Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1895 (Anul 58, nr. 242-265)

1895-11-25 / nr. 261

Pagina 2GAZETA TRANSILVANIEI Vaticanului. Austria pretinse rechiămarea nunţiului Agliardi, ceea­ ce secretarul de stat, cardinalul Rampolla, refuse sub cuvânt, că Agliardi a urmat numai poruncilor Curiei. Austria la rândul ei rechiăma pe ambasa­dorul ei, conte Revertera, care deja la­ 2 lună lipsesce dela postul său, încă nu se poate prevede ce va urma“. * In cestiunea contopirei partidelor din stânga estremă, fracţiunea lui Iusth din nou a ţinut alaltăeri o adunare, în care, după­ ce s’au desbătut diferite puncte de di­vergenţă între ambele partide, preşedintele Iusth­ a abc­is la postul său, şi în locul său, la propunerea deputatului Pogranyi, a fost ales ca preşedinte Francisc Kossuth. Scandal la alegeri municipale. — Selagiu, 1895. Domnule Redactor , Vă este cunoscut resultatul alegerilor de membri pentru con­­gregaţiunea comitatului Sălagiu. Sciţi, că la alegerea din 21 Octomvre n. c. în cer­cul Socacului Românii au învins, alegând pentru ambele locuri vacante doi membri din sînul lor, pe don­ Mihail Robiş, vred­nicul învăţător din Supurul de sus, şi pe părintele Antoniu Baliban din Acoş. Cu deosebire bine se purtaseră alegătorii ro­mâni din Sărăuad sub conducerea însufle­­ţitului naţionalist, părintele G. Stanciu, apoi alegătorii români din Supurul de sus în frunte cu preotul Augustin Oşan şi învăţ. Mih. Bobiş. Dintre alegătorii ro­mâni din Socaci câţi­va se lăpădaseră de noi Românii; de tot necualificabil s’au purtat Românii întunecaţi din Gherla, din­tre cari numai puţini au votat cu Ro­mânii, şi aceştia la îndemnul treazului lor învăţător Dim. Pop, pe când cei mai mulţi au fost duşi în tabăra Ungurilor sub co­manda slabului preot din Chegea cu nu­mele Milianu, care bătându-şi peptul uscat striga in gura mare, că el nu ţine cu Ro­mânii, că „Romănii-s proşti11. Cu toate opintirile Ungurilor şi a lin­găilor lor însă, graţie tacticei preoţilor Stanciu, Oşan I şi dascălului Bobiş, Românii reuşiseră atunci cu majoritate de 27 vo­turi. Cu toate că alegători români în cercul Socaci sunt 200, pe când Unguri abia vre-o 120, numai prin mare luptă li-a succes Românilor a majorisa pe Unguri, căci se făcuseră mari presiuni asupra lor. Cu toate acestea un Oláh János (cândva Român) cu „soții“ au protestat alegerea pe nişce mo­tive de nimic, or cei dela comitat au anu­­lat’o. Nu li-a convenit lor, cum­ că un învăţător ca Bobiş şi un preot ca Baliban să dă membri în congregaţiune, nisce „Daco-Valahi“ atât de pomejdioşi, cari ar fi răsturnat din osiă marele şi puter­nicul glob maghiar ! Astfel s’a fixat alegere nouă pe z­iua de 28 Noemvre n. a. când apoi s’au în­tâmplat lucruri ne mai­pomenite. Românii au fost şi mai însufleţiţi de­cât în primul rând pentru candidaţii lor Mihaiu Bobiş şi Mihail Bohăţel. Au venit toţi Romănii din Sărăuad, Supurul de sus, mai mulţi din Socaci şi Chegea, or preotul din Chegea din nou s'a purtat tot atât de scârbos, ca şi la alegerea din 21 Octomvre. Ungurii în frunte cu maghiaronul notar din Socaci, Bénik Samu, văd­ând, că cei 120 de alegători unguri vor fi majo­­ritaţi din partea celor 200 de alegători ro­mâni, au recurs la un mod de luptă foarte ticălos, înaintea uşei, unde mergeau ale­gătorii la urnă, s'au postat vre-o 6 Unguri scăpătaţi, cari n’au nici o avere, decât hainele de pe ei, şi acele încă slabe, şi când mergeau alegători români din Sără­uad, Supur, Socaci ori Chegea simpla minte nu-i lăsau înlăuntru, ci îi respingeau cu pu­terea, oi când venea câte-un Ungur, îi fă­ceau loc. Aucjind de acesta părintele Stanciu, învăţătorul