Gazeta Transilvaniei, iulie 1893 (Anul 56, nr. 142-167)
1893-07-31 / nr. 167
După Turda, Oradea-mare, Braşovu, 80 Iulie st. v. Vorbeace numai adeverulu Kosztenszky (Teza, când dice, că ai fi este lăţită în cercurile cele mai estinse ale MaghiarilorO idea, că popoarele nemaghiare trebue se fiă despoiate de naţionalitatea loră şi că individualitatea loru trebue se fiă nimicită, ca se se potă crea statuia unitară naţională maghiară! Evenimentele îi dau dreptate acestui nou apostolă ală şovinismului. Caşurile dela Turda şi dela Oradea-mare dovedescă, că din nenorocire aşa este, a pătrunsă în massele maghiare idea, că naţionalităţile trebue se fie sdrobite, ca se pota prospera statulă maghiară aşa cum şi-lă închipuescă aderenţii politicei celui mai mare duşmană ală nostru, Coloman Tisza. La Turda încă mai putea fi vorba de motive curată politice, de ura şi resbunarea în contra acelora, cari susţină gravaminele depuse în Memorandulă română. Der la Oradea-mare? Ce a condusă aici acţiunea răsbunătore a masseloră maghiare? Ce le-a împinsă să-şi ridice braţulă scelerată şi s’arunce cu petri asupra locuinţeloră căpeteniiloră clerului română? Scie toată lumea, că nici Episcopulă Pavelă, nici canonicii lui n’au făcută politică, ei şi-au recrutu cum au sciută şi au putută de trebile loră bisericescî şi şcolare, evitândă orice carambolă cu politica militantă maghiară. Scie tota lumea şi Maghiarii asemenea, că dorinţa de a nu întră în conflictă cu cei dela putere, a făcută pe conducătorii diecesei pradane gr. cat. să cedeze chiar într’o cestiune forte importantă şi vitală pentru cultura neamului românescă, tolerândă în linişte, ca gimnasiulă superiorii din Beiuşu să fiă maghiarisate prin forţă şiviolenţă. Sciu forte bine adversarii noştri pănă unde a mersă îngăduirea Episcopului Pavelă, numai şi numai spre a face posibilă de-a trăi şi mai departe în pace cu ei; sciu ei cu deosebire ce rolă a jucată canoniculă Lauran în afacerea gimnasiului din Beiuşu şi cum a căutată se se recomande celoră dela putere punându-se în oposiţia cu clerulă întregei diecese şi cu naţia română. Daca doar totuşi ei ridică bolovanii în potriva acestor feţe înalte bisericesc!, care este noima unei asemeni purtări? Nu însemna acesta nici mai multă, nici mai puţină, decâtă încercarea de-a traduce în faptă resboiulă de esterminare în contra a totă ce e românescă, resboiu ce este predicată în toate foile, scrierile şi vorbirile politicilor maghiari de actî. Episcopulă Pavelă, cu totă firea sa cea blândă şi pacinică, este şi rămâne ună prelată binevoitoră pentru clerulă şi poporulă său credinciosă română, este ună generosă archipăstoră, care se gândesce la viitorul turmei sale, la cultura și bunăstarea ei, or sfetnicii săi, cu toate temenelele ce le-au făcută celoră dela putere, nu potă să nu părtineasca și susțină aceasta lucrare pacînică, umană și nobila a archiereului loră pe tăremură religiosă, morală şi culturală. Nu voră se scie însă şoviniştii maghiari de nici ună feliu de activitate, care ar aduce folosă şi înaintare obştei românesc!. Aşa i-a învăţată Tisza Kalman cu ai săi, ca se urască totă ce e românescă şi se privesca ca duşmană a „statului maghiară“ chiar şi biserica română. Kosztenszky are dreptate. Veninură sădită de apostolii intoleranţei maghiare a prinsă rădăcini şi s’a lăţită asemenea unei epidemii înfricoşate în sînulă masseloră maghiare. Serbăteciile şi dobitociile dela Turda şi dela Oradea-mare ne dau o dovadă prea convingătoare despre acesta. Li-a intrată în adeveră în capă idea nebună şi scelerată, că totă ce e românescă în acestă stată, este spre stricăciunea şi peirea lui. In faţa acestui nenorocită curentă, guvernul ungurescu însuşî este acel neputinciosă, elă însuşî este stăpânită şi împinsă de cei ce au împlântată în mijloculu pacinicei poporaţiuni a ţerii stégule urei şi ală resbunării de rassă. Pile grele şi ameninţătore stau încă de aici încolo înaintea popoareloră acestoră ţerî! Unde vomă ajunge pe acésta cărare ? Dumnezeu mai scie! Ceea ce scimă înse, ceea ce simţimă şi la ceea ce stăruimă cu voinţa nostră nestrămutată este, ca ele se ne gasésca pe noi Românii tari, strînsă uniţi şi firmă hotărîţî a jertfi totu