Gazeta Transilvaniei, octombrie 1896 (Anul 59, nr. 216-240)

1896-10-24 / nr. 235

Ktiictim Aiimiîiîtratisiiei, ?! TIPOITIto Brașov. pista m&rt JStr. 30. Scriiaoid ii«tVa»iR«te nr. n.9 pi?i2na»«. — tfac&iieripbe u.«. as» r«trimet. INSERATE sa primesc la Admi­etlstraţiuna în Braşov pi ia ur­­matoareie Birouri de amintil­uri: în Vi oua: M. /hikes, Heinrich Schaiek, Rudolf Moss«, A. Ovpeliks Nachfolger; .Anton Oppeiik, J. Danneöor, în Budapesta : A, F, Qoldbergerg, Eckstein Bernat: Ín Bucurasci: Agence Havas, Stto­­cursaie de Eomnanie; ín Ham­borg: Károlyt & Liebmann, Preţul Incerţiunilor: o seria gar­mond pc e­coleim 8 or, şi BOcr. timbra pentru o publi­­care. Pana cam­ mai dese dap­a tarifă si învoiala. Reclame pe pagina a 3-a o «ori«. 10 or. 80a *30 bani. ..Sazeta'1 iese în M-care di. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fi., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminenâ 2 fi. pe an. Pentru România si străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se pronumera la toate oficiale poştale din întru­gi din atari­ și la doi. colectori. Acsavi suini psalm Brasov ad­ministratiunea, piața aure, Târgul Inului Nr. 30 i­ etaeriu X., pe un an 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 pt. Cu dusul in casă. Pe un an 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei lan! 3 fl. Un exemplar e cr. v. a. sân la bani. Atât abonamen­tele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 235. Bravo?, Joi 24 Octomvre (5 Noemvre) 1896. O Sinodul archidîecesan gr. cat. ii. N'am crescut cu „Utopia“ lui Tom­a Morus, dar nici nu fac parte dintre aceia, cari cjic, că cu poporul nu se pote face nimic, că e indolent şi suspiţionază pe cei ce voesc se-i fericescâ. Şi chiar aşa se fiă, faptul s’ar putea esplica cu multele aştep­tări, cari nu i s’au împlinit, în de­­cursul cărora s’a putut reci, precum şi cu aceea, că de multe ori a fost înşelat. Şi apoi poporul evreesc n’a voit se ucidă cu pietri pe Moise, că la scos din robia Faraonilor ? Moise înse nu l’a părăsit, ci l’a condus până în apropierea pământului pro­­misiunei. Sunt de convingerea firmă, că reu nu poate califica poporul, decât numai acela, care nu şi-a dat serios silinţa de a-i cunoasce calităţile bune, că e docil, inteligent, şi cu tendinţe spre bine. II poţi forma, ca să ducă lupta conscientă, se se însufleţescâ pentru ce e sfânt şi nobil nu numai în afile de serbătore, ci şi în căile de lucru. Sciu, că are scăderi, şi nici nu e mirare, când abia redeşteptat la nouă viaţă, a ajuns în era jidoves­cului materialism. Scăderile se pot însă emenda. Mijlocul capital de a-i vindeca defectele e clerul nostru. In cler are încredere, el îl boteză, îl cunună, îi uşureză sufletul de păcate şi-l înmormântează. El îl poate înălţa (G. Sion, R. C. a. II, p. 2.) E de lipsă aşa dar, se ţinem cont de un aşa factor important. Să­­ ajutăm în activitatea lui, să-l preţuim cu toţii: inteligenţa laică şi bisericeasca, puse în posturi mai înalte, recunoscând adevărul, că mai mult poate face şi mai mare merit are în viaţa noastră un preot, la care mulţi se uită nu­mai peste umăr, decât aceia, cari pururea sunt gata a vorbi şi a face planuri, nici­odată a pune osul. C­ins­­tea, ce-i vom da-o preotului va fi un puternic impuls, ca tot mai mult şi mai cu voe se conlucre la crescerea poporului. Fapt e, că biserica şi-a dat în toate timpurile silinţa, se-şî crescă preoţi inteligenţi şi devotaţi misiu­­nei lor. Crescerea s’a efeptuit în se­minare. Seminarul gr, cat. din Blasiu încă a mers paralel cu alte facultăţi. — Nu voesc însă se mă ocup cu contingentul de inteligenţă, ce l’a dat, şi nici cu niveul, la care a fost ridicat. Constat, ca tinerimea eşită dela acest seminar poate emula cu altă tinerime eşită dela ori ce fa­cultate; or în ce priveste însuflețirea e superioara. Ca o dovadă despre aceasta amin­tesc, că prin 1892 am cetit în „Uni­rea“ cum clericii din Blasiîi s’au ho­­tărît, se postesca mai multe cjile, ca banii ce ie compete pentru carne, se-i ofere „colectei crucerului“, prin ce să vină în ajutor independenţii şcolelor noastre, de altă parte abne­gaţia lor se servască de îndemn şi altora. Vor fi cari vor rîde batjocuri­­tor cetind acesta. Ii rog