Bobiş ni ceialalţi, părintele Stanciu (un bărbat atletic) se ia şi merge cătră locul de votare voind să între iulâ­­întru­ cei 6—8 Unguri, ori câţi vor fi fost înaintea uşei, căci eu din întâmplare toc­mai atunci nu erau de faţă ca să-i pot număra, apucă, care ce-i vine în mână, unul par, altul lemn verde etc. şi iau la două pe părintele George Stanciu. Acesta, văcjendu-se faţă de 6 -8—10 Un­guri astfel înarmaţi a fost silit să se re­tragă, curând după aceea însă s’a reîntors din nou cu vre-o 100 de Români, protes­tând şi pretinc­end să fie lăsaţi la urnă. Astfel când şi când a fost lăsat şi câte-un Român la urnă, dar după ce întră înlă­­untru trebuia să stea acolo câte-o jumătate de oră, căci „domnii“ întorceau încole şi încolo listele ca să trecă vremea şi să so­­sescă 4 ore, când trebuia să se încheie alegerea. Firesce, că în astfel de împrejurări, n’au putut fi „aleşi“ decât 2 „Unguri“, — cel mai neaoş dintre ei se numesce El­­zenbaum, or al doilea Kis Emil. Despre acest pas părintele Stanciu a telegrafiat încă atunci ministrului de in­terne. Etă D-le Redactor, etă Românilor, cum sciu Ungurii se respecte libertatea şi drepturile noastre cetăţenesci. Caşuri analoge avem şi în alte cer­curi ale trălagiului, despre cari vă voia raporta. Un alegétor, ne dă faptul, că localul institutului se află în strada principală a oraşului, purtând firma român­es­că „ Vlădeasa“, scrisă cu li­tere mari. „Erdélyi Híradó“ „constată“, că „publicul este în înțelesul strâns al cuvântului revoltat“ de o ast­fel de „cutezanţă“ a d-lor „Valahi“. — Dar când Jidanii, astării stă­pâni peste Huedin, espioateză poporul cu cămătăriile lor şi-l duc la sapă de lemn şi pierzare, „publicul“ „patriot“ al lui „Erd. Hir.“ nu se revoltază? —6— Proces de pressă. „Dreptatea“ e in­formată, că în contra chiarului „Lumina“ din Giula, care acum este sistat, se pre­pară un proces de pressă pentru un arti­­cul întitulat: „50 fl. sau ispita dascălilor confesionali“, ce s-a publicat în nr. de la 28 Maiu n. c. al numitei foi. D-l D. Voniga, redactorul responsabil al „Luminei“, a de­clarat înaintea judelui de instrucţii, că ia asupră-şi răspunderea. Procesul ar ave să se pertracteze la Oradea-mare. Provăitat cu acest talisman, Grispelli merse la contesa, care înainte de toate sări asupra lui ca și o leoică, căreia i­ s’au răpit puii. — „Ce ai făcut cu fiul meu?“ îi striga ea în față. „Voiți să-l chinuiți pen­­tru­ ca sămi astupați mie gura!“ In locul ori­cărui răspuns Grispelli îi predete biletul tinărului conte. — „Nu, nici decum nu voiu preda cutia din mâna mea“, esclama ea. Numai după­ ce Grispelli începu a vorbi cu dânsa într’un ton mai serios se decise a ceda puterii. Câte­va minute mai târe diu cutia se afla în mâna împăratului, care ordonă să vină imediat inspectorul pa­latului, Gallis, şi să o deschidă cu forţa. După ce ceţi împăratul scrisorile din cutie, faţa lui se însenina, şi el concedia pe contele Lehon, arătând multă simpatie faţă cu el. Câte­va zile mai târziu era pu­blicată în „Monitorul oficial“ numirea con­telui Lehon de cavaler al Legiunei de onoare şi de preşedinte al consiliului ge­neral din Ain. Grispelli primi o remune­­raţiune de 6000 franci, şi Morny se căsă­tori, fără ca festivitatea să fie tulburată prin oare-care incident. Dar lucru de minune! Cea dintâiu personă pe care o întâlni tinăra părechia în voiagiul său de nuntă, la gara din Pa­ris, a fost contesa Lebon, căreia noii căsă­toriţi, dintre toţi amicii parisiani, îi şi fă­cură cea dintâiu visită. Ameninţarea cu denunţiaciunea, se vede, că a fost numai o comedie bine în­scenată, care i-a ajutat tânărului