Gazeta Transilvaniei, iunie 1890 (Anul 53, nr. 122-146)
1890-06-10 / nr. 130
Braşov, 9 Iunie st., v. Amurisu nu de multă, că su- fletulă Românului, ca şi ală naţiei lui, este caracterulă seu naţională românescă, care se arată în viaţa, semţulă şi obiceiurile sale românesc!. De va pierde elă sufletulu lui şi va câştiga lumea întréga, ce va pute da în schimbă pentru elă ? Acum vine chiar o fata ungurescă dintre acele, care cu orice prilegiu îşi arată pe faţă duşmănia loră faţă cu naţionalităţile nemaghiare, şi întăresce indirectă vorbele nóastre, scriindă despre locuitorii din provinciile, ce le-a cucerită Germania dela Francia la 1870/1, Alsaţia şi Lotaringia. Cancelarulă germană de act!, Caprivi, a cjisi adecă în parlamentulu germană, că trebue se se susţină şi în viitoră măsurile înăsprite în privinţa paşaporteloră la graniţa francesă, deorece Germania nici pănă afli n’a putută căştiga simpatia Alsaţianilor, car! încă totă semţă cu Francia şi cu Francesii. Acésta, vice faia unguresca „Budapesti Hirlap“, despre care vorbim, vine de acolo, că desvoltarea istorică şi tradiţiunea este mai tare decâtă tóta sciinţa bărbaţiloru de stată şi totă învăţătura, ce-o dau profesorii germani, ba e mai tare chiar decâtă natura însăşî. Din purtarea Alsaţianiloră — adauge numita faia — putemă trage învăţătura seriosă, că puterea simţului în popore este mai mare, decâtă or! şi ce altă putere politică, ea stăpânesce pe omen! aşa de tare, încâtă nu răuşesce faţă cu ea nie! o dovadă, nie! o seducere şi nici o asuprire. Ele ascultă de putere, dar sentimentele inimei loră, sufletulă lor că nu le dau pentru lumea totă. Trebue dér se se ţină seama de sentimentele popoarelor, şi acelă bărbată de stată, care şi-ar întemeia politica sa pe semţulă naţiunilor, va fi tare, acela însă care se va pune împotriva acestui semţă, nu va dobândi nimică. Aşadără foaia ungureasca recunoasce, că puterea semţului în popoare este mai mare, ca orice putere în lume şi că zadarnice suntă toate încercările de a se împotrivi acestui semţă, care formeaza sufletulă unui poporă. De ce atacă dor politicii ungur! de tagma lui „Budapesti Hirlap“ necurmată semțulu popóarelor nemaghiare, de ce nu voră se țină samă de acestă semță, pe care nu’lă poate nimici nici ună felă de seducere pri asuprire? Şi deca Germania, cea mare, puternică și cultă nu pote birui, de a face ca Alsaţianii se se lapede de semţulă loră, cum voră birui o mână de Maghiari, car! n’au nici putere, nici cultură de ajusă, a face ca ciece milione de hemaghiari să se desbrace de semţulă loră, de caracterulă loră naţională ? Politicii unguri facă cum dicea vechiulă autoră clasică romană: ei vedă ce e mai bună şi totuşi urmăză ce e mai rău! Nici celă mai mică semnă de întorcere de pe calea prăpăstiasă, pe care a apucată politica şovinistă maghiară, nu se vede. Dimpotrivă, vedemă cum îşi dau silinţa cei dela putere, de a se amăgi ei pe sine, că nici nu mai esistă o cestiune a naţionalităţilor în statură ungară, că prin urmare nu mai trebue să se ţină seama de puterea semţului ce stăpânesce pe Români, Germani, Slovaci, Şerbi ş. a. Care va fi resultatulă acestei nenorocite politice? Foile lor înseşî o spune: că nu voră putea dobândi nimica, că vom fi în totdeauna slabi, pentru că nu’șî intemeieza politica lorii pe semțulă popoarelor. Și la nici unu poporu din Ardeală și Țera ungureasca nu este puterea semțului mai mare ca la Români. Veacuri întregi de cea mai grea asuprire n’au putută se sdruncine sufletulă Românului şi în mânia tuturoră încercărilor duşmane din chilele nóastre, Românulă îşi va păstra caracterulă seu naţională, semţulă şi obiceiurile lui, şi va sosi timpulă, când bărbaţii de stată se vor convinge, că trebue se ţină samă de simţulă Românului! FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Noroculu norocelora. — Poveste. — A fostu odată, ca nici odată, că de n’ar fi, nu s’ar povesti, ca im& purece-a plesni. Au fostă doi frați, uuula bogată de nu scia ce avea la casa lui de atâta bogățiă, or celalaltă săracă lipită pământului, cum s’arflce nici mâță, nici purcele la casă. Celă cu bogăția ÎDSă n’avea nici ună sufletă de copilă, or celă săracu avea o spuză de copii. Odată chiăma bogatulă pe frate-său la elă și’i dise: „Scii tu, frate, de ce te am chiămată la mine?