Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-07-24 / nr. 165

GAZETA TRANSILVANIEI. RED ACŢIUNEA ŞI ARMI.INSI­RAŢIUNEA : BRAŞOV®, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE ţ­I. Pe anfi ană 12 fior., pe şAse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate Pe anfi 40 fr., pe şAse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. m 165n ANULU XLIX. A? Joi, 24 Iulie (6 Augusta.) SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANCHOIURILE: O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Scrisori nefrancato nu te primato^. — Hsnuiaripte nu te retrimită. r 1886. Braşovu, 23 Iulie 1886. Aşadar poporul, suveranii din Budapesta s’a pronunţat® în afacerea Edelsheim-Ianski. Puţinii importă deci mulţimea, care a aclamaţii Dumineca trecută pe vorbitorii oposiţiunei în grădina de dare la seninii, a fost­ compusă din elemente curată maghiare sau nu. Ajunge că ea a aclamată cu însufleţire pe domnii Polonyi, Ivor Kaas, Carol Eötvös etc. primind­ toate pro­punerile lor, cu unanimitate. In ceea ce privesce numerulii celor adu­nați diferă foarte multă datele foiloră, după co­­loarea ce o representă fiecare din ele. Guverna­­­mentalul­ „Pester Lloyd“ vorbesce de șase mii de „spectatori“, cei din oposițiunea moderată vé- 4ura ch­iaru doué-spre-4ece mii, or „Egyetértés“ ne spune că au fostu de faţă nu mai puțină ca doué-treci de mii. Ei bine aceste şase seu doué-spre-4ece séu douăzeci de mii de oameni au strigatu într’ună glasu „aşa este“ și „Éljen“, când deputatul­ Ca­rola Eötvös a întărită, că „Ungurulă nu cunoasce imperatu, ci numai rege“, și când a constatată cu mâhnire, că tinerii unguri trebue să jure, deci suntă înrolați în armata comună, pe stegula ne­­gru-galbeni cu emblema vulturului cu două ca­pete, era nu pe stegula tricoloră ungurescă cu emblema Ungariei. Acești șase, două­ sprezece seu douăzeci de mii de cetățeni au strigată din toate puterile „Ab­zug,“ când s’a făcută amintire de „nenorocitulă“ seu, cum se cerese dep. Eötvös, „norocitula“ generală Ianski.“ Aceasta mulțime de poporu — câtă va fi fostă —­a aclamată pe Ivor Kaas dela „Pesti Napló“, când a declarată că „patrioții“ au con­vocată adunarea poporală, pentru ca cercurile militare, cari nu respectează naţiunea maghiară şi umilescă guvernulă Ţărei unguresci să veda, că „poporul­ Ungariei“ este strânsă unită, şi so­lidară faţă cu ele. „Avem o dreptă la aceaa — f*ce Kaas — „ca fii noştri, cari servescă în armata comună, să rămână patrioţi şi Unguri, să semtă cu noi şi să nu trebuiescă să-şi ascundă sub pedeapsa patriotismulă loră. Ungaria are ună dreptă con­stituţională asupra acestei armate, pe care par­­lamentulă o voteaza şi care o susţinemă noi, nu e permisă ca să fiă stată peste stată, ci să fiă o armată a statului ungară“. Toate aceste s’au declarată şi au fostă aplau­date şi rămâne numai a se constata ună mică „lapsus linguae“ ală domniloră arangeori ai spectaculului de Duminecă din Pesta. Ei sus­ţină că cele şase, două­sprezece seu dotteci de mii de oameni cari au primită resoluţiunea­­protestă în afacerea Edelsheim-Ianski ară repre­­senta „poporulu Ungariei“. Décá ară fi­­­să „poporulu Budapestei“ mai trécu ducă­să, dér de cândă Nemţii maghiaroni şi jidovii cu nume maghiarisate din Pesta au ajunsă a figura ca representanţii „poporului Ungariei ?“ Numai nişce impulsuri cu totulă pasionate şi şovinistice au putută să-i facă pe d-nii Kaas, Polonyi, Eötvös etc. se vede inaintea lor: „po­porulu Ungariei!“ Cu totulă altfel® ară trebui să stea a4î lu­crurile în Ungaria, ună sistemă de guvernare cu totulă deosebită de celă de azi ar trebui să domnăscă, buna înţelegere şi simpatia sinceră ar trebui să lege pe Maghiari şi pe Maghiaroni de celelalte popoare din ţările coroanei­u-lui Ştefană, ca să pata cu oare­care dreptă o adunare de popor din Budapesta să se gereze ca representanta dorinţeloră şi aspiraţiuniloră „poporului Un­gariei.