Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)

1890-07-22 / nr. 164

Pasima 2 iritata cumplită pe Rusia, care prin re­­presentantul­ ei din Constantinopolă, d. Nelidor, a cerută Porţii să nu trimită beratele episcopilor ei bulgari în Mace­donia. In acelaş­i timp, Grecia şi Ser­bia, îndemnate de Rusia, au protestată la Constantinopolă în contra numirii e­­piscopilor­ bulgari. Se cricea, că Porta a amânată deocamdată trimiterea bera­­telor­, dar că în curândă poporațiunea bulgară din Macedonia își va ave epis­copii săi. Rusia a intervenit, din nou pe lângă Turcia, să nu trimetă beratele, pentru­ că aceasta ar fi o vătămare pentru Rusia, deoarece aceste berate sunt­ date la cererea lui Stambulov şi sub presiunea unor­ puteri, care au interesă a susţine guvernulă celă slabă ală principelui Fer­dinand de Coburg, guvernă duşmană Rusiei. „Acesta a nu însemnezi a provoca pe faţă pe Rusia şi poate să aibă urmări nenorocite pentru politica generală, dice telegrama din Constantinopolă. „D-lă Nelidor, ambasadorulă rusă din Cons­tantinopolă, plecă în concediu la Peters­burg. Acestă plecare în împrejurările de faţă se esplică în felurite moduri.“ — Să fie acestea numai ameninţări, ori Rusia e hotărîtă să iesă din reserva de pănă acum, chiar cu pericululă de a face résboiu? Minis­trut îl francesa de résboiu a dată ordină să se pună în aplicare legea vo­tată de curendă asupra organisării arma­tei teritoriale. Armata teritorială numără după legea din 1875, 145 regimente de infanteria, cu unulă mai multă decâtă armata activă. Prin legea din 1887 cele 144 de regimente de infanteriă activă de câte 4 batalione au fost­ formate în 162 regimente de câte 3 batalione. Prin noua lege de recrutare însă, care im­pune serviciu militară de 25 ani (pănă acum 20 ani), efectivulă armatei terito­riale a crescută atâtă de multă, încâtă unele regimente aveau câte 5 și chiar 6 batalione, în locă de B. După noulă ordină a?ă ministrului de resboiu, fiă­­care regimentă de infanteriă teritorială va da fiă­cărui regimentă activă 2 bata­lione, ca adausă. Aceste 2 batalione formeză în timpă de răsboiu, împreună cu al­ 4-lea batalionă activă, ce e de organisată, ună regimentă mixtă. Așa­­dérá infanteria francesă constă ac­i din 162 regimente de infanteriă activă de câte 2 batalione, deci din 486 batalione, apoi din 145 regimente mixte cu 435 bata­lioane și din 145 regimente teritoriale cu­­ vr’o 600 batalioane. La aceste trupe se mai adaugă vânătorii, zuavii, tiraliorii algeriani, infanteria de marină, legiunea streinilor­, așa că în casă de mobilisare se potă duce pe câmpuilă de luptă vr’o 1300 de batalioane de infanterie. Dela 1888 glotele rusescî suntă îm­părţite în două chiămări. Glotaşii din cei patru ani mai noui ai chiămării an­teiu suntu puşi sub supraveghiere mili­tară şi potu fi convocaţi de două ori la eserciţii pe timpu de câte 6 săptămâni; aceste eserciţii vor­ începe în anul­ a­­cesta. Deja în anulă acesta s’a luată cea mai importantă măsură, d’a se crea încă în timpă de pace despărţăminte mici, pentru formarea glotelor­, şi s’a stabilită şi uniforma loră. Armătura (pusei Berdan) şi echipamentulă se ţină deja în timpă de pace gata în punctele destinate pentru convocare. — Afară de acesta, ministerulă rusă de resboiu lu­­crază mereu la formarea unei armate caucasice, din indigeni, pentru­ ca armata europenă să o potă folosi în altă parte. grozită, îşi desfăcu degetele ca şi când ar fi apucată ună şerpe veninosă, şi p’aci era să leşine—când îi veni în minte că în locă să tragă bila cu mâna dreptă, *) a tras’o cu stânga. „încă odată, încă odată!