“ — „Sciu, ieca mi spune,“ dise săraculă. „Ascultă dor să’țî spună,“ începu bogatulă. „Eu am o pâră mare; mâne s’adună toți județii, ca se hotarescu asupra ei. Vedi tu bice dor, că eu mâne trebue să mergă la orașă, căci nu vreau să-’mi perdă pâra. Hm, dar ceva mă neliniștesce; tu scii unde-i pămentulă meu ălă mare de după Cheiă, așa-i ? Să sciu, că întru în pământă, dar mâne trebue arată, sămănată şi grăpată ca stratură, că de unde nu, în ziua următóre n’o să am norocă şi vodă în elă. Rogu-te deci, frate, să vii să mergi tu în locuia mea cu slugile la pămentă, şi déca veţi merge, bine să vă purtaţi, ca să’lă gătaţi de arată şi sămănată pănă de cu sără. Dreptă răsplată ţi-oiu da şi ţie patru mierţe de grâu să le sémeni unde vei vré în unulă din pământurile mele, ca să ai şi tu bietă cu ce să’ţi hrănesc copilaşii.“ — „Prea bucurosc, frate,“ close seracule. „Fii liniştită, încrede-te în mine şi du-te cu Dumnedeu. Eu credă, că le vomă isprăvi tote după cum doresci, şi’ţi mulţămescă din inimă, că’ţi aduci aminte de sărăcia şi de copilaşii mei.“ A doua di desă-de-dimineţă, săraculă se scolă, deşteptă pe slugile fratelui său din somnă şi în curândă cinci pluguri cu câte patru boi ieşiră din curtea bogatului, se îndreptară spre pămentulă de după Cheiă şi hois Negrule, na Surule, cea Juncane, pănă de cu seră, când pământulă era arată şi sămânată după cuviinţă, ba i-a mai rămasă, vreme săracului să semene şi cele patru merţe, ce i-a dată voiă bogatulă să le semene pentru elă, pe unulă din pământurile lui. Când se ’ntorceau dela plugă şi erau aprope de sată, cjise unulă dintre slugi : „Unde-i săcuricea dela plugă? Nu-i la loculă ei! N’aţi luat’o voi care va?“ — „Nu,“ răspunseră ceilalţi, „nu-i la noi. Poate va fi rămasă colo la pământui, de nu s’o fi pierdută pe dramă“. Şi unde’nui începură să se sfădască, să se înjure şi să se batjocurescă unulă pe altulă pentru securice. Toţi se ’mbiau şi nici unulă nu voia să plece îndărătă după securice, pănă în cele din urmă se duse fratele bogatului, căci, vedi Domne, îi era ruşine să aibă fratele său pagubă sub îngrijirea lui. Mergândă, săraculă se uita şi dincace şi dincolo de dramă, da de cumva s’o fi pierdută securicea pe dramă. Dar în deşertă, căci elă ajunse căutândă pănă la pământulă, care’lă arase şi semănase mai în urmă, şi acolo a aflată securicea, unde o pusese elă. Vrândă să pornască cu securicea cătră casă, i se năzăresce ceva înaintea ochilor, o formă de omă umblândă dealungulă pământului, când plecându-se, când sculându-se. Omulă săracă nici vorbă să-i fie frică. Alerga tiptilă-tiptilă cătră forma de omă, o apucă de capă și o întrebă: „Cine eşti tu şi ce cauţi aici în capă de nóapte?!“ — „Lasă-mă, dragulă meu,“ răspunse forma de omă, „că eu sunt noroculă fratelui tău celui bogată şi firele de grâu, cari au rămasă afară, le bagă în pământă, or pe cele cari au apucată prea afundă le scotă mai afară, ca grâulă tată deodată să resară.“ „Bine, prietine, ești vrednică de laudă, dar eu să nu am norocă? Sunt așa de săracă, de nu’mi afli păreche.“ — „Ba ai și tu, cum să nu ai, dar noroculă tău este noroculă noroaceloru, mai mare peste toate norocele.“ „Deci noroculă meu este noroculă noroaceloru, de ce eu sunt așa de săracă?“ — „Hei, prietine, pentru că noroculă tău nu-’ți portă grija ta; elă șéde numai pe divană scumpă, cu pipă de spumă în gură, lângă masă de aură împodobită cu pietri scumpe, poruncindă altoră noroce să-i aducă focă în pipă, mâncări și beuturi alese, și toata diulica se desfăteză, ca unulă care este mai mare — și are din ce, căci tóté (in T“criv££]ist!rude idtjmiitecA) .ttazeta* ese in fiăcare ,p. Aimaneisîeiîmn Anstru. Im. Pe unu ană 12 ii., pe luni 6 fl., Pe trei luni 3 fi. Peitm România si străinitati: Pe unu ana 40 frânei, pn «tas luni 20 franci, pe trei lun' 10 frenol. 