Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-01-24 / nr. 17

Redactiunea, Administrativinea si . Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu se pri­­mesca, Manuscripte nu se re­­trimite! Birourile de anunciuri: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena: Rudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Dukes, A. Oppelik, J. Dan­neberg; în Budapesta : A. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; Sn Frankfurt: G.L. Daube; ín Ham­burg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă si invoiela. Reclame pe pagina IlI-a o se­ria 10 cf. v. a. sau 80 bani. AIJULIJ LI. „Gazeta“ iese în fie­care cui-ADonamente pentru Austro-Ungaria­ Pe unii anui 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate: Pe unii anti 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Avonamentula pentru Brașovl: la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagium I.­­ pe unii ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu du sulă în casă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atata abonamentele cât­ şi inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 17. Braşovu, Duminecă, 24 Ianuarie (5 Februarie) 1888. alai „GAZETEI TRANSILVANIEI“. Uifalău, 20 Ianuariu 1888. Ca Românii adevărată, vina a’mî exprima şi eu barem! în scris, deca personală nu potă, bucuria ce o am din incidentul­ serbării jubileului de 50 de an! a mamei nostre „Gazeta Transilvaniei“, şi ca la m­ulti, ce sunteţi asemenea unui luceaferu pentru Romani, Ve urezu se trăiţi mulţi ani în per­fectă îndestulire, ca se vedeţi îm­preună cu noi dorula Românilor, împlinită. loana Moldovanu, parochu gr. cat. în Uifalăulă de lângă Teaca. Braşovă, 23 Ianuarie 1888. O scrie foarte gravă ne sosesce astăzi. Principele Bismark n’a ţi­nută marele discursă politică, ce se aştepta cu atâta nerăbdare, dar a surprinsă lumea făcândă se se publice deodată în foile oficiale din Berlină, Viena şi Pesta tractatură de alianţă încheiată între Germania şi Austro-Ungaria la 7 Octomvre 1879. Articulură 3 ală acestui instru­mentă prescrie, ca tractatură se fiă ţinută secretă, cu scopă de a se evita orî­ce rea tălmăcire a lui, avendă ună caracteră pacînică. Unei a treia puteri se i se comu­nice tractatură numai în puterea şi conformă înţelegerii dintre am­bele părţi contractate. Se nasce întrebarea, că de ce se publică tocmai acum întregă tractatură de alianţă cu totă dis­­posiţiunea cuprinsă în art. 3 de a’lă ţină secretă? Deca cei din Berlină şi Viena au avută de scopă a preveni pe Rusia, atunci de ce nu i-au comunicată tractatură pe cale diplomatică şi de ce îlu publică acum în foile loră oficiale ? Nu le mai pasă aciî cancelarului ger­mană şi contelui Kalnoky, deca s’ar tălmăci reu acestă tractată din partea Rusiei seu a altoră pu­teri? Or! dâră tractatulă şi-a per­­dută caracterulă seu pacînică în împrejurările de faţă? In tractatură de alianţă, care obligă pe Germania şi pe Austro- Ungaria deopotrivă de a-şî pune la disposiţiune una alteia întrega putere armată, decâ vr’una din ele ar fi atacată de cătră Rusia, s’a mai prevec­ută la încheiarea a­­lianţei şi casulă, când înarmările Rusiei ar deveni în adeveră ame­­ninţătore, şi s’a stabilită ca o da­­toriă de lealitate de a face cunos­cută celă puţină confidenţială Ţa­rului Alexandru, că orî­ce atacă îndreptată contra uneia din cele două puteri contractante va fi con­siderată ca îndreptată contra a­­mendurora. Nu putemă sei decâ i s’au fă­cută sau nu mai înainte Ţarului împărtăşiri confidenţiale despre stipulaţiunile alianţei germano-a­us­­triace, dar atâtă putemă constata că casulă ameninţătoră ală înar­mării or a Rusiei s’a ivită în aşa măsură, încâtă puterile contrac­tante au găsită cu cale se pu­blice chiar în foile oficiale ale ambelor­ imperii întregă tracta­tură de alianţă. Acesta nu însemneaza nici mai multă nicî mai puțină decâtă o somațiune indirectă la adresa Ru­siei că, deci nu va înceta cu înar­mările, puterile aliate se vor­ vedea nevoite a lua poate chiar ofensiva, spre a preveni ună eventuală atacă