Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)
1892-11-08 / nr. 247
i Braşovii, 1 Noemvrei, întâmplările însemnate ale septemanei acesteia sunt : formarea noului ministeiiu ungurescu și visitele principiare la curtea din Viena. Câtă pentru schimbarea ministeriului putemu se a'cemn, lucrurile au rămasă totu în văgaşulă celu vechiu, cu deosebire numai, că în locului lui Szapary este alt ministru-preşedinte fostulă seu colegă de la finance Weckerle, şi că au mai intrată în cabineta fratele lui Colomană Tisza, contele Ludovică Tisza ca ministru pe lângă persoana Maiestăţii Sale şi Carolin Hieronymi, fosta secretară de stătu sub Tisza, ca ministru de interne, însemnătatea acestoră schimbări, stă în aceea, că la spatele ministeriului se află acum Colomanu Tisza, cu clica lui, că urăşî elă a ajunsă se fiă tare şi mare în dietă şi pe lângă coroana. Se înţelege, că oposiţia maghiară, kossuthiştii şi apponyiştii, nu să nicidecum mulţămiţî cu acesta întorsătură a lucrurilor, şi poate, că suntu încă şi mai nemulţămiţî cu noulă ministeră catolicii din Ungaria, cărora nu le place nicidecum chipulă, în care d-lă Weckerle crede, că este a se resolva greua cestiune bisericască-politică. Ei naţionalităţile, ce se 41°^ ele? La ce se se mai aştepte ele atunci, când nici nu suntă representate de locă în dietă şi când politicii unguri nici că vrea se mai ţină seama de ele ? Foata naţională slovacă, „Narodnie Noviny“, vorbindă despre aceasta, zice că oricâtă de bine i-ar putea succede lui Weckerle de a deslega întrebările bisericesc cu catolicii, botezurile, căsătoriile etc., unu lucru de sigură că nu le va pute dobândi, stările încurcate și triste maghiare de sub guvernulă așa 418O liberală nu le va pute îndrepta nici în dietă, nici în comitate, nici la judecătorii, nici în întrega viaţă publică. „Acesta miseriă a stăriloră maghiare va bate şi la uşa lui Weckerle, cum a bătută de 25 de ani Incoace, de când s’a introdusă sistemulă de asuprire ală tuturoră Nemaghiariloru, la toate uşile guvernelor unguresci. Sistemulă maghiarisatoră şi curentală şovinismului, ce se nasce din elă şi stă se înghiţă tóte, va absorbe şi puterile lui Weckerle, celă astăzî multă lăudată.“ Şi are dreptate fata slovacă. Cu câtă voră fi mai multă nedreptăţite şi năpăstuite naţionalităţile, cu atâtă mai reu se va îngloda carulă stăpânirei maghiare şi uşurinţa, cu care politicii unguri tracteaza aceasta cestiune politică de căpetenie, poate avea urmările cele mai rele, nu numai pentru ele, ci şi pentru stată. Când omul vede cu ce mesură li se măsură popoarelor nemaghiare şi cu ce mesură îşi mesură cei dela putere sieşi, trebue se fiă cuprinsă de o adencă indignare. Aşa tot faia numită atinge o întâmplare foarte lamuritoare. Nu de mult s’a scrisă, că toţi teatraliştii dela teatrulă naţională din Pesta s’au cufundată în datorii la ună cămătară, cari se urcă la suma de 200,000 fiorini. Cămătarulă îi silesce acum se platésc, și ei n’au de unde. îndată însă s’a găsit isvorulă de scăpare: visteria statului, și se 4i°e că ministrulă ar fi gata să le ajute de acolo. Din visteria statului, — 4i°c „Narodnie Noviny“ — unde curgă și banii Slovacilor, voră să ajute pe nisce actori, cari au făcut datorii în Pesta, oi pentru poporulă slovacă nu susţine statulă nici măcar o scóla mediă, deşi legea prescrie susţinerea de asemeni scóle în ţinuturile slovace!! E să aşa mergă lucrurile, nu mimai cu Slovacii, ci şi cu Românii şi cu celelalte naţionalităţi nemaghiare. Şi cum se gândescă cei dela guvernă, să le îndrepteze? Ministrulă Csaky a rămasă în poştă, din partea acesta dar nu se poate aştepta la nici o schimbare, or câtu pentru ministrulă de interne Hieronymi se crede, după o vorbire ce acesta a ţinut’o înaintea alegătorilor săi nu de multă, că ar fi înclinată a lua unele măsuri mai liberale faţă cu censulă electorală şi cu arondarea mai drepta a cercurilor electorale. Hieronymi a