Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)
1891-10-24 / nr. 236
Pagina 2, spre a dobândi seu deplina autonomiă dela corona seu decă nu, de a se rupe cu totulă de Austria şi Ungaria“. La aceste scornituri întreţesute înţiarula „Kreuzzeitung“, acesta chiaru publică acum o declaraţiune a domnilor: Babeşă şi Mocsonyi, datată dela Sibiiu 17 Octomvre a. c., care este de următorul ei cuprinsă: Onorată Redacţiune! Abia astăzi ne-a venită în mâni acelă articula importantă, care a apărută în preţuita D-Vostrăfată în 8. c. sub titlulfi „Posiţiunea triplei alianţe faţă de românismă şi celă mai nou atacă ală partidei Kossuthiştilor şi în contra coroanei Habsburgice“, şi cu a cărui tendenţă şi apreciare ne merită a raporturlorfi triplei alianţe faţă de Românismă, consimţimă pe deplină pănă la partea finală, în care „Kreuzzeitung“ ne face onoare să se ocupe şi cu neînsemnatele noastre persoane şi a cărui descoperiri aventurioase nu stau de locă în consonanţă cu seriositatea expunerilor înalte politice premergătore, fiindcă aici în ţară nu le poate lua nimenea în seriosă. Cu toate acestea ne vedem şi îndemnaţi — faţă de vara cea mare de care se bucura on. D-Vostră fară cu dreptă cuvântă în cercurile cele mai lățite — la declarațiunea: că nouă nu ne este cunoscută despre ună pactă, pe care l’ar fi încheiată, după asigurarea fetei D-Voastră, partida Kossuthiștilor și cu noi amândoi și că cu totă hotărârea respingemfi „tendințele de desfacere“ insinuate asupra nostru cu acesta peasiune. Pe lângă rugarea curtenitoare de a publica în en. D-V0stră faie acâstă scurtă declaraţiune, primiţi totdeodată asigurarea distinsei noastre stime. Ai D-V0stră Vincenţiu Bălceşti, Alex. Mocsonyi. Altă declaraţia contra „Magyar Hírlap“. La articolii plini de scornituri tendenţilose ai ziarului „Magyar Hirlap“, despre cari amu făcutu amintire şi noi, respunde d-la Dr. Alecsandru Mocsonyi printr’o scrisore, ce o reproducemu întocmai după numita fata cu observarea ce i-o face: „La articolii noştrii intitulaţi „Schimbare în politica Românilor.“ Alecsandru Mocsonyi trimite urmatoarea epistolă redactorului responsabila ală fuiei noastre: „Stimate amice! Sosindă în Budapesta, am fostă făcută atentă asupra celor doi articoli apăruţi înainte cu vreo câteva săptămâni în preţuita ta fată sub titlul: — „Schimbare în politica Românilor“, ală căroră autora anonimă se declară a fi Română. In partea primă a acestor doi articoli se „accentueză“ între altele, că „bărbaţii conducâtori români“, între cari sunt numărată şi eu şi fratele meu — „niciodată nu au fostă eroii pasivităţii“. Ei în articolulă al doilea, autorulă vorbesce despre „pertractări prevenitore“, despre „înţelegeri împrumutate“ şi despre „apropierea“ Românilor de cabinetulă Szapary, în înţelesulă cărora bărbaţii conducători români ară tinde într’acolo, ca cu prilejulă proximei conferenţe naţionale, „Românii să o rupă desăvârşită cu politica de pasivitate“ şi că la proximele alegeri dietale „Românii vor lua parte activă fără nici o reservă“. In schimb, contele Szapary, pe lângă alte concesiuni, ar fi pusă în vedere „numirea a doi fişpani români“. Autorulă anonimă mai scie şi aceea, că „cercurile române au designată deja“ persoanele potrivite pentru aceste posturi şi că între acestea unulă ar fi fratele meu Eugeniu Mocsonyi. In sfîrşită „pe basa informaţiunilor întemeiate“ susţine, că „Babeşă, omulă de încredere ală familiei Mocsonyi“, „pregătesce terenulă“, „capaciteaza pe politicii români“, în interesul „pactărilor și stabilite“ și că „procedura sa“ cu privire la aceasta este împreunată