Gazeta Transilvaniei, octombrie 1889 (Anul 52, nr. 220-243)

1889-10-10 / nr. 227

Rebeliunea, Administra Ininsă şi Lipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori neb­ancate nu se pri­me­scu. Manuscripte nu se re­­trimite! Birourile de anunciui!: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolfu Mosse, Haasenstem& Vogler (Otto Maus), Heinrich Schalék, Alois Herndl, AI.Dukes, A, Oppelik,J• Ban­­tube rg ; în Budapesta: .4. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bermit; ín Frankfurt: G. L.Daube; ín Ham­burg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru; o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. sau 80 bani. Abonamente pentru Austronoplia-Pe unu anu 12,1., pe sese luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru Mania și străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe sesa luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonapinula pentru Braşov­: la administraţiune, piaţa’mare Nr. 22, stagiula I.: pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă: Pe unu anü 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr, v. a. seu 15 bani. Atata abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 227. Braşovu, Luni, Marţi 10 (22) Octomvre 1889. USTcu­ abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI.“ ,­ii I UVoluviT 1880 stilfi vechiu S’a deschisă nou id­ionitiinien­t ti la care în­­vitam­ pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţulu abonamentului: pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 ft. pe sése luni 6 ft., pe unu anü 12 ft. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe sése luni 20 franci, pe unu anü 10 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl. pe şăse luni 1 ti. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci­, pe şăse luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşoru şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor şi abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta si posta ultimă. Administratiimea „Gazetei Transilvaniei“. Braşovu, 9 Octomvre v. Nu de multă, vorbindă despre darea de seama, ce a făcut’o ale­­gătorilor­ sei deputatulu sasa „na­țională“ br. Salmen, amu aratate nedumeririle noastre în privința modului cum a desfăşurată eră gravam inele Saşilor­ din Ardelă şi amu cjise, că suntem­ curioşi a vedè cum vom interpreta foile naţionale săsesci enunciaţiunea ur­maşului deputatului Steinacker. Una din aceste foi, „Kron­­städter Zeitung“, a aitatu de bine a reproduce articululu nostru în întregul­ seu şi acum vine în nu­­merală de Sâmbătă ală aceleiaşi fo­­a-lă deputată naţională săsescă Iosifă W. Filtsch şi cjice, că „Ga­zeta“ are încâtva dreptate, când­­ susţine, că dr. Salmen nu a vorbit,­­ cum trebuia, din punctă de vedere ală egalei îndreptăţiri a naţionali­tăţilor, şi că se închină paterii punendă postulatele Saşilor, nu pe teremură dreptului, ci ală gra­ţiei ce-o aştaptă dela rassa ma­ghiară conducetore. Forte nemeritu observă „Kron­­städter Zeitung“, că metoda adop­tată de deputatulă lor. Salmen de a voi se câştige simpatiile rassei maghiare prin totă feliula de de­­clarațiunî reale n’are prospecte de reușire. Ca dovadă pentru aceasta citeaza numita foia aserțiunile foaiei gu­vernamentale „Nemzet“ cu privire la vorbirea lui Salmen Foia un­­gurescu recunoasce, că ideile des­­fășurate de acesta suntă o punte de trecere la vederile deputatului Baussnern, de aceea nici cu aceste nu este mulţămită, căci pretinde ca toţi Saşii se adopteze fără re­­servă punctulă de vedere ală lui Baussnern. „Punctulu de vedere ală lui Bausnern“, cjice „Kronstädter Zei­tung“, „este înse acela alu sta­tului maghiară naţională unitară, pe temeiulă ideei de stată ma­ghiară, în care nu este locă pentru cetăţenii nemaghiarî. Deci amu adopta acesta punctă de vedere, ar însemna dlor că ne jertfimă limba, cultura şi naţionalitatea.