Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-10-26 / nr. 236

Nr. 236 în fontii va costa 550 fr. și una obosit de oţelă mai bine de 22.000 franci. * „Times“ din Londra e informată din Zanzibara cu data de 1 Noemvre n., că corveta germană „Sophie“ a bombardată la 31 Octomvre sătulă Vhindi din nordă de Bogomoyo, din cauză că locuitorii lui au dată revoltaţilor­ din Bagomovo arme, muniţiuni şi sclavi înarmaţi în contra Germaniloră de acolo. Marinarii au debarcată şi au prefăcută sătulă în cenuşe. SCHULE BILEI. 9 Scimă că la propunerea oraşului Caşovia, representanţii oraşelor­ libere i. au ţinută o conferenţă comună în Budapesta pentru a se înţelege în causa rescumperărei regalielor”. Despre resulta­­tul­ acestei conferinţe scrie „K.­ru, că a fostă peste măsură slabă. Nu avea nici ună programă de lucrare, cei mai mulţi dintre oratori au păşită care de care cu planuri deosebite, aşa că a fost greu a ajunge la o înțelegere. Când însă cu chiu cu vai au putută să ajungă și ei la o hotărîre, atunci își aduseră aminte că nici nu au dreptulă de a aduce o hotărîre, seu de a trimite vre-o adresă cătră guvernă seu cătră dietă, de vreme ce spre a putea face acesta nu aveau mandatură necesară din partea respec­­tiveloră orașe. In fine au ajunsă la con­­clusiunea nerealisabilă, ca statulă se lase nerăscumpărate regaliele orașeloră libere regesei; în scopulă acesta au com­pusă ună memoranda, care însă de fapt nu este memorandulă numiteloră orașe, deorece ele n’au avută nici ună repre­­sentantă oficiosă la acea conferenţă. Acum,­­rice „K-1“, se pregătescă să facă o asemenea demonstraţia neisprăvită şi oraşele cu magistrală organisată. La iniţiativa oraşului Zalaegerzseg se ţine la 6 Noemvre în Budapesta o conferenţă a representanţilor­ tuturoră oraşelor­ din ţară cu magistrate organisate. Nici pentru acestă conferenţă nu s’a stabilită însă înainte ună programă de lucrare şi suntă semne, că resultatulă nu va fi mai bună ca ală conferenţei de mai susă. * * * D-lă Duca, directorulă căiloră ferate române, a fostă primita în audienţă de că­tră ministerul­ de comerţă austriacă, că­ruia a declarata, în numele guvernului română, că drepturile acţionarilor­ liniei Cernăuţi-Iaşi vor­ fi pe deplină ocrotite şi că sechestrarea este o măsură curată administrativă. „ Revista Politică“ scrie : „ Priorul“ de la Sf. Mitropolia din Suceavă, d-lă Em. El. Ciuntuleacă, a oferită 50 fl. cu scopă, ca la peasiunea jubileului de 40 ani de domnire a Maestăţii Sale împăratulă nos­tru să se împărţască între studenţii ser­­mani ort.­or. dela gimnasială din Cer­­năuţă. Prea Cuc. Sa a mai dăruită şi pentru „Şcola română“ din Suceavă ase­menea 50 fl. Ce bine-ar fi pentru noi, când şi ceialalţi dignitari, cari îi avemă, ar lua esemplu dela tânărul „ Prioră“. * * * Patriarchulu serbescu Germană Angye­­licî ’şi-a depusă demisiunea în mânile si­nodului episcopescă ce se adunase în Carloviţă, ca să alegă ună episcopă pen­tru diecesa Pakratului. Ca motive se dau versta înaintată şi starea bolnăvi­­ciosă a Patriarchului. Comisarul­ gu­vernului la sinodă, fispanul­ Nicolici, de­clara, că nu poate primi demisiunea şi e­­piscopii rugată pe Patriarchulă să ră­mână în fruntea hierarhiei. In casă când acesta ar stărui pe lângă hotărîrea sa, guvernulă ungurescă se va afla într’o perplexitate nu tocmai neînsemnată. Intre viriliştii