Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1895 (Anul 58, nr. 242-265)
1895-11-25 / nr. 261
Pagina 2GAZETA TRANSILVANIEI Vaticanului. Austria pretinse rechiămarea nunţiului Agliardi, ceea ce secretarul de stat, cardinalul Rampolla, refuse sub cuvânt, că Agliardi a urmat numai poruncilor Curiei. Austria la rândul ei rechiăma pe ambasadorul ei, conte Revertera, care deja la 2 lună lipsesce dela postul său, încă nu se poate prevede ce va urma“. * In cestiunea contopirei partidelor din stânga estremă, fracţiunea lui Iusth din nou a ţinut alaltăeri o adunare, în care, după ce s’au desbătut diferite puncte de divergenţă între ambele partide, preşedintele Iusth a abcis la postul său, şi în locul său, la propunerea deputatului Pogranyi, a fost ales ca preşedinte Francisc Kossuth. Scandal la alegeri municipale. — Selagiu, 1895. Domnule Redactor , Vă este cunoscut resultatul alegerilor de membri pentru congregaţiunea comitatului Sălagiu. Sciţi, că la alegerea din 21 Octomvre n. c. în cercul Socacului Românii au învins, alegând pentru ambele locuri vacante doi membri din sînul lor, pe don Mihail Robiş, vrednicul învăţător din Supurul de sus, şi pe părintele Antoniu Baliban din Acoş. Cu deosebire bine se purtaseră alegătorii români din Sărăuad sub conducerea însufleţitului naţionalist, părintele G. Stanciu, apoi alegătorii români din Supurul de sus în frunte cu preotul Augustin Oşan şi învăţ. Mih. Bobiş. Dintre alegătorii români din Socaci câţiva se lăpădaseră de noi Românii; de tot necualificabil s’au purtat Românii întunecaţi din Gherla, dintre cari numai puţini au votat cu Românii, şi aceştia la îndemnul treazului lor învăţător Dim. Pop, pe când cei mai mulţi au fost duşi în tabăra Ungurilor sub comanda slabului preot din Chegea cu numele Milianu, care bătându-şi peptul uscat striga in gura mare, că el nu ţine cu Românii, că „Romănii-s proşti11. Cu toate opintirile Ungurilor şi a lingăilor lor însă, graţie tacticei preoţilor Stanciu, Oşan I şi dascălului Bobiş, Românii reuşiseră atunci cu majoritate de 27 voturi. Cu toate că alegători români în cercul Socaci sunt 200, pe când Unguri abia vre-o 120, numai prin mare luptă li-a succes Românilor a majorisa pe Unguri, căci se făcuseră mari presiuni asupra lor. Cu toate acestea un Oláh János (cândva Român) cu „soții“ au protestat alegerea pe nişce motive de nimic, or cei dela comitat au anulat’o. Nu li-a convenit lor, cum că un învăţător ca Bobiş şi un preot ca Baliban să dă membri în congregaţiune, nisce „Daco-Valahi“ atât de pomejdioşi, cari ar fi răsturnat din osiă marele şi puternicul glob maghiar ! Astfel s’a fixat alegere nouă pe ziua de 28 Noemvre n. a. când apoi s’au întâmplat lucruri ne maipomenite. Românii au fost şi mai însufleţiţi decât în primul rând pentru candidaţii lor Mihaiu Bobiş şi Mihail Bohăţel. Au venit toţi Romănii din Sărăuad, Supurul de sus, mai mulţi din Socaci şi Chegea, or preotul din Chegea din nou s'a purtat tot atât de scârbos, ca şi la alegerea din 21 Octomvre. Ungurii în frunte cu maghiaronul notar din Socaci, Bénik Samu, vădând, că cei 120 de alegători unguri vor fi majoritaţi din partea celor 200 de alegători români, au recurs la un mod de luptă foarte ticălos, înaintea uşei, unde mergeau alegătorii la urnă, s'au postat vre-o 6 Unguri scăpătaţi, cari n’au nici o avere, decât hainele de pe ei, şi acele încă slabe, şi când mergeau alegători români din Sărăuad, Supur, Socaci ori Chegea simpla minte nu-i lăsau înlăuntru, ci îi respingeau cu puterea, oi când venea câte-un Ungur, îi făceau loc. Aucjind de acesta părintele