Gazeta Transilvaniei, iulie 1889 (Anul 52, nr. 146-170)

1889-07-22 / nr. 163

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 163—1889. că Principele Ferdinandă, nepotă ală M. S. Regelui, a fostă desemnată ca moș­­tenitoră presumptivă ală Coronei, și a primită titlulă de Alteță Regală, Prin­cipe ală României. *­­ * Aniversarea luptei dela Piskupitz, în care s’a distinsă regimentulă 64 de infanteriă din Orăștiă, cea mai mare parte Români, apoi Sași, a fostă serbată la 14 Iulie. * * * Procentele legale. Ministrulă Baross s’a adresată nu de multă cătră camera comercială și industrială și cătră senatulă bursei din B.-Pesta, întrebându-le, că oare n’ar fi cu scopă se se cadă interesele legale dela 6 la 5 la sută ? Ambele aceste corporaţiuni au ţinută o conferinţă co­mună asupra acestui obiectă. In totă conferinţa numai unulă singură a fostă pentru reducere, toţi ceilalţi au fostă contra scăderii dobânditoră. In sen­­sulă acesta se va răspunde şi minis­trului.* * * Inaugurare. „Românulă“ află, că d-nii Al. Odobescu, V. A. Urechiă, Al. Viţu şi Anghelă Demetrescu au fost­ însărcinaţi de d. ministru ală instrucţi­­unei publice, ca să represinte universi­tatea şi liceele române la inaugurarea noului locală ală Sorbonei din Parisă, Invăţămentulu­in România. Ni­ se îm­­părtăşescă, că comisiunea însărcinată de ministerială culteloră şi instrucţiunei pu­blice din România cu elaborarea unui proiect­ de „Programă analitică a studii­­lor“ din scotele primare urbane îşi va îna­inta în 4ilel© acestea operatură său. Pre­şedintele acestei comisiuni, cunoscutulă nostru compatriotă, d-lă Borgovană, prof. la şcola normală de institutori din capitală, a dată o astfelă de direcţiă lu­­crărei, încâtă institutorii (învăţătorii de la oraşe) să veia dintr’însa nu numai ce materiă au să predea din fiecare stu­diu în fiecare lecţie, ci şi modulă — cum?, şi mijlocele — prin cari s’ar pute ajunge mai uşoră şi mai degrabă la ţinta învă­ţământului. Acestă programă, decă va fi votată de consiliulă generală de ins­trucţia (ce se întrunesce la 1 Septemvre a. c.) are se uşureze multă mersură în­văţământului primară urbană, şi pentru institutori are să devină ună adevărată „ Vade mecuma didactică. * * * Al­ 4-lea batalion” din reg. 63 de infi, staţionată în Cluşiu, după manevre va fi permutată de la Cluşiu la Bistriţa, din cauză că casarma din Cluşiu nu este corespundătoare. Autoritățile orășenesci au cerută dela comanda militară, ca să nu fiă strămutată batalionulă, promițând că, decă împrejurările vor­ permite, ora­­șul­ va edifica o casarmă corespundă­­toare, pănă în anul­ 1891. Comanda a răspuns, însă, că strămutarea batalionului 4 la Bistriţa este deja hotărîtă şi de * * * Nord, splendidă la lumina lampelor­ e­­lectrice. Neodihna din ajună învăţându-mă minte d’a mai călători pe clasa III, fiă şi cu ună trenă de plăcere şi între cu­noscuţi, schimbai aci biletulă pe unulă de cl. II, şi peste două ore dela sosirea în Viena, ne urmarăm călătoria. „E nóapte, întunerecă“, cum dice, nu-mî mai aducă aminte ce poetă, şi, ca să-mi răsbună de neodihna din nóaptea trecută, cu ajuto­­rul­ perinei şi ală pledului mi-arangiai aşternutulă celă mai minunată — tră­­gândă două somnuri straşnice pănă la Linz, unde trecurămă Dunărea. Vineri la 4 ceasuri dimineța. Dar nici nu-mi păru rău, că m’am deșteptată ! Alpii Salzburgului cu zăpada loră vecinică deoparte, ai Bohemiei de alta, formeză drumului cadrulă celă mai încântătoră. Traversămă o regiune de brall și ună peisagiu pitorescă, care devine din ce în ce mai accidentală. La 8*/2 