cu „succesă“. Poate facă ună lucru de prisosă, cu toate acestea, considerândă positivitatea, cu care se dau la lumină aceste pretinse descoperiri, mă sîmtă îndatorată a declara, că eu şi fratele meu, după împrejurări, totădeuna amă fostă aderenţii hotărîţi ai acelei pasivităţi, pe care a proclamat’o în anul 1881 conferenţa naţională română dela Sibiiu, ba eu mai eram încă de pe atunci de părere, că acastă pasivitate nu trebuia să se restrîngă numai la cercurile electorale din Transilvania, ci să se estindă şi asupra cercurilor electorale din Ungaria, ceea ce dealtmintrelea conferenţa naţională a şi hotărîtă mai târcjiu, în anul 1887. Şi în privinţa acesta nici astăzi nu cugetămă altfelă, după-ce în politica naţională oficiosă a patriei pănă acuma nu s’a făcută vre-o schimbare, care să motiveze indicata „schimbare“ în politica Românilor. Eu nu spiu nimică nici despre pretinsele „pertractări“, nici despre „pacturi împrumutate“, sau despre altele de soiulă acestora, atâta însă sciu, fără de-a fi vorbită cu fratele meu, care de presentă petrece în străinătate, că postulă de fispană, ce îi ofere autorulă anonimă cu atâta prietiniă, fratele meu nu l’ar primi sub nici ună felă de împrejurări, măcară de ar fi îmbiată cu elfi şi din altă parte. In sfârşită numai atâta mai trebue să observă, că dintre toate afirmaţiunile autorului articulilor ei, numai una singură este, care corăspunde adevărului, şi adecă , că Babesfi într’adevără este ună amică de încredere ală familiei mele. Rugându-te să binevoiesci a puplica aceste puţine şire în foia ta, te salută, Budapesta, 2 Nov. 1891, ală tău stimătoră Alecsandru Mocsonyi“. La epistola acesta a d lui Al. Mocsonyi lesne amă pute da răspunsulă îndestulitoră, dar acestă dreptfi îlfi reservămă pentru autorulă articulilorfi, care de sigură nu va rămâne datoră cu elă, numai adevăratele calităţi personale rămână ună joefi frivolă ală maliţiei. Origine nobilă, bogăţii imense, posiţii răscumpărate prin linguşire, toate acestea nu ne oferă aceea, ce putemă simţi în urma consideraţiunei noastre personale. Află-se oare ună individă mai demnă de compătimită, ca acela, căruia ca „domnă mare“ ii suntă străine toate virtuțile, împrejurulă căruia s’au îngrămădită toate posturile onorifice, dar care e necesitată să sîmtă în totă momentulă, că nu i se stimeazâ persona, ci numai demnitatea, ce o ocupă în societate ?! Din fericire, amorulă propriu, nutrită de asemenea indivizi nu-i lasă să observe, că nu valoreză nimică !3) Suntă calităţi esemplare, cari escită în omfialustă; de multe ori şi invidia faţă de ună omă renumită ridică omeni mediocri la ună renume oarecare. Eroului Eugenă de Savoya i-au putută fi mulţi generali recunoscători pentru reputaţiunea, de carea s’au bucurată ei mai târ- ziu, urândă pe marele soldată europena. Bogăţii enorme se câştigă pe contură renumelui; câştigă-ţi mai întâi autoritate, posiţie onorifică şi trăieşte cu demnitate în viaţă, şi atunci îţi este asigurată fericirea pe pământ, cu toate că bogăţia oamenilor ei respectaţi şi cu autoritate e tată aşa de invidiată, ca şi aurulă în templele Z0il°ră. înainte de toate, acela se poate simţi esenţială a acestei stări deplorabile o aflu în lipsa de adevărată cultură a inimei. Să sperămă însă că va veni timpulă, când pe lângă cultura minţii, după carea umblămă cu toţii se va fi cultivată pe deplină şi inima, şi atunci nu va mai pute sta la distanţă aşa mare boerul şi faţă cu plugarulă, cocana faţă cu ţăranca, ci cu toţii vom forma ună întregă nedespărţibilă, o naţiune, ce va impune celoralalte naţiuni conlocuitoare. G. J. în