Gazeta Transilvaniei, februarie 1889 (Anul 52, nr. 25-47)
1889-02-14 / nr. 35
Brașov, 13 Februarie v. Mâne seu poimâne se va începe desbaterea faimosului § 25 alu legei militare în dieta ungureasca. S’a hotărâtu ca § 25 se fia desbatuta în legătura cu § 24. Pană Sâmbătă se insinuaseră la cuventu 11 vorbitori pentru și 34 în contra acestora paragraf. Majoritatea a mai amânată puțină desbaterea acestoră paragraf!, puind pentru astăcji. Luni, ună altă obiectă la ordinea căiei- Tiszaiștii au voită fără indoieala se câștige puțină timpă spre a se reculege pentru lupta înverşunată ce o voră avea cu oposiționalii din stânga, care facă mari pregătiri vrend se provóace noue manifestaţiunî şi demonstraţiunî în tdată ţara. Pausa acesta scurtă o folosescu oficioşii lui Tisza spre a îmbărbăta pe guvernamentalii lor și ca nu cumva parte din ei se începa a şovăi faţă cu § 25 şi de altă parte îşî dau silinţa se înfăţişeze totă controversa pentru § 25 ca ună lucru, care nici pe departe nu merită a se face atâta sgomotă pentru elă. Oficiasa „Correspondance de Peştii“ declară serbatoresce, că d-lă Tisza nu se va retrage, căci nici n’are dreptulă se se retragă, în faţa purtării blamabile a oposiţiunei şi în urma tumulturilor scandaloase de pe stradele capitalei și în provinciă, elă are datoria de a remâne la postulă seu, pentru că principiulă parlamentară ală Ungariei va cădâ, deca se va retrage în momentulă acesta. Interesante sunt observările ce le face ună altă oficiosă, „Pester Lloyd“ cu privire la acusările ce se redică în contra § 25. Pentru elă nu se plătesce ca se se mai certe Ungurii pentru limba la esamenele de oficeru. § 25 n’are decâtă o valoare teoretică. In realitate deca ună voluntară la esamen se luptă cu limba i secice „se vorbescâ mai departe unguresce“. In cele din urma,rice „Pester Lloyd“, amă putéa depune esamenele în ori și care din cinci limbi diferite deca jumătate de ană amă fi instruiți în aceasta limbă și altă jumătate de argi amă servi practică cu aceasta limba. Aici nu putemă se nu observămă, câtă de ușoră le-ar fi funcționarilor unguri se înveţe limba popoarelor din ţară, după aceeaşi recetă, ca se se poata realiza egala îndreptăţire şi se se poata introduce o administraţie dreptă. Dar în privinţa aceasta Tiszaiştii sunt mai esclusivişti chiar, ca cei din stânga faţă cu § 25. Zice acum „P. Lloyd“, că istoria dovedesce, că nu numai armatele naţionale potă învinge, că armatele în resboaiele mari n’au fostă naţionale. De ce nu recunoasce aceasta fară adeverulă şi în cestiunea „statului naţională“ ? Dacă poate esista armata elveţiană cu trei limbi şi poate esista armata comună a monarchiei noastre fără a fi naţională, de ce se nu poata esista statul ungară cu mai multe limbi egală îndreptăţite şi fără a fi declarată ca stată „naţională maghiară.“ Mai susţine foia tiszaistă nu fără curentă, că de aceea intră aşa de puţini Unguri ca oficeri în armata comună, pentru că primesc mai bucurosă posturi grase şi lucrative dela d-lă Tisza. Nu se gândescă pre Tiszaiştii, că celă mai bună metodă de a-i face se îmbrăţişeze şi Ungurii cariera de oficeră ar fi, dacă guvernulă nu ar da funcţiuni numai Maghiarilor, ci după dreptate şi în proporţiă egală şi Nemaghiariloră ? Atunci mulţi Unguri ar fi siliţi se-şî afle esistenţa servindă în armată şi tote ară merge mai bine. Mai voiesce se liniştescă faia guvernului pe aceia, cari ceră armată maghiară, pentru că se temă că armata comună ar pute se atace vreodată constituţia Ungariei, şi zice că cea mai puternică garanţiă e jurămentulă ce l’a depusă regele pe constituţiă. ..Nu credemă“ — adauge „P. Lloyd — că se află în totă Ungaria mulţi oameni, cari credă, că monarchia nostră ar mai pute suporta încă odată anii 1848/9; ea s’ar distruge îndată. Şi cei mai bătrâni ar trebuî se-şî aducă aminte că atunci n’au esistată Germania, ori Italia de astăzi. Ruşii nici n’ar mai veni în ajutoră, ci ară lăsa Ungaria la o parte şi ară dirige oştirile lor, spre peninsula balcanică. Credemă, că într’ună asemenea casă pentru tote partidele ar fi o deşteptare neplăcută.