“ Este îmbucurătoru, că unul­ din organele naţionale săsescî, vine şi recunósce, că br. Salmen, deşi a adoptată programa naţio­nală J­asesca, s’a pusă pe ună te­reme periculosă ală cerşirei gra­ţiei şi că în genere nu şî-a precisatu destulă de clară şi hotărîtu punc­tulu seu de vedere, din care causă organulă lui Tisza îlu declară de mijlocitoru pentru trecerea la ve­derile lui Baussnern. Are multă dreptate „Kronstädter Ztg.“ că pretensiunea ungureascá ca Sașii se dovedéscu mai întâiu prin fapte, că nu suntă dușmanii statului, este în fondu o vătămare a națiunei săsescî. Ar trebui ca contrarii se dovedéscá afirmarea loru, că Sașii nu suntă credincioşi statului. „Nu contra statului ungară, ci numai contra maghiarisării lup­­tămă“ esclamă „Kronstädter Zei­tung“ şi acesta nu numai Saşii, ci toate naţionalităţile nemaghiare fără deosebire o potu susţină cu deplină îndreptăţire. Dar ce se vecji? Are cute­zanţa organulă lui Tisza a orice, că insuinţe de maghiarisare nu esistă, susţiindu că şi pănă acum Saşii şi-au conservată naţionali­tatea. La acesta răspunde „Kr. Zig“, că déca n’a cărțuţă pănă acum nici una Sasa victimă ma­­ghiarisării, acésta nu dovedesce, că iisuinţele de maghiarisare n’ar esista, dovedesce numai ca pănă acum încă n’au avută succesă la Iași, pentru că se aperă în contra lora. „Când câte unu omu cultă învață o limbă străină prin acesta nu’șî pierde încă limba sa ma­ternă“ adauge „Kr. Zig“, „dér deca ună poporă întregă e silită a în­văța o limbă străină, atunci aceasta ori este o încercare fără succesă, ori, deci are succesă, limba ma­ternă se pierde fără îndoielă, căci ună poporă cu două limbi nu esistă.“ Ca esemplu pentru casulă din urmă amintesce foia brașovlnă pe cei 120,000 de Germani din Bu­dapesta, cari alți nu mai au nici măcară o singură şcolă germană şi cari suntă pe drumă a’şi perde limba maternă din causă că nu se opună tendinţeloră de maghia­risare. „Nemzet“ ca de obiceiu a voită se-i sparie şi de rendulă acesta pe Saşi cu pretinsulă pe­­riculă ală romanisării. Nemerită îi răspunde der „Kronstädter Zig“, când dice: „Contra periculului ro­manisării nu ne puteţi scuti pe noi Saşii prin încercări de ma­ghiarisare, ci numai prin aceea, că nu ne ştirbiţi şi nu ne luaţi mij­­loacele pentru cultura naţională“. Suntă deosebite opiniunile dar şi în sînulă Saşilor­ asupra atitu­­dinei, ce trebue să­ o observe re­­presentanţii loră naţionali, şi ar fi tare de dorită în interesulă nos­tru generală să le succădă a’şî lă­muri odată pe deplină vederile loră politice ţaţă cu inştiinţele maghiare şi a’şi scote odată cu totulă din capă gogoriţa de „romanisare“. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Arta de a fi căsătoritu­ de Iulius Stettenheim. (Urmare din Nr. 186.) Deci tânăra păreche îndată după nuntă ar putea trăi oarecum tată în como­ditatea de mai nainte, atunci amândouă părţile ar­ afla, nu-i vorbă, liniştea, care li-ar fi necesară spre a’şi juca mai de­parte rolurile. Dar călătoria cu incomo­­dităţile ei, vieţa între omeni streini, pe­trecerea într’o casniciă, care nu e o loră propriă, starea de a fi avisaţî la servi­ciile şi la bună-voinţa unui personală plătită, ce‘i înconjoră, şi graba de a trece dela o distracţiune la alta, care precum se scie e plicticosă de nesuferită şi forte obositoare, toate acestea nu lasă timpă pă­­rechei, care se află în săptămâna de miere, a ţinu semă că, strictă luată, trebue să se înfăţişeze unulă altuia ca ună ideală şi că încă cu câteva d­ipe înainte, fiecare a manifestată nisce însuşiri pe care s’ar căde şi ar fi lucru înţeleptă de a le mai păstra încă câtva timpă. Acum întră căsătoriţii în viaţă, uver­tura căsătoriei, starea de miresă a în­cetată, începe representaţiunea. Cei cari pricepă acum a’şi aduce însuşirile carac­terului lor, în consonanţă cu acelea ale bărbatului ori ale femeii şi a nu pretinde mai multă consideraţia cătră însuşirile lor­ proprii, decâtă câtă con­sideraţia au cătră ale altuia: aceştia suntă virtuoşi în arta de au­ căsătorit. Aceia, cari nu’şi dau nespusă de mare şi zădarnică ostenelă d’a juca mai departe în căsă­­toriă rolulă, ce l’au jucată în timpulă logodnei, ci la intrarea