Gazeta Transilvaniei, octombrie 1893 (Anul 56, nr. 217-241)

1893-10-24 / nr. 236

Svércolirile duşmane. BraşovQ, 23 Ootomvvre. In numerulu trecutu de Duminecă, vorbindu despre „dreptatea ungureasca“, amu arătată cum unele comitate nu s’au ruşinată de vécula luminată, în care trăimă, şi au venită cu propuneri, care de care mai ticalóase şi mai draconice, cu scopă, zice-se, ca se se curme „agitaţia“ naţionalităţilor nemaghiare, în adever, înse numai cu acea intenţiune, ca se se sugrume pe deplină libertatea loră şi se se împiedece cu desăvârşire orice desvoltare a loră naţională în statulă ungară. Inceputul ă l’a făcută congregaţia comitatului Neogradu, care a hotărîtă se petiţioneze la dietă, ca se aducă legi deosebite, prin cari se se „înfrene agitaţiunile presei valahe şi slovace.“ Adunarea comitatului Turoţă- Sân-Mărtină, unde majoritatea este maghiară şi maghiarana, s’a grăbită a da în glasă şoviniştilor, dela Neogradă hotărîndă, cu oarecare încungiuru, să nu se ia tocmai măsura propusă de aceştia, dar totuşi să se cara măsuri aspre în contra garelor slovace, fiindă rugată guvernulă se pedepsescă nu cu închisore de stată, ci cu temniţă ordinară pe agitatori şi să înfiinţeze o foia „patriotică“ slovacă. A mai venită şi comitatulă Nagy Kun-Szolnok şi a votată unu aruncă deci, la fiormnulă de dare pentru a înfiinţa unu fondă de maghiarisare din banii naţionalităţilor, tocmai aşa cum au făcută alte câteva comitate, cari au impusă cu forţa poporaţiunei mă arunca în favoarea kulturegyleturilor. Din acesta societate de capete scrîntite, aprinse de ură în contra a totă ce nu este maghiară, n’au putută lipsi firesce nici Ungurii comitatului Coşocnei seu ală Cluşiului, cari au stată totdeuna în fruntea prigonitorilor naţionalităţiloră şi s’au făcută nemuritori cu nebuniile loră şoviniste şi cu intoleranţa loră ne mai pomenită. Ungurii cluşienî au facut’o şi mai bocănă şi au hotărîtă să adreseze dietei o petiţiune, în care nu se mărginescu numai a cere înfrânarea pressei naţionalităţilor, cu mijloacele cele mai despotice, ci se pretinde luarea de măsuri legislative din partea dietei pentru nimicirea totală a loră, ci mai alesă a Românilor, pe toate terenele. Aceşti mici tirani ceră se fia aşa fncendă cu totulă delăturată legea de naţionalitate dela 1868, să fiă alegetoră numai celă ce scie scrie şi ceti unguresce, şi chiar şi autonomia nóastră bisericescă să fiă nimicită, şi mergă pănă a voi să ne împiedece cu măsuri poliţienesc! şi în desvoltarea nostra economică. Şi după toate acestea mai au neruşinarea seaica, că ei nu ura o caută, ci pacea, că nu voră să slăbescă pe Români, ci numai să întărescă ţara! ? Vai de ţara aceea, care vrea să se întărască cu măsuri despotice şi diavolesc!, ca cele propuse de Săcuială Barbha şi primite „cu însufleţire“ de congregaţia din Cluşiu! Pe Români, cică ei, nu voră să-i slăbască, numai ţara să fiă tare. Dar cine e ţâra? Celă ce a umblată prin comitatulă Cluşiului, avăfiută, că oraşulu Cluşiu, acestă cuibă ală neîmpăcaţiloră noştri duşmani, este încungiurată totă numai de sate românesc! şi de poporă românescă. Acestă poporă alcătuesce aici ţâra şi nu se pote cugeta o întărire a ţării cu nisce măsuri, cari n’au de scapă alta, decâtă a sugruma orice desvoltare firescă naţională a poporului română. Nu voră să slăbăscă numai pe Români, căci pentru slăbirea lor, au lucrată destulă de 26 de ani, ci au de gândit să-i nimicescă chiar, să nu mai potă trăi ca Români pe pămentulă loră strămoşescă. Şi aceasta însemna la ei întărirea ţării! Cine a mai vezută ca ună stejară să crească şi să se ’ntărescă, când îi tai rădăcinile? Amă fi dorită ca în înţelesulă acesta să le fi vorbită Cluşienilor- unguri în congregaţie membrii români din comitată. Unde au fostă aceştia, când s’a votată „cu însufleţire“ celă mai duşmănosă actă în contra Româniloră, din câte au vă- zută lumina 40ei ? Nu ne putem esplica absenţa membrilor români ai representanţei comitatense, când sciută era, ce se plănuesce din partea lui Bartha