pentru limbă şi naţionalitate. Acésta tăriă şi unire a Româniloru va fi stânca, de care se voră sfărâma tote atentatele şovinismului maghiară. Nu voră mai fi bolovani ana de mari, nu va fi armă şi putere lumescă, care se spargă acestă lanţă, ce legă pe una poporă consolu de sine şi de menirea sa în patria sa străvechiă. Neputincioase voră rămâne toate încercările forţei brutale, şi asupra intoleranţei şi a urei va triumfa libertatea şi iubirea adevărată de patriă dătoră de patriă silă apusă, e’ar fi „valahisată“ o mulţime de sate unguresci, atunci amă simţită şi amă sciută, cu toţii, că acestă atacă este pregătită de-o mână lungă. Amă simţită şi amă sclută că e vorba de unit viitoră asaltă aii şovinismului turbattt asupra Episcopiei române din Oradea-mare, care de multă le este patrioţilor jidanomaghiari de aici mă ghimpe în ochi, mai alesă pentru veniturile cele însemnate, de care dispune şi, cam spre scandalisarea lor, se folosescă în mare parte, graţie municificenţei Episcopului Pavelă, pentru scopuri şi fundaţiuni române confesionale. Foile maghiare, ca „Nagyvárad11 de aici, aţîţă de multă contra Episcopului şi a instituţiunilor susţinute de densulă, de când cu afacerea Pituk, însă aceste foi au începută se strige cu atâta patimă şi vehemenţă, încâtă se prevedea, că se pregătesce ună atacă ofensivă. Nu credeamă însă, că acesta se va pune aşa curendă în lucrare, dar se vede, că lepra furiei asiatice a ajunsă dela Turda curendă şi la Oradea mare, în acestă curbă de șoviniști înrăutățiți. Asără se lățise sgomotulă în totă oraşulă, că palatulă episcopescă are se fiă bombardată cu petri, pentru ca se fiă ațâțstă poporațiunea și se fiă îndemnată a lua parte la misersbila demonstrafia, ce se plănuia — se respândise faima, că Episcopulă Pavelă a sosită dela „Stâna de Vale“ la reşedinţa sa dela Oradea-mare. Faima acesta se înţelege, a produsă mare iritaţiune în toţi aceia, cari cetiseră în foile maghiare despre, „trădarea de patriă“ a Episcopului. Nimică mai firescă, decâtă, că la strigătur ă: „haidem, se dămă o lecţiă „mişelului11 „trădătorului de patriău, s’au găsită o mulţime de ştrengari de pe uliţe, nu mai puţină ca şi omeni, ce se tjice „inteligenţi'1,, dar cari în realitate, precum au dovedită aseru, sunte mari dobitoace. Şi într’adevără, nu vă puteţi închipui, Domnule Redactoră, cu pe iuţâlă s’au adunată câteva mii de omeni şi au pornitu din tóte părţile la unit semnală dată spre piaţa mică, unde se află reşedinţa episcopescă. Aici mai întâiu sălbatecele cete de bătăuşi jidano-maghiari au trebuita să-’şi verse oftură cântândă sau mai le nefisă urlândă „Kossuth Lajos azt FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Georgina. — De Iivdguard Kipling. — Intre pionirii civilisației din India Britanică trăia intt anumita Georgia Porgie. Era funcționara guvernista. Intr’o efifie transferată în Burma superiora. Porgie călători la locul destinata şi-şi isprăvia funcţiile militare şi civile, cari reveniau pe vremile acele celora mai mulţi funcţionari guverniali. După câteva luni Georgie Porgie urî singurătatea şi căută după societate. Pe atunci se obicinuia încă, că oamenii albi, pentru oare-care stmă, îşi puteau lua nevaste dintre fiicele indigenilor. Căsătoria acesta, deşi nu era ceva obligatoră, totuşi era destulă de plăcută. Căpitanula oraşului, în apropierea căruia se afla Georgie Porgie, avea o fată frumosă. Şi cândă s’a dusă vestea, că acelă Engiesă cu braţă tare, care locuia intr’o odaiă singuratică, doresce să aibă o gospodină în casă, căpitanulă orașului se duse la Georgie Porgie și-’l recomandă, că pentru 500 rapia, bani gata, îi dă fata. Afacerea s’a încheiată, și Georgie Porgie n’a avută nici odată motivă de-a regreta acesta pasă. îndată elă află, că în casa lui întră ordinea, curăţenia şi gospodăria, că cheltuelile sale s’au redusă la jumătate şi că se simţia minunata de bine, cândă noua sa apuisiţiă şedea la masă cu elă, poruncea servitoriloră, pânca şi peste totă deveni o nevăstuţă dulce şi drăgălaşe. Nu este rassă, care ară crea femei mai deosebite, decâtă cea din Burma. Cândă cea dintâiu câtă răsboinică se retrase pe dinaintea casei lui George Porgie, se găti o masă ospitală, în