Gazeta Transilvaniei, aprilie 1890 (Anul 53, nr. 75-96)

1890-04-15 / nr. 85

Pagina 3 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 85-1890. naintea dilei regelui Stefan (Augustă), așa ca în criua ântâiu să fiă târgă de porci şi de cai, a doua cji târgă de vite, a treia zji târgulă de săptămână. * * * Pentru direcţia căilor ferate. Adeseori ni se plângă călători asupra purtării brutale a unor conductori dela trenuri. Nu numai, că aceştia îndesă în vagone mai mulţi călători decât şi numărulă prescrisă, dar răspundă bruscă celoră cari le observă acestă lucru şi nu arareorî sunt despuşi călătorii şi la îmbrânceli din partea loră. Să credemă oare, că se voră lua măsurile de lipsă? * * * Armata română. Cele patru companii ale batalionului de artilerie de asediu s’au sporită încă cu două, așa că acum suntă șase companii.* * * Conducerea apei pe livadea Jancsi. Din causa lucrărilor de conducere a apei pe livadea Jancsi în Blumăna mică (Brașovă) a fostă nevoiă să se oprescă pentru câtva timpă comunicaţiunea carăloră pe drumulă ce duce la barieră (vamă). Circulaţia deci se poate face numai prin Blumăna mare. In cursulă acestora lucrări va fi de lipsă a se’nchide şi canalulă pentru ună timpă oarecare; se atrage deci atenţiunea celoră cari folosescă apă din canalii. Românii din Macedonia. „Timpulu“ din Bucurescî a primită corespondenţă din Macedonia, în care se descrie starea Românilor şi a şcolelor românesc de acolo. Estragemu din acestă corespondenţă următorele: De câtva timp, şcolele române din Macedonia au luată ună avântă forte mare, aşa că numărulă eleviloră cresce în fie-care cji în modă forte repede. Sentimentulă naţională s’a desvoltată în punctulă d’a se manifesta prin fapte, cari suntă de natură a încuragia partida românescă din acele locuri şi a pune pe gânduri pe duşmanii limbei şi naţionalităţii române în Turcia, cari credeau deja grecisaţi pe acei Români. Propaganda streină însă nu s’a descuragiată, ci din contră şi-a îndoită silinţele spre a grecisa pe Românii din Macedonia. De aceea şi lupta, ce esistă în localităţile acelea între românismă şi străinismă, s’a accentuată, a luată proporţiuni mai mari şi cu caracteră destulă de seriosă. Propagandiştii streini au devenita mai furioşi în ofensiva loră, or Românii, însufleţiţî de sentimentală naţională, mai tenaci în legitima loră defensivă. In fiă-care comună, unde este o scară românâscă, s’a formată deja ună sîmbure ală partidei românesci, care lucreazâ și apără pe căi legale drepturile legitime și interesele neamului româ nescu în satul său în orașul il loră. Pe lângă acestea, locuitorii celorlalte sate românesc!, unde nu s’au putută încă înfiinţa scóle de limba română, fiindu în atingere cu conaţionalii lord din comunele unde există şcoli românesci şi mai alesă cu tineri formaţi în gimnasiile românesci, şi vâcrândă pe de altă parte resultatulă strălucita ală învăţământului publică în limba loră maternă, din propria loră iniţiativă nu numai îşi manifesteză datorinţa de a vedea şcolă românescă şi în sătulă loră, ci încă rogă a li se trimite învăţători şi învăţăture române, ca să înveţe pe copiii loră în limba maternă, angagiându-se a plăti dânşii cheltuiala de întreţinere a şcoalei şi rugândă a li se da ună mică ajutoră pentru plătirea profesorului, deocamdată nedispunândă de ajunsă pentru acesta. Astfel, şcola română din localitatea Călive-Veria, care în timpă de 10 ani şi mai bine număra dela 40—50 elevi, acum în urmă numărulă eleviloră s’a urcată la 160 şi şcóla grecescă din acea localitate, întreţinută de comitetele (silogurile) grecesci, este p’aci a se închide din causa de lipsă a eleviloră. Românii