Gazeta Transilvaniei, mai 1893 (Anul 56, nr. 95-117)
1893-05-01 / nr. 95
Mactlimea, Administratixnxsa şi Tipografia: ’ tlPaASQVU, piaţa mare, T&rgului Inului Nr. 30. i&rtsorl nefrancate nu se primesc*. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de nnciuri: Sfasovu, piaţa mare, TdrgulQ Inului Nr. 30. îaserate mai primenea în Viena R. Kösse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Denneberg; în Sudapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru.: o aeriă formând pe o colonă 6 or. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pa pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. „Gazeta“ ese în fiecarecji Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şase lun! 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu.Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franci,pe sése luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la dd. Golectorî. Abonamentul pentru Brașovă: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 95. Braşovu, Sâmbătă, 1 (13) Mai 1833. Oposiţiunea magnaţilor». Braşovu, 30 Aprilie v. Ministeriului Weckerle i s’a datu unu vota de neîncredere, la care nu s’a aşteptată sau celă puţină nu s’a aşteptată aşa curendă. Magnaţii au părăsită de-odată rolulă loră de simplii contemplatori şi înregistratori ai actelor guvernului şi ai camerei deputaţilor şi şi-au luat b ună aventă energică spre a pune stavilă politicei bisericesci a guvernului. In şedinţa, de alaltaerî a camerei magnaţilor, fu primită propunerea contelui Greza Szapary, prin care se desaproba acestă programă, precum şi procederea cabinetului "Weckerle în cestiunea politică-bisencescă. Propunerea fu primită cu o majoritate de ‘25 voturi, dar nu împrejurarea acesta este, care dă o deosebită însemnătate oposiţiunei magnaţiloră, ci faptulă, că ei s’au grăbită a lua posiţiune în contra reformelor proiectate încă înainte de ce s’a pronunţată camera deputaţiloră printr’o votare în favorilă loră. E învederată, că prin acţiunea loră timpuria magnaţii au avută de scopă a crea ună precedentă fatală pentru guvernă, slăbindu-i astfelă posiţiunea şi faţă cu partidele din camera deputaţiloră. Căci ori câtă de vitejescă ar fi limbagiulă guvernamentaliloră şi ori câtă de despreţuitoru s’ar pronunţa organele loră asupra influenţei magnaţiloră nu póte fi indoiela, că proiectele de lege bisericesc! trebue se cadă în cele din urmă dacă nu voră întruni şi consimţementulă camerei magnaţiloră. Adevărată, că dintre 650 magnaţi n’au fostă de faţă alaltăeri, decâtă cu totulă numai 167, dar împrejurarea, că în sânulă majorităţii celoru de faţă, care au votată neîncredere guvernului, se află cei mai de frunte magnaţi face se se prevedă, că şi în momentulu decisivă ală votării asupra proiectelor de lege din cestiune majoritatea va fi în contra loră. Ministrul- preşedinte Weckerle declară, ce e dreptă, înainte de votare, că guvernulu nu va vede nici o consecenţă într’una eventuală votă de neîncredere ală camerei magnaţiloră. Dar e întrebare, décá consecenţele nu se vor manifesta în altă privinţă în defavorulă guvernului, décá mai alesă nu va fi încuragiată pe toata linia oposiţia prin atitudinea magnaţiloră. Organulă contelui Apponyi vorbesce deja de posibilitatea, ca oposiţiunea din camera deputaţilor, se nu sprijinescu programulă bisericescă alu guvernului. Se înţelege, că numai cu scopă, ca se’lă lase se cadă şi se vină apoi ca la cârmă se esecute „reformele liberale.“ In orice casă posiţiunea guvernului s’a agravată multă prin votulă de neîncredere ală camerei magnaţiloră şi şansele proiectelor de lege bisericesc au devenită foarte problematice. Multă va atârna de la atitudinea coroanei şi în curendă va trebui se se dovedescă, daci monarchiilă înclină mai multă spre vederile camerei magnaţiloră ori spre ale cabinetului Weckerle. FOELETONULU „GAZ TRANS.