loră în căsătoriă depună în garderobă masca lui Romeo și p’a Iuliei, deja presteză ceva însem­nată in arta de a fi căsătorită. Der pu­țini suntă de aceștia. Talentulă pentru a­­ceasta artă rară e înăscută și numai ra­reori se cultivă prin meditațiune. Peste totă nu există artă în care să se dove­dească atâta mulțime de cârpaci, ca arta aceasta. Toți se căsătorescă fără a avea măcară celă mai neînsemnată talentă pentru căsătorie. Cei mai mulți fercii cu uşurință: o să meargă ele toate! Der mai de multe­ ori se’ntâmplă, că căsătoria a­­duce cu sine iubirea, precum pofta vine mâncândă, decâtă ca deodată cu căsă­toria să se ivească și talentulă de a fii căsătorită. Mulți nu înveță nici­odată aceasta artă și nu’și mai dau silința, spre cea mai mare pagubă a loră, de a presta ceva cum se cade în aceasta artă. Cei mai mulţi oameni trăescă în idea rătăcită, că omulă se căsătoresce numai aşa de plăcere, ca şi când ar merge la m­ă bală ori ar face o escursiune la ţară. Ei nu aşteptă decâtă vre-o petrecere deşartă. Dar tocmai aşa, precum omulă petrecerilor­ şi ală plăceriloră găsesce deodată ună bală forte plicticosă, décá i-se refusă ună danță, décá i-se calcă pe ghetele de Iacă ori décá i-se trage și vr’o mai mică dungă peste socotealá, și precum găsesce elă, că escursiunea s’a stricată, décá se ’noreazá cerulă, tocmai așa căsătoriții de categoria acestora îşi sară din piele, deci deodată se dove­desce, că în căsătoriă câte­odată se mai ivescă şi pause de clanţă ori că cerulă se întunecă câtă de puţină. Ei nu se gândescă, că au cerută ceva dela viéţa, ce acésta nu le poate oferi, şi în locă se se acuse de aceea ei pe sine, acasă cu totulă nevinovata viaţă, şi cu câtă mai desamăgiţi se declară, cu atâtă mai lă­murită se vede, că ei n’au pricepută arta de a fi căsătoriţi. Ei ceră dela că­sătoria, ca ea să fiă o continuare a lo­godnei, şi cu toate astea ar ride cu dreptă cuvântă pe om­ şi cine, care ar cere dela logodnă, ca ea să fiă o continuare a vieţii de holteiu. Casulă e tocmai contrarulă, şi astfelă se’ntâmplă apoi, că soţia e ântâiu uimită şi apoi rău dispusă, când bărbatulă nu alergă totdeauna după petreceri sgomotoase, şi caută ceea ce e frumosă pe câmpă şi că bărbatulă devine supărăciosă, când elă nu vede necurmată pe soţia sa stândă înaintea lui ca ună chipă din înălţimile ceresci. Cumcă realisarea a­­cestei stări ideale ar fi grzoavă, ei nu în­­ţelegă. Economia casnică ar suferi în totă casulă în modă îngrijitoră, decă ochii amândurora ară vede deschisă totdeuna numai cerulă, în locă să se uite din timpă în timpă şi asupra lu­­cruriloră pământesc!. Femeia, care în bărbatulă er a dorită şi poftită totdeauna numai pe eroulă şi pe amantulă din timpulă logodirei, şi bărbatulă, care a dorită şi poftită totdeauna în soţia sa numai pe subreta din starea de mireasa, suntă forte departe de a pricepe arta de a fi căsătoriţi. nDvnsr Raporturile ruso-germane. O telegramă din Berlina vestesce, cum că spirea ziarului „Post“, că Ţarulfi rusescă şi împăratulă Wilhelm ar­ fi pusă la cale o nouă întâlnire şi anume că îm­păratulă germană ar fi primită o invitare a împăratului Alexandru la manevrele rusesei din vara anului viitor, se adeve­­resce din parte bine informată. De altă parte „Reichsanzeiger“ publică următorea telegramă a Țarului, adresată din Lud­wigslust la 15 Octomvre n. regimentului germană Alexandru, ală cărui proprie­tară e Tarulă: „La a 75-ea aniversare trimite șefulă cele mai căldurose felici­tări gloriosului regimentă şi’şi aduce cu deosebită plăcere aminte de veselele ore, ce le-a petrecut în mijlocul grenadirilor sei“. Acestea facă a se crede, că s’a pro­dusă o schimbare în­spre bine în rapor­turile dintre Germania și Rusia. Pregătiri militare rusesei. Rusia continuă neîntreruptă cu pre­gătirile sale militare. După ună raportă ală diarului „Czas“ din Cracovia, garni­­sona rusă din Kamieniec-Podolski a fostă mărită în modă însemnată în zilele din urmă. Două regimente circasiane și ca­zaci au fost­ încartirați în toate locali-

Next