comitatului Sibiiu se află: I. Presfinţia Sa Metropolitulă Mi­ron Romanulă, Dumitru Moldovană con­­siliară ală curţii în pensiune, Ionă Dră­­gană notară r. (Sebeşă), Ionă Răcuciu proprietară (Sălişte), Nicolae Vidrighină proprietară (Reşinară), Dumitru Re­­soiu propr. (Sălişte), Dr. Aurelă Brote direct. „Transilvaniei“, Ionă Preda ad­vocată, Pavelă Dunca consil. gub. în pensiune, Ionă Oniţu comerciantă (Mer­­curea), Teodoră Munteană propr. (Răşi­nar­ă), Ionă Hanea direct, seminarială, Iacobă Arseniă propr. (Gurarîu). Su­­plenţi: Dr. Octaviană Rusu advocată, Partenie Cosma direct. „Albinei“, Necu­lae Hudiţeană agricultură (Topîrcea). * * * Reuniunea rom. catolică de binefacere din locă va da Sâmbetă în 10 Noemvrie n. c. în sala hotelului Nr. 1, pentru aju­torarea copiilor­ săraci cu îmbrăcăminte, ună concertă urmată de clanţă, cu epn­­cursulă d-lui profesoră Popovici şi ală mai multoră diletanţi. Programul­ e alesă şi promite o forte plăcută petre­cere. Considerândă, că e vorba de ună scapă de binefacere, e de dorită a fi bine cercetată concertulă. Preţurile locuri­­loră: cercle 1 fl. 50 cr, locă numerotată 1 florină. Dela poşta din Rădăuţă în Bucovina s’au defraudatu în timpulă din urmă mai multe mii de fl. Ca defraudanţi suntă în propusă trei inşi şi anume: administra­­torul­ poştei Alf. Sikal şi asistenţii R. Renelt şi N. Slusariuh. Tustrei amploiaţii aceştia suntă deja închişi la tribunalul­ din Suceava. * * * * * * * * * mai modestă, care apară atâtă de bol­­năviciose şi care se dă la mesele cele lungi sorbindă pulverea cea stricăciosă sănătăţii a materiei loră colorate între­buinţate la producerea floriloră artificiale. Acestă dexteritate şi acestă gustă nu’lă poate înlocui nici o maşină. In secululă trecută ce-i dreptă, că a aflată ună Elveţiană o maşină pentru tăiatură frundeloră, dar aceasta este în­trebuințată numai pentru frunde micuțe, așa d. e. pentru hyacinthe, lăcrămiore ș. a. La producerea frund­eloră celoră mai mari suntă preferite formeloră co­recte, ce nu corăspundă totdeauna naturei, formele neregulate ce le producă foarfe­­cile cusătoreseloră. Ţesăturile frundeloră obţină în alte fabrici o altă pregătire. Forfecile şi celelalte instrumente ale cusătoreseloră, tescurile, care producă în modă fidelă nervii frundeloră, suntă construite în modă cu totulă particulară. Lucrările ce suntă împreunate cu fabri­carea floriloră suntă cele mai diferite şi suntă îngrijite de cătră diferitele lucră­­toare. Aşa d. e, în o sală se pregătescă esclusivă numai cotorele floriloră şi ca­­dele frunc­eloră; în o a doua sală se versă din cară fructe de totă feliulă, precum fragi, cerase, struguri etc., care se amestecă adeseori printre frânete şi flori la o altă masă deosebită se fabrică numai stamine; alte sale suntă menite pentru producerea mugurilor­, în o altă sală spaţiosă se producă lucrurile de sticlă, căci nu toate fructele suntă pro­duse din cură; cu deosebire fragile sunt­ mai totdeuna din sticlă. Lucrătorele cele mai îndemânatice orînduescă frundele la flori şi florile în buchete, cununi şi ghirlande. Este forte interesantă a ob­serva acestă lucrare. Veneţia şi Italia de multă nu mai au nici ună monopolă asupra fabrica­­ţiunei floriloră, cu fabricarea floriloră artificiale se ocupă deja şi în Francia şi Germania în o măsură forte mare. Parisul­ avea înaintea răsboiului din anulă 