 lre din nopte. La 12 ore ună altă medică a constatată mortea regelui şi a medicului Gudden. In 14 luniu desă de diminaţă înfricoşata catastrofă a pătrunsă la urechile locuitorilor­ din München, stradele furnicau de omeni cari grăbeau spre reședință. In toate stradele placate în­cadrate negru anunțau moartea nefericitului rege. Multe arestări s’au făcută în decursulă­dilei. Timpulă era norosă, atmosfera deprimătore dar mai deprimatore și sdrobite păreau a fi miile de inimi ce res­pirau acesta atmosferă. Coridoarele palatului erau pline de lume, garda de onoare a regelui în vestminte sărbă­toresc­, care a­sclută aşa bine a-lă păzi, zăpăcea prin mulţimea îndesată, din feţele încreţite ale omenilor­, din ochii lor, sclipicioşi, ai altora însoţiţi de lacrimi ori cine putea vedea câtă de multă suferă. Der toate prea tănjiț! München, 16 iuniu 1886. Presupunerile mele au fostă basate. Iată declara­rea fostului medică ală regelui Dr. Schleisz, ce o traducă fidelă după o fotă de aci, între altele ela­cjice: „Eu cu­­noscă pe regele de 40 de ani, dela nascerea lui. Numai noi (Dr. Schleisz şi Dr. Gietl) amă fostă medicii lui, şi noi ambii ne uniamă în părerea, că regele nu este ne­bună. Părerea mea este: Regele îşi are însuşirile sale; elă este risipitoră, mărinimosă pănă la escesă, în pofta de edificare pasionată şi entusiasmată pentru artele fru­­móse. Pentru escentricităţile sale suntă vinovaţi aceia, cari de ani de zi le îlă încungiură, aceste suflete de în­­piegaţi, prostituate, egoistice, mineriase, cari l’au în­tărită în fantasiile sale, cari desemnau toate dorinţele lui ca realisabile, şi-lă aţitau în pasiunile sale şi pre­­când îlă seduceau la spese enorme, îlă sbăteau în mo­dulă celă mai revoltătoră. Ce făcea elă nu era nici o nebuniă. Elă a pactată cu toţi artiştii şi industriaşii, şi-a esprimată clară dorinţele, şi-a manifestată gustulă seu distinsă, şî-a dovedită cunoscință și prevedere estraordi­­narie. Acelă bărbată se fiă »nebună,« fiindcă în 1870 a dată ordină de plecare armatei bavareze și fiindcă a contri­buită în mare parte la decisiunea răsboiului? Nu. Pre lângă toate ce s’au întâmplată în ultimii ani, regele nu este nebună. Dar când védd cum îlă tracteză, atunci în adevére poate deveni nebună!« Apoi încheiă cu cuvintele O bunulă meu rege, cum voiu supravețui cu omă bătrână, astă durere ce­a ve­nită asupra ta­“ Intr’o floră confiscată suntă cuvintele regelui: „Că mi-au luată regența, nu mi-ară păsa multă, dar că m’au dechiarată de nebună, asta nu o potă su­porta.“ Iritațiunea e cumplită de mare, arestări se facă nu­merose. S. M. FOILETON U. Chiletoi ia lni Stanley prin Africa centrală. (Urmare.) Jură împrejururii micei insule vejeiau valurile rîuluî. Acela, care ar fi căutată se pătrundă prin­­tr’însele, la țermure, până la care era o distanță de 50 metri, șî-ar fi aflată cea mai sigură morte. Stanley puse în grabă să se lege de capulă unei sfori mai groscioare o piatră, care fu aruncată spre in­sulă. Numai la a douăzecea aruncătură putu Uledi și cu ceilalți doi se pună mâna pe sforă. De acesta le­gară eî o funiă, ceva mai ţepănă, pe care cel de pe termure o traseră la dânşii. De funia acesta fu legată ună cablu*) sdravenă de vlăstărî de palmi, care la ren­duri său fu trasă de cel de pe insulă