Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)

1890-10-10 / nr. 227

ISToti­aToonaraenta „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octoumrie 1890 st­il« rechin s’a deschisă nou abonamentu, la care în­­vităm­ pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nóastre. Preţuru abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 ti. pe şase luni 6 îl., pe unu anui 12 ti. Pentru România şi străinătate: pe trei toni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe anui anui 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria , pe anui 2 fi., pe şase luni 1 ti. Pentru România şi străinătate: pe anii 8 franci­, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se voru abona din nou să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Administraţiimea „Gizeî şi Transilvaniei“. Una nou atentată. Braşovu, 9 Octomvre v. 1890. încă una actu de violenţă ne mai pomenită în statele civilisate ale Europei a vîrîtu ministrulă Csaky în verigile lanţului nesfîr­­şită ală prigoniriloru, ce le îndură trei milione de Români din rega­­gatulu Sfântului Ştefană. Abia s’a împlinită anulă, de când volniculă ministru a dată lovitura de morte esistenţei na­ţionale a gimnasiului română din Beiuşă, şi ară­lă acum dândă năvală asupra unui al­ doilea gimnasiu românescă. E vorba despre gimnasiulă ro­mână din Năseudă. Spirea, ce ne-o împărtăşesce biureulă tele­grafică din Budapesta despre no­­ulă atentată comisă de ministrulu Csaky în contra acestui gimnasiu, de sigură, că va sgudui din nou totu sufletulă românescă. Pană vomă primi informaţiunî mai detaiate în causă, lăsămu se urmeze aici ună articula de fondă ală farului guvernamentală „Ko­lozsvár“ dela 20 Octomvre, care confirmândă acésta scrie, o înso­­ţesce cu următorele comentarii: „Raportămă despre ună eve­­nimentă cu totulă nou în feliulă seu. Va produce supărare acestă evenimentă ; de bună sumă voră sări în contra nostră toți aceia, cari suntă dușmanii consolidărei­­ statului maghiară , dar noi în cele­­ din urmă mergemă pe-o cale dreap­tă....... Pe noi nu ne agită și nu ne atinge nimică, fiindcă suntemă apărătorii dreptului și ai legei; suntemă susținătorii, executorii punctuoșî ai acesteia, apoi ori va durea acesta pe cineva, ori nu va dure, noi nu vrem și se suferimă pe nimenea, ca se se amestece în afacerile noastre. ,,Şi care este noutatea? Care e necasulă? „Csaky a regulamentată gim­nasiulă din Năseudă! „Aşa dar—ne voră dice—după Beiuşă-Năsăudulu , apoi Blaşiulă, Braşovulă şi aşa mai departe. „Ministrulă Csaky, prin directo­rul sup. şcol., o dată, cu data de 11 Octomvre c., mnă ordină direc­ți­unei gimnasiului nascudénti, ca pe viitoru gimnasiulu se nu se mai numesca „greco-catolicu“ și „român“; programele școlare, ce aparii din a,nu în anu, se se redacteze de aici îna­inte în limba maghiară, seu decă se poate și în limba română și în limba maghiară; mai departe Se opresce strictă, ca în acele programe şi în genere în diarele şcolare se se mai româniseze* pe viitoru numele şco­­lariloru. „Directorulă supremă s’a dusă în personă la Năseudă, ca ordi­­nulă ministrului se-lu aducă la adevărata lui valoare... „Ministrulă Csaky a procedată legalii, elă a câştigată valorea cu­venită regulam­entel­or­ esistente şi contracteloru încheiate şi ne bu­­curamu, că elă vede tote şi nu ne­­gligiază a vindeca nimică. „Contractulu privitoră la funda­­ţiunile năseudene, încheiată între stată şi cele 44 comune îndreptă­ţite din ţinutul­ Năsăudului, apoi regulamentulu privitoră la admi­nistrarea fundaţiunilor,şi totodată şi la susţinerea gimnasiului, în ge­nere, nu face nici o amintire des­pre aceea, că fundaţiunile, seu şcolla superiora susţinută din funda­­ţiunle de caracteră „greco-cat.u, prin urmare confesională , sau de carac­teră „românii11, prin urmare naţional. Nici naţionalitatea româna, nicî biserica greco catolică nu susţine acea şcolă, nici nu dă măcaru o lăscae pentru susţinerea ei. Insti­­tutulu e curată comunalii, aşa­dară de natură comună şi acestă carac­teră este limpede esprimată în con­tractă. Décá