Gazeta Transilvaniei, august 1893 (Anul 56, nr. 168-192)
1893-08-01 / nr. 168
facţiunea, Aninistraţiunea 1 TiiozraSa: ■RA80VU, piaţa mare, Tirgulu Inului Nr. 30. -uneori nefrancată nu *t prime*cu. K:\nuscripte nu te rătrimiti. Birourile ie asunclun: g?K*ova, piaţa mare, Tirgului Inului Nr. 30. Inserate mai primeeou în Viena H. Müsse, Saasenstein «fi 'Vogler (Otto Maas), S. Schalek, Akts Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Denneberg; în Suda pesîa: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: 9. L. Daube ; in Hamburg: -a. Steiner. Preţuia, maertiurulorii: o seria ^arsnond pe » colona 6 or. şi 38 cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe padina a ill-a o aeriă 18 cr. v. a. sau 30 boul. Nr. 168.—Anulă JDER Braşovă, Duminecă, 1 (13) Augustă 1893. (ZSTTTl^EÄ^'Cr 2D3H IDTTMIOSTIEa-A- 3±) „Gazeta“ ese un fiâ-corecţi Abonamente pentru Austro-anearia. Pe un ana 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ana. Pentru România şi străinătate. Pe unu ana 40 francî,pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 france. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovu a administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 80 etaglulu I., pe tură anu 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtă și inserțiunile suntu ____a se plăti înainte. Cine sapă gropă altuia... Braşovu, Bl Iulie st. V. Mai aucjit’aţi ca unu preotă, care şi-a uitată cu totulă de cinstea sa, de chiămarea sa şi de respectulă, celă datoresce mai mariloru sei, se fiă luată dreptă mărturia în contra Episcopului seu şi clevetirile lui mişelescî, ori nebune, se fiă luate de bani buni fără de nici o cercetare, fără de nici o judecată? Aşa cevaşî nu s’a mai pomenită nici chiar în ţerile cele mai înapoiate în cultură. Pretutindeni autoritatea episcopescă este recunoscută şi preţuită şi acesta era mu de daţi se fiă şi la noi aşa. Aţi crede ore cu putinţă, că, dăcă ună preotă deficientă din sînulă clerului ungurescu catolică ar scrie vr’o broşură în contra Episcopului seu, aşa cum a făcută Pituk Bela, berfindă în contra archiereului seu şi ridicându contra lui învinuirea, că ar fi „trădătoră de patriă“, credeţi că unui astfelă de preotă i s’ar da celă mai mică credemenţă de cătră publiculă maghiară ? De sigură că nu. In Oradea mare înse cum vedem, tóate suntă cu putinţă, când Episcopulă, contra căruia se scrie şi se lucréza aşa, este Românii. Cuvinteloru unui preotă nemernică, care ca se şi rebune,defăimeză pe archiereul- seu, i se dau crecremenţă înainte de a asculta măcară şi părerea acestuia. Tristă şi durerosă lucru! Una episcopă română nu mai are altî autoritate înaintea publicului maghiară, pentru că ura cea mare ce-o nutresce acesta în contra a totă ce e Română, îl vorbesce întru atâta, încâtă este de ajunsă ca ună nemernică se-i dea în glasă și se strige că „patria maghiară este tradată“, pentru ca se se arunce ca o fieră turbată asupra celui clevetită. Iată în ce baiu ne-a adusă politica pătimaşă a Unguriloru dela putere. Acum foile loră înseşi se ruşinază şi se vedă silite a recunósce, că râu şi primejdiosu este, când publiculă de pe strade vrea se facă elu însuşi judecata oameniloru, cari nu-i suntă pe placă, cândă se înarmază cu bolovani şi pari şi atacă cu selbătăciă casele loră, vrendă se-şi respune asupră-le, cum au făcută turbaţii din Oradea-mare. „Patriotismul de stradă“ începe se îngrozesca chiar şi pe cei dela foia stăpânirei „Pester Lloyd“. Ei vedă, că bolovanii aruncaţi asupra reşedinţei Episcopului Pavelă atacă în mai mare mesurarera şi autoritatea statului, decâtă voia şi autoritatea acestuia. Se întrabă cu îngrijire totă pomulă de bine, ce renduială mai pute fi într’ună stată, unde se potă petrece în ziua mare selbetăcii ca la Turda şi Oradea-mare? Unde a remasă respectulă legii şi ală ordinei publice, când massele maghiare facă revoluţiă formală în contra conlocuitoriloră foră români? De anarchia, ce a produs’o mişcarea demagogiloru unguri contra Româniloră, se înspăimântă acum şi cei dela putere, şi ceră ca autorităţile se împiedece cu energiă escesele, care „suntu nu numai nedrepte, ci şi nepolitice şi strică numai statului ungară şi naţiunei maghiare.