“ Era cum vorbescu foile tiszaiste în ajunulă desbaterei furtunose ce-i aşteptă. Intr’aceea foile oposiţionale voră se scie că disposiţiunea în sînulă partidei guvernamentale este de aşa, încâtu primirea §-lui 25 fără modificare esenţială este îndoiosă. Vederemo ! Din dieta ipito In şedinţa dela 20 Februarie, dep. Kaas din opos. moderată întrebă pe ministrulă de honvedr, decă are cunoscinţă despre aceea, că în institutul de oficerî în Serajevo instrucţiunea şi ţinerea esamenelor de oficerî se face în limba bosniacă resp. în cea croată. Cere ministrului lămuriri, căci ceea ce se concede Bosniei nu voră refusa doră Ungariei. Viitorul Ungariei aternă de desvoltarea constituţiunei unguresci şi a limbei naţionale, şi tocmai aceste puncte cardinale ale prosperărei Ungurilor sunt atacate în §§ 14 şi 25. Dep. Hegedűs ia în apărare guvernul și proiectul de lege. Dep. Lits va întrerupe întrebându’la : ce primesce Hegedűs pentru purtarea sa de acui. (Mare indignare, larmă.) Hegedűs provocă pe Lits se declare în cameră, când a primită elă (Hegedűs) ceva vr’odată pentru activitate politică. Preşedintele chiamă la ordine pe Lits. Acesta declară, că n’a avută intenţiunea d’a-lă vătăma, pentru că n’a disă acele cuvinte în înţelesă materială. Balth. Horváth impută ministrului Tisza, că a perdută orice semţămentă constituţională. B ună adevărată blăstemă, că Tisza s’a pusă în contrastă cu toate semţămintele poporului. Şi în acestă şedinţă oposiţia eră şi a strigată, că numai căderea lui Tisza va aduce linişte. In şedinţa dela 21 Februarie, dep. Szilagyi arătă, că nu e mulţămită nici cu amendamentulă făcută de ministrul Tisza la § 14, care nu însemneză altceva decâtă că după 10 ani Orăși are să se presente o lege. Armata nu e o afacere comună. Conducerea și organisarea internă poate fi unitară, dar aceste drepturi nu le esercită Maiestatea Sa ca capă comună ală ambelor state ale monarchiei, ci ca rege ală Ungariei şi ca împerată ală Austriei. Decă în privinţa sistemului militară nu se poate ajunge la o înţelegere între cele două guverne, atunci Ungaria are dreptulă a stabili ca regei ună sistemă militară propriu independentă şi pe temeiulă sancţiunei pragmatice să contribue cu acestă armă la aderarea reciprocă şi comună. Ministru-preşedinte Tisza răspunde vorbitorilor de mai nainte. Spune ce privesce imputarea, cum că guvernulă a găsită ună elaborată chiară ală lui Horváth, după care tribunalulă militară ar avea să judece în timpă de 10 ori 12 ani şi pe reserviştii şi chiar pe miliţienii, aşadară şi când nu stau sub stegă. Deja depunerea acestui proiectă ar fi provocată mari furturi. Acela care a putut prelucra ună astfel de proiectă de lege, acela nu se cade să tragă la îndoială intenţiunile şi fidelitatea constituţională a altuia. (Aplause’n dreptă, strigări în stânga : trăiască Balthazar Horváth!) Vorbirea lui Apponyi a culminată în cuvintele : la o parte cu Tisza ! Dar n’a spusă cine să’i ia loculă, ca să se aducă urăşi stări normale. In şedinţa dela 22 Februarie, dep. Polgar ceru la § 15 să se preciseze acurată maximală reservei intregitóre și contingentulă ei. Ca elă vorbi și Thaly, care mai propuse să se înlocuiască espresiunea „corpuri de trupe unguresci“ cu espresiunea „corpuri de armată unguresci.“ Ministrulă Fejervary dice, că cu câtă reserva intregitóre va fi mai mare, cu atâtă mai uşoră se va face întregirea în casă de mobilisare, cruţându-se clasele mai bătrâne ale gloatelor. Şi apoi după resultatele recrutărilor, de pănă acum, nu poate nicidecum să spună cifra contingentării reservei vntregitore. După noua lege poate că se va sui după 10 ani la 200.000 omeni. Cere să se respingă amendamentele ; la honved nici nu esistă corpuri de armată. Ce priveste observarea dep. Kaas, că în școla militară din Serajevo e introdusă limba croată, declară ministrulă, că regulamentulă pentru armata comună e introdusă și la trupele bosniace, limba de serviciu şi de comandă e cea germană. Instituţia voluntariatului pe ună ană nu esistă. Dela oficerii trupelor bosniace se cere cunoscerea limbei germane în mai mare măsură decâtă dela voluntarii pe ună ană. Dep. Ernst Toth propune, ca tinerii unguri să servască numai la corpuri de trupe unguresci. Anton Toth