Lehon la cariera sa. Când Grispelli se ntâlni în a. 1861 cu contele Lehon în Baden-Baden, fu învitat de acesta la mesa și după ple­carea sa la Paris primi urmatoarea scri­­sore : „Serviciul, pe care l’ai făcut familiei mele este așa de mare, încât nici­odatâ nu poate fi răsplătit în de-ajuns. Regret, că nu-mi stau la disposiţie, decât numai aceşti 2500 franci, pe care îi alătur aci. Pri­­mesce-i ca o amintire de la acela, care totdeuna se va bucura de a-ţi putea fi fo­lositor. Al d-tale sincer amic conte Lehon, deputatul Ainului“. („R. LI.“) sCiRSLE OBLEI. — 24 Noemvre. Noul institut românesc de bani, ce s’a deschis­­jdele acestea în Huedin, îi su­pără rău pe „patrioţi“. Cu deosebire îi ge­mo— Monarchul — instructor de limbă. Din timpul când Majestatea Sa petrecu în Clusiu, „Bud. Hirl.“ povestesce urmatoarea istoriă nostimă. Cu ocasiunea unui prânci, minis­­trul-preşedinte Banffy şedea imediat lângă monarchul şi-şi da foţă instiinţa să distragă pe domnitor. Majestatea Sa ascultă cât­va timp zimbind limba germană stricată pe care o vorbia Banffy şi apoi îi­­zise: „Sei ce, iubite Banffy, vorbesce numai unguresce, şi eu îţi voiu răspunde nemţesce“. La aceasta, se cjice, că Banffy confus a replicat: „Mul­­ţămesc pentru graţia Majestăţii Tale, der rog pe Maj. Tu a-mi permite să vorbesc în limba germană, căci şi aşa am lipsă să mă deprind m­ea“. Atunci monarchul se în­­toarse cătră adjutantul său, care şedea ase­menea lângă el şi-i cjise: „Tot­deuna am sciut că sunt împăratul Austriei şi regele Ungariei, dar aceea n’am sciut’o că sunt şi instructorul de limbă al mi­nistrului-pre­şedinte al meu“. —o Exministru şi exprofesor. Când fii numit Eötvös ministru de culte în mi­nisterul­­ Wekerle el abejise catedrala, pe care o ocupase ca profesor universitar. Se scie apoi, că cu ministerul­ Wekerle căcjii împreună și Eötvös. In Ianuarie o. își îna­­inta acesta rugarea la senatul universitar, ca să întrevină pentru noua sa numire de profesor la universitatea din Budapesta. Se­natul aşternu rugarea lui Eötvös la minis­ter, unde causa acesta şi astăz­l crace încă neresolvată, şi ast­fel Eötvös încă şi acum după un an întreg, purtă titulele de exmi­­nistru şi exprofesor. — p — Un jubileu profesoral. Profesorul dela gimnasiul evang. săsesc din Braşov, Eduard Lurtz, şi-a serbat Marţia trecută aniversarea de 70 de ani. Cu aceasta o pasiune venera­tul şi meritosul profesor a fost obiectul ce­lor mai onorifice ovaţiuni din partea stu­denţilor, a profesorilor şi a societăţii să­­sesci. Sora s’a dat în onoarea lui în sala hotelului „Bucuresci“ un banchet, la care au fost invitați toți membrii numeroasei sale familii. —o— Duelul lui Perczel. Grilele trecute s’a duelat ministrul de interne Perczel cu de­putatul Andreanszky. Procurorul de stat a cerut acum pornirea procedurei penale con­tra ministrului şi contra numitului deputat. Asemenea a propus să se încapă şi cu cer­cetarea secundanţilor. Este întrebare acum, ce se va întâmpla cu Perczel, care în cali­tatea sa de ministru în prima linie are da­­toriaţa de­ a condamna duelul ? —o— Dimisionarea unui fişpan. După cum anunţă „M. Ert.