însă, se-şî aducă aminte, că e un splendid esem­plu de moralitate, pe care se înalţă adevăratele caractere. Mersul instrucţiunei şi tratamentul cleri­cilor în Seminar. Sinodul viitor nu-şi va uita se se in­tereseze şi de mersul instrucţiunei şi de tratamentul clericilor din acel seminar. Referitor la instrucţiunea în obiectele principale puţin va avea de discutat. Nu­mai la dreptul bisericesc, luându-se în consi­derare, că preoţimea în mare parte se pricepe puţin în „dreptul administrativ"1,, precum și în procedura penală și judecătorăscă, ar fi de do­rit, ca să se compună un manual, ori manuale de feliul acesta, cari să se propună, ca colegii principali, separat de dreptul bisericesc, ca astfel preotul în toate cazurile să soia cum să purceadă și să nu-și plătescă nesciinţa aşa de scump, cum de fapt şi-o plătesc cei mai mulţi. Ce priveste studiile profane: „Drep­tul civil“, „Medicina“ şi „Economia“, luân­du-se în considerare importantul folos, ce-i trage preotul din cunoscinţa lor, ar fi de dorit, ca să se propună in fie­care an, sau cel puțin să se hotărască prin o comisiune de specialişti părțile mai însemnate, din pare se fie obligator examenul. Special ce atinge „Economia“, ar trebui să se schimbe metoda vechiă de-a preda economia rurală, ce rar obvine câte un cas, că nu e cunos­­cută ascultătorilor. Să se propună însă eco­nomia naţională, care face cunoscut omului puterea şi importanţa productivităţii cu fac­torii ei; circulaţia cu mijloacele, ce-o fac aşa repede şi lesniciosă : bani, credit, co­­merciu şi com­unicaţiune; principiele despre venit şi consum. Simţul de pietate al clericilor, nu se prea crede, că se desvolltă în ei, fiind siliţi a sta în frig di de efi câte o orâ pe pie­­trile catedralei, ci mai mult s’ar putea des­­volta în capela seminsrialâ, ce se şi află, numai cât nu ei o cercetezâ, ci e destinată şcolei de fetiţe. La început, când şcola su­­perioră de fetiţe dispunea de puţine încă­peri în raport cu contingentul ascultătore­­lor, a fost lucru forte înţelepţesc, că s’a deosebit o sală din seminarul teologic şi s’a dat de capelă fetelor; astăzi când edi­ficiul scalei de fetiţe s’a mărit, ar fi cu drept, ca capela se li se predee clericilor, încă ceva despre seminarul clerical. E lucru cunoscut, că privaţi şi chiar şi par­lamente au luat la desbatere cestiunea re­­feritoare la prevederea ostaşilor cu mâncare şi diminăţa. Resultatul e, că în cele mai multe state ostaşii primesc mâncare şi di­­mineţa. Teologii din Blaşiu, deşi se cjice, că au înaintat în diferite rânduri rugări şi re­­presentaţiuni, trebue să se mulţumească cu două mâncări: prânz şi cină. Dejun nu pri­mesc. Şi urmarea e, că toţi bănişorii, ce-i au, îi sacrifică pentru dejun şi nu-i pot fo­losi pentru procurarea de cărţi, de carl au mare trebuinţă în viaţă, când pe lângă cea mai mare bunăvoinţă, cu greu şi le mai pot procura. Sunt cestiuni, parl, rezolvate fiind după exigenţele noastre şi după pretensiunile fi­­sice, vor contribui mult, nu la frica de Se­minar şi de viaţa preoţescă, ci la însufle­ţirea tinerimei pentru cariera aceasta, care e spinosă în timpul de faţă, dar e nobilă şi mărâţă ca şi scopul ei. Frecventarea şcollelor şi salarisarea cor­pului didactic. Sinodul ar trebui să cerce causa, pentru ce în şcolile normale (primare) din Blaşifi, deşi bă’ăţii n’au să se teamă, că nu vor fi primiţi în gimnasiu fiind şi clasa I. gimn. paralelă, sunt frequentate de aproape numai V2 atâţi băieţi, ca în anii precedenţi ? In an. 1868/9 erau 171; în 1869/70 148; în 1870/71 134,........ în 1888/9 (în anul acesta didactiu s’a urcat la fl. 3.25) 132; în 1889/90 (s’a urcat la fl. 4.25) 150,.... în 1891/2 194; în 1892/3 (didactrul fl. 6 şi de atunci n’au mai primit nici pâne) 189. In anul curent după datele statistice, ce le-a publicat „Unirea“ în Septemvre anul curent, abia sunt 100 băiăţi. La scăderea elevilor va fi contribuit şi împrejurarea, că legea scolastică permite înscrierea în clasa primă­rimn. şi a băeţilor, cari au frecven­­tat numai şcala poporală. Puţini sunt puse în gimnasiu de aceia, cari au fost primiţi pe basa progresului obţinut în şcolele po­porale. Numărul acestora nu va completa nici­odată diferinţa de contingent, ce e