zisă, totdeodată, că elă aştaptă dela funcţionarii unguri să cunosca limba poporului din ţinuturile, unde suntă în poştă. Aceste păreri le-a avută d-lă Hieronymi înainte de a se face ministru; e întrebare decâ i va da mâna să le susţină şi ca ministru. Foarte însemnate suntă visitele princiare la Viena şi adecă mai înteiu visita moştenitorului Rusiei şi apoi visita regelui Carol I şi a moştenitorului României, Ferdinand, care a urmată după două zile. Cea dintâiu visită a atrasă cu deosebire asupră’și privirile popoarelor slave din monarchia, cari dorescă ca curtea noastra să se apropie mai multă de Rusia, or visita a doua ne intereséza cu deosebire pe noi Românii, cari dorimă ca legăturile între monarchia nostră şi România să fiă cele mai amicale. Primirea simpatică şi escelentă, ce i s’a făcută la Viena Regelui Carolă şi prinţului Ferdinand, ar fi dată nutrementă mai mare acestoră speranţe ale nóstre, decă ele ară mai fi susţinute şi de-o bună şi drepta politică înăuntrulă monarchiei. De acestă politică înse pare că suntemă încă departe. „FOILETGNULU (JAZ. TRANS.“ S U E R V. 9 — Legendă. *1 — Lui Emilii Balabanu. I. La răspântia căiloră singuratice, unde calatorula e minune și glasul omului poveste, o colibă, îngropată pe jumătate în pământă, stă locului neclintită; ai bănui că e unu moşoroi mortu, în mijlocul firei, de nu şi-ar povesti traiulu său vara albinelor, şi iarna presurilor rătăcite, căci adierele, scăpândă prin trestia uscată a coperişului ei, îngână doina deşertului. Când zorul primenelei sosesce, cu pânze de fiori pe câmpii şi bălării prin părăgini, rugii şi troscotulii se târascu cătră colibă ş’o acoperit c’o velinţă răcorosă, ferind’o de arşiţa soarelui, care aprinde ţinuturile, câtă se duce gândulă în patru părţi. Stăpânulă lumei e ventula şi aruncă, ca în bătătură la elfi, clăi de nori posomoriţi peste întinsură cerului. Pe în*) Din scrierile lui De la Vrancea, Bucureşti 1885, vălmăşala vîrtejelor, frundele uscate scpti sunete seci şi se perdu spre rota pământului. Noaptea se împrâştie uşor şt, ca o umbră, şi înghite totu în urma sa, învălue totu, ca într’o trâmbă de întunericu, din pajurea zoriiorii, pan’ la scăluăturea soarelui. Ei prin crepăturile din uşa colibă, lipurescu fâşii de lumină, ce să mişcă, ca şi când s’ar ţese, schimbându se între ele, înainte vreme, în aşa loc şi ş’aşea cu pragulu căminului cei cari, biruiţi de dorulu libertăţii, fugiau de mincinosulu traiu alu iobăgiei. N’avea nici pluga, nici boi, nici sapă: pămentulu le înţelenea nespartit; dar par’că se săturau cu bucuria d’a se mişca încotro i ar duce picioarele şi cu goana, ce dădeau busmetarilor vitregi. Aşa sta, în limpechmea câmpiilor şi fără pasti de primejdiă, coliba haiducului cu poturi cladirii şi cu şerparulă verde, smedii la faţă, cu mustaţa rară şi cu ochi ca solzula de crapa. De şapte ori s’a lasat o temeială nopţei de când Şteră aţine, în plaiuri depărtate, potica arnăuţilor, cu utagana adusa. Când făcu crucea și dădu drumulu murgului, Kira, soța lui de nevoi și de veselia, îi grăi, țântindu-lă pe cale: „Lasă Murgului totu oborula, Șuere, și să-mi întreci ventula de maja-noapte, ventu fără noroca, de suflă încotro te duci. “ In lăuntru, în colibă, Kira s’aşteptă din haiduciă voinicula. Păreţii cuibului sunt nălbiţi şi daţi la mistică. In poroane de cerbi stau atârnate carabine cu guri largi şi pistole cu plăsele de argintii şi de sidefit. O văpaiţă cu feştila de câlţi răsuciţi, umple căminul şi p’o lumină tristă, galbenă şi înecată în fumi; flacăra slabă jocă, ca şi când ar voi să scape din feştilă, şi aruncă umbra Kirei cu furca-i din brîu, de pe părete, sosit pe grintfi. Fusulă Kirei s’aruncă în lungula firului ca la doi coţi de degete şi de sub pămânzalpă caerula plavani. Pe genunchii ei doarme, somnu dulce, Niculina, o puendră sălbatică, singura odraslă a casei, pe care Sueră o portă în brâu ș’o schimbă pe umeri. Când a de întâia oră „mamă“, Sueră a ertatu unu ciocoiu, când afi80 „tată“, a trimesi două sburături de iosarii, una în frunte de ursu, cealaltă în frunte de idioliu. Kira e muere cu sânge repede, rumenă, voinică; lungă vreme a strășnicit plaiurile umerii la umerii cu alesula ei. Pletele-i dese și negre-corbă, se unduie în unde din creştetură frunții pănă la umerii obrajilor. Ochii ei poruncescă, când nu desmârdă. Cântă, muindu-și pripită degetele de sub strașina caierului. Niculina tresare; cască ochii albaștrii, rotunjiți ca o mărgea ; scutură pe spate coama părului, ca spicula prididită, și agățându-se de sînulă plini și pietrosii ala măsei, îi 4i°e: „der tu bîcă, ai două fuioare, unule colea unulă colo, unulă în furcă, unulă pe grinul, unulă e negru, celălaltă bălană.“ Kira, mijindă a rîsă, răspunde: „celă de susu e umbra, mamă, din aşa caeră scotă ursitorile firulă vieţeloră de nimica“. — „Şi de s’ar rupe firulă tău, fusulă cu tortă cade; dar de s’ar rupe firulă de umbră cade şi fusulă de pe grinul josă?“ întrebă şi, văzându-şi muma pe gânduri, intră blajină sub o blană de ursă, adormindă cu mâna aninată de perculeţele Kirei, răcorite cu arnici şi cu betolă. Ploaia a începută cu bebe mari, câtă pulii de graură; venturii gonesce năucă şi se umflă cu ună vuetă ce osită şi se ide dilmatecil ^5) „Gazeta“ ese în fiecare chi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un anu 12 fl. , pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate: Pe anu anu 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentulu pentru Brasovv: a administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Redactiunea, Administratiunea şi Tipografia: BRA80VU, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30. J*risori nefrancate nu se primesc*. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de muciuri: Bratova, piaţa mare, Tfrgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg ; în Budapesta: A. Z. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiunilorCi: o serin Sarmond pe o colină 6 cr. şi or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi Învoială. Reclame pe pagina a I-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bmnî. Mr. 247.—Anunt LV. Braşovui, Duminecă, 8 (20) Noemvre 1892. (IRONICA POLITICA — 7 (19) Novemvre v. După multe frământări și încordări, crisa ministerială din Ungaria s’a sfirşitO. Noulü cabinetü ungurescu a fostu formată de ministrulă de finanțe Weckerle pe care l’a însărcinată Maj. Sa cu formarea lui. Noulü cabinetü s’a compusă astfelü : Alesandru Weckerle ministru-preşedinte şi de finanţe; conte Ludovica Tisa ministru pe lângă persoana Majestăţii Sale; Carolă Hieronymi ministru de interne; Desider Szilagyi ministru de justiţie; conte Albină Csaky ministru de culte şi instrucţiunea publică; Bela Lukats ministru de comerciu; br. Geza Fejervary ministru de honvetil; conte Andrem Bethlen ministru de agricultură şi Iosipovich ministru croatu. In noula cabineta aşadară au intrată doi miniştri noi: Hieronymi şi L. Tisza. Cel din urmă este frate cu vestitula „sdrobitorii de naţionalităţi“ Coloman Tisza. Oposiţia Ungurescu nu este de locu mulţămită de modulă cum s’a resolvatu prisa. Ea se vede grozavă de păcălită şi nici prin minte nu i-a trecutu, că lovindu în Szapary, n’a făcută alta, decâtă a dato prilegiu, ca să vină arăşî la stăpânire clica faimosului Coloman Tisza pe care ea însăşi (oposiţia) l’a huiduită de pe fotolială ministerială. Se crede adecă, că actualul ministru-preşedinte, Weckerle, nu este decâtă păretele după care se ascunde Coloman Tisza, care prin intrigele sale a solutit aşa de bine să-şi scotă urăşî carnele la ivală. Din pricina acesta foile unguresci oposiționale prevestescă nouă furtuni, nouă scene turbulente în parlamentul din Budapesta. Pentru noi Românii noua întorsătură a lucrurilor nu poate să aducă nici ceva mai bine, nici ceva mai rău. Scimu cine a fostu Szapary și scima cine e Tisza, care va