“ Totuşi nici acuma nu se sfiescu foile unguresc! a lua în apărare pe eroii de stradă dela Turda şi Oradea, zicându, că mânia loră în contra Românilor, celoră urgisiţi, ar fi îndreptăţită! ! Aci se acasă, aci se aperă ei înşişî. Trebue se credemu, că Dumnezeu, care nu pedepsesce cu bâta, le-a luată mintea şi acuma se încurcă ei pe ei. Nedreptatea şi ura cu care se porta faţă cu noi aducă rudele loră triste, şi se va adeveri şi faţa cu ei proverbulă betrânescă, că „celă ce sapă gropa altuia cade însU-sî întrânsa!“ Serbăteciile din Oradea-mare. Oradea-mare, 10 Augusta. (Coresp partea „Gazetei Trans“. Domnule Redactoru! Mare lucru s’a întâmplata la Oradeamare. Unii preotii româna gr. cat. care se numesc« pe sine Piturc Béla, s’a respalata în contra Episcopului său, în contra canonicilor, și a tuturora mai marilor sei. Cum s’a pututu acesta? Er ă cum: Pituk acesta era de multă cunoscuta ca unu omu scrintita, care ar fi voita, ca totă lumea să i se poclonescă lui, er ela se nu asculte de nimeni, nici chiar de mai marii lui bisericescî. Nicăiri ele nu era de folosit, pentru aceea l’au alungatu din curtea episcopescă, unde era la începută scriitoriu şi i-au data o parochii slăbuţă, după cum îi era adecă şi vrednicia. Ei, dar acuma şi-a tnchipuită omulu acesta, că pe elu mai marii lui Ilii prigonescă pe nedreptu şi că nimeni nu vrea să recunoscă hărnicia lui. Și In închipuirea asta a ajunsă ela așa departe, de se arătau la ela semne de nebuniă, și a fosta dusă la spitalul din Aradă, oa se vedă doctorii, ce e ca căpățîna lui. Doctorii nu l’au aflata așa de nebuna, oa se nu la mai lase afară, der că i-a lipsita o dogă, nu mai încape îndoială, după cele petrecute. Ca să-și răsbune în contra Episcopului său, care, vé4©adu-i netrebnicia, a trebuit a se la scota și din parochiă, Pituk a tipărită o carte în limba maghiară, în care învinovățeste pe Episcopală dela Oradea-mare, că-i „dușmană ală statului* și rreruptorii de patriă* și 4'ce, că ar fi făcuta Români din 24.000 de Maghiari. Că toate acestea suntu minciuni cu poarne, spre totu omulu, căci cunoscută estet că Românii din comitatulu Sabolciu și din alte părți, trebue să se lupte din toate puterile, ca să-și potă păstra limba strâmoșască. Nu Maghiarii se romanisâză așaderă, ci din contră, tocmai Românii suntu în primejdia să-și pierdă limba. Der foile unguresci, cari în toate 4lele scriu și propoveduescu, că numai acela e patriota bună, care e Maghiară, au primita cu mare bucuria cartea rătăcitului preotui „româna“ şi au strigata cu gura mare în contra Episcopului Pavelă, că-i „tradatorii de patriă!“ etc. etc. Numai atâta a trebuita Unguriloru din Oradea. Ei au uitata deodată toate binefacerile Episcopului, au uitata, că a dăruita odată oraşului o sumă de 10.000 fl., petru care binefacere o stradă s’a numita „strada Pavelu“. Aţîţaţi de foile şoviniste s’au adunata Mercuri sera o mulţime de oameni înaintea curţii episcopesci urlanda şi răcnindu ca turbaţi: nfosă cu mişelului* „Piară trădătorulă de patriă!a Au aruncatu cu pietri şi cu bucăţi de cărămidă în ferestrile curţii episcopesci, spărgendu-le pe toate, ba chiar şi obloanele dela ferestri şi pofta încă a fost ruinată. Spre „lauda”lorii, chiar şi tineri din familii mai bune au luata parte la aceasta demonstraţiune. Dela palatul Episcopului din piaţa mică, mulţimea s’a