“ strigă el, desperat. „Am greşită,pardone.In numele tuturoră sfinţiloră, vă rogă, lăsaţi-mă să mai tragă încă odată. Trebue să tragă cu mâna dreptă, tragerea cu mâna stângă n’are valoare!“ Comisarulă și gendarmii îi rîseră în față şi’l numiră dobitocă. Cum a ajunsă acasă nici elă nu scie. Păcată, că împăratulă Napoleone nu a fostă martorulă miseri­ei, în care se afla familia Pappagalli prin greşela cea nefericită. Decă ar fi audită bocetele mamei Santa, blestemele lui Pantaleone gemetele lui Toma — nu mă îndoescă de locă, că elă nu numai, că ar fi ștersă t0tă recrutarea, dar ar fi încheiată pace eternă cu t0tă Europa. Din nefericire, elă se afla la Paris], seu la [Fontaneblau, seu Dumned­eu spre unde, și nici nu visa la vaetele, pe cari le stârnise. *) pe care erau cusute moştele Sf. Rochus. Să pună pe altulă în loculă lui, după cum doria bătrânulă Pappagalli, nu se mai putea, parte pentru­­ că auto­rităţile militare nu primiau bucurosă pe alţii, parte pentru­ că Toma trebuia să plece chiar a doua zi. Pe rîură de la­­crămî ală părinţiloră săi, înnotâ Toma afară din Padua. Vre-o doisprezece gen­­darmî cu săbiile scoase încunjurau trupa recruţiloră, ca în casă de lipsă să înă­­buşescă cu energiă şi fără întârdiere ori­ce sentimentă de pocăinţă în tine­rele inimi ale acestoră eroi. In ziua ântâiu de marsă ajunse co­­loana pănă la Vicenza. O mănăstire spa­­ţiosă, golă încă de pe timpul­ păcii dela Campo-Formio, fu alesă ca sălaşă ală transportului de recruţi. îndată după so­sirea apărătorilor­ patriei, porţile mă­­năstirei fură închise şi înaintea loră fură aşezaţi doi soldaţi cu carabinele încărcate, inăuntrulă mănăstirei însă recruţii se bu­curau de libertatea cea mai neţărmurită şi fiecare putea, după voiă, să stea sau în biserică în altară, seu în vre-o chiliă golă. Li­ se împărţi vină cu înbelşugare. Vre-o şese fete cu idei ultraliberale se hotărîră să împartă închisorea cu recruţii şi după câtă le va sta în puteri, să-i mângie pentru perderea libertăţii loră. Bolta mănăstirei răsuna de cântecele soldaţilor­ beţi, de tonurile asurzitoare ale fluerelor­ şi de rîsetele fetelor­. Sticlele deşertate sburau zângănindă pe păreţi şi pe tablou­rile călugărilor­ morţi, cari din causa pro­­fanărei fără de lege a sfântului lăcaşă, aruncau priviri mâniose din ramele lor­. La statua de petru a unui martiră i­ se puse cu batjocură sacrilegă un­ chipiu de Voltigeur în capă şi o sticlă deşartă în braţe. Soldaţii, în grabă ajunşi la sălbătăcie din causa vinului, îşi aprinseră pipele lor, dela lampele, care ardeau vecinică. Ună vântă pătrumlătură fluera prin coridoare şi mâna fumulă focului aprinsă din bolta mănăstirei. Intreaga scenă oferia o privelişte sinistră. „Voltigeur Pappagalli!“ striga o voce aspră, care predomina sgomotulă asur- zitoră ală soldațiloră. „Voltigeur Toma Pappagalli! Unde este elă ?“ ,,Şade colo în unghiu“, răspunse unulă, „plânge pentru perderea plăcinte­­lor­ dela mamă-sa.“ Ună rîsă sgomotosă fu răsplata ze­flemistului. Toma se deşteptă din visu­rile sale elegice și răspunse la chiămare printr’ună „aci!“ tânguitoră. Ună sergentă bărbosă, care plină de respectă ducea de braţă o damă cu vălă pe obrază, veni spre dânsulă și zise : „Pappagalli, Signorina voiesce să-ți vor­­besc­.“ Cil o înclinare adâncă cătră damă se retrase apoi sergentulă câţiva paşi înapoi. „Tomo, mă cunosc!“? şopti fata. ,,Eu sunt.“ „Sfinte Iosife şi Sfântă Maria! Eu­­femia, tu eşti!“ „Taci şi urmézu-me. Am a’ţi împăr­tăşi ceva importantă !