din sătulă Xirolivad nu numai că şi ei şi-au trimesă copiii loră la şcola română din acea localitate, ci încă au dată afară pe învăţătorulă grecă trimisă şi plătită de comitetulă grecescă, şi au angagiată ună tînără, care scie limba română, anume Ciungu, plătindu’lă din venitulă satului, ca să înveţe pe copiii lor o carte românescă, ba fiindcă au peste 100 de copii, au cerută dela direcţiunea şceleloră române din Macedonia să le trimâtă încă ună profesoră „superioră“. In orăşelulă românescă Gopes, care are peste 500 familii, şi care în urma activităţei şi zelului cea desfăşurată d. Peliţa, directorulă şcolei române, scţla grecă din acea localitate întreţinută de comitetulă grecescă şi protegiată în modă vădită şi oficială de cătră arhiereulă locală, precum suntă tóate şcolele grecesci din localităţile românesci, era p’aci a se închide din causă, că mai toţi copiii din Gopes s’au retrasă dela şcola greca ducându-se la cea română. In orăşelul Cruşova şcolele române de ambele sexe, la cari suntă 2 profesori pentru clasele gimnasiale, or 3 învăţători şi 3 învăţătăre pentru clasele primare, progreseză în modă spăimântătorii pentru duşmanii Românilor, cari îşi impună sacrificii de totă felulă şi nu cruţă nici ună mijlocă ca să pună pedeci mersului progresivă ală şc6feloră române, pentru care scapă s’au trimesă şi se plătescă din Atena 11 profesori şi institutori de limba grecă şi 5 institutore. Totă pentru scopulă acesta arhiereulă grecă fiindă isgonită din metropolia lui din Ohrida, s’a aşezată în susă zisulă oraşă românescă Cruşova, unde nu esistă nici o familiă grecă de origine, plătindui-se şi 120 lire turcesci din partea comitetului din Atena. In orăşelulă românescă Muloviştu, care are peste 500 case şi familii, partida grecescă s’a descompusă cu desăvârşire, deorece numai 2 indivizi fără mijloace, plătiţi de comitetulă din Atena, prin metropolitulă din Bitolia, formază acolo partida cisă grecescă, prin urmare cu tóata protecţia oficială a metropolitului grecescă, cu t6tă influenţa consulului grecă din Bitolia, partida românâscă a reuşită a lua localură schfeloră comunale I şi a instala în ele şcule române de ambele sexe. El în biserică, cu t6tă opu nerea arhiereului şi cu tóate neajunsurile I ce li se facă partisaniloră causei române, la o strană se cetesce românesce. Acelaşi lucru s’a întâmplată şi în orăşelulă românescă Vlaho-Klisura, care are peste 800 case şi familii, pentru că cu totă părtinirea autorităţilor locale câştigate de arhiereulă şi de consululă grecă, graţie stăruinţei Românilor,patrioţi din acea localitate şi nepărtinirei ministerului turcescă, a trebuită ca însuşi guvernorulă generală din Bitolia să mergă în faţa locului şi să instaleze şcola română în locală şcolelor comunale, deoarece autoritatea locală luându-se după arhiereală grecă, nu esecuta ordinele superioare ce i se da în acesta privinţă, încă din anul trecută s’a acordată autorisaţiă prin firmană Româniloră din oraşul Hrupişte ca să clădescă o biserică românâscă. Grecii însă au făcută totă ce li-a stată prin putinţă ca să nu se dea voiă să se facă biserică românescă în imperială turcescă şi în cele din urmă reușiseră pe lângă subprefectură din Castoria a-lă face să dea ordină ca să înceteze clădirea acestei biserici tocmai când se începuseră să se sape temeliile. Aflându-se acestea la Constantinopolă, îndată s’a dată ordină guvernorului generală din Bitolia, care chiar în timpul iernei a trebuit să mergă în personă la faţa locului şi să asiste la punerea pietrei fundamentale, aşa că clădirea bisericei va fi peste puţină terminată. Mai în toate comunele, unde există o şcolă românască, se