Gazeta Transilvaniei, iunie 1892 (Anul 55, nr. 121-143)

1892-06-11 / nr. 129

Pagina 2 ficabilu. Ii vomu arăta, că decă d-sa acum deodată a ajunsă a fi ună aşa mare Română, încâtă se vede în dreptă a împroşca cu tină în fraţii sei, noi n’amă încetată nici ună momentă de a fi la înălţimea datoriei şi a sentimentelor ei curate românesc­ şi faţă cu calomniatorii noştri. CRONICA POLITICĂ.. — 10 (22) Iunie. In săptămâna trecută s’a terminată desbaterea bugetară în dieta ungară. In 17­­. p. ministru de finance ungu­­rescu a putută presanta legea financiară. Se vede din acesta, că și Dr. Weckerle urmăresce sistema premergătorilor­ săi, de-a înfrumseța bugetară şi ală întor­­ţona pe din afară. Astfel: cetimă: chel­­tueli ordinare, 370,299.032 fl., cheltueli transitorie 7,290.228 fl., investiţiuni 13,272.023 fl., cheltuieli estra-ordinare comune 6,617.123 fl., la­olaltă 397,523,636 fl., escedentă 14.725 fl. Prin acesta caută fără îndoială să înfăţişeze înşelăciunea optică cu una escedentă de gestiune de 21 da milioane. Pe cine voiescă ei să a­­măgăscă astfel­? Manipularea este deja cam cunoscută. In rubrica „cheltueli“ se induce totă ce numai este cu putinţă, ca estraordinii transitorică sau ca in­­vestiţiune, d. e.­şi trebuinţele sfirechisite pentru scrisă, seu ţinerea în stare bună a localităţilor­, de altă parte însă la „venituri“ totă posibilulă să induce ca „ordinară“, aşa de pildă împrumutulă luată cu scopă de a face plăţile de lipsă seu veniturile din vânfiarea de domenii ale statului. Celă ce nu spie acesta — fiice „Politik“ — acela se poate convinge, căci cifrele singuratice nu sunt b ună secretă de stată. Cu asemeni apucături se deşteptă numai neîncredere şi nimică alta. * In­­filele trecute, a ţinută o confe­­renţă la Paris şi profesorală ochn Schmidt- Beanchez, unul­ dintre membrii reuniu­­nei „Sokol“, care a luată parte şi la fes­tivităţile de la Nancy. Numitulă profesoră a vorbită despre situaţiunea politică din Iboemia. Oratorul d­ufise, că a fostă însăr­cinată de amicii săi, ca să informeze pe Francesi despre poporul­ celtică şi des­pre simpatiile lui. Cehii,­­fisc­ală între altele, suntă ameninţaţi de germanizare şi suntă constrinşi prin urmare a se apăra în contra acestei tendinţe. E de lipsă, ca Cehii şi Francesii să se unească în contra preponderanţei elementului germană din Europa. * Telegrafulă mi-a adusă ieri soirea, că părechia regală italiană a sosita la Potsdam, unde a fostă primită de împă­ratulă Wilhelm şi de împărătesa în mo­dulă celă mai cordială. Părechia regală italiană a fostă însoţită în acestă călă­toria de ministrulă italiană de esterne, amiralulă Brin, împrejurare acesta, care dă visitei o oare-oare coloare politică. Foile italiene și streine (fică, că visita părechii regale italiene la Potsdam n’are nici o însemnătate politică; ea este o simplă reîntorcere a visitei, ce a făcut’o împăra­­tul­ Wilhelm regelui Umberto la Monza în tomna anului 1889. Regele Umberto a mai fostă, ce-i dreptă, de-atunci la Potsdam, dar mergerea lui a avută de scopă întorcerea unei visite, ce i-a făcut’o împăratului Wilhelm (pe atunci mare duce) îndată după ce-a ocupată tronulă. Primirea însufleţită, ce i­ s’a făcută atunci în Berlină regelui Umberto, l’a convinsă, că nu numai împăratului germană, ci chiar şi naţiunea germană, vede cu bucuriă şi plăcere pe regele Italiei. Foile streine mai spună, că deşi călătoria părechii re­gale italiane a fost fi făcută numai pen­tru Potsdam, totuşi e mai probabilă, că elă va merge și la Berlină. * Tóate foile suntă pline de