“ Astăzî însă baronulă Kaas nu poate impune „cercurilor­ militare“ cu pretinsa solidaritate a „poporului Ungariei“. Nu domnesc o înţelegere, nu unire, nu esista legătură tare a simpatiei între popoarele­ statului ungară, şi basa pe care e clă­dită pretinsa „solidaritate“ este unilaterală şi ar­tificială. Ori dora este în stare cineva să ne dovedescă, că spiritulă ce se propagă în Pesta de cătră agitatorii oposiţiunei maghiare ar afla răsunetă în sînulă popoarelor­ nemaghiare, cari facă două din trei părţi a „poporului Ungariei?“ La acestui „lucru bagatel“ însă nici că s’au gândită arangiatorii meetingului de Dumineca trecută, precum nu s’au gândită nici la efectele, ce trebuia să le producă agitările lor, asupra cercurilor­ militare şi politice din Germania. Intr’o fată de frunte militară din Germania s’au şi dată uină răspunsă la cele ce se petrecă în Ungaria în cestiunea armatei. Germaniloră — zice acesta fóia — nu le e indiferentă relaţiu­­nea î­n care stă naţiunea maghiară faţă cu ar­mata c. r., căci Germanii nu voiescă să-şi clă­­dăscă alianţa loră pe nisipul­ şovinismului ma­ghiară, ci pe teremura tare şi sigură ală unei armate unitare, puternice şi consolă de datoria ei, împărătască-regască. Nu apară în asemeni condiţiuni şi împre­jurări zadarnice toate stăruinţele demonstranţilor­ din Pesta? Ce s’ar şi putea clădi durabilă şi si­gură pe ună fundamentă de risipă! Anglia şi marele puteri europene. „Standard“, organul® principală şi aproape oficială ală partidei ce se află acum la putere, încheiă ună articulă asupra cestiunii bulgare cu urmatoarele cuvinte: E mai bine să vorbimă limpede despre acesta o­­biectă, ca să nu se potă amăgi nimenea. Atârnă de Anglia, dacă prințulă Alexandru are să fiă susținută cu sprijinul­ Angliei în opera începută, sau să fiă lăsată de Europa se cadă și să fiă înghițită de vâltorea ce fer­­be a intrigilor­ rusesc!. Să admite în generală, că a­­facerile Europei se formăză şi se conducă de Germania sub autoritatea dominată a prinţului Bismarck. Acesta e o exagerare atâtă de violentă a faptelor­ reale, încât ai e aproape o falsă înfăţişare a situaţiunii. Prinţul­ Bis­­mark este celă mai dibaciă, mai îndrăsneță și mai pu­ternică jucătoriă în joculă pe care noi îlă numimă po­litică europănă. Dér ela joaca joculă Germaniei, nu ală Europei, escepțiune făcând® de casulă cândă acesta ar­­monisézá. Rusia are o colosală armată, totfi aşa și Austro-Ungaria, Francia şi Italia. Décá prinţulă Bismark ar juca rău joculă, mai alesă, décá ar insista în aceea ca să fiă jucată de celelalte puteri în modulă, şi numai în modulă, cum îi place lui, atunci în curendă ară scu­tura ceilalţi jucători dominaţiunea sa şi elă ară trebui să pardă partia. Ceea ce căută să facă prinţulă Bis­­mark, constă în aceea, d’a avea pe partea sa puterea preponderantă; şi sub putere înţelege elă putere comba­tantă. Câtă vreme elă nu e asigurată în altă parte de sprijină, care e mai multă decâtă îndestulitoră d’a ţinâ puterei Rusiei echilibrul­, va îngriji să aibă pe par­tea sa puterea Rusiei. Elă celă puțină nu se va bate cu Rusia. Cumcă o alianță între Germania, Austro-Un­garia, Anglia și Italia se poate dobândi, nu ne îndoimă. Decâ s’ar obține, Rusia ar fi neputinciosă. E poporul o englesă destulă de înțeleptă să pătrundă aceasta, și des­tulă de seriosă să o sancţioneze? In totă casulă este datoria bărbaţilor­ de stată angles* a arăta poporului periculele isolării, precum şi siguranţa ce e cooperândă cu celă tare, care are acelăşî ţinte ca şi noi. Deci An­glia vrea să stea pe partea lui Alexandru, atunci nu va suferi lipsă de amici şi aliaţi. Pregătirile Turciei. Din Constantinopolă se scrie ziarului „Neue Freie Presse“ : înarmările şi lucrările de întăriri urmeaza neînce­tată. Pentru a se asigura de toate părţile se facă mari şanţuri la intrarea în Dardanele şi anume la Tschai- Agbzy şi Kum-Kale. In fiecare ai se ţină consilii