întâmpină adesea certe, chiar scandaluri, din cauză că Românii dorescă să reuşască a ceti românesce în biserică, or unii totă dintre Românii locuitori, agenţi fiindă plătiţi ai arhiereului şi ai comitetului grecescă, se opună, şi astfelă se dă ocasiune la lupte şi la bătăi. Arhiereii greci s’au pusă chiar ei în capulă mişcărei şi s’au dusă în persană la acele localităţi, unde se întâmplau acele certe, crecândă că presenţa loră în biserică era să oprescă cetirea slujbei în românesce. Şi fiindcă au avută nesocotinţa, ca să nu dicemă neruşinarea, de a da semnatulă unui scandală ne mai pomenită, permiţându-şi a da brânci şi chiar a lovi pe Românulă, care cetea românesce, unul şi din arhierei a eşuat din biserică cu barba smulsă, altulă cu capulă spartă, şi altulă cu spinarea umflată. Aceste fapte scandaloase provocate şi chiar dirigiate de cătră cei ce se pretindă representanţii lui Christosă pe pământă, au dată ocasiune la procese scandalose, cari câştigate, se scie cum, de arhierei şi de agenţii loră la tribunalele de prima instanţă, la apelă şi la casaţiune s’a dovedită, că totă vina a fostă a loră ca motori şi autori ai scandalului. Precum s’a cţi80 la începută, rasa ce a luat’o cestiunea a pusă pe gânduri pe adversarii românismului în peninsula Balcanică, care pentru consideraţiunî politice lucreză şi’şi impună sacrificii enorme, ca Românii nu numai să gândescă şi să lucreze ca Greci, seu ca Slavi, seu ca Bulgari, ci încă să devină şi în faptă ca Greci, perorându-şi limba, datinele şi caracterul românescă prin şcoli şi prin biserici străine şi antiromâne. De aceea vedemă, că comitetul centrală din Athena trimite 800.000 franci pe ană în Macedonia şi Epiră prin arhiereii şi consulii greci pentru înfiinţarea şi întreţinerea de şcole grecesci în localităţile românesci şi albanese. Bulgaria şi comitetele panslaviste din Rusia trimită sume şi mai mari încă prin erarchia bulgară din Constantinopolă pentru şcole bisericesci şi bulgăresci. Serbia, imitândă se vede, exemplulă loră a trecută anulă acesta în bugetulă Statului 300,000 franci pentru şcollele sârbesc! în Macedonia. Dat fiind-că aceste sacrificii bănesci şi înrîurirea clerului şi consulatului grecescă în Macedonia n’au reuşit să închidă seu să împedece şcolele române, ci din contră cu câtă e mai mare concurenţa şi persecutarea ce se face şcolelor şi causei române, prin profesori, prin cărţile didactice, prin agenţii ce se trimită şi se plătescă din Atena, cu atâta defensiva Românilor, animaţi de sentimentele naţionale este mai tenace şi mai eficace. Aceşti adversari au recursă la mijloculă d’a corrupe nisce funcţionari turci, slabi de înger, spre a obine celui puţină ună avantagiu momentană, prejândă, că astfelă vară putè să încuragieze pe partisanii causei grece, şi să descuragieze pe cei ai causei române. Pe la finea lui Octomvre sub-prefectură din Veria, fără nici ună motivă legală, închide şcola română de acolo, însă îndată ce s’a aflată acesta la Constantinopolă, Sublima Portă a dată ordine telegrafice, ca susă crisa şcolă română să se deschidă îndată, precum s’a şi făcută, şi astfelă în locă să dea o lovitură ace- I lei şcoli române şi să se descuragieze partidulă românescă precum se aşteptau agenţii propagandei ati-române, s’a întâmplată tocmai contrarulă, fiindă că numărulă eleviloră a crescută şi creşce vechiu şi elă derivă chiar din timpurile nefericite, când veniră Hunii, Goţii, Geplijii, Tătarii etc. Şi acesta cântecă pururea a fostă alimentată de năcazurile venite preste Română. Oricum, Doina aşa cum o pricepemă noi îşi are leagănulă la poporulă română în Dacia, căci acestă pământă a fostă