şi legată bine de o stâncă. începândă se înopteze, încercările de scăpare tre­­buiră deocamdată se se amâne. Stanley nu închise ună ochiă în decursulă nopții, îngrijată fundă de sartea to­­varășilor­ săi de pe insulă. Cum se crepu de diuă, lucrările începură din nou. Din vlăstărî de palmi și din plante acățătore se împleti o a doua funiă puternică, care cu unu capă fu de asemenea trasă la insulă, așa încâtă acuma era ca ună felă de punte aternătoare, de care Uledi și cu soții săi se puteau ține la trecerea spre uscată. Afară de aceea se mai făcură alte trei funii mai subțiri, pe care cei trei bărbați aveau să și le lege de mijlocă, ca astfel, la casă de lipsă să potă fi traşi la ţermure de cel de pe uscată. Uledi fu celă dintâiă, care se aruncă în valurile spumegânde, şi apucând puternica funiă cu amândouă mânile, îşi puse tote silinţele, ca să potă ajunge la ţer­mure. Valurile năvăliau furiose asupra lui, şi în fie­care momentă îl treceau peste capă. De repeţite ori elă era ţinută atâta vreme în apă, încâtă cel de pe ţermure trebuiau să tragă mereu funia, ca să-l ajute a se ridica din nou la suprafaţă. Mai fără răsuflare ajunse elă în sfârşită la ţermure, unde tovarăşii săi îlă apucară cu putere şi’lă scoseră afară. Tată astfelă fu mântuită şi Zaidi. Murzuk, celă mai tânără dintre cei trei nenorociţi, aproape numai ună copilandru, tocmai pe când se afla la mijloculă vârte­jului, scăpa funia din mână şi de bună semă s’ar fi prăpădită, de că nu ar fi fostă trasă la uscată de funia, ce şî-o legase peste mijlocă. Tus­treî erau aşa-dară mântuiţi. Uledi şi Marzuk, care’şî puseseră în pri­mejdiă viaţa pentru soţulă loră, fură felicitaţi şi lău­daţi de toţi. Era cu neputinţă a trece cu luntrile peste cata­ractele şi repedişurile din josulă insule! Ntunduru, de aceea vasele trebuiră erăşî transportate pe uscată o bună bucată de locu. Din causa atacurilor­ sălbatici­­lor, nici de astădată lucrulă acesta nu fu aşa de uşorii. Cu toate acestea deosebitele greutăţi fură învinse, şi în 19 Ianuariu flotila ’şi putu urma drumulă său mai de­parte pe apă. Marele rîu încă totu îşi ţinea direcţiunea sa spre miadă-nopte. Unul­ după altul, mai urmară încă trei cataracte a căroră trecere fu de asemenea împreunată cu greutăţi şi cu pericule. Satele, pe lângă care treceau călătorii noştri­, de multe ori aveau o înfăţişare în adeverii înspăimân­­tătore. „Scafă fii de omeni“, povesteste Stanley despre unul­ din aceste sate, „împodobiau uliţele, şi o mare mulţime de şolduri, coste şi ose de-ale spinării erau aruncate mai la o parte şi erau pline de totă felulă de necurăţenii. Aceste ose erau dovedite cele mai lă­murite despre pofta de carne de omă a locuitorilor­ din aceste ţinuturi.“ In nóaptea de 19 Ianuariu poposi espediţiunea în­­tr’ună locă de pe termure, pe care Stanley îlă ținu de *) Cablu ac gramescc o funia prusii de corn biti., care se folosesce mai cu sema pentru legarea (oprirea) vaseloru în porturi. Unii felii de cabluri se folosi­seu și la telegrafele submarine. SOIRILE DILEI. Ună corespondentă ală lui „Egyetértés« îi scrie din Becicherechulu mare, ca în oraşulă acesta, care, fiindă că este în Ungaria, ar trebui să fie „maghiară“, are obrăsnicia a se produce o trupă teatrală serbească, și încă fără deficită, căci dispune de ună capitală de 150.000 îl. Esprimându-șî durerea, că societatea teatrală ma­ghiară trebue să bancreteze, se scandaliseaza asupra cu­tezanței directorului teatrală, care tipăresce pe afișe­ .Teatru naţională serbescă.