acum şi a celui ce a fost. La totă întâmplarea va fi contribuit la micşorarea numărului elevilor şi faptul, că în anul şcol. 1892/3 s’a interesis benefi­­ciarea normelor cu pâne (ţîpăi). Ar fi de dorit, ca la Sinod să se decidă restituirea şefelor normali în beneficiul de pâne ce Vau avut un şir lung de ani. E un ce simptomatic, că câte un mem­bru din corpul didactic de la gimnasiu din Blaş îşi pârăsesce catedra. Ce e pausa ? Se trice, că h­ilarisarea e necorespunjătoare, ba chiar insuficientă. Adevărat, că suntem să­raci şi aşa ori­cine ar pute să ţină cont de împrejurări şi se privesc­ la causa im­portantă ce-o servesce ; dar e drept şi aceea, că în lipsele croinice, cu care face omul cu­­noscinţă, se desvolta din ce în ce mai mult iubirea de sine şi ai săi şi se împretinesce cu principiele luptei pentru existenţă, care nu prea cunoasce consideraţiuni mai înalte. Vor cripe fnse mulţi din preoţii noş­tri, că relativ profesorimea e salarisată cu mult mai bine, decum sunt dotaţi ei. Aşa e, dar numai la aparinţă. Mai uşor e traiul în comune cu o autopune de 300-400 n­., decât la oraşe cu o dotaţie de 2 şi 3 ori mai mare. — Tocmai ,de aceea luând mem­brii Sinodului în considerare daunele, ce pot se urmeze pentru gimnastul din Blaş şi pentru causa progresului nostru, luând în considerare pretensiinile, dela cari nu se poate subtrage omul mai ales cel de oraş, precum şi faptul, că profesorii sunt mai toţi cu familie, să se ocupe cu regularea sa­­larisărei profesorilor. Ca isvor ar pute servi fundaţiunea la doiană. (v­a urma.) Protestăm solemnei în faţa Torei şi a lumei culte în contra barbarelor încercări de-a ne des­fiinţa ca naţionalitate . Protestăm sărbătoresce în con­tra atacilui ce se face în mijlo­cul Europei civilizate asupra drepturilor omului, asupra li­­bertăţii cetăţeneşci şi naţionale . Protestăm şi declarăm că în mânia tuturor uneltirilor şi a temerarelor atentate, ce se săvâr­şesc de cătră purtătorii ac­tualei politice de stat unguresci în contra, naţionalităţii române, noi membrii ei, alegători şi ne­alegători, suntem firm hotărîţi a ne împlini pănă ’n sfîrşit cu credinţă şi fără şovăire sfânta datorie, ce ne-o impune, ca ce­tăţeni şi Români,­­ lupta dreptă pentru esistenţa şi egala nostră îndreptăţire naţională! Declaraţiunea-Protest publicată în „Gazeta Transilvaniei“ dela 18 (30) Octomvre a. c. nr. 230 a mai fost subscrisă de următorii: Din Braşov, George Măciucă, Dumitru Banu, Va­­silie Cucu, George Loga Negru, Radu Loga Negru, Ştefan Pittiş, Patrea puiu, Drăgh­i loan, George Bogdan, Oltea Iuon, George Stroie, Ni­­colae Stroie, Vlădărean Constantin proprietar, G. Dumitru Pleșa, Gheorghe Săcărianu, Ioan Oltean, Ioan Fonil, George Chiper, D. I. Spuderea-Paraschivescu. Din Herman, Alexandru Dogariu alegător, George Kristolovan, Nicolai Eătrînu, George Goicea alegător, George Berariu, Achim Toma alegător, Petru Biriş, George Vilican, Alecse Bătrînu, Neculai Tom­a, Radu Popisteriu, George N. Nan, loan Corbu, loan Krivăţ jun., loan Krivăţ sen., loan Po­­povici, loan Carstolovan jun. loan Toma alegător, Andreia Popis­teriu, loan Radu Thomi, Andreiu G. Nan, lacob Pavel, loan Nan, Toma Tomi, loan Nazariu, loan I. Pippu, Nicolai Stanciu sen. Silvestru Iiersan, Radu Fatuleț, Va­silea Goman, loan Cristolovanu sen. Andreiu Nan alegător, Neculai Popo­­vici, Vasilie Bucurianu, Constantin Mesar. Din Ghimbav : Iosif Maximilian. Din Tohanul non: Harm Plotogea, Ioan Erem­ie Ripea. Din Sohodol: George Babeş. (Va urma.) Declaraţiune-Protest, în contra oprire! întruni­rilor române. Protestăm solemnei în faţa Ţărei şi a lumei culte în contra politicei maghiare de duplici­tate, care de-o parte ne repro­­șeză de ce nu ne folosim de drepturile constituționale, or de altă parte ne despoaie de aceste drepturi călcăndu-le în piciore în modul cel mai crud și brutal. Umbra, ce-l persecută pe Banffy. E interesant a vede cum foile germane amice guvernului unguresc caută să aplice pata ce, pe lângă tota cumetria şi amiciţia, o zăresc şi ele în soarele victoriei electorale a cabinetului Banffy, o pată urîtă, care numai de bun augur nu poate fi pentru el şi Ungaria. Etă ce scrie „Nationalheitung“ din Berlin de la 31 Oct., după ce con­

Next