acela, ce i-a sângerată pieptulă! Nu-i vorbă, fosta Românulă cuprinsă de nefericiri şi în Italia: vedemă dela începutul Urbei acolo luptele cele multe, resbelele sângerose, că nu a fostă poporă pe faţa pământului să se fi bătută atâta ca Românulă; vedemă pe Gali intrândă în Roma, pe Hannibală înaintea Porţilor ei; vedemă cum se sfâşie Românulă între sine şi se măcelăresce. Hei!der altcum e durerea şi nefericirea pentru Romană în Italia şi altcum în aceste ţări. Aci Românulă e lăsat în voia sorţii, munţii îi suntă citadelele, aci Românulă fără nici ună sprijină, gonită şi asuprită, aci este fiulă vitregă ală lumei. Şi numai aci dâră s’a născută Doina în adevărata ei putere. De aceea Doina nu este, decâtă plângerea cea mai fidelă a sorţii nefaste, ea este interpretele durerei sufletesci. Ună bărbată ală nostru adisă: „Melodia Doinei pentru celu ce o pricepe e însăşi plângerea duiosâ a ţărei ! Aşa este! Ea este eflusulă inimei întregului poporă română, ală întregei sale vieţi, ea aste istoria sa, şi aşa Doina e îmbrăţişată acasă, la câmpă, şi în codru, şi pe munte. Este ună testamentă lăsată dela tată la fiu pănă azii. Doina este cântecul ă ţăranului, şi cânteculă ţăranului e Doina. De Doină e legată o soarte, o viaţă, o istoriă. In Doină se oglindesce deci spiritulă, naturelală şi sufletulă românescă.................................... Toate popoarele orientului şi ale părţii sudice europene au şi au avută o fantasiă aprinsă, ună spirită cam sburdalnică şi ună graiu laconică, însă precisată şi filosofică. Aşa au fostă popoarele orientale antice ca cele din Asia, între cari Iudeii, Chaldeii, Fenicienii, Asirii; de aci întreprinderile loră îndrăsneţe, sentinţele loră pline de spirită. Totă aşa popoarele meridionale ale Europei, ca rassa elină şi romană, de aci ţinuta loră originală, operile loră pe câmpulă Bellonei ca pe câmpulă Pacei, fala loră pentru o morte gloriosă şi în urmă gratulă loră cu spirită şi plină de sentinţe filosofice. Chiar astăci poporele din aceste ţinuturi posedă unele din calităţile strămoşilor a loră. Românulă din Muntenia, Moldova şi Bănată e de o natură mai glumaţă, de ună graiu mai scurtă şi laconică, de ună spirită mai nepăsătoră decâtă Românulă din Ardela, Maramureşă şi Sălagiu. Cum amărţire mai precisă, Românulă din Ardelfi şi Maramureşă conţine ună temperamentă mai melancolică, o inimă mai jalnică decâtă celă din România. Ori pe unde vei călători : pe la Muraşă ca pe la Someşă, pe la Ternave ca pe la Crişiu, pe la Satu-Mare şi Sălagiu, pe la Maramureşiu şi Chiorfi, totă ana cântecă jalnică vei afla. Prea firesce, că vei afla în aceste ţinuturi cântece, ce se vor numi: Horea de pe Mureşiu, Horea de pe Târnave, Horea de pre Crişă sau Horea de la Maramureşă, toate laolaltă vor fi în esenţă una şi aceeaşi melodie, unulă şi acelaşă cântecă. Ce este acestă diverginţă? Se poate admite cu mare dreptă, causa mediului de vieţuire. Popoarele nordice oricine scie că se deosebescă de cele sudice în multe calităţi psichice, or mediulă de vieţuire pentru Română fiindă diversă amă putea aplica şi aci aceasta lege fisicănaturală. Dar este şi altă causă, anume starea socială-politică din ună locă și din altulă. Este soartea unuia și a altuia! Ardelula a fostă cuibulă unde se așezară toate ardele barbare, limbile păgâne fără lege și fără Dumnezeu. In Ardela i-a plăcuta mai bine Râului a se încuiba. Aci a fostă arena scormonită de fioroasele ghiare ale Parceloră neîndurate. Déca ară sei sâ vâ spună Carpaţii, Mureşulă şi Oltulă celea, ce le-au vânţută odată, amară v’aţi întrista. Dar nu trebue sâ vâ spună munţii şi râurile, căci vâ spună vouă pănă astăcil cânte-