verandă, pentru ofiţerulă conducătoră, care şi mai târcjiu se gândia multă la prânciură pomposă şi la o faţă mică frumosa, și atunci invidia din adeneală inimei pe Georgie Porgie. Nevăstuță n’avea nume cu accentă prea frumosă, dar Georgie o numi numai decâtă Georgina și astfelă nu era nici o pricină. Georgie Porgie privi a satisfăcută mersură lucrurilor, și jura că nicî-odată n’a dată pentru ceva mai bună 600 de rupia. După o viaţă familiară de trei luni, veni o ideiă mare. Căsătoria, după legile englese, nu putea fi ultimul lucru. Decă în actualele împrejurări se simţia destulă de bine şi lângă nevăstuţă, care fuma ţigări Chervot din India orientală, cu câtă mai plăcută ară fi traiulă c’o Englesă, oare n’ar fuma țigări Chervot și în lopă de „banjo“ ar cânta la piană ? Fără îndoială ar fi bine să se căsâtorască astfelă. Sora, în timpă ce Georgina cânta și-i observă, de ce este așa de tăcută, prin ceea ce greu a cam superat’o — elă bine soia ce face. Când medita fuma, și când fuma privia la Georgina și în închipuirea lui o straforma într’o mică Eoglesă fermecătoare, cu pără creță și între buzele roșii cu țigarettă de care fuma Georgina. Elă doria o fată, care să aibă doi ochi frumoși ca Georgina și multe însușiri — dar nu toate, ca ale ei. In privința acesta ară putu fi și mai bună. Intr’aceea slobocji fumfi pe nașă și se întinse. Trei luni mai târcjiu, după primirea și trimiterea a totă felulă de scrisori mistice, pe care Georgina nu le înțelegea, și pentru acesta îlă uria, Georgie Porgie (fise nevesce-si, că călătoresce, er ea trebue să se reîntorcă la casa tatălui seu. Georgina plânse. Ea ar fi mersă pănă la capetula lumei cu bărbatulă seu, cu . Dumnezeulă seu. De ce l’ar fi lăsată ? Ilă iubia așa de multă. — „Nu călătorescă decâtă în Rangoou,zise Georgie Porgie. „Peste o lună me reîntorcă, dar totuși e mai sigură, deoă pănă atunci vei fi la tatălă tău. Iți lasă 200 rapia.“ — „Deoă mergi numai pe o lună, atunci de ce 200? Și 50 e mai multă decâtă destulă. O, remâi, seu lasă-mă să mergă cu tine.“ Georgie Porgie încă nici acil nu-și reamintesce cu plăcere acea cji. In fine ou prețuia de 50 rupia, scăpa de Georgina. Ea n’a voită se primeascu mai multă. Apoi pe vaporă și trenă călători în Rangoo. Epistolele mistice îi garantau șese luni de libertate. Faptulă, că a fugită, și gândulă, că a fostă trădătoră, îi pricinuiră ore neplăcute ; dar îndată pe vaporul îi despica valurile pe marea deschisă, încetă cu încetulă chipul. Georgiaei i se întunecă în memoriă. Vaporulă era plină de ameul, cari întorceau spatele la Burma superioara, şi cari erau aşa de veseli, ca boeţii de şcolă. Aceştia au ajutată lui Georgie Porgie să uite. Selbăteciile dela Oradea-mare. Oradea mare, 10 Augustă. (Coresp. part.a „Gaz. Trans“.) Stimate d-le Redactorii! Cândă a eșită la iveală, că popa nostru renegată Pituk Béla a publicată o broșură, în care declară pe Episcopulă său de tră „Gazeta“ ese în fiăcarecți Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ana 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru Somalia şi străinătate. Pe unu ană 40 franci, pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonament ttlu pentru Brasovna administrațiune, piața mare, Tergulă Inului Nr. 80 etagiulă I., pe ună ană 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu cinsulă în casă. Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtă abonamentele câtă şi inserţiunile suntă _____se plăti înainte. SUsctíiiffl, üffllilstratliM*. 1 TlpezraSa: BRAŞOVU, piaţa mare, Tlrguia Inului Nr. 30. iterworf nsfrancate hu u primeitu. Manuscripte nu n retrimitu. Birourile du «mciwî: if&«ova, piaţa mars, TSrgulâ Inulul Nr. 30. inserate mai primescu In Viena H. Mouse, Baasenstein& Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Berndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Denneberg; In Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Dernat; In Frankfurt: G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiunilora: o seria jftmnând pe o coleana 6 cr. și 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a III-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 167. Brașovă, Sâmbătă, 31 Me (12 Augustă) 1893.