sositu la Brunau, frumosă situată pe rîulă Ină, peste care dincolo e Simbach, granița Ba­variei. Intre aceste două oraşe, ună stâlpă văpsită albă cu albastru arată frontiera. Vama bavareză, spăimântată de a­­tâta potopă de Turn-Vereinişti, şi ne mai avândă bilete de verificare, renunţă bucurosă de a ne mai cerceta bagajele, lăsându-ne trecerea trei. Dar decă vama e delicată, restauraţia e ordinară şi ca serviciu şi ca manieră. De aci căpătămă bilete pe basa cărţilor­ de serbare (Fest­karte) cu reducţiă de 5O°/0, dusă şi in­­torsă, valabile pănă la 20 August. n., căci aplicarea tarifului pe zone în Un­garia, dela 1 Augustă, a făcuta, ca biroulă din Braşov­, care organisase acesta călătoriă, să ne restitue banii pentru întorcere. De aci pănă la Mün­chen, afară de câţiva chilometri câtă drumulă suie cursulă Isarului, peisagiulă nu presintă nimică interesantă, decă nu câteva sate, ce denotă bunăstarea locui­­torilor­. Totulă e îngrijită şi cultivată. Injugarea boiloră de carne, în rocă de cefă, cum se obicinuesce la noi, mi-a atrasă atenţiunea. Vitele se arată fru­moase şi câmpiile mănose. La 1 şi 1/2 întrămă în prima gară a Münchenului. Curiositatea călătorilor­ devine febrilă şi toţi se grămădescă la gemuri. Trenulă ocolesce oraşul­ şi livadea Teresa, unde se va face serbarea, la paalele Rumes­halei şi a statuei Bava­­riei, ce ne smulge admiraţia. Câmpia fâlfăe de steguri, ridicate în giură şi pe paviloanele ce s’au construită aci. Fa­­bricele de bere se ţină lanţă, şi liniile ferate suntă ocupate de m­ă şiră ne­numărată de vagone purtândă produ­­sulă şi firmele acestora. Acum sosimă în splendida gară centrală, una din cele mai mari şi mai frumoase din Europa. Landaurt câtă arca lui Noe de mari, cu vizitii purtândă cilindru şi uniformă ga­lonată umplu piaţa. Aruncându-ne în­­tr’una, dămă adresa fetei nóastre de cvartiră „Schulhaus: Frauenstrasse, N. 25“, şi, lăsaţi în grija lui, admirămă pe îndelete oraşulă şi construcţiele. O casă cu frescuri alegorice însciinţându ne, că suntemă într’ună oraşă de artă, ne a­trage privirea. In capătulă stradei „Neuhauser“ m­ă arcă de triumfă vînătă cu ghirlande de verduţă şi stindarde portă nisce ver­suri prin care ni­ se ureza bună-venire. Toate casele, toate ferestrele suntă gătite cu flori, coroane, steaguri, ghirlande și co­­voare. Traversămă Marien­platz, trecemă pe sub gangulă Vechei Municipalități și prin piața Virtualieloră, și etă­ ne ajunși la destinație. Sunămă. Ună haus-meister ne primesce cu urarea „Gut­heil“ şi ne lasă alegerea între întinsele sale de clasă, transformate în dormitoare. Luândă po­sesiune de câte o saltea de pae întinsă josă, aşternută cu ună cerceta de pânză grosă şi o cuvertură de lână, ne aşe- zămă bagagiele pe poliţă şi în cuierele dela căpătâiu şi grăbimă a ne face toa­leta — suntemă nespălați de două zile — spre a pute visita orașulă cu ună mo­menta mai curendu. In viitoarea scrisoare urmarea. Sănătate și voiă bună ! Carol, aceea nu se poate revoca. Deca orașulă însă va edifica casarma numită la termi­­nalii de mai susă, comanda militară lasă a se spera, că numerala de acum aici ostaşiloră din Olusiu va fi restabilită. * * * Filoxera in Ardealu. UnO raportă oficială ală vice-spanului din comitatulă Hunedoarei cătră ministrulă ungurescă de agricultură arată, că esistența filoxe­rei s’a constatată și în comuna Romoşii de lângă Orăştie. De altmintrelea, după cum comunică „E. G.”, ministrulă de agricultură a numită o comisiune, care să cerceteze toate viile din Transilvania. Ca comisară guvernială pe lângă acestă comisiune este numită fişpanulă conte Gavriela Bethlen.