8e prenumeri la toate oâdlai« poștale din Intru și din »tarii și la doi. colectori. itoameatulâ pentru Brașon: la administrațiune, piața mur* Nr. 22, etagiulu I., pe unu ani» 10 fl., pe șaae luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu In casă. Pe unu anu 12 fl. p» fese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplara 5 or, ▼. a. «ca 15 bani. Atftta abonamentele oftta $ Iaeerțiunile sunt a te plat, înainte. I sh Kitol, A'Blilltfal 111S Și îiwM': SRASOVU, plat* ifa-a «r. 22 ■’ yjfl rî nrfraiLo&t* ns *1 prime^ne. ftta^iterrupt.e mise re trimta ! Blnmnle <e mutmi: Bra ovű, p aţa mare Mr 22 Inserat« *n»i r rim««T& în Vlena „Mdo*f£ MOSX6 Bitutällttibm & Yoiff* Otto Maa*), en i Schnlek, Aim's Jltrnd l M. i)-*kes, A, Oppelik, J. Dcn*ub*rg:\n Ba i*0G8t«: a. F. Goldberg yr in ot iUz t Eckstein He vat: I« í-rankfu't: G. I Oaub ;fn Hamburg: A. S e ne -. îbretnmn in .©Tt ctnitoru. o ^eriâ farmon du p© o elauft K cr. șt 80 or. îrabru pentru o publicară. Publicări m»? des© dup» tar.fA și îivoială. Barium« pM papri'ia DI obsereă 10 e*. t. a. aău Hi ani Brașovt, Duminecă 10 (22) Iunie 1830. Nr. 130.—Anula Lm. Ee’vista, politică. Dinăuntru. Cestiunea sporirii efectivului de pace al armatei comune întâmpină în comisiunea militară a delegaţiunei ungare mare oposiţiă, fiindcă, adică delegaţii, acastă sporire va sgudui finanţele monarehiei pănă ’n temelie. Ministrule de răsboiu dr. Bauer a răspunsă, că In împrejurările de faţă numeral armatei în timpii de pace trebue sporită. Singurulă mijlocă în contra oricărei discusiuni zadarnice e să i se voteze 100 milioane fl., cu care sumă să întâmpine cheltuelile necesare cu sporirea armatei, care e inevitabilă, şi cu alte măsuri şi pregătiri militare. Unii din delegaţii unguri au cerută, ca ministrulu de resboiu se fia cu orî-ce chipa abătută dela planurile sale şi se se respingă orî-ce încercare, care ar fi de natură a conturba situaţiunea financiară. In urma declaraţiunei ministrului de răsboiu însă, că va ţine sâmă de starea financiară şi că cestiunea sporirei efectivului de pace încă nu e pregătită şi nici planuri positive nu s’au presentată, comisia militară a hotărîtă să nu ia în aceasta cestiune nici o posiţiune. De altmintrelea sumele cerute de ministrulă de răsboiu în bugetulă extraordinară pentru prafulă fără fumă și alte măsuri militare au fost votate de comisie. In casă când încă în anulă acesta va fi necesitate de sporirea efectivului de pace ală armatei, atunci e probabila, că vor fi convocate delegațiunile în sesiune estraordinară, or pentru a se putea realiza acâstă măsură militară îngreunătore pentru contribuabili, vor fi convocaţi la serviciulă activă anulă ântâiu ală reservei şi cei trei ani dintâiu ai reservei de întregire, aşa dar serviciulă activă se ridică la patru ani, ceea ce e prevăziută pentru casă de necesitate şi în noua lege militară. Scumpă şi grea pace, mai grea decâtă răsboială, care în fine totă nu se va pute evita. Marţi în 5 (17) Iunie s’a ţinuta în Sibiiu congresulă Saşilor ardeleni, ce fusese anunţată, cu scopă de a se stabili ună programă nou, în loculă celui dela Mediaşă din 1872 şi celui de la Braşov, din 1881, pe basa căruia să se potă stabili o unire între diferitele partide săsescî. După noulă programă, activitatea poporului săsesc se va desfăşura în comitată şi în comună, în biserică şi în şcolă, pe tărâmul industriei şi economiei, desvoltându-le şi întroducândă cele mai nouă întocmiri; se recunosce dualismulă, limba unguresca ca limbă a statului, şi ideia de stată a celoră dela putere, pe care programulă o declară de îndreptăţită ; se cere să se îndrepte „greşela“ ce a săvârşit-o legislaţiunea faţă cu Saşii la resolvarea drepturilor urbariale pe domeniile Sălişte şi Tălmaciu, deputaţii dietali saşi potă face parte din orice partidă din dietă, care stă pe basa pactului dualistică din 1867. Intregă programură face impresiunea, că Saşii au renunţată la orice luptă politică naţională, s’au supusă celoră dela putere. Acesta capitulare a făcută mare bucuriă între şoviniştii Unguri, dintre cari unii mai iau şi în rusă pe Saşi. „Kolozsvár“ de esemplu îi laudă şi ’i numesce „înţelepţi,“ că au recunoscuta ideia