şi soţi. Ei trebuia se fiă toţi la postură loră şi se protesteze cu energia în contra atentatului ne mai auzitu urzită de adversarii neamului nostru din acelă colţu de ţeră, cum au făcută bunoara naţionaliştii slovaci în congregaţia de la Turâţă-Sân-Mărtin. Oricare să fi rostit causa acestei întrelăsărî, n’a fostă bine. In faţa acţiunei întreprinse de duşmanii limbei şi ai naţionalităţii nóstre pe totă linia spre a ne nimici, avemă sfânta datoria de a nu sta cu mânile în sînă, ci a ne ridica cu demnitate şi cu energiă vocea în apărarea naţiunei nóstre atâtă de urgisite şi urduite. Trebue să vedă lumea cu orice ocasiune, că suntemă consolide marea nedreptate, ce ni se face, trebue să se convingă, că nu numai câţiva „agitatori“, cum zică adversarii noştri, ci întregă poporulă română pretinde ca aceasta nedreptate să fie stârsă, ca se înceteze odată prigonirile şi asupririle şi să fie repusă în folosirea neîmpiedecată a drepturilor sale naţionale. Când toţi din toate părţile ne vom ridica cu tărie glasulă în apărarea drepturilor noastre, a limbei şi a culturei noastre românesc!, spulberate vor fi toate uneltirile duşmănose, norii cei grei şi întunecoşî se voră despica şi razele viitorei învingeri a causei nóstre drepte voră străbate pănă la noi, însuflându-ne nou curagiu în lupta desperată ce-o purtămă. FOILETONULI1 „GAZ .TRANS.“ Doi-spre-z ece ca nici nunți ! Secretarea Câ nu şi da zora fata ori flăcăulfi să-ţi mai împrumute la guriţă pe buşteaufi, sera îa vremea iernei, când în secrutore, ca o clipetă să rătăcesce chioara din fluere, şi doine după fiioală de a dorulfi cu dragostea, încâtfi îţi vine se sai cobză din pătulfi, ca iedulă p’âogă capră. Biba era făţişoană bălae, drăguţă aleasa, şi în gătelă n’o întrecea Ileana Consinzeria lui Vereşti-vitezii. Ea era blândă verguriţă şi la toţi le cădea în dricula inimei, când o vedeau, numai câtă poşna din sacula cu sărăcia, care ţinea bine socoteala de părinţii Bibei, le încleştase prucisă de-a purmecfişuliţele, încâtfi nu era toroptâlă s’o poţi huidui din ogaşfi. Erau săraci părinţii ei, pilugi da săraci, şi fata nu era mai bopotană ca mamă sa şi ca tată-so, că încă n’o fostu murită să-i facă testătuţă pe casa cea de-a ’mburdatele şi pe hârleţulfi cu care tată-s’o săpa gropi în cimitrimul morţilor şi adormiţi în „Tatălîl nostru, care eşti în ceriu". Fata era o fată, cu inimă căptuşită de bărbăţiă, şi nu soia ce-i frica nici decani, şi să minima când aucrea, că ceea, ori cealaltă, s’a speriato de nesoaiva târşite de flécuri. Găinele au fost« adormitfi după porlanu hornului, în podă, şi nóaptea strânse în braţe ciua de scil cu alta dragostăiă, încâtfi îi storcea sloi din inimă şi-i mâclâia ochii cu foi de bură cersăluită, ca cu scrisoarea, or Biba ofta din baera dorului şi-şi căuta fuse góale prin coşulfi celă năcăjiţi de sub laviţă, apoi cu ejutorulfi sântei Luni găsi două, unule ruptă dela resucitele, şi unulfi părăsita de fota svârnăelei. De, neavândfi mai înferecate le împlânta şi acelea în caerulfi de fuiorfi, ce spânciura jalniefi legată halamite de furca Bibei, cu nisce îndrugată împletită în învrăstatele roşu-meru-galbinfi; — şi apoi uşa se descuscârţăindfi, tfesândfi pe Biba, să-şi porte piciorele în tindă şi deacolo cătră ţera basmelorfi, în secâtdre. Ia să-ţi vade ochii, lume drăguţă, unde jurfi împrejură, unfi cerofi de frumoase svârnăe din fuse, îi sparmănă puzderii, din oaera cu buzele şi cu dinţii, pănă ce le iesă băşici de hărnicia, că el nu-i cu chielmfi, să tarca şi puzderii în urale, care să-’ntinde care mai de care, însărmănatfi şi răsucită ca o sârmă. Doiniţele să perdfi prin hohotele flăcăilorfi, şi versulfi fluerului să tângue a jele, că stăpânu-s’o nu i-o sositu-i matca pănă apuşică. Dar ata, că întră prin uşe ’nainte o furcă încăerată şi glasulfi fluerului o şi Intorce pe d’apânatele de-a: Ţupuţi mândră buzele Când ţi-orfi prespe ţiţei«! Fluerulfi totfi mai hălălăesce şi după ce Biba cea bălae, şi-o luatu-şi loculfi pelfi cu farmeculu, de unde arunca cu cada ochiului şi fura pe de apucatele inimi îndrăgostite diplă. Acu să începe uni! hostorogiî de urcjioală, încâtfi să-ţi faci fălcile de salcă, ca să se potă încuiba de atâta rîsfi, ce-ţi năpustesce ca unii hăbăucii din bucluculfi purelelorfi! — Să vecii cum să tângue uşa, că nu-i dau clipă de astempărare, şi una două să fără câte nouă fuse odată, — or fata, care păgubaşe, alergă mâncândfi pămentulfi, în ruptulfi bertiţei, după hoţulfi de fuse. — „Măi, hei! — astâmpără niţelfi, hei măi podacilorfi — dar nu vă ’nchielmaţi odată?! — ha, aurjiţî!