* * * Mâncaţi de urşi. In pădurea Lemheny din Săcuime au fost­ mâncaţi de urşi doi boi ai unui fabricant şi de spirtă din Chezdi-Oşorheiu. * * * Cameră comercială austro-ungară In Salonică. Ministerula ungurescă de co­­merţă a încunosciinţată camera comer­cială şi industrială din Braşovă, că în Salonică s’a constituită o cameră comer­cială austro-ungară, care e gata a da firmeloră din patriă informaţiuni nu nu­mai în privinţa firmeloră de acolo, ci şi în privinţa afaceriloră comerciale, şi eventuală a propune şi agenţi capabili. * * * Focă. In Kiss-Kasson din Secuime au arsă 4 şuri, 1 şoprană şi 1 coteţă de porci. Paguba e de 1300 fi. * * * Poliţia din Bucuresci a prinsă o Un­­guroică, anume Maria, care aduna fete din Ungaria şi le instala prin case de prostituţii în­­Bucuresci. Unguroaica a fostă dată pe mâna parchetului. * * * Sinucideri. In Sighişora caşurile de sinucidere nu sunt fi­rari. In săptămâna trecută s’au sinucisă ună învățăcelă lem­­nară şi două femei, între cari o fată din familiă bună. — In peştera de puciosă dela Turia — pe muntele Büdös — în Săcuime, a fostă găsită cadavrulă unui tînără candidată de j profesoră, anume: Kleinschmidt din Obersdorf în Silesia; motivulă sinuciderei e dragoste nenoro­cită, precum s’a dovedită dintr’o scri­­sore aflată în buzunarui, — cu ună por­treta ală unei frumoase fete — în care i­ se comunicase, că iubita lui se logodise cu altulă. Totă în acea peșteră s’a gă­sită mortă în calele acestea ună turistă din Viena, anume Dr. Rosenberg. — In Clusiu s’a împușcată o calfă de croitoră ungură. La tariu pe zone. Eri în prima zi dela punerea în vigore a tarifului pe zone, s’a observată la plecarea trenului de per­­soane atâtă la cassă, câtă și la loculăunde se primescă bagagele o mare îmbulzelă * * * la gara de aici. In interesulă comodi­tăţii publicului călătorăîi atragemă aten­ţiunea, că se potă cumpăra bilete de drumă şi dela biroulu orăşenescu de călă­torii din oraşă (strada Vămii N. 10) unde se pote preda şi bagagiulă. In acestft birou se potă cumpăra bilete chiar cu 48 de ore înainte de plecarea trenului şi bagagiele se potă preda în fiecare zi până la 5­/2 ore p. m. Cu acâstă ocasiune mai facemă atenţi pe on. noştri cetitori, că acum se dau şi bilete de circulaţiune (Rundreisekarten) cu preţuia zonelor­, ne mai arendă lipsă călătorii cu aceste bi­lete a scote bilete în totă percursulă că­­letoriei loră și putândă să-şi întrerupă călătoria.* * * ' Concertulă virtuosului în violină Leo Altmann în vârstă de 13 ani, cu concur­­sulă d-soreloră Maria Bányai şi Maria Rosenkranz şi ală d-loră Iuliu Jaschik, dirigentă de coră, Friederich Steiner, Karl Adamă şi încă ală câtorva diletanţi, se va da mâne seră. Sâmbătă în 3 Au­gustă n, în sala hotelului Nr. 1, cu ur­­mătorul­ programă : 1. Ch. de Beriot: Scene de ballet, pentru violină cu acomp. de piană. 2. Rükken: Duett, pentru voci cu acomp. de piană. 3. Alis: Varies VII, pentru violină cu acomp.de piană. 4. Zwei Lieder pentru bari­ton: a) Fr. Schubert: Liebesbothschaft; c) M. v. "Weinzierl: Horch auf du träu­mender Tannenforst, cântate de d-ră Fr. Steiner, acomp. pe piană de d-ră Iulius Jaschik. 5. Co n c e­r­t-L­ä­n­d­­­e­r pen­tru 2 violini solo cu acomp. de quartett de violine. 6. Karl Huber: I. ábránd Repülj fecském, cu acomp. de piano. Inceputură la 8­/2 ore. Bilete de intrare se află de vândare în librăria d-lui H. Zeidner și Filială, și sera la Cassă. Fiascurî kulturegyletiste. Cetima în foia tiszaistă „Nem­zet“ Nr. 205 . Fiinlă vestitului Harban a scrisă de curendă într’o foiă panslavă din Turoţă- St.