din partea Rusiei în contra uneia din ele. Situațiunea este acum, după pu­blicarea tractului din vorbă, multă mai posomorită. Afară de aceea — ca se vorbim­ cu „Times“ din Londra—noua lege militară ger­mană şi sumele votate pentru ea, probabilitatea că se vor­ con­tinua şi mai departe mişcările tru­­pelor­ rusescî, convorbirile minis­trului română Sturza cu prințul­ Bismarck și cu contele Kalnoky, apropiata călătoriă a principelui Nelidov la Atena spre a îndemna pe Grecia la o cooperare activă cu Rusia, toate aceste nu suntă fru­­moase prospecte pentr’ună ană de pace. Dintre toate faptele memorate, pe noi trebue se ne intereseze mai multă atitudinea ce-o va lua România faţă cu viitoarele eveni­mente. S’au scrisă multe despre sco­­pul­ călătoriei ministrului Sturza la Friedrichsruhe. Cum că acesta visită stă în legătură cu situa­țiunea încordată de astăzi, nu mai încape îndoială, dar ce anume a voită se dobândéscu dela puterile aliate însărcinatulă guvernului ro­mână, încă nu se scie. Unii pretindă, că guvernulă ro­mână doresce ca România se fiă admisă în tripla alianță, garan­­tându-i-se neutralitatea din partea puterilor­ aliate în schimbulă con­cursului ce li l’ar da acoperindă flanculă Austro-Ungariei. Alţii eră şî etică, că i­ s’au oferită Ro­mâniei de a fi primită în alianţă, ca Italia, deca va face anumite concesiuni în privinţa convenţiunei consulare cu Germania şi a trac­tatului comercială cu Austro-Un­garia. Este greu a da creştementă a­­cestoră versiuni. Mai aproape de adeveră ni se pare acea afirmare, că d-lă Sturza a întreprinsă călă­toria sa diplomatică cu scopă de a se orienta şi de a afla ce gândă au puterile aliate faţă cu neutra­litatea României în casul­ unui resboiu. „Corespondance de Viene“ etice, că d-lă Sturza s’a dusă la Ber­lină în scapă de a conferi cu Bis­­mark spre a pune basele unei în­ţelegeri, în puterea căreia Româ­nia în casă de conflagraţiune se nu fiă expusă neajunsurilor, ce le-a suferită în 1876, când, pără­sită de tote puterile, a trebuită se încheie cu Rusia o convenţi­­une, care a deschisă trupelor, ru­sesc­ drumulă prin România. Gu­vernulă română nu mai voiesce se se repeteze acesta. Faia memorată crede, că re­­sultatulă conferinţei d-lui Sturza cu Bismark este, că România va fi pusă la adăpostură ori­cărei în­cercări de a i­ se viola neutrali­tatea. Unii mai susţină, că d-lă Sturza s’ar fi dusă la Friedrichsrue în urma dorinţii anume esprimate a cancelarului germană, care caută se-şî asigure, pentru casulă de resboiu, sprijinulă României şi pe lângă ală acesteia şi ală Scandi­­naviei. Alţii erăşî adaugă, că za­darnice au fostă toate încercările d-lui Sturza de a dobândi garan­tarea neutralităţii României. Casulă din urmă fuindă celă mai probabilă, dorimă ca prove­­dinţa divină se proteja paşii ce-i vor­ întreprinde bărbaţii de statu ai României pentru binele şi paza ţării. Braşovu, 23 Ianuarie (4 Febr. 1888. La­ finea anului trecută am invitată prin „Gazeta Transilva­niei“ pe toţi domnii cari au con­tribuiţii la subsidiile pentru „Gazetă“ în anii 1860—1863 la o întrunire în Alba-Iulia pe chir­a de 30 Ianu­arie (11 Februarie) 1888. Esprimându-se însă în­­filele aceste mai mulţi domni contri­­buenţi dorinţa de a se amâna în­trunirea pe ună timpă mai favo­rabilă pentru călătorie, mă gră­­bescă a satisface acestei dorinţe in speranţă, că prin acesta se va da posibilitatea să ia parte câtă mai mulţi la întrunire. Astfel, îmi iau voie a firsa cţiva întrunirei pentru darea de semă în afacerea subsidiilor­ „Ga­zetei“, pe 26 Martie (7 Aprilie) 1888. Loculă de întrunire rămâne Alba-Iulia. Localulă şi ora întruni­rei le voiu face cunoscute cu 14 file înainte. Dr. Aurel Mureşianu Editorii şi Redactorii. Cogălniceanu şi Românii ardeleni. Sub acestă titlu cetimă în chta­­tură vieneză „Die Presse“ de la 31 Ianuarie 1888. Cu ocasiunea jubileului de 50 de ani al­ „Gazetei Transilvaniei“ , mai multe notabilităţi distinse literare şi politice ale României au trimisă foie jubilare şi editorului ei scrieri în care — oricâtă de diferite suntă în