“ La timpu potrivit». Schiţă de Carol Zastrow. Era în anulă 1815, în tjilele congresului din Viena. Napoleonu I şedea în Elba şi studia complicaţiunile din Europa, curioşit de modula cuui se vor descurca fără densula. In Viena însă erau adunaţi representanţii cabinetele lor din Austria, Prusia, Rusia, Anglia şi Francia, precum şi a statelor mici germane, şi nu se puteau înţelege. Şi la aceasta nu putea ajuta nici presenţa personală a diferiţilor suverani. Nici vorbă nu era, ca să între în desbaterea intereselor generale. Fiecare voia să câștige ceva pentru dânsul său pentru statul său. In prima liniă era Imperatura Rusiei Alexandru, care dorea să veda restaurarea regatului Poloniei. Spre scopul acesta Prusia avea să cedeze provincia Posen. Aceasta se declară gata, în schimbul regatului Saxoniei. Prusia mărită ar fi fostii unii rivalii prea periculoşi în preşedenţia Germaniei. Pe lângă aceea Prusia credea, că poate dovedi, că şi fără aşi mări teritoriul, e capabilă, ca să conducă afacerile germane. Depuse unu plaun, după care fiecare ţără germană se primescă o constituţiune, în care ca ideă fundamentală figura o putere centrală în Germania. Planul era oportună, dar nu afla resuneta în regatele din Germania sudică, cari voiau să rămâna independente. Sosi o representațiune de trei-cfeci de principi mici. Și aceștia erau să fie atrași în pertractările privitoare la viitoarea constituțiune a Germaniei. Din toate acestea credea Papa, că poate deduce restaurarea sfântului imperiu romană. Anglia cerea să fiă unica posesoare a mărilor et. Gustav Adolf IV coroana Suediei pentru fiul său. Și Talleyrand, farmecatorul, diplomatică, scormonea foculu, punend, în perspectivă, unuia împlinirea datorințeloră sale pe centură celuilaltă, zugrăvindă în colorile cele mai negre consecențele, balansa și o amenințare despre cei 700,000 răsboinici ai Franciei. Mai înainte de toate căuta elă se împedece instiințele de unitate ale statelor- germane. Scopulă său principală era să încurce interesele şi să prelungască pertractările. După ce spiritele vor fi fostă obosite, era mai lesne a influinţa asupra lor şi supremaţia Franciei în concertul statelor europene era asigurată. Nu lipseau oameni, cari pătrundeau planulă lui Talleyrand şi între aceştia se afla Clemens Wenzel, principe de Metternich, ministrulă de estenne ală Austriei. In genere atitudinea lui Metternich era mijlocitoare. Elă nutria principială, că toate vorbirile, discursurile şi decisiunile nu folosescă nimică. „Evenimentele se întrepună şi risipescă orice decisiune. Atunci acela câştigă, pare a vorbită mai puţină“. Când congresul era pe sfîrşite, Francia încheiase o alianţă secretă cu Austria şi Anglia în contra Prusiei şi Rusiei. Acesta a fostă resultatulă politicei lui Talleyand. Era în noaptea de 6 spre 7 Martie, când nici unul dintre plenipotenţiari nu se mai îndură, că răsboială e inevitabilă. Conferenţa ţinu pănă la 3 ore bin viaţa. Metternich părăsi indispusă şi obosită cabinetulă său, în care se ţinu conferenţa. Elă porunci camerierului său să nu-l deștepte sub nici o împrejurare, nici chiar atunci, decă ar sosi curieri cu depeșe importante. Ce scrii importante aveau să sosescă ? Iritarea ținu deșteptă încă multă vreme pe Metternich.—Ei se întruniră cu scapă ca să asigure pacea. Acum despărțiți în partide se împrăşciau. In gândurile aceste adormi, Der se bucură numai de două ore de somn. Camerierul său întră în camera sa. „Serenissime!“ „Ce este?“ întrebă principele. „O depeşă! Ea e însemnată cu „urgentă“. Ună curieră a adus’o.“ Metternich se ridică în pată și ceti la lumina unei luminări. „Dela consulatură generală c. r. din Genua“. „Ce soiri importante potă veni de acolo ?“ murmură ministrulă, punândă depeşa pe masa de alături şi întorcânduse pe cealaltă parte. CRONICIA POLITICA — 80 Aprilie. O generală sensaţiă a facuto in Germania vorbirea împăratului Wilhelm, ţinută generalilor armatei din meidentalii unei reviste militare. Etă ce scrie „Nordd. Alig. Ztg.