1870/71 câte 15.000 de lucrătore ocupate cu fabricarea floriloră, artificiale şi exporta în totă anulă flori de acestea în valoare de câte 25 milioane de franci. De la résboiu încoce se pare că a sufe­rită fabricarea florilor­, în urma concu­renței germane foarte, multă. Anume fabricele berlineze producă adevărate capo­d’opere artificiale, ocupând o terenă din ce în ce mai multă. In Viena se bucură florile cele prea frumoase, amă­­gitoare, dar artificiale, ale contesei Bau­dissin de un­ renume forte mare; ea produce plante exotice de totă feliulă pentru decorarea odăilor­, garduri întregi de iederă, lucru de sine înţelesă că tote „neveştejite“. Cu plantele frunetoase se împretinescă şi acelea, cari de altmintrelea nu potă câştiga de loc o gustulă floriloră aşa nu­mite „fără sufletă“. Firesce că fiăcărei arte îi este trasă graniţa. Căci cine poate imita d­­e­ florea ederei, care se închide când se revarsă radele soarelui asupra ei, desfăcendu’şi poticulă ei numai lu­­minei celei palide a lunei? Cine poate imita mimosa carea își închide tremurândă frundele dela flore când se întâmplă de este atinsă de vre­ună obiectă? Pănă unde ajunge însă arta, ea trebue să ser­­vescă, dimpreună cu natura, luxului celui grozavă, pe care noi omenii moderni îlă manifestămă faţă cu florile. Mii şi ărăşî mii de omeni lucră din ană în ană numai pentru elă pănă ce într’aceea primăvera, fermecătorea cea mare, îşi revarsă darurile sale abundante din cor­­nulă îmbelşugărei neîntreruptă. G...l...e. trad. de Valeriu Florianu. GAZETA TRANSILVANIEI. Melodii de propagandă rutână. „Cetimu în „Revista Politică“ cu data Suceava 1 Noemvre n.: In Mologhia, sată aproape de Cer­năuţi, locuescă trei părţi de Români, o parte de Ruteni şi una de Nemţi. Tus­trele naţiile acestea locuescă părţi deo­sebite ale satului şi suntă câtă se poate de compacte. De multe ori însă se ră­­tăcesce câte ună Română seu Româncă prin cotulă Ruteniloră şi viceversa. In asemenea casă soţulă română seu soţia română deprinde numai decâtă limba rutână. Forte rară însă se’ntâmplă aceasta şi la soţii de naţionalitate rutena. Ună asemenea însărățelă, pe care sortea fa­tală l’a aruncată în cotulă Ruteniloră, merge într’o Duminecă la ună preotă tânără într’o afacere. Preotulă, între multe altele, îlă­­ntreba și acestea: „D’a­­poi bine, bade Simioane, la verulă D-tale este acji parastasă, masă mare, cum se face că d-ta nu te-ai dusă la elă? As­­tădi e dera Duminecă, ai fi avută des­tulă timpă să te duci!“ — „D’apoi, Domnule părinte, — răspunde badea Si­­mionă, — cine dintre noi Rușii s’ar în­josi să mérgâ la ună Moldovéanu la mésu! Altă ceva dacă m’ar fi poftită ună Rusă, la elă mă duceamă cu dragă inimă, căci la mesa unui Rusă şi Dumnezeu şede, bea şi mănâncă cu plăcere, pe când la uină Moldovană nu!... „Şi cine ţi-a spusă detale acestea?“ — întrebă tânărulă preotă plină de mirare!... „Cine să-mi spună..... spusu-mi-au ei mai mulţi domni“­.. Şi omulă crede în spusa Domnilor!... Corespondenţa „Gai Trans." Şomcuta-mare, Noemvre 1888. Onorată redacţiune! De mulţi în multe forme e sedusă astădi bietulă po­­poră muncitoră, încâtă nu e nici o mi­rare, deca singură elă, poporală, numai scie în cine să^se mai potă încrede. Vor­­bindă cu opincariulă şi începândă a-ţi spune din păţaniile sale, d. e. cu împru­­mutulă dela cutare casă de păstrare, cu cutare causă