­Mărtină, că Kulturegyletulă din păr­ţile de susă, la a cărui activitate dela începută s’a născută o larmă atâtă de mare în cercurile panslave nepatriotice, abia poate arăta de când esistă ună suc­­cesă vrednică de a fi numită; interesulă membrilor­ e paralisată, puterea reuniu­­nei scade mereu. Ce privesce însă in­strucţiunea limbei maghiare, aşa se es­­primă despre acesta Hurban, care păşesce pe urmele tatălui său, că copilulă învăţă, nu’i vorbă, să citescă şi se scrie ungu­­resce, dar că numai slovăcesce vorbesce ca şi mai ’nainte. In legătură cu acestaj scrie unu raportorii maghiară din părţile de susă lui „Nemzet“, că unele co­mitate provinciale ale reuniunei abia au primită de şapte ani câţiva flo­rini din contribuirile membriloră; ba suntă comitate, unde comite­­tulă nici nu s’a formată, n’au nici o şedinţă şi unde zacă nedes­­chhise scrisori ce atingă reuni­unea. Se’nţelege, că reptilei tisza­­iste nu-i pare bine de acesta stare de lucruri şi aduce ca esemplu „activitatea“ şi „succesele“ Kul­­turegyletului ardelenă. Ce privesce înse înveţarea limbei unguresc! în şcolă, pretenţiunile statului privi­­toare la acesta — crice reptila — s’au mişcată pe teremă strictă legală şi deca succesele în cei crece anî trecuţi nu satisfacă, ministrulă de instrucţiune îşi va face datoria pen­tru dobândirea unor­ succese mai bune. Cum vedemă maghiarisarea în­tre Slovaci sufere fiascurî, care despereza pe guvernă şi pe Kul­tur egyleti­şti. Şi fiascurî voră su­­suferi duşmanii naţionalităţilor­ nemaghiare pretutindenea, câtă vre­me părinţii vor vorbi cu copiii loră numai în limba loră națională. Apoi cită pentru epitetulă de „ne­­patrioțî“ adresată celoră, carînu’șî vendu nemulți, acela jnumai onoare le potă face ; or pretinsele „suc­cese“ ale Kulturegyletului ardele­­nescă suntă mofturi, fleacuri, orî minciuni kulturegyletesci, cum vei vrea să le cjich Corespondența „Gaz. Trans.“ Din Nordului Transilvaniei, Iulie 1889. Nu departe de orașul­ Deșiu, muni­­cipiulă Solnocă-Dobeca, se află comuna Sân-Mărgita, care este situată pe țăr­­murulă stângă ală Someșului mare. Co­muna aceasta este locuită de 3/4 Români, or 3/4 Maghiari. — Locuitorii săi se aflau înainte de acesta cu câteva decenii în­tr’o stare materială forte bună, aşa în­câtă la fiă­care ţărână puteai să vezi câteva viiuțe, bucatele trebuincioase, cu ună cuvântă ţăranulă din Sân-Mărgita era îndestulită cu sortea sa. Astăzi însă în Sân-Mărgita se află cea mai mare miseriă, poporală a devenită proletară, e silită să mérge la lucru ca griera în oraşulă vecină Deşiu, unde, necăpătândă de lucru, razimă zidurile caselor­. Alţii lăsându-şi casele, nevestele şi copiii fără pâne şi fără nici ună ajutoră, au trecută în România. Numerul­ celora ce au tre­cută în România, trece peste o sută de inşi. Acestea suntă tristele urmări de o parte ale comassărei săvârşite la 1876 în defavorulă locuitoriloră ţărani, cari au avută pămentă bună înainte, or după comassare au căpătată pămentă rău şi mai puţină decâtă au avută. De altă parte însă multă au contribuită la sără­cirea poporului şi dările apăsătore, cari pe zi ce merge se înmulţescă, aşa încâtă bietulă ţărână continuu e despoiată şi nici cele de lipsă pentru susţinerea vie­­ţei nu e în stare a şi­ le câştiga. Dar nu numai acestea suntă căuşele, cari sărăcescă pe poporulă din Sân-Măr­gita, ci nenumărate suntă acelea. Vomă aminti câteva: De ună timpă încoce s’a lăţită într’ună gradă înspăimântătorii şi băutura de vinarsă, care pe zi ce merge

Next