“. Pe câmpia dela Tempelhof, după revista militară, împeratula şi-a esprimatu mulţumirea sa cu ţinuta armatei, apoi adisă următorele: * In timpu'ă din urmă s’a pornită în Francia o mişcare latentă in favorită unei schimbări a situaţiunei politice şi adecă în două direcţiuni, una cu privire la disolvarea camerei şi alta cu privire la obrămarea în fruntea republicei a unei persoane militare, în locală unei persoane politice. In Paris a apărută de curoadă o broşură, în care s’a stabilită candidatura generalului Saussier pentru preşedinţa republicei. Acesta broşură de optă pagini descrie viaţa generatissimului armatei francese şi asigură, că Saussier va întemeia ună guvernă tare şi respectată, care e foarte necesară cu privire la împrejurarea, că fracţiunea demagogică îşi ridică capulă. Generalulă e lăudată şi ca amică ală poporului şi ca soldată viteza, care va soi să-şi apere patria atâtă faţă de duşmanii esterul câtă şi faţă de „De când nu m-am recruta, proiectulă militară a trecută prin rase deosebite. N'am sperată, că elă va fi respinsă, ba din potrivă am așteptată dela sentimentulă patriotică ală parlamentului, ca necondiționată să la primescă. E tristă fusă, dar m’am înșelată! Minoritatea constătatoare din bărbați cu idei patriotice, n’a putut’o s’o ducă la nimică cu majoritatea. Intr’acestea s'au accentuată cuvinte pătimașe, cari nu se prea audă între omenii culți. Am trebuită se recurgă la disolvare, și așteptă dela viitorulă parlamentă primirea proiectului. Dacă mă voiu înșela și în acestă speranță, am de gândă, să facă totă ce-mi stă în puterea mea, spre ajungerea scopului, deoarece sunt pe deplină convinsă de necesitatea proiectului militară pentru susţinerea păcei generale. Aşi vorbi despre iritaţia masseloră, dar eu nu predă, ca poporulă germană să se lase a fi egitată de cei nechiămaţi. Din potrivă, în ce privesce proiectulă militară eu soiu, că sunt una cu principii federativi, cu poporulă şi cu armata. Primiţi, dloră, mulţumită mea ! Am voită să mă declară şi acum înaintea D-Vostre, cum am făcut-o înainte de ivirea acestui proiect“, duşmanii interni. Prin cercurile politice se ventileza cestiunea disolvarei camerei, care însă întîmpină resistenţă din partea acelor deputaţi, abii se temă, că nu vor mai fi aleşi, uotu de neîncredere. (Camera magnaţiloră.) Guvernulă ungurescă s’a luată de furcă cu boerii din camera magnaţiloră şi — a păţit’o! In şedinţa dela 10 Maiu a. c. s’a dată cabinetului Weckerleună votă de neîncredere în totă forma. Magnaţii unguri, n’au refusată guvernului bugetulu, dar au primita cu 81 contra 56 voturi următorea propunere a lui Geza Szapary : Camera magnaţiloră nu aprobă programulă bisericescă politică ală guvernului care atacă în esenţa şi în basele sale stătută şi societatea, şi prin care se legaliseză şi se nutresce ireligiositatea*. Şedinţa, în care s’a dată acestă votă de neîncredere guvernului, a ţinută 5 ore întregi. A fostă foarte agitată. Magnații catolici, formaţi într’o falangă puternică, s’au îndreptată cu totă puterea contra ideilor „liberale“, ce guvernulă ungurescă a depusă în multă agitatele reforme bisericesci. Celă dintâiu a luată cuvântulă contele Szechen Antal, care declara încă la începută, că politica bisericască a guvernului fa silită se iese din reservă. Elă recunoasce statului dreptulă de-a stabili până la o margine oarecare anumite reforme ale căsătoriei, dar căsătoria are și o altă parte, de oare statul n’are drepte să se atingă: partea morală. Elă îşi sfârşi cuvântarea oricândă, că sperază că va sosi ună timpă, când naţiunea îşi va aduce aminte de aceia, cari au semnalată pericoulă şi că guvernulă însuşi va esclama odată, mulţămită cerului, că am avută o cameră a magnaţilor ! Garzago Salamon a vorbită în spirită „liberală“. Eră a polemisată cu episcopul Schlauch, accentuând că casamag-