formă şi în cuprinsă— se dă espresiune simpatielor­ pentru in­­ştiinţele culturale ale Românilor, arde­leni representate prin numita fotă. O manifestaţiune de felulă acesta, în totă casulă vrednică de atenţiune, e eşită din pena lui M. Cogălniceanu şi e adrestă editorului „Gazetei Transilvaniei“ Dr. Aurelă Mureşianu. Incepend, cu ară­tarea simpatiilor, ce-lă legă pe Cogăl­niceanu cu foia jubilară, bărbatulă de stată română acentueză, că aceste sim­patii îşi află esplicarea loră naturală în uniformitatea ţelurilor­ insuite „ridicarea şi întărirea naţiunei române“. Silinţele în acestă privinţă ale Româniloră din regată au fostă, negreşitii, însoţite de ună succesă mai mare, decâtă ale fra­­ţiloră loră de dincóce de Alpi. Dér décâ România în cursulă deceniului din urmă s’a aventată la importanţa unui stat, stimată şi independentă, totuşi­ şi na­ţiunea română a Ardealului a făcută mari progrese, pe care Românii din sud­ul­ Al­­pilor­ transilvaniei ară trebui se le în­tâmpine cu atâtă mai intimă participare, cu câtă nu se potă sustrage convingerei, că stingerea, negreşită imposibilă, a po­porului română în Ardeal­, poate fi pe­­riculosă şi fiinţei naţionale a Regatului României. Făcendă alusiune la ideile Româ­nilor­ ardeleni cu privire la idea de stată maghiară, Cogălniceanu declară, că dânsula a simpatisată cu poporală ungu­­rescu, că aceste simpatii le-a dovedită şi prin faptă luândă partea patrioţilor­ maghiari fugiţi după anulă 1849, şi că elă, cu ocasiunea unei visite ce a fă­cut’o în anulă 1868 capitalei ungare, a recunoscută în parlamentulă din Buda­pesta mulţi bărbaţi, cari găsiseră atunci ca fugari asilă în România. Elă însuşi a considerată ca o datoriă a da ospita­litate Maghiarilor, fugari şi speră şi a­­cum firmă, că în Ungaria va veni tim­­pulă, în care se vor­ convinge oameniii, că o cruţare a pretenţiunilor­ naţionale îndreptăţite ale cetăţeniloru ungari nema­ghiari ai coronei Ungariei va fi în avanta­­giulă Ungurilor­. In fine Cogălniceanu îşi esprimă dorinţa, că energiei Româ­nilor, Ungariei îi va succede să ajungă în deplina posesiune a drepturilor f lor­ naţionale şi că atunci, când pactura din­tre ei şi Unguri se va face, va fi sosită şi timpulă pentru o alianţă naturală a României cu Ungaria. SOIRILE BILEI. Pentru cerculă de asentare ală Bra­şovului va fi tragerea la sorţi Marţi în 7 Februarie­­. înainte de amiad la 9 ore în sala de şedinţe a sfatului. Pen­tru cei obligaţi la serviciulă militară, cari nu vor­ fi de faţă, poate trage sorți tatălă seu vre-o altă rudă. * * * Pentru conferirea unui stipendiu a­­nualu de 500 fl. din ajutorulu de statu alu archidiecesei gr. cat. transilvane, destinată pentru caulificațiunea­ mai înaltă a unui clerică din aceasta archidiecesă la vre-o universitate, s’a publicată concursă cu termină de 30 de cike de la prima lui publicare (16 (28) Ianuarie) în „Telegra­­fulă Română“. La acestă stipendiu potă concurge numai clerici absoluţi din ar­chidiecesă, cari simtă totdeodată abso­luţi de gimnasiu cu esamină de maturi­tate, şi voiescă a-şi completa studiile la vre-o facultate teologică sau filosofică. Con­curenţii au o substemne la consistorială archidiecesană pănă la terminală arătată suplicele lor instruite cu documentele ne­cesare, adecăi: cu testimoniu de matu­ritate şi cu absolutoriu clericală dela in­­stitutulă seminarială archidiecesană din Sibiiu, apoi cu atestată medicală, că sunt deplină sănătoşi şi cu o declaraţiune se­parată, că după absolvire voră întră în serviciulă bisericescă, ce li se va con­feri ; în fine au să anumescă în suplică universitatea şi facultatea, la care voiesc a’şi face studiile, indicândă pentru fa­cultatea filosofică şi specialitatea studi­­ilor­ principale, ce şi-au alesă, d. e. pe­dagogia, istoria, filologia ş. a. *❖ ❖ Suntă numiţi capelani militari cl. II. în reservă Ilie Inga şi Alecsandru Popă preoţi ai diecesei gr. cat. a Gherlei; Grigorie Ladoră, preotă ală archidiecesei gr. or. a Transilvaniei; Aurelă Popă, pre­otă ală archidiecesei gr. catolice a Albei- Iulia şi Făgăraşă.

Next