‘* Toma se supuse frumoasei sale surori şi se duse cu ea într’una din chiliile de­şarte. „Nu mai potă suferi jalea adâncă a părinţilor­ noştri. Dorinţa neînvinsă, de a te mai vedè încă­ odată, de a’ţi da bani şi alte lucruri, pe cari nu ţi­ le-ai putută lua în grabă, acestea au fostă pretextele cu cari am părăsită casa pă- C­aZETA transilvaniei. Nr. 164-1890. STIRILE 1­1S «gj Cununia archiducesei Maria Valeria cu ducele Francisco Salvator. Joi la Bl Iulie n. s’a săvîrșită cu mare pompă în Ischl cununia archiducesei Maria Va­leria, fiica M. Sale Monarchului, cu du­cele Franeisă Salvator. La orele 93/4 a plecată conductulă din vila imperială. Pece trăsuri-cupeuri trase de câte 4 cai albi, duceau la biserică în mersă lină şi legănata pe ospeţi. Conductură era ur­mată de o mulţime uriaşă. Archi­­ducesa Maria Valeria era îmbrăcată în haină de miresă albă şi forte preţiosă. In biserică erau ca 1100 de persoane. Actulă cununiei l’a săvîrşită Dr. Doppel­bauer, episcopulă din Lintz, Dr. Mayer, spiritualulă curţii, Cecone, capet anulă curţii şi Weinmayr, plebanulă din Ischl. *­­ & Corala metropolitană din Iaşi, de sub conducerea d-lui Gavriilă Musicescu, după ce a dată în Braşov, două concerte în sala hotelului „Nr. 1“, secerândă celă mai frumosă succesă, a cântată Duminecă diminaţa în 15 i. c. st. v. în biserica Sf. Nicolae din Sobeiu. Cu multă in­teresă aştepta publiculă acestă concertă bisericescă. Biserica era îndesată de lume, care a urmărită în totă decursulă liturgiei cu cea mai mare atenţiune cân­tările corului d-lui Musicescu. Aceste cântări au fost­ esecutate cu atâta dul­­ceţă şi precisiune, încâtă au răpită pe toţi. Ună efectă estra-ordinară a pro­dusă „Pe tine te lăudămă“ şi mai vâr­­tosă cântarea „Acum slobodesce pe ro­­bulă tău“, ce s’a esecutată în locală Pri­­cesnei. Escelenţă a fostă cântată şi Che­­ruviculă şi după terminarea liturgiei d-lă Musicescu ne-a surprinsă cu frumoasa composiţie a d-sale, „Mulţi ani trăiescă“. Metropolia din Iaşi se poate felicita, că posede ună asemenea coră. Duminecă după amedă corulă d-lui Musicescu a plecată la Zerneştî unde tocmai se ţinea adunarea despărţămân­tului II ală Associaţiunei şi unde a fostă aşteptată la 5 ore sora. La 6 ore a cântată corulă în biserică „Acum slo­bodesce“ şi „Ingerulă a strigată“, er la 8 ore o dată ună concertă în sala scelei, care a produs o mare însufleţire între nu­­măroşii asistenţi. Fraţii noştri din Zârneşti au îmbră­ţişată pe ospeţii Iaşeni şi pe ospeţii din Braşov­, cari iau acompaniată, cu o os­pitalitate adevărată românescă. Nu nu­mai că le-au pusă la disposiţiune pro­­priele lor­ trăsuri, pentru dusă şi în­­torsă, ci au îngrijită d­r multă amabili­tate şi de prevederea loră cu cuartire şi masă. Sora, după concertă, s’a dată în ouarea corului untă mică banchetă în decursulă căruia a domnită cea mai fru­mosă însufleţire şi cordialitate. Aran­­giatorii merită totă lauda, recunoseinţă deosebită datorită d-lui Dr. Iancu Me­­rianu, care a făcută totă posibilulă pen­tru reuşita concertului şi mulţumirea oas­­peţilor­. In fine mai amintimă cu mulţămită, că doamna Cupony, soţia fabricantului de hârtiă din Zerneştî, s’a oferită de a da cuartiră copiiloră din corulă d-lui Musi­­cescu îngrijindă de ei cu multă ama­bilitate.