Gazeta Transilvaniei, octombrie 1896 (Anul 59, nr. 216-240)
1896-10-24 / nr. 235
Ktiictim Aiimiîiîtratisiiei, ?! TIPOITIto Brașov. pista m&rt JStr. 30. Scriiaoid ii«tVa»iR«te nr. n.9 pi?i2na»«. — tfac&iieripbe u.«. as» r«trimet. INSERATE sa primesc la Admietlstraţiuna în Braşov pi ia urmatoareie Birouri de amintiluri: în Vi oua: M. /hikes, Heinrich Schaiek, Rudolf Moss«, A. Ovpeliks Nachfolger; .Anton Oppeiik, J. Danneöor, în Budapesta : A, F, Qoldbergerg, Eckstein Bernat: Ín Bucurasci: Agence Havas, Sttocursaie de Eomnanie; ín Hamborg: Károlyt & Liebmann, Preţul Incerţiunilor: o seria garmond pc ecoleim 8 or, şi BOcr. timbra pentru o publicare. Pana cam mai dese dapa tarifă si învoiala. Reclame pe pagina a 3-a o «ori«. 10 or. 80a *30 bani. ..Sazeta'1 iese în M-care di. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fi., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminenâ 2 fi. pe an. Pentru România si străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se pronumera la toate oficiale poştale din întrugi din atari și la doi. colectori. Acsavi suini psalm Brasov administratiunea, piața aure, Târgul Inului Nr. 30 i etaeriu X., pe un an 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 pt. Cu dusul in casă. Pe un an 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei lan! 3 fl. Un exemplar e cr. v. a. sân la bani. Atât abonamentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 235. Bravo?, Joi 24 Octomvre (5 Noemvre) 1896. O Sinodul archidîecesan gr. cat. ii. N'am crescut cu „Utopia“ lui Toma Morus, dar nici nu fac parte dintre aceia, cari cjic, că cu poporul nu se pote face nimic, că e indolent şi suspiţionază pe cei ce voesc se-i fericescâ. Şi chiar aşa se fiă, faptul s’ar putea esplica cu multele aşteptări, cari nu i s’au împlinit, în decursul cărora s’a putut reci, precum şi cu aceea, că de multe ori a fost înşelat. Şi apoi poporul evreesc n’a voit se ucidă cu pietri pe Moise, că la scos din robia Faraonilor ? Moise înse nu l’a părăsit, ci l’a condus până în apropierea pământului promisiunei. Sunt de convingerea firmă, că reu nu poate califica poporul, decât numai acela, care nu şi-a dat serios silinţa de a-i cunoasce calităţile bune, că e docil, inteligent, şi cu tendinţe spre bine. II poţi forma, ca să ducă lupta conscientă, se se însufleţescâ pentru ce e sfânt şi nobil nu numai în afile de serbătore, ci şi în căile de lucru. Sciu, că are scăderi, şi nici nu e mirare, când abia redeşteptat la nouă viaţă, a ajuns în era jidovescului materialism. Scăderile se pot însă emenda. Mijlocul capital de a-i vindeca defectele e clerul nostru. In cler are încredere, el îl boteză, îl cunună, îi uşureză sufletul de păcate şi-l înmormântează. El îl poate înălţa (G. Sion, R. C. a. II, p. 2.) E de lipsă aşa dar, se ţinem cont de un aşa factor important. Să ajutăm în activitatea lui, să-l preţuim cu toţii: inteligenţa laică şi bisericeasca, puse în posturi mai înalte, recunoscând adevărul, că mai mult poate face şi mai mare merit are în viaţa noastră un preot, la care mulţi se uită numai peste umăr, decât aceia, cari pururea sunt gata a vorbi şi a face planuri, niciodată a pune osul. Cinstea, ce-i vom da-o preotului va fi un puternic impuls, ca tot mai mult şi mai cu voe se conlucre la crescerea poporului. Fapt e, că biserica şi-a dat în toate timpurile silinţa, se-şî crescă preoţi inteligenţi şi devotaţi misiunei lor. Crescerea s’a efeptuit în seminare. Seminarul gr, cat. din Blasiu încă a mers paralel cu alte facultăţi. — Nu voesc însă se mă ocup cu contingentul de inteligenţă, ce l’a dat, şi nici cu niveul, la care a fost ridicat. Constat, ca tinerimea eşită dela acest seminar poate emula cu altă tinerime eşită dela ori ce facultate; or în ce priveste însuflețirea e superioara. Ca o dovadă despre aceasta amintesc, că prin 1892 am cetit în „Unirea“ cum clericii din Blasiîi s’au hotărît, se postesca mai multe cjile, ca banii ce ie compete pentru carne, se-i ofere „colectei crucerului“, prin ce să vină în ajutor independenţii şcolelor noastre, de altă parte abnegaţia lor se servască de îndemn şi altora. Vor fi cari vor rîde batjocuritor cetind acesta. Ii rog