“ — „Dér ce i? pentru baba deochiată?“ — „Mare hălăşteniă prietinilorfi“ — răspunse Griluţfi, feciorulfi birăulni, pelfi bogaţii bulgării, care avea 4 pluguri cu ferecate, patru oară ferecate şi vr’o 12 boi îniernaţi şi încarnaţi dela păşuni. „Şi voi înbolborosiţilorfi nu soiţi nimiofi?“ — „Ce să scimfi, a vere, os să şoimii?“ — „Măi, ci de că colo în poiana hoţilor e spaacfiratu unfi bieţii omii!“ — „Aucil!“ — „Ce minune!“ — „Spăldietură în sprintâlă!“ — „Ce veste, ce veste, omfi spânzuratfi !“ — „Şi care[ dintre voi s’ar afla, care să năpustescă singurii, e că acum în drojdiile este, pănă la acelfi mucenicii, şi să-mi aducă degetulfi lui dela mâna drepta, eu mă legii, să-i dau unfi carii cu doi bouleni linşi,... Z6U nu glumescfi ; să sciţi, că îndată făurescfi unfi contratuşfi pâtfi o faţă de masă numai de se legă cineva !“ — „Hm! — dar pe băborniţoiu de vreme scâlciată îndrugă p’afară!“ — „Plaie cu ninsóre, şi cu ţurţalăi, ca măzărichea !“ — „Intunerecfi pâclă, orbelă fără ferestri.“ — „Ei! şi nimănui nu-i trebue carulfi cu boulenii? — Ce feciori, ce feciori!“ — „Mă, Griluţfi ! Eu îmi taiu degetulfi meu, şi ţi-lfi dau în hărăzală, numai să-mi scrii boii cu parulfi în raza cea de hârtie!“ — „Ha! ha! ha!“ — „Elfi îşi tac degetulfi, ha! ha! ha!“ — „Cioncfi, troncfi ! hăbăucfi ! ha ! ha!“ — „Ţine-ţi degetulfi prietine,— ţineţi degetului“. „Ghizela“ ese în fiecare zi Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şa de luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-ril de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ană 40 franci, pe șese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-ril de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovn a administraţiune, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30 etaglulu 1., pe unu ană 10 fl., pe seae luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 pr. v. a. sau 16 bani. At&tu abonamentele câtu şi inserţiunile suntu _____a se plăti înainte. vassctlum idmlilitiaiiisia 1 TiMiaüa: ’ naASCVU, plat« maro, TUrQuia Inului Nr. 30. cîtfiforţ nt francate nu tt primaţii. Manuscripte nu ti retrimitu. Birourile de aausoluri: Srasovfi, piața mare, TArgul Inului Nr. 30. Inserate mai primeeou In Viena H. Kösse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M.Jukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. Z. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţuim inserţiuniloru: o seria grarmond pe o colena 6 cr. ai 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pa pagina a ii-a o senă 10 cr. v. v. acu 30 bani. Nr. 236.—Amia LVI. Braşovt, Duminecă, 24 Octomvre (5 Noemvre) 1893. Atentate asupra averei poporuluiii. Braşovu, 23 Octomvre v. Deca prin nenorocita răscumpărare a regaliilor, a fostă cu putinţă să li se răpască Românilor ardeleni o avere de milioane, fără se se fi ridicată din partea nostră nici măcară ună protestă sguduitoră în contra acestei nelegiuiri, abia ne mai pote surprinde, când vedemă, că lăcomia celoră dela putere a luată mă avântă atâtă de mare, încâtă astăzi mai că nu esistă bună românescă, care să fiă asigurată în contra acestoră lăcuste cutropitere. Nici nu s’a încheiată bine afacerea cu despăgubirea regaliilor, şistă că acelaşi atentată, aceeaşi volniciă ne mai pomenită, acelaşi jară monstruosă se repetă cu averea poporului nostru printr’o nouă ordinaţiune ministerială, datată din Augustă a. c. La ţintă a fostă luată de astădată aşa numitulă împrumuta nctţio