întrebă, că pe temeiulă cărui dreptă ună ofițeră din reserva honvecjimei a fostă trecută deunădire în reserva armatei comune. Kari Eötvös cjice, că succesele guvernului dela 1868 le-a sacrificată guvernulă de acii. Au mai vorbită şi alţi deputaţi, ministrulă Fejervary însă le-a răspunsă, că cu dicţiuni advocatoresci nu se organiseză nici armata şi nu se apără nici patria. Toate amendamentele s’au respinsă şi paragraful ă s’a votată neschimbată. La § 18 propuse Komlossy să se estindă favoarea serviciului de voluntară pe ună ană şi asupra învăţătorilor. La § 20 Thaly propune ca tinerii în casă de mobilisare să potă intra şi la honvedi dacă au trecută de 17 ani. Amendouă amendamentele se respingă. * * * Andrássy despre demonstraţiune. Corespondentul vienes al ciiarului „Temps“, care a fostă în Budapesta, în o convorbire cu contele Iuliu Andrássy despre demonstraţiunea cea mare, ofice, că contele s’a esprimată aşa. Astfel, de demonstraţiuni se potrivescă de totă puţină cu datinile şi caracterulă Ungurilor şi provocă de cele mai multe ori delicte. Elă nu credea, că din demonstraţiunile de Duminecă va eşi ceva lucru seriosă şi observa, reciendă, că pe când era ministru preşedinte, şi a fostă tractată cu o demonstraţiune, la dată ordină, ca toate pompele de apă se stea gata pregătite şi la îndemână, ca să se aplice mulţimei mnă duşă bună. Mai bine cu apă, decâtă cu focă; o împroşcătură de apă împrăştiă deodată mulţimea; nu se varsă nici sânge şi cei mai mari sbierători se retragă udaţi şi rîdendă. In privinţa agitaţiunei pentru armată acisă. Unui omă grosă îi trebuesce mă cară ţâpănă, dar nu doi slabi, ca să potă călări, totă astfelă ună imperiu mare ca Austro-Ungaria are lipsă de-o singură armată puternică! * * * Manevre. „Reichswehr“ află, că marele manevre din anul acesta se vor face între corpurile 9 și 10 de armată (Brünn și Iosefstadt). Trupele corpului 9 vor fi adunate la Königgrätz, întărite cu miliţieni şi aşa vor porni cătră stidă. Trupele corpului 10 se vor concentra „Gazeta“ iese în fie-care iţi Abonamente pentru Austro-Ungaris Pe unu anü 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unü anü 40 franci, pe sósé luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 122, etagiul tt I., pe unu anii 10 fl., pe şase loni S fl., pe trei huil 2 fl. 50 or. Cu dusulit la o asa: Pe unu and 12 fl. pe fie de luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplartt 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâttt abonamentele cttttt şi inserțiunile suntu a se plăti înainte. Maittunaa, Atanlitialinia si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Sorilor! netTanoate ca so pri mosott. Kannscrip e cu el retrimi a ! Birourile se asociwi: Brafovfi, piața mare Mr. 22. Inserate maiprimescü în Vlena Rudolf Mouse, Haasenstein & Vogler (Oio Maas), Heinrich Schalek, Alois Hemdl, M,Dukes, A.CppeUkJ. Vonneberg; în Budapesta: A. V Goldberget, Au ton Mesei, Eckstein Bern ut; în Frankfurt: O. L, Daube; în Hamburg : A. Steiner. Preţul inserţiunilorii: o serifi garmonda pe o coloana 6 cr. şi 10 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarife şi învoială. Reclame pe pagina III-a o seria 10 cr. v. a. seu 30 bani. Nr. 35. Braşovii, Luni, Marţi 14 (26) Februarie 1889. SCIRILE DILEI. Parastasa pentru Ep. Popasu. Eri s'a celebrată în Biserica Sf. Nicolae din loc parastasă pentru fericitulă episcopă I. Popasu, la care a participată tinerimea şcolară însoţită de corpură profesorală dela şcólele centrale române din locă. Altarulă bisericei, în care a slujită ca preotă şi protopopă neuitatulă Episcopă Popasu, era îmbrăcată în negru, precum şi toate icoanele şi candelabrele; or portretulă fericitului Episcopă era pusă în mijloculă bisericei. D-lă protopopă Petrică ţinu o cuvântare ocasională. * * * Audienţă. Presfinţia Sa Episcopală Mihaila Pavelă a fost primită la începutul septămânei trecute în audienţă de cătră Maiestatea Sa în palatură din Buda. * * * I Ioană Peligradu, celă mai vechiu învățătură la scelele primare române din locă, a încetată din vieţă aseră. Duminecă, după o grea suferință de pieptă. Adresămă familiei decedatului condolențele noastre.