adevără fericită, a cărui consideraţiune se basază numai pe valoarea internă a persoanei sale, or nu pe posiţia, ce o ocupă. Manifestaţiunile de onoare, cari pentru cei mai mulţi omeni suntă numai nisce acte ceremoniale, se prefacă pentru dânsul şi în semne de veneraţiune generală.Toate consideraţiunile convenţionale din vieţa socială primescă faţă cu el, ore care maiestate şi importanţă; mulţumirea lui internă câştigă o nouă putere de viaţă şi toate bucuriile din lume primescă o formă mai zimbitoare. Graţia mai mariloră, poate asigura reputaţiunea unui omă, dar o poate şi nimici. Căzută odată în disgraţiă, se repete o mare încordare de puteri şi multe merite pentru a te pute afirma într’unui postă, după care veneză mulţi; în asemenea caşuri chiar şi cea mai mică neregularitate nu se trece cu vederea... Ună omă cu oarecare influinţă atunci apare în adevărata lui valoare, când cade din înălţimea posiţiei lui; şi decă i se atribue puţine merite, are celă puţină din partea lumei favorită acela, că i se delătură vălulă, care i-a ascunsă defectele; nimenea nu lă măgulesce, nimenea nu’lă ajută. Cu toate acestea omenii cu posiţiă înaltă apară prin căderea loră cu atâtă mai maiestatică. Maria a devenită cu atâtă mai renumită prin schimbarea tragică a sorţii sale; prinderea şi eşilarea lui a făcută asupra mulţimei o impresiune foarte adâncă şi uimitoare. Mulţimea atribue toate virtuţile aceluia, căruia lamenteză, că le-a avută. Din causa acesta omulă cu o posiţie înaltă apare în nenorocire cu multă mai mare.4) George Joandrea. 3) La noi, la Români, nu se poate susţină despre cineva, că ar fi de origine nobilă privilegiată. Şi cu toate acestea, cu regretă trebue să observă, că între poporală de rând şi între aşa numita inteligenţă resistă astăzi ună zidă despărţitoră prea mare. Ce fericiţi s’ar sîmţi vechii Egipteni, decă acum la finea veacului al 19-lea, înviind şi din morţi ară mai observa urme de „castele“ loră patriarchale, susţinute în modă indirecta chiar şi în siuulă unui poporă ca ală nostru! Causa GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 286—1891 SOIRILE PILEI. — 23 Octomvre (4 Nov.) Programa congresului de pace din Roma. In 8 Noemvre se va deschide congresulă în Capitoliu. In sera aceea va fi o representaţiune de gală în teatru, în 4 şi 5 Noemvre va fi primirea deputaţilor, în 6 serată la principele Odescalchi, în diua următore una la Siudaco. In şedinţa din 8 Noemvre se facă alegerile. In aceeaşiji va fi primire în Capitoliu. In fiăcare cei 80 vorăţi 10 conferinţe. Apoi mai suntă în perspectivă iluminarea forului şi a Colosseului, precumă şi o escursiune la Neapole şi Pompeji. * * * Lucruri mari are de gândă să facă Kulturegylet-ulă de la Cluşiu. Un membru de încredere ală acestei societăţi de maghiarizare publică în numărul mai nou ală lui „Budapesti Hírlap“ ună articulă, în care arată, că încă de multă are „Kulturegylet“-ulă intenţiunea, de-a înfiinţa prin întrevenirea guvernului o episcopia maghiară greco-catolică şi altă episcopiă maghiară greco-orientală, să înţelege, amândouă pe sema Românilor. Cu intenţiunea acesta „Kulturegylet“ulă încă n’a avută curagială de-a păşi pe faţă; în ascunsă însă, după cum arată amintitului membru, „Kulturegylet“ulfi lucrază în direcţiunea acesta şi când va sosi plinirea timpului, elă nu va întârzia de a surprinde lumea şi cu acestă fără monstru ală uneltirilor sale. — Dumnezeu poate nu-i va răbda pănă a tunel; noi însă trebue să fimă preparaţi! * * * Croaţii şi limba maghiară. „Egyetértés“, se plânge, că „frăţietatea“ croată nu e sinceră. Dovadă