însă, se-şî aducă aminte, că e un splendid esemplu de moralitate, pe care se înalţă adevăratele caractere. Mersul instrucţiunei şi tratamentul clericilor în Seminar. Sinodul viitor nu-şi va uita se se intereseze şi de mersul instrucţiunei şi de tratamentul clericilor din acel seminar. Referitor la instrucţiunea în obiectele principale puţin va avea de discutat. Numai la dreptul bisericesc, luându-se în considerare, că preoţimea în mare parte se pricepe puţin în „dreptul administrativ"1,, precum și în procedura penală și judecătorăscă, ar fi de dorit, ca să se compună un manual, ori manuale de feliul acesta, cari să se propună, ca colegii principali, separat de dreptul bisericesc, ca astfel preotul în toate cazurile să soia cum să purceadă și să nu-și plătescă nesciinţa aşa de scump, cum de fapt şi-o plătesc cei mai mulţi. Ce priveste studiile profane: „Dreptul civil“, „Medicina“ şi „Economia“, luându-se în considerare importantul folos, ce-i trage preotul din cunoscinţa lor, ar fi de dorit, ca să se propună in fiecare an, sau cel puțin să se hotărască prin o comisiune de specialişti părțile mai însemnate, din pare se fie obligator examenul. Special ce atinge „Economia“, ar trebui să se schimbe metoda vechiă de-a preda economia rurală, ce rar obvine câte un cas, că nu e cunoscută ascultătorilor. Să se propună însă economia naţională, care face cunoscut omului puterea şi importanţa productivităţii cu factorii ei; circulaţia cu mijloacele, ce-o fac aşa repede şi lesniciosă : bani, credit, comerciu şi comunicaţiune; principiele despre venit şi consum. Simţul de pietate al clericilor, nu se prea crede, că se desvolltă în ei, fiind siliţi a sta în frig di de efi câte o orâ pe pietrile catedralei, ci mai mult s’ar putea desvolta în capela seminsrialâ, ce se şi află, numai cât nu ei o cercetezâ, ci e destinată şcolei de fetiţe. La început, când şcola superioră de fetiţe dispunea de puţine încăperi în raport cu contingentul ascultătorelor, a fost lucru forte înţelepţesc, că s’a deosebit o sală din seminarul teologic şi s’a dat de capelă fetelor; astăzi când edificiul scalei de fetiţe s’a mărit, ar fi cu drept, ca capela se li se predee clericilor, încă ceva despre seminarul clerical. E lucru cunoscut, că privaţi şi chiar şi parlamente au luat la desbatere cestiunea referitoare la prevederea ostaşilor cu mâncare şi diminăţa. Resultatul e, că în cele mai multe state ostaşii primesc mâncare şi dimineţa. Teologii din Blaşiu, deşi se cjice, că au înaintat în diferite rânduri rugări şi representaţiuni, trebue să se mulţumească cu două mâncări: prânz şi cină. Dejun nu primesc. Şi urmarea e, că toţi bănişorii, ce-i au, îi sacrifică pentru dejun şi nu-i pot folosi pentru procurarea de cărţi, de carl au mare trebuinţă în viaţă, când pe lângă cea mai mare bunăvoinţă, cu greu şi le mai pot procura. Sunt cestiuni, parl, rezolvate fiind după exigenţele noastre şi după pretensiunile fisice, vor contribui mult, nu la frica de Seminar şi de viaţa preoţescă, ci la însufleţirea tinerimei pentru cariera aceasta, care e spinosă în timpul de faţă, dar e nobilă şi mărâţă ca şi scopul ei. Frecventarea şcollelor şi salarisarea corpului didactic. Sinodul ar trebui să cerce causa, pentru ce în şcolile normale (primare) din Blaşifi, deşi bă’ăţii n’au să se teamă, că nu vor fi primiţi în gimnasiu fiind şi clasa I. gimn. paralelă, sunt frequentate de aproape numai V2 atâţi băieţi, ca în anii precedenţi ? In an. 1868/9 erau 171; în 1869/70 148; în 1870/71 134,........ în 1888/9 (în anul acesta didactiu s’a urcat la fl. 3.25) 132; în 1889/90 (s’a urcat la fl. 4.25) 150,.... în 1891/2 194; în 1892/3 (didactrul fl. 6 şi de atunci n’au mai primit nici pâne) 189. In anul curent după datele statistice, ce le-a publicat „Unirea“ în Septemvre anul curent, abia sunt 100 băiăţi. La scăderea elevilor va fi contribuit şi împrejurarea, că legea scolastică permite înscrierea în clasa primărimn. şi a băeţilor, cari au frecventat numai şcala poporală. Puţini sunt puse în gimnasiu de aceia, cari au fost primiţi pe basa progresului obţinut în şcolele poporale. Numărul acestora nu va completa niciodată diferinţa de contingent, ce