dusă la seminariula româna, unde locuesce canoniculu Lauranu. Şi aici au spartu toate ferestrile, aruncândă bolovani câtă pumnulă, ba nici uşa şi ferestrile dela biserica zidită de alăturea seminariului n’au romaaa cruţate. Stâmpărându-şi aici dorula de răsbunare au mersa la locuinţele advocaţilor!! români Zigre, Dr. Duma şi Dr. Buna, spărgându şi aici toate ferestrile şi causându mari pagube. După ce neîmpedecaţi de nimeni făcură astfela o iotă prin oraş, se mai întorseră odată la reşedinţa episcopască, blăstămândă şi înjurânda. Ei credeau adecă, că Episcopulă e acasă, în vreme ce Prea Sânţi a Sa petrece la „Stâna de vale*. » FOILETONULU „GAZ TRANS.“ Care-i cărăuşia cea mai bine răsplătită ? Săteanulu, talpa ţerei, are soţii sei de muncă nedespărţiţi, cari suntă vituţele lui: vaci, oi, capre, cai şi boi. Şi iubesce săteanulă nostru pe aceşti soţi ai sei, îi iubesce într’atâta, câtă nu-i uită nici în cântecele şi colindele sale, nu uită nici a le descânta — ca şi unoră membri ţinetorî de familia sa — de se întâmplă vre-o bilă între ele. Care din bunii cetitori nu-şî aduce aminte de colinda ceea, carea t^ice, că: Sub dumbravă este unu teu Şi se scaldă Dumnezeu, Tată se scaldă şi se ’ntrebă: Cei mai buna p’acesta pamentu ? — Nu-i mai buna ca oaia bună Că véra te ’ndulcesce Şi ea ierna te’ncălzesce! Tata se scaldă şi se ’ntrebă: Ce-i mai buna p’acesta pămentu ? — Nu-i mai bună ca calulu bunu Că te duce Şi te-aduce, Te duce ca fulgerulü Te aduce ca gandulu Şi ’n tretiiă Şi ’n beţiă Porto ose Pépátóse . . Totu se scaldă şi se’ntrebă: Ce-i mai bunu p’acesta pamentu? Nu-i mai bunu ca boula bunu Că răstornă brezdă negră Şi sub brazdă grâu reversă.. Nu numai atâtu, dar după credința săteanului nostru, Maica Sfântă însaşî când era se nască pe Fiiula sfântă pe acesta pământă, încă a colindată pe la aceste dobitoace, a umblată se capete dela ele conacă peste nóapte, şi adecă mai întâi a mersă la turiştilă oiloră. Der Fiu-sfânta când se născea Oile se spăria Maica sfântă-așa 4 cea : Firea-ți oi afurisite De mine, de Dumnetreu Mai taie de Fiiulu meu: Lâna pe voi să nu stee Iu totu anula se v’o iée, Mielula de sub voi se piee! De aci au mersă la ieslele cailoră, Der Fiu sfântă când se născea Caii mi se spăria Din copite tropotea, Maica sfântă-aşa 4'oeft : Firea-ţi cai afurisiţi De mine, de Dumnezeu, Mai tare de fiulu meu: Voi să nu mai aveţi saţa, Numa ’n ziua Be Ispasă Şi-atuncia vreme de-unu ceasu! De aci a mersă Maica Domnului la grăjduţulă boiloră: Ca te nască Fiula sfânta, Fiula sfânta p’acesta pământa. Fiulu sfâatfi când se năseea. Boii sta şi rumega Pe fiula sfânta aburia, Maica sfântă aşa 40lea: Firea-ţi voi boi alduiţî De mine, de Dumnezeu, Mai tare de fiulu meu: Intr’una ceasa se ve hrăniţi Şi’ntrunula se hodiniţi Şi la pluga voi se porniţi . . Va se zică, bună este aia, că teîndulcesce şi te încălzesce; bună e calulă, că te duce şi te-aduce, ca gândulă şi ca fulgerula, — dar nu-i ca drăguţulă de bou, că curându se satură şi de nutreţă şi de odihnă, şi ţine umeră cu omul, la lucrurile cele mai grele, la plugăriţă. Şi sparg sătenii noştri, cu ajutorulă boiloră, şi moinele cele mai înţelenite; numai într’ună locă nu poţi ra ăcu boii şi cu plugulă: Unde-i badea cu dorul? Nu poţi era cu plugulu, Că s’apată plugu ’n doru Tragu boii de se omora! Bunătatea, ce o are omulu dela aceste trei dobitoce, le-a făcută atâtu d© iubite, încâtă săteanulu conchide starea averei cuiva după numerală viteloră ce acela le are. Fata bucurosă s’ar mărita după cutarele, vede că-i omu cum se cade, ei! dar alta-i buba: Nu gândi bade la mine, Că n’oiu mere după tine, Că io bade-su învăţată Se mână juncanii la apă; Dar la tine ce-oiu mâna: Mâţa şi pe mumă-ta? Iată ce-i buba: n’are vite — deci e calică și nu-i trebue.