Stanciu, învăţătorul Bobiş ni ceialalţi, părintele Stanciu (un bărbat atletic) se ia şi merge cătră locul de votare voind să între iulâîntru cei 6—8 Unguri, ori câţi vor fi fost înaintea uşei, căci eu din întâmplare tocmai atunci nu erau de faţă ca să-i pot număra, apucă, care ce-i vine în mână, unul par, altul lemn verde etc. şi iau la două pe părintele George Stanciu. Acesta, văcjendu-se faţă de 6 -8—10 Unguri astfel înarmaţi a fost silit să se retragă, curând după aceea însă s’a reîntors din nou cu vre-o 100 de Români, protestând şi pretincend să fie lăsaţi la urnă. Astfel când şi când a fost lăsat şi câte-un Român la urnă, dar după ce întră înlăuntru trebuia să stea acolo câte-o jumătate de oră, căci „domnii“ întorceau încole şi încolo listele ca să trecă vremea şi să sosescă 4 ore, când trebuia să se încheie alegerea. Firesce, că în astfel de împrejurări, n’au putut fi „aleşi“ decât 2 „Unguri“, — cel mai neaoş dintre ei se numesce Elzenbaum, or al doilea Kis Emil. Despre acest pas părintele Stanciu a telegrafiat încă atunci ministrului de interne. Etă D-le Redactor, etă Românilor, cum sciu Ungurii se respecte libertatea şi drepturile noastre cetăţenesci. Caşuri analoge avem şi în alte cercuri ale trălagiului, despre cari vă voia raporta. Un alegétor, ne dă faptul, că localul institutului se află în strada principală a oraşului, purtând firma românescă „ Vlădeasa“, scrisă cu litere mari. „Erdélyi Híradó“ „constată“, că „publicul este în înțelesul strâns al cuvântului revoltat“ de o astfel de „cutezanţă“ a d-lor „Valahi“. — Dar când Jidanii, astării stăpâni peste Huedin, espioateză poporul cu cămătăriile lor şi-l duc la sapă de lemn şi pierzare, „publicul“ „patriot“ al lui „Erd. Hir.“ nu se revoltază? —6— Proces de pressă. „Dreptatea“ e informată, că în contra chiarului „Lumina“ din Giula, care acum este sistat, se prepară un proces de pressă pentru un articul întitulat: „50 fl. sau ispita dascălilor confesionali“, ce s-a publicat în nr. de la 28 Maiu n. c. al numitei foi. D-l D. Voniga, redactorul responsabil al „Luminei“, a declarat înaintea judelui de instrucţii, că ia asupră-şi răspunderea. Procesul ar ave să se pertracteze la Oradea-mare. Provăitat cu acest talisman, Grispelli merse la contesa, care înainte de toate sări asupra lui ca și o leoică, căreia i s’au răpit puii. — „Ce ai făcut cu fiul meu?“ îi striga ea în față. „Voiți să-l chinuiți pentru ca sămi astupați mie gura!“ In locul oricărui răspuns Grispelli îi predete biletul tinărului conte. — „Nu, nici decum nu voiu preda cutia din mâna mea“, esclama ea. Numai după ce Grispelli începu a vorbi cu dânsa într’un ton mai serios se decise a ceda puterii. Câteva minute mai târe diu cutia se afla în mâna împăratului, care ordonă să vină imediat inspectorul palatului, Gallis, şi să o deschidă cu forţa. După ce ceţi împăratul scrisorile din cutie, faţa lui se însenina, şi el concedia pe contele Lehon, arătând multă simpatie faţă cu el. Câteva zile mai târziu era publicată în „Monitorul oficial“ numirea contelui Lehon de cavaler al Legiunei de onoare şi de preşedinte al consiliului general din Ain. Grispelli primi o remuneraţiune de 6000 franci, şi Morny se căsători, fără ca festivitatea să fie tulburată prin oare-care incident. Dar lucru de minune! Cea dintâiu personă pe care o întâlni tinăra părechia în voiagiul său de nuntă, la gara din Paris, a fost contesa Lebon, căreia noii căsătoriţi, dintre toţi amicii parisiani, îi şi făcură cea dintâiu visită. Ameninţarea cu denunţiaciunea, se vede, că a fost numai o comedie bine înscenată, care i-a