dér aceastá școlă se sus­ține din averea celor­ 44 comune, în care locuescu Români, Maghiari, German!; locuescu greco-catolicî, greco-orientalî, romano-catolicî, lu­teran!, mosaic! și alte religii, așa­­derá individ! de diferite religii, și decâ chiar în contractă e declarată limpede caracterulu comunii ală averei, nu înţelegemă, pentru­ ce gimnasiulă din Năseudă se nu­­mesce „greco-catolică“ şi pentru ce „română“, pe când acesta nu îşî află basă de dreptă nicî în con­tractă, nicî în regulamentulă pri­vitoră la inspecţiunea supremă a institutului. „Aic! aşa­dară Csaky lucră curată pentru a câştiga valoare contractului şi sugrumă unii abusi, pentru­ că astfel­ de transgresiuni nu se pot­ suferi în nici o di­recţiune... „După ce ministrul­ câştigă în acestă modă valoare esistenţei comune a institutului, aceasta comunitate trage după sine urmarea, că co­munitatea o representă limba sta­tului, adecă cea maghiară, a tre­buită de să se ia disposițiunî, ca programa școlară să se redacteze în limba maghiară, pentru ca părinții maghiari și alții încă se potă ceti în ea... ,,Ar mai rămane disposițiunile privitoare la valahisarea numeloră. In afacerea aceasta încă a trebuită să se facă ceva, și forte ne bucu­­rămă, că provocarea nostră a avută efectă în direcția aceasta.... Nu în­­țelegemu, de ce Mészáros se fia Mesa­­rasiu, de ce Kocsis se fiă Cocișiu, și așa mai departe, după cum obici­­nuiau gimnasiile românesc l­a sud­ astfelă de nume.... .,Repetămă, că noi stămă pe basă legală şi de pe acésta basă împiedecămu orî-pe abasă, fiă elă comisă cu sciinţa, or­ nesciinţa. Născudenii au făcută acésta fără sciinţă, ei au umblată pe cărările vechi. Suntemă convinşi, că-şî voră recunósce greşala, şi că cu braţele deschise voră primi a res­tabili ordinea legală.“ FOILETONULÜ „GAZ. TRAN8.“ Valurile Tineretei. Romanü de Ivan Turg-heney. XIII. Sanin a rămaşii şi după prândii acolo. Fu reţinuta sub pretexta, că zăduful­ e mare — or după ce căldura se mai as­­tîmpăra puțină, i­ s’a recomandată să meargă ,cu toții în grădină, unde vora ojiua sub dulcea umbră a salcâmilor­. Sanin se învoi. Ela se simția nes­pusă de fericita. In cursul­ linii și uni­formă ală vieții s’ascundu mari bucurii — și ela c’o desăvîrşită plăcere s’a dată pe sine plăcerilor­, neaşteptând a ni­mica deosebita dela diua de acri, ne­­gândindu-se la diua de mâne şi neadu­­căndu-și aminte de­­fiua de ieri. Ce fe­ricire nespusa de mare e a petrece în societatea unei fete ca Gemma. Dar nu peste multa el, se va despărți de ea, de bună seama odată și pentru tot­­deauna; însă pănă când — după cum amintesce o romanță a lui Uhland — una și aceeași barcă îi agănă pe sim­lii valurilor­ vii și liniștite, până atunci se potă bucura, pănă atunci suntă fericiți! Și’ntradevăr, înaintea călătorului toate păreau plăcere și fericire. Doamna Lenore a grăi pe Sanin să joace dimpreună cu ea şi Pantaleon o partiă de „tresette“, învăţându-lă acesta simplu joca italiană de cărţi — câşti­­gândo de la ele câţî­va creiţari — şi ră­­mânândă prea mulţumită şi esaltată. Pantaleone, la cererile ferbinţî ale lui Emily, îşi arăta arta cu căţeluşulă Tartaglia, — şi Tartaglia sălta peste ună beţigaşii, „vorbia“, adecă lătra, stră­nuta, închidea uşa cu botula, căuta pan­­toful, îngropata ala stăpânului său şi în fine c’o chiveră vechiă pe capu, re­­presenta pe generalul­ Bernadotte, care pentru trădările sale fu învrednicită de imperatul­ Napoleon cu cele mai gro­zave imputări. Representă și pe Napo­leon, se înțelege, că Pantaleon, și încă foarte fideli, își puse mânile cruce, îșî trase pe ochi pălăria tricornurată, îngâ­­nându într’unii tona grosii și tare câte­va vorbe franţuzesc!, dar Dumnezfeulu meu, în ce limbă franţuzescă... Privitorii rîdeau cu haza — mai alesă Sanin. Gemma cu deosebire soia să rîdă forte placuta şi în rîsulă său mesteca ceva tainică. Acestă ceva răpi şi fermeca pe Sanin întru atâta, că simţi dorinţa de a­ o săruta. In sfîrşită sosi și noaptea, întunecoasa noapte. Ela trebuia să cunoscă și ceea ce e cuviinciosa. își luâ de câte­va ori