e acum şi a celui ce a fost. La totă întâmplarea va fi contribuit la micşorarea numărului elevilor şi faptul, că în anul şcol. 1892/3 s’a interesis beneficiarea normelor cu pâne (ţîpăi). Ar fi de dorit, ca la Sinod să se decidă restituirea şefelor normali în beneficiul de pâne ce Vau avut un şir lung de ani. E un ce simptomatic, că câte un membru din corpul didactic de la gimnasiu din Blaş îşi pârăsesce catedra. Ce e pausa ? Se trice, că hilarisarea e necorespunjătoare, ba chiar insuficientă. Adevărat, că suntem săraci şi aşa oricine ar pute să ţină cont de împrejurări şi se privesc la causa importantă ce-o servesce ; dar e drept şi aceea, că în lipsele croinice, cu care face omul cunoscinţă, se desvolta din ce în ce mai mult iubirea de sine şi ai săi şi se împretinesce cu principiele luptei pentru existenţă, care nu prea cunoasce consideraţiuni mai înalte. Vor cripe fnse mulţi din preoţii noştri, că relativ profesorimea e salarisată cu mult mai bine, decum sunt dotaţi ei. Aşa e, dar numai la aparinţă. Mai uşor e traiul în comune cu o autopune de 300-400 n., decât la oraşe cu o dotaţie de 2 şi 3 ori mai mare. — Tocmai ,de aceea luând membrii Sinodului în considerare daunele, ce pot se urmeze pentru gimnastul din Blaş şi pentru causa progresului nostru, luând în considerare pretensiinile, dela cari nu se poate subtrage omul mai ales cel de oraş, precum şi faptul, că profesorii sunt mai toţi cu familie, să se ocupe cu regularea salarisărei profesorilor. Ca isvor ar pute servi fundaţiunea la doiană. (va urma.) Protestăm solemnei în faţa Torei şi a lumei culte în contra barbarelor încercări de-a ne desfiinţa ca naţionalitate . Protestăm sărbătoresce în contra atacilui ce se face în mijlocul Europei civilizate asupra drepturilor omului, asupra libertăţii cetăţeneşci şi naţionale . Protestăm şi declarăm că în mânia tuturor uneltirilor şi a temerarelor atentate, ce se săvârşesc de cătră purtătorii actualei politice de stat unguresci în contra, naţionalităţii române, noi membrii ei, alegători şi nealegători, suntem firm hotărîţi a ne împlini pănă ’n sfîrşit cu credinţă şi fără şovăire sfânta datorie, ce ne-o impune, ca cetăţeni şi Români, lupta dreptă pentru esistenţa şi egala nostră îndreptăţire naţională! Declaraţiunea-Protest publicată în „Gazeta Transilvaniei“ dela 18 (30) Octomvre a. c. nr. 230 a mai fost subscrisă de următorii: Din Braşov, George Măciucă, Dumitru Banu, Vasilie Cucu, George Loga Negru, Radu Loga Negru, Ştefan Pittiş, Patrea puiu, Drăghi loan, George Bogdan, Oltea Iuon, George Stroie, Nicolae Stroie, Vlădărean Constantin proprietar, G. Dumitru Pleșa, Gheorghe Săcărianu, Ioan Oltean, Ioan Fonil, George Chiper, D. I. Spuderea-Paraschivescu. Din Herman, Alexandru Dogariu alegător, George Kristolovan, Nicolai Eătrînu, George Goicea alegător, George Berariu, Achim Toma alegător, Petru Biriş, George Vilican, Alecse Bătrînu, Neculai Toma, Radu Popisteriu, George N. Nan, loan Corbu, loan Krivăţ jun., loan Krivăţ sen., loan Popovici, loan Carstolovan jun. loan Toma alegător, Andreia Popisteriu, loan Radu Thomi, Andreiu G. Nan, lacob Pavel, loan Nan, Toma Tomi, loan Nazariu, loan I. Pippu, Nicolai Stanciu sen. Silvestru Iiersan, Radu Fatuleț, Vasilea Goman, loan Cristolovanu sen. Andreiu Nan alegător, Neculai Popovici, Vasilie Bucurianu, Constantin Mesar. Din Ghimbav : Iosif Maximilian. Din Tohanul non: Harm Plotogea, Ioan Eremie Ripea. Din Sohodol: George Babeş. (Va urma.) Declaraţiune-Protest, în contra oprire! întrunirilor române. Protestăm solemnei în faţa Ţărei şi a lumei culte în contra politicei maghiare de duplicitate, care de-o parte ne reproșeză de ce nu ne folosim de drepturile constituționale, or de altă parte ne despoaie de aceste drepturi călcăndu-le în piciore în modul cel mai crud și brutal. Umbra, ce-l persecută pe Banffy. E interesant a vede cum foile germane amice guvernului unguresc caută să aplice pata ce, pe lângă tota cumetria şi amiciţia, o zăresc şi ele în soarele victoriei electorale a cabinetului Banffy, o pată urîtă, care numai de bun augur nu poate fi pentru el şi Ungaria. Etă ce scrie „Nationalheitung“ din Berlin de la 31 Oct., după ce con