* * * Nouă reuniune română de învăţători. După multă trăgănare, ministerială ing. de culte şi instrucţiune publică aprobă statutele Reuni­unei învăţătorilor­ ro­mâni gr. cat. din ţinutul­ Haţegului, sau din părţile ardelene ale diecesei Lugo­­şului. In 21 Iulie n. c. se şi ţinu­ adu­narea constituantă a nouei reuniuni, care adunare fu de mare însemnătate pentru Românii din acele părţi. Raportă mai amănunţită despre decursulă acestei adu­nări vom­ publica în nurmătură din Du­mineca viitoare. * * * O societate română de plugari ni­ se scrie că s’a înfiinţată de curândă în comuna Vişeulă înferioră din comitatulă Maramureşă. — Bine ar fi, decă s’ar înfiinţa câtă mai multe asemenea socie­tăţi între plugarii noştri! % % Emigraţiuni oprite. „Egyetértés“ scrie: „S­iovacilor­ noştri nu le pre folosescă mijloacele teroristice. Fără de veste se adună grămadă, iau francta în buză şi lumea în casă pornindă spre America. Câte odată le stă cineva în cale, în ca­­sulă acesta ei se întorcă frumosă acasă, însă la cea dintâiu peasiune erăși placă spre Eldorado dincolo de mare. Acum de curendă o luară la dium­ă vre-o 50 de persoane din comitatele Nytra și Tren­­cină, și au ajunsă pănâ la Oderberg, aici însă căciură în m­ânile gendarmiloră, cari îi aduseră îndărătă.“ Aceeași fată spune, că în Steinbruck gendarmii aus­triaci au prinsă în 29 iulie a. c. o cotă de 22 Croaţi emigranţi, cari asemenea vor­ fi reîntorşi îndărătă. „Sieb. Deutsch. Tgbltt“ observă li acestea: „Nu este de compătimită ţara aceea, în care în locă să le facă multă chinuiţilor­ contribuabili vieţa plăcută, li­ se restrînge libertatea personală şi cu ajutorulă gendarmiloră se împedecă, de a’şi căuta o sorte mai bună!“ * * * Dară pentru şcolă. D-lu Antoniu Mo­­cioni a dăruita pe seama şcolei române gr. or. din Bata 200 fl. * * * Cancelariă de advocată. D-lă Dr. Au­relii Munteanu, fostă candidată de advo­cată în Braşovă, după cum ni­ se comu­nică, s’a hotărîtă a se stabili în oraşul­ Timişora, unde-şi va deschide cancelaria sa de advocată încă în toamna acesta. Amintimă tot­ odată, că d-ră Dr. Munteanu s’a logodita în 14 Iulie n. c. cu d-ra Maria Garoiu din Zârneşti, nepoata P. S. Sale Episcopului Meţianu din Aradă. — Felicitările noastre! Minele ardelene. Societatea Harkort, care posede în comitatul­ Zarandului mai multe mine de aură, a cumpărată şi mina de aură din Stanisa şi a şi în­cepută deja lucrările. Incompatibilitate la profesori. Minis­­trulă ung. de instrucţii, cum spune­­„Hir­­csarnok“, a făcută cunoscută municipii­­lor­, că profesorii şi învăţătorii de la sculele statului suntă de considerată ca funcţionari ai statului şi de aceea nu potă fi membri ai comitetelor­ admi­nistrative. De aceea municipiile să în­duplece pe acei profesori şi învăţători, cari suntă membri ai comitetelor­ admi­nistrative, să-şi dea demisia, oi pe cei cari refusă să-i arate ministrului. * * * * * * * * * Recunostinţă. D-l Basiliu Timbuşin, în­­văţătoră în comuna Mescreacă, de lângă Aiudă, în numele curatoratului bisericescă, ală senatului scolastică şi ală întregei comune, esprimă pe acestă cale cea mai sinceră recunoscinţă d-lui notară de cercă Alesandru Krengel, despre care ne spune, că este ună mare sprijinitoră ală bisericei şi ală şcolei românesc­ din Mişcreacă. D-sa, avândă în vedere miseria locuitorilor­, a stăruită mai întâiu, ca celă puţină o odaia a şcolei să se întocmeasca aşa, ca să potă da adăpostă cuviinciosă învăţătorului, ceea ce s’a şi făcută şi încă ,,pe spesele d-sale, pănă i­ să voră reintoarce.“ Totă prin concursulă d-lui notară s’a dobân­dită din partea Maiestăţii Sale m­ă aju­toră pentru biserică şi şcolă în sumă de 150 fl., din cari cu 48 fl., ca adausă, prin mijlocirea d-sale s’a schimbată clo­­potulă celă vechiu şi crepată dela bi­serică cu altulă nou, or restulă de 102 fl. s’a depusă spre fructificare ca fondă, pe care d-lă notară Krengel, ajutorată de câţiva dintre cei mai zeloşi membri din comitetul­ parochială, se silesce în

Next