rămasa bună dela fiă­care și­­fise de câte­va ori tuturora, pănă mâne. (Cu Emily s’a sărutată) Sanin își luâ drumul­ cătră casă, ducendo în închipuirea lui chipul­ zhnbitorii, fantastică, liniştită şi indife­rentă, dar totdeauna fermecătoră ală co­pilei. Ochii ei admirabilă de frumoşi ce acuşi se deschideau strălucitori şi curaţi ca soarele, acuşi întunecaţi şi pe jumă­tate acoperiţi de lungile-i gene, fluturau înaintea lui ca noaptea întunecosă şi adâncă; astfelă își închipuia ochii ei, în vreme ce celelalte calități se legănau înaintea lui plăcută şi dulce. La d-la Klüber şi la căuşele care l’au reținută în Frankfurt — c’m­ă cu­vântă la toate cele ce’la munciau asară, în momentul­ acesta, foarte puțină se gândia. XIV Dar va fi timpulă şi locală să fa­­cemă prin câteva rânduri portretul­ lui Sanin. Mai înteiu, era ună tînără cinstită. De statură mijlociă, sulegetă, cu trăsu­rile feţei plăcute, deşi puţină neregulate, cu ochi vineţi prietenoşi, pără auriu des­chisă cu obrajii de-o fineţă nobilă, albi­­roşii; şi ce e mai multă, firea lui copi­­lărăscă, violă, şi faţa lui, inspirau atâta sinceritate şi încredere. — La prima privire ţi­ se păre încâtva simplu şi cela multă decă ai fi putută cunosce în elă pe copilulă familiilor­ nobile ale timpu­rilor trecute, pe acelă „copilă de familia* ce s’a născută în vre-una ’din câmpiile noastre libere şi pustii. Mersulă său era aspru, vocea puţină înecată, surîsulă, în­dată ce privescl la elă.... ca ală unui in­fante, în fine sânătosă şi cam slăbuţă. Eră, astfelă era Sanin. Pe lângă aceste însă nici pe de parte nu era stupidă, ci din contră isteţă şi deşteptă. In mânia călătoriilor­ sale, ce le-a făcută în strei­­nâtate, elă şi-a păstrată bunulă cum­pătă în tóte; simţirile neliniştitore ce molipsiau aşa de tare tinerimea de pe atunci, înaintea lui erau pămentă necu­noscută. ... Aceia, cari s’au întâlnită mai târcjiu cu Sanin, când deja se stinsese în elă locală şi puterea tinereţii — îlă aflau de totului totă altă omă. (7) „Gazeta“ ese în fie­care 41. ibo­amsite neun iutio-Oiwici Pe une ană 12N­., pe ian. Inal 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România d­ sir­imitate: Pe uni and 40 franci, pe lése luni 20 franoi, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamenmin pentu Braiovi: la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiulu I.: pe unu ană 10 fl., pe lése luni 5 fl., pe ua) luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu la casă. Pe una ană 12 fl. pe fese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Una esemplarâ 6 or, ▼. a. tău 15 bani. Atâtti abonamentele cAtu și inserţiunile suntu a se pH»*, înainte. Ha cituta Atmtilitiatluia Tiuosrsîl»*. ■RAŞOVU, piaţa mare Mr. 22 Sri»i ri nofranoatB nu ta pri­­»•»pă. iiaaue'S'ipte nuae re­trimită ! Birourile de amdini: Bra ovă, p­ata mare Nr 22 Înflorate mai prim«fo& în Vlena Zudolfu Roste Hausenstein (ie Volgsr 'Otto Maas), «nr»* Schuck, Alois Bernd­­ M. Dukes, A. OppeWlr J.Ihn­­neburg’’ in Bu Upeată: A. W. Woll­­berger An on Meset Eckstein Sémat: la Frankfurt: 9. L. Daube;în Ham­burg: A. Steiner. Preţulâ mferţiunilor tuo Peria tarmondíi pe o coloana 0 or. 21 HO or. Imbra pentru o pu­­l­oare. Publicări mai dese după tanta şi învoială. Reclame pe pagina DI-a o aereă AO o», v. a. eău flO ani. Tis. 227. Br&tm, Mercur! 10 (221 Octomvre 1890. Cehii şi pactula. Din Praga sosesce soirea, că la 17 Octomvre n. deputatulu Dr Herbst dim­preună cu soţii săi de principii, a pre­­sentat- o interpelaţia cu privire la limi­tarea naţională a cercurilor­ judecă­toresc­. Cea dintâiu şedinţă a dietei boeme, ţinută la 17 Octomvre a fost o forte fur­­tunosă. O vehementă discuţiune s’a ivita între locţiitora şi tinerii Cehi. Mareşalula provinciala a data cuvântulu locţiitorului, care a cetită în limba germană câte­va pasage din raportulu comisiunei. Intre acestea Vaschaty şi Gregr, din partea Ce­hilor , tineri au începută să strige: Nu înţelegemă. Pretindemă în limba cehă!“ Locţiitorulă a răspunsa, că nu scie bine limba cehă. „Bine o scimți noi asta“ răs-

Next