ajutat tânărului Lehon la cariera sa. Când Grispelli se ntâlni în a. 1861 cu contele Lehon în Baden-Baden, fu învitat de acesta la mesa și după plecarea sa la Paris primi urmatoarea scrisore : „Serviciul, pe care l’ai făcut familiei mele este așa de mare, încât niciodatâ nu poate fi răsplătit în de-ajuns. Regret, că nu-mi stau la disposiţie, decât numai aceşti 2500 franci, pe care îi alătur aci. Primesce-i ca o amintire de la acela, care totdeuna se va bucura de a-ţi putea fi folositor. Al d-tale sincer amic conte Lehon, deputatul Ainului“. („R. LI.“) sCiRSLE OBLEI. — 24 Noemvre. Noul institut românesc de bani, ce s’a deschisjdele acestea în Huedin, îi supără rău pe „patrioţi“. Cu deosebire îi gemo— Monarchul — instructor de limbă. Din timpul când Majestatea Sa petrecu în Clusiu, „Bud. Hirl.“ povestesce urmatoarea istoriă nostimă. Cu ocasiunea unui prânci, ministrul-preşedinte Banffy şedea imediat lângă monarchul şi-şi da foţă instiinţa să distragă pe domnitor. Majestatea Sa ascultă câtva timp zimbind limba germană stricată pe care o vorbia Banffy şi apoi îizise: „Sei ce, iubite Banffy, vorbesce numai unguresce, şi eu îţi voiu răspunde nemţesce“. La aceasta, se cjice, că Banffy confus a replicat: „Mulţămesc pentru graţia Majestăţii Tale, der rog pe Maj. Tu a-mi permite să vorbesc în limba germană, căci şi aşa am lipsă să mă deprind mea“. Atunci monarchul se întoarse cătră adjutantul său, care şedea asemenea lângă el şi-i cjise: „Totdeuna am sciut că sunt împăratul Austriei şi regele Ungariei, dar aceea n’am sciut’o că sunt şi instructorul de limbă al ministrului-preşedinte al meu“. —o Exministru şi exprofesor. Când fii numit Eötvös ministru de culte în ministerul Wekerle el abejise catedrala, pe care o ocupase ca profesor universitar. Se scie apoi, că cu ministerul Wekerle căcjii împreună și Eötvös. In Ianuarie o. își înainta acesta rugarea la senatul universitar, ca să întrevină pentru noua sa numire de profesor la universitatea din Budapesta. Senatul aşternu rugarea lui Eötvös la minister, unde causa acesta şi astăzl crace încă neresolvată, şi astfel Eötvös încă şi acum după un an întreg, purtă titulele de exministru şi exprofesor. — p — Un jubileu profesoral. Profesorul dela gimnasiul evang. săsesc din Braşov, Eduard Lurtz, şi-a serbat Marţia trecută aniversarea de 70 de ani. Cu aceasta o pasiune veneratul şi meritosul profesor a fost obiectul celor mai onorifice ovaţiuni din partea studenţilor, a profesorilor şi a societăţii săsesci. Sora s’a dat în onoarea lui în sala hotelului „Bucuresci“ un banchet, la care au fost invitați toți membrii numeroasei sale familii. —o— Duelul lui Perczel. Grilele trecute s’a duelat ministrul de interne Perczel cu deputatul Andreanszky. Procurorul de stat a cerut acum pornirea procedurei penale contra ministrului şi contra numitului deputat. Asemenea a propus să se încapă şi cu cercetarea secundanţilor. Este întrebare acum, ce se va întâmpla cu Perczel, care în calitatea sa de ministru în prima linie are datoriaţa de a condamna duelul ? —o— Dimisionarea unui fişpan. După cum anunţă „M. Ert.