de miniştri spre a se consulta asupra mijlocelor­ băneşti, spre a se putea face faţă cheltuelilor­ ordinare şi extraordinare. Pentru a se putea acoperi cheltuelile 4‘înice s’a contractată ună îm­prumută de 60.000 funţî otomani. Se afirmă că d. Nelidov, la întorcerea sa din Ru­sia, va aduce o scrisoare autografă a Ţarului şi destinată pentru Sultană. Aceasta scrisoare deşi nu pare a avea importanţă deosebită, dar totuşi promite ună oarecare in­teresă, căci se scie că astăzi acţiunile rusesce nu prea sunt­ urcate la Constantinopolă şi d. Nelidov nu este omulă, care le va putea urca. Chemarea lui Gabdan Efendi de la Sofia la Constan­tinopolă spre a raporta în afacerea revisuirei statutului organică rumeliată dovedesce că Porta are o prea mică încredere în intenţiunile guvernului bulgară. „Agenţia Havas“ a primită din Constanti­­nopole urmatoarea telegramă : Sciri din Beyrut semnaleaza chemarea sub arme a reservelor­ din al­ 5-lea corpă de armată, ce are reşe­dinţa în Syria. Aceste reserve, care au ună efectivă de vre-o trei-deci de mii de omeni, se vor­ îmbarca la 5 August, cu destinaţie la Salonică. O asemenea chemare sub arme e ordonată şi in alte regiuni. Cu toate acestea se asigură pe de altă parte, că se urmeaza cu activitate licenţiarea trupelor­ ce şi-au făcută termenulă. Resultă de aci, că demobilisarea anunţată a tru­pelor­ otomane e numai aparentă şi că Turcia se pre­­gătesce în vederea nouelor­ încurcături, ce potă veni, mai cu sema în Bulgaria în timpulă discuţiuniloră, la cari va da locă revisuirea statutului organică ală Rumeliei orientale. De altminteri cercurile oficiale otomane pri­­vescă situaţiunea sub ună aspectă întunecosă. Circulă scriea că s’au produsă acte de răscolă la Salonică în timpulă îmbarcărei trupelor­ licenţiate pen­­trucă ună detaşamentă de artileriă a voită să se îm­barce înainte de a i se notifica ordinulă. Ordinea a fostă restabilită după întrebuinţarea forţei armate şi a unei șarge de cavalerie. Trei oameni au fost­ omorîțî. Poarta cu toate astea desminte într’ună modă formală aceasta scrie. Supărarea societăței ruse pe Germania. Sub acestă titlu „Gazeta de Colonia“ pu­blică o corespondență din Petersburg®, din care estragema urmatoarele: De mai mulți anî se vorbesce în pressa rusă şi germană, cum şi prin cercurile ambelor­ ţări, de ună resboiă între Rusia şi Germania şi că acestă evenimentă se va întâmpla mai curendă sau mai târziu, însă în totă casulă elă nu s’ar putea evita. Ziiarele şi opiniunea publică germană observă în aceasta privință o atitudine nepăsătore. Germania con­sideră ună asemenea resboiă ca o nenorocire, cum suntă toate resboaiele, der deca ară veni lucrulă la atâta, ea nu se teme de locă de elă. Pressa rusă din contră asmuță mai multă seu mai puțină la ună asemenea resboiu der totdeauna având în perspectivă o alianţă a Rusiei cu Franţa; opiniunea pu­blică încă ară fi pentru ună asemenea răsboiă în contra nesuferitei Germanii, deci nu s’ar teme de urmările lui. O împrejurare de care Germania trebue seriosă se ţie sema e ura Ruscioră, care cresce pe 40 ce merge contra Germaniei. Cari suntă motivele acestei urî? Deosibirea funda­mentală în caracterele acestora două popoare,­­superiori­­tatea intelectuală şi materială a Germanilor­, cari trăescă în Rusia şi deosebirea de religiune. Ura contra Germa­niei se mai măresce şi prin e pisma pe care o au Ruşii pe Germani pentru marea isbândă a Germaniei repur­tată atâtă în resboia câtă şi în politică. Ruşii se mai plângă şi de nerecunoscinţa Germa­niei cu ocasiunea congresului de la Berlină. In Rusia îşi aducă bine aminte de telegrama din Versailles, adre­sată de Imperatul­ Wilhelm împăratului Alexandru II, prin care îşi esprimă mulţumirea pentru bunavoitoarea ati­tudine a Rusiei în timpul­ răsboiului. Din acelă timpă s’a formată în [Rusia o legendă, că Germania numai Rusiei trebue să-i mulţumască isbâncile, căci densa a

Next