« Apoi continuă astfel­ : »Aşa ne putemă noi fotă munci cu reuniuni de cultură şi de maghiarisare câtă vomă voi; căci ceea ce facemă noi cu trudă îndelungată, ne-o strică într’o singură Şi céta asta de Şerbi.“ — Etă ce însemnéza a lucra Kultur­­egyletesce: a munci deci de ani, ca se potă face cunos­cință cu jupânulă Fiasco. —x— Comisiunea trimisă ca se visiteze ținuturile inun­date din comitatulă Timoârei a constatată că stau sub apă 15.000 de jugere. Episcopulă croată Strossmayer a fostă la 16 luniu n. în Belgradi), ca se mirueasca pe catolicii d’acolo. Epis­copulă a fostă primită de regele Milano. Ambasadorulă austro-ungară, contele Khevenhiiller, a dată în onoarea episcopului m­ă plângă. — Cum­ li se pare aceasta „pa­­trioților” ?* —x— Ni se spune, că în protopopiatulă II ală Brașovului s’ară fi ținută esamenele de vére mir'o singură di­­n șese comune, și încă în cele mai espuse pentru româ­­nismă, anume, în: Prejm­eru, Lisneu, Baștelecă, Chichișă, Ozună și Doboli. — Amă dori se scimă, prin ce minune dumnedeesca aceeași comisiune e în stare se cutriere, din Brașovă plecândă, șase comune nu tocmai apropiate, și se asiste și la șase eximine? Ga­zelă e cu neputință să ni-o esplicămă aceasta, der ca cârpacela da. —x— Ca ună specimene caracteristică este de notată des­pre universitatea din Budapesta, că după almanachulă mai recentă, în sem. I. ală an. scol. c. între totalitatea de 3445 ascultători de universitate (stud. ord., estraord., farmaciști și moșe), de confesiunea mosaică au fostă 1064, or în sem. II. între 3255 de inși au fostă 1019, ceea ce face 30 8/18, respect. 31 3/10 °/0 ; va se­dică mai 113-a parte Jidani! —x— Foia bugetară »Kolozsv. Közi “ vorbi­ndă despre testamentulă lui Gregoriu Hangea, dice, că acesta a tes­tată totă averea sa spre scopuri culturale românesci pentru comuna sa natală Maieră şi — pentru »Kultur­­egyletură românescă­ , vrândă sé­dică »Associaţiunea transilvană.“ — Mâncate-ar „Kulturegyleturile« »Kd­. Közi.“ Credjî că »Associaţiunea« alerga după cai verdi? —x — Societatea de lectură »Inocenţiu Micu Clavi« a teo­­logilor­ din Blaşiu în şedinţa constituantă ţinută în 27 Maiu n. şi-a ales o noulă comitetă pentru anulă scolast, viitoră în persoanele următorilor­ domni: președinte: Ioană Deacă, clerică de anulă III; redactoră la foia „Furnica:« Aurelia Popă, clerică de a. III; secretară: Aureliu Hulea, clerică de a III; cassară : Atanasiu Bo­loga, cl. de a. II; controloră: Iova Bahutiu, cl. de a. I; bibliotecară: Petru Gorea, cl. de a. I; — rămânândă a se alege cu începutulă anului scolastică viitoră notarulă ședințeloră dintre viitorii clerici de anulă primă. —x— Junimea romănă studioasă din Budapesta în decur­­sulă anului scol. 1885-86: la universitate la toate cele patru facultăți între 2869 (resp. 2716) studenți ordinari au fostă înscrişi vre-o 60 studenţi români; între 307 (resp. 300) stud. estraord. au fostă 7 români, între 108 farmacist­ de cursulă I, în semestrulă I, a fostă 1 ro­mână. La politechnică între preste 600 studenţi au fostă 2 români: unulă