“ fişpanul comitatului Murăş-Turda, baronul Coloman Kemény, şi-a dat demisia, în urma divergenţelor născute din incidentul restaurărilor din comitatul său. Nr. 261—1895 1. Un mijloc de casă ieftin. Pentru regularea şi conservarea unei mistuiri bune se recomandă cunoscutele prafuri Seidlitz ale lui Moll. Cutii originale 1 fl. bucata. Se poate căpăta odiliție prin poştă de cătră farmacistul A Moll, Aferentul curţii din Viena Tuchlauben 9. In farmaciile din provincie se seceră preparatul lui Moll prevădut cu marca de contravenţie. Persecuţiunile in comitate. In şedinţa de la 4 Decemvre a dietei, deputatul Nicolae Şerban a adresat ministrului-preşedinte ing. urmatoarea interpelare: „Are cunoscinţă d-l ministru-preşedinte despre persecuţiunile înscenate contra naţionalităţilor din partea fişpanilor şi mai ales despre persecuţiunile din comitatul Făgăraşului? „Află d-l ministru-preşedinte legal şi echitabil faptul, că în urma acestui sistem de guvernare fiii poporului român se esclud cu desăvirţire de la ocuparea posturilor de funcţionari comitatenşi ? „Crede pre d-l ministru-preşedinte, că prin acestă procedură, ce nu se poate condamna in de-ajuns, va face patria fericită şi pe popoare mulţumite, şi trasea din acestea consecenţele ? „Ce paşi are de gând să intreprindja ministrul-preşedinte pentru curmarea acestor anormităţi?“ (Aprobări în stânga.) Serata regimentului de infanterie c. şi r. Nr. 50, care avea să fie în 7. c., se va arangia Sâmbăta viitoare, adecă în 2 (14) Decemvre. Aceasta se aduce la cunoscinţa p. t. ospeţilor. — p— Serata tinerimii române. Budapesta, 3 Dec. n. 1895. (Fine.) După-ce tote punctele fură eshauriate între aplausele sgomotoase şi aclamaţiunile prelungite ale celor presenţi, d-l Drd. Fl. Muntean, mulţămind din nou publicului român, care n’a pregetat a da ascultare glasului fiesc al membrilor societăţii „Petru Maior“, îl învita la o cină comună. Cu toţii primirăm bucuroşi şi astfel se improvisa un imposant banchet, ei apoi fiecare tinăr se recomanda sculându-se şi spunându-şi numele. In decursul banchetului se ţinură mai multe toaste frumoase şi avântate. înainte de a se rosti însă vr’un toast, d-l Fl. Muntean dete petire la două telegrame însufleţite de felicitare, sosite dela câţiva tineri români din Braşov şi dela universitarii români din Lipsca. Cea din Braşov era subscrisă de d-nii: Măglaşiu, Lacea O., Jiga, Mitoc, Lacea I. După aceste d-l V. Branisce, student în drept, salută în câteva cuvinte călduroase alesa inteligenţă română, presentă la serată, asigurându-o de neclintita iubire şi de respectul tinerimii universitare române. Ii răspunse într’un înţelept toast d-l Iosif Popp, jude la purtă, vorbind cu multă dragoste pentru tinerime, — speranţa viitorului! D-l Fl. Muntean vorbi apoi elocvent şi frumos pentru P. S. D-n Antoniu de Schiau, care de vreo patru ani conduce cu nespusă îngrijire partea materială a societăţii „Petru Maior“, pentru venerabila sa soţie şi îndeosebi pentru gentila D-ră Alma de Dunca Schiau, care cu atâta drag şi-a oferit graţiosul concurs la reuşita seratei. P. S. D-n Antoniu de Schiau răspunse printr’un toast, bogat in învăţături folositoare, îndemnând tinerimea la muncă spre progres şi cultură! Vorbi apoi şi gentila d-soră Schiau, toastând în drăgălaşe cuvinte pentru comitetul arangiator atât de activ. Cuvintele d-sale fură urmate de entusiaste semne de aprobare şi de plăcere! D-l L.dato saluta apoi într’un toast avântat pe fraţii universitari Slovaci şi Serbî, cari s’au presentat în număr frumos la serată. Ii răspunseră emoţionaţi: d-l Lajos Bazovsky, din partea Slovacilor, şi d-l Pilicî din a Sârbilor. După ce se mai potoliră în câtva aplausele, ţinu d-l. Scurta un entusiast toast în onoarea graţioselor domnişore române, cari au participat la serată într’o cunună atât de drăgălaşe. In sfârşit d-l Dr. Elia Dăianu vorbi pentru bravii universitari români pestani. Banchetul dură în cea mai mare animaţie pănă cătrăjiuă. Dintre numeroasele persoane, cari au luat parte la serată, mi-am putut însemna in grabă pe d-nii: V. Babaş,