rapoarte a­­supra petrecerei lui Bismarck în Viena, unde a sosită la 19 Iunie n. pentru a asista la cununia fiului său Herbert. De șăse­ ori cu asta a fostă Bismarck în Viena. Maiu întâiu la 1847, din inciden­­tul­ unei călătorii, ce-o făcuse cu tinăra sa nevastă; acea călătoriă n’a avută nici o însămnătate politică. Pentru a doua oră a fostă tocmai înainte de asta cu 40 ani, adecă în 1852, dar ca delegată în afaceri politice de însămnătate, ca man­datară ală Prusiei în dieta imperială germană. Elă a avută misiunea să armo­­nieze diferenţele, ce s’au ivită între Aus­tria şi Prusia pe tăremură alianței va­male. A treia oră s’a dusă Bismarck la Viena în Augustă 1864, când deja era cunoscută la totâ lumea, fiindă ministru. Tocmai atunci trecuse răsboiulă Schles­wig-Holstein, or Bismarck merse la Viena, ca să se înţelegă cu ministrul­ da estenie austriacă, contele Rechberg, asupra ad­­ministraţiunei ducatelor­ răpite dela Da­nia şi devenite posesiune comună, precum şi asupra reformei intenţionate a consti­tuţiei imperiului germană. Contrarietăţile dintre Prusia şi Austria erau atâtă de pronunţate pe atunci, încâtă Bismarck părăsi Viena, fără de­ aşi fi ajunsă sco­­pulă. Când Bismarck merse din nou în Viena (1878), el­ deja se afla la culmea succeselor­ şi a gloriei sale. Deja puse la pământă suetta austriacă la König­­grätz și dobori de pe papulă lui Napo­­leonfi, la Sedană, corona împărătăscă francesă. Din punctă de vedere politică însă cea mai însămnată visită a lui Bis­marck la Viena este cea din 1879, cu care ocastă a încheiată alianța germano­austro ungară. — Cu ocasia ultimei sale visite la Viena, Bismarck a fost­ pri­mită cu mare însufleţire de poporaţiunea oraşului. La gara din Tescheni a ţinută urmatorea cuvântare: „Mă bucură din inimă şi vă mulţumesc şi farte, că aici, la hotarăle Austriei, mi se face o primire atâtă de căldurosă. Niştinţa mea a fost şi totdeuna, ca cu statură, cu care stăm şi în strînsă alianţă, să susţinemă relaţiile cele mai amicabile şi mă bucură, că prin căsătoria sa, fiulă meu păşesce totă pe aceeaşi cărare, pe care în politică am mersă eu. Amiciţia cu imperială vecină rudită cu noi prin sânge şi aliată istori­­ceşce va influinţa şi în viitoră raportu­rile reciproce. Speră, că d-vóastre veţi pă­fi aceste raporturi şi veţi rămâne pen­tru veciă prietinii noştri, scu celă pu­ţină pănă când noi cei, cari ne aflămă de faţă aici, vomă trăi şi vomă lucra îm­preună pe acestă pământă. Celă puţină pănă când eu trăescă, nu voiu lăsa să cadă acea operă a mea, pe care am inau­gurato personală şi nu fără osteneli, în 1879 la Viena“. Astfel, începu dimineţa doctorului Tir­oni. Elă era îmbrăcată cu ună camisolă, de care erau cusute manşetele şi gule­rulă, cari suplineau albiturile sale. în­dată se îmbrăca cu o jachetă scurtă de catifea tocită, cu trese grase, cu o părechiă de pantaloni albaştri şi cu cis­­me cu carâmbii largi, apoi îşi legă la gâtă o cârpă albă, care era ună con­trastă reuşită faţă de părulă său negru şi de nasulă său roşu, şi în adevără, avea înfăţişarea impunătore a unui magă, prestidigitatoră, doctoră, profesoră, anti­­spiritistă, demonologă, comandoră și ca­­valerii — titluri, pe cari și le alăturase pe afișură de teatru. Marilka într’aceea se liniştise, — aceasta femeă avea puțină timpfi pentru de a plânge. Ea spăla copilulă cu apă caldă, îi dede lapte, săruta mânuţele sale slabe şi afla în iubirea faţă de Jenika ală ei acea mângâere, care i-o interesise vieţa ei. In câteva momente Marilka pregă­tise ceaiulă, curăţise pardisială şi-i