ordinară, cr altulă estraordinară. La scala de pictură au fostă 2 tineri români. Societa­tea .Petru­ Maiorău a avută vre-o 40 membri. Pre la finea anului şcol, s’au promovată la gradulă de doetocă vre-o 5 români, şi anume: 3 în dreptă, 1 în şeiinţe de stată, 1 în medicină; peste ană au mai fostă promo­vaţi încă alţi câţî­va, atâtă în drepturi, câtă şi în me­dicină. — Censura advocațială au depus’o fotă acum mai în urmă 2 inşi. Premiați au fostă asemenea 2 înşî. —x— Intră Panciova și Becîchereculă mare a fostă jefuită posta chiar de surugiulă ei. Procederea energică a ins­pectorului poştală a scosă la ivéalu cele 2000 îl. furate Posta rămâne peste nóapte în Uzdine şi surugiulă profită de acesta împrejurare ca să comită furtulă, aruncândă vina pe făptuitori necunoscuți. Ni se scrie din Blasiu, că în 16 luniu n.­a cătrută mnă povoiu, care a pricinuita atâtă acolo, câtă și în co­munele vecine forte mari stricăciuni. —x— Emigrarea Germanilor­ din Bucovina începe, scrie „Rivista Polică.“ Coloniștii germani din comuna Ilișescu au trimisă pe unulă din ei la America, ca să se încre­dințeze despre starea de acolo și să le raporteze. Dele­­gatură s’a întorsă. Raportulă seu a fostă mulţămitoră. Vr’o douecreci de familii germane îşi vândă acuma pă­mânturile şi­ să gata de ducă la America. 1886. Aradu, 10 Iunie 1886. Domnule Redactoră ! In 8 Iunie a. c. s’a întru­nită consistoriulă eparchiei greco-orientale a Aradului în şedinţă plenară. Intre obiectele mai însemnate, de cari s’a ocupată consistoriulă cu acâstă ocasiune, a fostă și deplinirea protopresviteratului Lipovei, și, fiindcă despre acésta cestiune s’a scrisă multă prin (jiare, credă că va fi de interesă pentru onoratură publică, deea în cele ur­­mătore voiu descrie pe scurtă fasele prin cari­a trecută acésta cestiune. După disposiţiunile statutului organică ală bisericei greco-orientale alegerile de protopresviteră suntă legate de multe formalităţi. Mai întâiu adecă alege sinodulă protopresviteratului respectivă şi apoi consistoriului îi re­­servă legea dreptulă de a denumi de protopresviteră pe unul­ dintre cei trei candidaţi, cari au întrunită mai multe voturi în sinodură protopresviterală. Alegerea se face în sensul­ legii prin votă secretă, şi totă prin vota se­cretă se procede şi la denumirea, ce se face prin con­­sistoriu. Premiţândă acestea amintescd, că alegerea de pro­­topresviteră ală Lipovei s’a ţinută în sinodulă protopres­­viteralft, întrunită la 19 Aprilie a. c. Protopresviteratulă a arătată ună interesă forte mare faţă cu acesta alegere. Dovadă despre acestă interesă este, că din 72 de mem­bri ai sinodului, 70 au fostă presenţi la alegere. Candi­daţii, cari au întrunită mai multe voturi în sinodulă pro­topresviterală au fostă: Voicu Hamsea, parochă în disculă 42, Vasiliu Mangra, profesoră la seminaruilă din Aradă, 20 şi Petru Biberea, parochă in Gtula 4 voturi. Consistorială eparchială, din 8 iunie, după ce a examinată actulă de alegere, şi a constatată, că alegerea a decursă în cea mai bună ordine şi cu observarea tu­turora formalităţilor­, prescrise de lege, a procesă la de­numire, care, precum am ciisit mai susă, se întâmplă prin votă secretă. Resultatul­ scrutinului a fostă, că din 24 de votanţi, 22 au votată pentru candidatură Voicu

Next