“ fişpanul comitatului Mu­­răş-Turda, baronul Coloman Kemény, şi-a dat demisia, în urma divergenţelor născute din incidentul restaurărilor din comitatul său. Nr. 261—1895 1. Un mijloc de casă ieftin. Pentru regularea şi conservarea unei mistuiri bune se recomandă cunoscutele prafuri Seidlitz ale lui Moll. Cutii ori­ginale 1 fl. bucata. Se poate căpăta odiliție prin poştă de cătră farmacistul A Moll, Aferentul curţii din Viena Tuchlauben 9. In farmaciile din provincie se se­ceră preparatul lui Moll prevădut cu marca de contravenţie. Per­sec­uţ­iun­­ile in comitate. In şe­dinţa de la 4 Decemvre a dietei, deputatul Nicolae Şerban a adresat ministrului-pre­­şedinte ing. urmatoarea interpelare: „Are cunoscinţă d-l mi­nistru-preşe­dinte despre persecuţiunile înscenate con­tra naţionalităţilor din partea fişpanilor şi mai ales despre persecuţiunile din comi­tatul Făgăraşului? „Află d-l ministru-preşedinte legal şi echitabil faptul, că în urma acestui sistem de guvernare fiii poporului român se es­­clud cu desăvirţire de la ocuparea postu­rilor de funcţionari comitatenşi ? „Crede pre d-l ministru-preşedinte, că prin acestă procedură, ce nu se poate con­damna in de-ajuns, va face patria fericită şi pe popoare mulţumite,­­ şi trasea din acestea consecenţele ? „Ce paşi are de gând să intreprindja ministrul-preşedinte pentru curmarea aces­tor anormităţi?“ (Aprobări în stânga.) Serata regimentului de infanterie c. şi r. Nr. 50, care avea să fie în 7­­. c., se va arangia Sâmbăta viitoare, adecă în 2 (14) Decemvre. Aceasta se aduce la cunoscinţa p. t. ospeţilor. — p— Serata tinerimii române. Budapesta, 3 Dec. n. 1895. (Fine.) După-ce tote punctele fură eshau­­riate între aplausele sgomotoase şi aclama­­ţiunile prelungite ale celor presenţi, d-l Drd. Fl. Muntean, mulţămind din nou pu­blicului român, care n’a pregetat a da ascultare glasului fiesc al membrilor socie­tăţii „Petru Maior“, îl învita la o cină comună. Cu toţii primirăm bucuroşi şi astfel se improvisa un imposant banchet, ei apoi fie­care tinăr se recomanda sculându-se şi spunându-şi numele. In decursul banche­tului se ţinură mai multe toaste frumoase şi avântate. înainte de a se rosti însă vr’un toast, d-l Fl. Muntean dete petire la două telegrame însufleţite de felicitare, sosite dela câţi­va tineri români din Bra­şov şi dela universitarii români din Lipsca. Cea din Braşov era subscrisă de d-nii: Măglaşiu, Lacea O., Jiga, Mitoc, Lacea I. După aceste d-l V. Branisce, student în drept, salută în câte­va cuvinte căldu­­roase alesa inteligenţă română, presentă la serată, asigurându-o de neclintita iubire şi de respectul tinerimii universitare ro­mâne. Ii răspunse într’un înţelept toast d-l Iosif Popp, jude la purtă, vorbind cu multă dragoste pentru tinerime, — spe­ranţa viitorului! D-l Fl. Muntean vorbi apoi elocvent şi frumos pentru P. S. D-n Antoniu de Schiau, care de vre­o patru ani conduce cu nespusă îngrijire partea materială a societăţii „Petru Maior“, pen­tru venerabila sa soţie şi în­deosebi pen­tru gentila D-ră Alma de Dunca Schiau, care cu atâta drag şi-a oferit graţiosul concurs la reuşita seratei. P. S. D-n Anto­niu de Schiau răspunse printr’un toast, bogat in învăţături folositoare, îndem­nând tinerimea la muncă spre progres şi cultură! Vorbi apoi şi gentila d-soră Schiau, toastând în drăgălaşe cuvinte pentru comitetul arangiator atât de activ. Cuvintele d-sale fură urmate de entusiaste semne de aprobare şi de plăcere! D-l L.­dato saluta apoi într’un toast avântat pe fraţii universitari Slovaci şi Serbî, cari s’au presentat în nu­măr frumos la serată. Ii răspunseră emo­ţionaţi: d-l Lajos Bazovsky, din partea Slo­vacilor, şi d-l Pilicî din a Sârbilor. După­ ce se mai potoliră în cât­va aplausele, ţinu d-l­­. Scurta un entusiast toast în onoarea graţioselor domnişore ro­mâne, cari au participat la serată într’o cu­nună atât de drăgălaşe. In sfârşit d-l Dr. Elia Dăianu vorbi pentru bravii universi­tari români pestani. Banchetul dură în cea mai mare ani­­maţie pănă cătră­­jiuă. Dintre numeroasele persoane, cari au luat parte la serată, mi-am putut însemna in grabă pe d-nii: V. Babaş,

Next