următorulă casă: Mai mulţi neguţitori şi măeştrii maghiari din Canija-mare au plecată în 28 c. la tîrgă la Capronţa, în Croaţia. Acolo însă „fraţii“ Croaţi nu i-au lăsată să-şi desfacă marfa şi i-au alungată din tîrgă din pricina, că licenţele nu li-erau editate în limba croată, ci în cea maghiară. Numiţii maghiari voiau sâ-şi recerce dreptulfi la căpitanulă orăşenescă, dar căpitanulfi nu era nicăiri de aflată şi astfelă au trebuită să se reîntorcă acasă cu buzele umflate. Principele Constantin Czartorysky, vicepreşedintele senatului imperial din Viena, a reposată în 80 Octomvre n. c. * * * Concerta. Reuniunea maghiară de cântări din rocă va da la 7 Noemvre n. c. sub dirigenţa d-lui Iuliu Jaschik, ună concertă împreunată cu dansă în sala hotelului „Central Nr. 1.“ Manifestaţiuni ruso francese. In Zii® 10 trecute au sosită în portulă francesii Brest două corăbiii rusesci „Minin“ şi Dimitrie Donskoi“. Deşi era plaie, cu toate acestea stradele şi pieţele oraşului au fostă frumosft împodobite cu flori şi stindarde rusesci şi francese. Sora s’a dată ună concertă, la care au luată parte toţi oficerii rusesci. Publicul ei a cerută să se cânte imnulă rusescu şi marseillaisa, cari s’au şi cântată şi au fostă ascultate în piciore şi cu capetele gole atâtă de Ruşi, câtă şi de Francesi. A doua zi au începută sărbările. S’au arangiată retrageri cu torţe, banchete, bală, coruri de şcolari şi alte manifestaţiuni imposante. Elevii din gimnastile din Brest au oferită comandantului corăbii „Minin“ o statuă de bronză, destinată marelui duce moştenitorii, cu inscripţia „ Quand on voudra“, care representă pe ună oficeră francesă într’o mână cu stindardulă, oi în cealaltă cu sabia. Conducătorul deputaţiunei ţinu următoarea alocuţiune : „Inimele noastre au tremurată, când Rusia şi Francia în Kronstadt au reînoită vechia amiciţiă, cu toate neînţelegerile şi rătăcirile politice, într’o amiciţiă intimă şi frăţâscă... Poporală D Vostră, Domnule comandantfi, rupse vălulă de doliu, prin care vedeam şi noi faţă blândă şi neînspăimântată a Franciei. Noi scimă astăzi, că nu e iubită numai de fii ei, ci că şi alţii îşi aducă aminte de gloria ei, dau dreptate virtuţilor ei şi au speranţă în viitorul ei. Ora isolarii, care a întunecată frunţile părinţilor şi noştrii, nu se va mai întorce pentru noi. Junimea francesă vă mulţămesce, că le-aţi procurată aceste frumoase momente. Totdeodată, domnule comandantă, vă rogă, să ne permiţi să oferim şi tinerimei rusesci în persona conducătorului ei, marelui duce Alexandru, o modestă amintire despre simpatia şi recunoscinţa nostră... Ea va spune amicilor noştri din depărtare, că ei potă conta pe noi, că noi simpatisămă din adânculă inimei nóstre cu ei şi că noi suntemă gata să ne luptămă, ca şi pentru libertatea şi onóarea nostră, pentru apărarea libertăţii şi onóarei loră, pănă la ultima picătură de sânge. Trăiască Ţarulfi! Trăiescă Rusia! Trăiescă marina rusască!“ Cuvintele aceste au fostă primite cu mare entusiasmfi de cătră cei presenţi. 4) In tót© împrejurările, modestia ne garanteza mănţinerea meritelor noastre şi consideraţiunea lumei; a fi circumspectă în atingerea cu oamenii este o însuşire forte nobilă, carea ne învaţă să cruţămă amorulă propriu ală altora şi sâ susţinemă pacea şi buna înţelegerea în toate împrejurările vieţii noastre. De suntemă mari, se aducem şi foloase nedisputabile societăţii, er de suntemă pigmei, sâ ne mulţămimă cu sortea, bine sclindă, că nu posiţia câştigă omului consideraţiunea lumei, ci zelulă neobosită, ce-lă desvolţi în cariera-ţi neînsemnată din vieţă. G. J.