procesuală, cu sarcinile grele şi multe impuse pe umerii săi etc., când le aue el tote acestea, ţi­ se face părulă în capă măciucă, cugetândă, că are în ce lume mai trăim­ă? Şi încă acestea nu suntă destule, căci de ună timpă încoce s’au mai por­nită asupra poporului ună feliu de lă­custe ; înţălegă agenţii unoră bănci stră­ine de asigurare, cari agenţi, în ziua mare, văzândă cu ochii, ducă pe bie­tulă ţărână în ispită şi eră cum : Nisce perciunaţi, Dumned­eu scie de pe unde, câte 2—3 la­olaltă, cutrieră satele, corumpândă pe primară (ba de multe ori și pe notară) dându-le câte 2—3 pitule dela fie­care ofertă de asigu­rare; apoi blemă cu ună furată ori sena­­toră din casă în casă, parte poruncindă, parte cu feliurite promisiuni îndemnândă la asigurare. Li­ se spune bieţilor­, că cei asiguraţi capătă bani de la respectiva bancă fără uşură (camătă) împrumută, că nu trebue să plătască premiu de asigurare decâtă ună bagatelă de câţi­va cruceri ş. a. După ună timpă de umbletă, mai cu seama decă e zi de sărbătore, se a­­bată pe la Iczik prin cârcimă, unde cu glaja (sticla) plină de rachiu se încheiă ofertulă spunendu-i-se omului numai ju­mătate din preţulă premiului de solvntă. Ofertulă pregătită în sensulă statuteloră se trimite Direcţiunei, care apoi la tim­pulă său ajunge în procesă cu bietulă omă. Oră agentulă nu’i mai portă de grije, se duce pe ici încolo, să mai amă­­gescă pe alţii în alte părţi. Pe aici suntă caşuri, că astfeliu de procese — şi încă multişore — au ajunsă stadiulă esecuţiunei, făcându-se spese destule. Mă miră, cum de se potă tolera din partea organeloră competinte astfel­ de înşelăciuni şi abusuri. Ar fi de dorita, ca toţi cărturarii noştri, mai cu seama preoţii şi învăţătorii se lumineze poporală română spunându’i că asiguraţiunile sunt­ forte bune şi fo­­lositoare ori şi cui; numai că acelea să le facă la omeni cunoscuţi şi la socie­tăţi bune, care ’şi au agenţi stabili mai în tote ţinuturile şi care suntă societăţi solide în totă privinţa, or nu la socie­tăţi, care vândă moşiile omenilor, lă­­sându’i pe drumuri întocmai cum îi lasă fo­culă. Cei ce voră face acésta, afle că ferescă pe bietulă poporă de înşelăciuni, şi prin acesta ’şi împlinescă una dintre datorinţele lor.» X. Literatură. Niţă Dragă, schiţă din viaţa unui muncitoră, de I. C. Panţu, i­eşită în broşură de 73 pagine octavă, cu preţulă de 20 cr. Logofătulu Mateiu, novelă de acelaşă autoră, o broşură de 105 pagine octavă, cu preţulă de 40 cr. Amândouă novelele se află de vân- zare la librăria N. I. Ciurcu în Bra­­şovă. 1888 Intemplări diferite. Condamnarea revoltaţiloră din Hova. Scimă, că în arestură din Ilova, comi- Poesii poporale. Culese de Iuliu Moldovanu. Scii ura din ce se face? Din omulă care tată tace, Ţipă-o buză peste alta dată că ura e gata. * Maică măiculiţa mea, De ţi-a fostă dragă lumea, După urîtă nu mă da; Decâtă cu urîtă în casă, Mai bine cu bolă ’n osă, Din bolă maica mă scote, Dar din urîtă nu mă poate. * Dragă îmi e prunulă cu prune Şi omulă cu vorbe bune. Mi-i urîtă părulă cu pere Şi omulă cu vorbe rele. * Bădișoră cu pără sucită, Șeii la noi dec’ai venită. Nu am venită ca să ședă, Ci am venită să te vădă. * Bădișoră cu șase boi, Ce nu vii sora la noi? Celă ce are num’o vacă Nici o seara să nu tracă. * Urîtu-mî e omulă prostă, Că mă ’ntreba unde-am fostă; Magă bine-ar putea sei,

Next