cu­suse ună nasture, desfăcu lucrurile din geamantană şi le aşediase în ordine pe comodă şi pe scândura de la fereastre: erau puţine aparate magice, o stea de aură, ună candelabru etc., apoi mătura în casă, se îmbrăca, se puse lângă co­pilă şi începu să lucreze la ună ciorapă, fără să-şi fi aruncată ochii săi înroşiţi asupra bărbatului ei. Multă vreme o privi magulfi şi se juca cu degetele. Ei îi făcea rău acesta, dar totuşi elfi aştepta, ca ea sfi încapă o conversaţiune de caracteră împăciui­­toră: ea portă vina, că ţi-ai eşitfi din răbdare, şi deci e lucru firescă, ca să se roage de ertare! Totuşi Marilka tăcea. Doctoră Tir­oni îşi puse în capă ună cilindru cenușiu și părăsi mâhnită și mă­­nios și camera. Cădeau picături singuratice de plaie. Magulă se duse în clubii, care se afla într’o casă albă provăfiută la Intrare cu ună felinară. Servitorulă de serviciu era deja beată, dar totuși putea încă să dea unele esplicațiuni: elă povesti magului o istoriă lungă, din care se vedea, că posesorulă bufetului e persoana princi­pală în clubă şi era căsătorită cu o fată de majoră, care cu ună cuvântă are ună stabilimentă, „care e cercetată şi de boeri, cari suntă re­­cunos­cători“. Bufetierulă, ună bărbat şi cu faţa buhăită şi cu zimbetulă modestă, toc­mai îşi bea cafeaua, când se apropia de elă doctorulă Tim­oni. Elă nu oferi oas­­pelui ună pahară de cafea, dar arunca o privire scrutătore asupra nasului roşu ală acestuia. Elă era tare veselă, că va închiria sala clubului, căci acesta împre­jurare e favorabilă pentru bufetă. Elă făcu pe masă să visiteze sala şi-şî luă asupră-sî, să petiţioneze la preşedintele clubului pentru ună preţă „creştinescă apoi puse pe masă o sticlă cu rachiu şi amândoi băură câte­va păhărele. Ospă­­tarul îi suridea şi făcea o impresiune plă­cută cu figura sa bine hrănită; elă fiicea că Tir­oni, chiar de i-ar merge rău, va avea pentru o sără­ină venită curată de 75 de ruble. Bucurosă îlă crefia ma­­gula şi ei se despărţiră ca amici. Intr’aceea vremea se făcu urîtă, sufla u­ă vântă aspru. Magulă își apăsă cilindrul și pe frunte, îşi frecă mânile de frigă şi-şi aducea aminte de timpulă, când avea şi elă o bandă cu gulerulă de samurfi. In calea spre tipografia întră doc­torulfi Tirioni în edificiulă poliţiei. Era cătră 11 ore. In coridoră se îndesuiau mai mulţi ţărani. Ună ţigană cu buzele sângerate şi cu părulă desfi zăcea întinsă pe po­­dini şi gemea; mai mulţi Jidovi şopteau viu între dânşii. Doctoră Tir­oni întra în cancelariă. Intr’o cameră mare cu plafondură scundă şi cu podinile mur­dare şedeau, lângă nisce mase negre, câţi­va tineri; spinarea lor ei era curbată, ei scriau cu zelfi. Intre aceştia recu­noscu magulă pe domnulă cu pantalonii de Nanking şi cu faţa plictisitoare de e­l. — „Ce poftesci?“ întreba elă pri­­vindă asupra magului cu nişte ochi po­somoriţi. „Aici e afişută de teatru... mă rogă pentru permisiunea, de a da în oraşă o representaţiune magică“. Tristulă tânără arăta cu condeiulă spre o uşă cu inscripţia „Direcţiunea po­liţiei“ şi magură îşi îndrepta, nu fără temere, paşii spre direcţiunea indicată. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI SOIRILE SILE­. — 10 (22) Iunie. Studenţii universitari din Bucuresci, cum spune „Bucuresci“, s’au întru­nită Sâmbătă sera la Universitate, or­iuni pe la mai mulţi dintr’ânşii, pentru a organisa întrunirea de protestare contra vandalismului dela Turda. S’a alesă ună comitetă, care să se pue în tratări cu mai mulţi oratori spre a lua cuvântul­, să alegă sala şi să lucreze pentru succe­­sul­ întrunirei. Liga culturală de aseme­nea a numită o comisiune, care în unire cu studenţii universitari să facă totă pentru succesul­­ acestei întruniri. In ca­pulă acestei mişcări se află d-nii Gr. T. Brătianu, Orăscu, Lupulescu, mai mulţi profesori, comercianţi mari, ingineri, me­dici, publicişti şi m­ă numără însemnată de studenţi universitari. Se efice, că la întrunire vor­ fi invitate şi delegaţiuni de prin judeţe, compuse din preşedinţii şi secretarii secţiunilor­ Ligei. Esportul­ de lână, pără de animale etc. prin România este permisă cu ob­servarea strictă a prescripţiunilor sanitare. Aceste prescripţiuni constau într’aceea, că marfa trebue provăfiută cu ună cer­tificată veterinară, care să arate, că marfa a fostă luată dela vite sanetoase şi din regiuni, în cari nu bântue epidemii. A- cestă certificată trebue vizată de con­­sulatură română celă mai apropiată (în Rusia cu deosebire la împrejurarea, că ţinutulă nu e bântuită de epidemiă). —x— Furtună în Rusciuca. ţfiatulă „Bu­curesci“ primesce din Rusciucă următă­ Nr. 129—1892. rea informaţiă: O furtună forte mare şi cu consecinţe grave de totă s’a lăsată Sâmbătă asupra Rusciucului pe la 4—6 ore p. m. Casele cele mari a­­própe de Dunăre au fostă descoperite. Acoperişulă palatului administrativă ase­menea a fostă luată de vântă şi arun­cată la o depărtare de câteva sute de metri; omenii prinşi de furtună pe stradă au fostă trântiţi josă. Nisce copii, ce ve­­niau dela şoară, luaţi de furtună, au fostă trântiţi de nisce ziduri aşa de râu, în câtă suntă gravă răniţi. Geamurile şi ferestrile au fostă mai tóre sparte. Aco­­perişulă consiliului a fostă luată şi în căderea sa a lovită pe ună bătrână şi pe o femeiă, cari tocmai se găsiau pe uliţă şi cari nu stiau unde să se adă­­postescă. Bătrânulă şi femeia suntă grav răniţi. Telegrafulă a fostă ruptă pe totă linia, întrerupându-se comunicaţia, caii dela mai multe trăsuri speriându-se, au luat’o în gana cea mare și au răsturnată și fărîmatfi trăsurile, rănindfi pe vizitii. La ora 7 furtuna a încetată. Dunărea er­a forte agitată. Talazurile se aruncau cu așa putere, că părea, că se ridică peste digă. Recolta viiloră și a grădiniloră din Rusciucă e perdută cu desăvârșire. —x— Cfeneralulii lr. Sveteney, comandan­­tulă corpului 12 de armată din Sibiiu, a sosită erl aici. — x— Comisari de maturitate. La esamenul de maturitate dela școla nostra comer­­cială de aici voră fi comisari: din par­tea guvernului Franciscă Koos, insp. reg. de școle, or din partea camerei co­­merciale şi industriale din Braşov, d. lebelius. —x— „Confederaţia balcanică“. A apărută o revistă nouă întitulată „Confederaţia balcanică“, revista popurătoră din penin­sula balcanică, apare odată pe lună sub direcţiunea unui comitetă. Revista fiices­că se va ocupa cu politica, istorie, filo­­sofiă, literatură românescă şi străină, sci­­inţe, arte. —x— Procesulu-Beloeff. O ordine de fii a Lo­­cotenentului-colonelă Marinoff, coman­danţii de pieţă în Sofia, a trimisă înaintea tribunalului militară numită în afacerea asasinatului Belceff, 18 persoane, printre cari: D. Karaveloff, fostă ministru şi fost regentă, şi pe doctorulă Molofif, acuzaţi de încercare de-a turbura ordinea lucru­­rilor­ esistente cu începutulă de esecu­­ţiă prin faptulă atentatului contra d-lui Stambuloff, atentată în care a perită mi­nistrulă Bek­eff. Sunt­ traduși de ase­menea înaintea aceluiaşi tribunal și: Mi­­laroff, ca autoră principală, și Popoff, fostă amploiată, ca compromisă în afa­­cerea Wabooofif la Burgas, și Vasilieff.

Next