Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)
1899-01-24 / nr. 18
RE) AC TI ITJI E A, AlainistraţiiiM şi Tipografia. BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la ADRWISTRAŢIUKE în Braşov şi la turatorele Birouri de anunciuri. In Viena: N. Dukes Nachf. Rax. AugenfeldEmerich Leaner, Heinrich Schalek, Rudolf Moose. A. Onpelk.3 Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta : A. V. Goldber-Sor, Ekstein Bernat. In Hamurg: Karolyi & Uebmann. PREȚUL INSERȚIUNILOR : o seria garmond pe o coloana 6 or. și 30 cr. timbru pentru o publicare. — Publicăr mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 8-a o seria 10 or. seu 30 bani. WA»WA» {2—TYXxrxex de ZjYxxxxIrxecii 4=) „gazeta“ ţese în flăcare $i. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administrafiunea, Piaţa mall Târgul Inului Nr. 80, etagii I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. —Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 18— Anul LXII Braşov, Duminecă 24 Ianuarie (5 Februarie). 1899. Întâmplările septemânei. Sunt trei săptămâni de când în urma însărcinării ce a primit-o de la Maj, ca ministrul-preşedinte Banffy, au început tractările de învoială cu opoziţia maghiară din dietă. Seim, că i-a venit în ajutor lui Banffy şi deputatul Szell, membru în clubul guvernului şi fost ministru. Acesta a primit însărcinare specială dela Maj. Sa se mijlocesea încheierea păcii cu obstrucţioniştii. El şi-a şi dat totă silinţa, stând mai alături, mai în coastele lui Banffy. Intr’un moment se credea, că înţelegerea va reuşi, dar după răspunsurile şi contra-respunsurile din ambele tabere, iese la ivală, că causa compromisului n’a înaintat aproape cu nimic. Mai alaltă erî bărbaţii de încredere ai partidelor oposiţionale au hotărît răspunsul ce-l dau la propunerile ultime ale guvernului. Ei pretind, ca lr. Banffy se se retragă fără nici o reservă; apoi pretind, ca să fie numit un nou ministru președinte cu care se poate sta de vorbă, și numai după ce se va întâmpla aceasta, opoziția e gata a tracta asupra unui compromis, pe basa propunerilor ei. Guvernul Banffy însă a declarat, că nu se poate retrage pănă ce nu i se vor vota toate legile privitoare la prelungirea provisoriilor pactului cu Austria, cu Croaţia, şi a legii budgetare, sau a indemnităţii; că nu primesce celelalte dorinţe şi propuneri ale opoziţiei, afară de judicatura Curiei în afaceri electorale; că, în fine, cere o înăsprire a regulamentului camerei prin care se se împiedece în viitor o nouă obstrucțiune. Oposiția declară, că déca ar primi aceste condițiunî, aceasta ar însemna o capitulare din partea ei, şi crice, ca déca în timp de 22 zile tractările n’au avut nici un resultat, vina nu este a partidelor oposiționale, ci a guvernului. Ce va fi acum, e greu de a se prevede în încurcătura de astăc^Dar credem, ca trebue se se ia curând o hotărîre într’un fel seu altul. Se zice, că astădî seu mâne miniștri unguresc! și Col. Szell vor pleca ârășî la Viena, se raporteze monarcului. Sortea cabinetului Banffy atârnă acum dela decisiunea Maj. Sale. Dela decisiunea acesta aternă, deci va fi pace ori resboiu între partidele unguresci. De va remâna la putere ministeriul Banffy, va fi resboiu la cuţite. Oposiţia va continua se împedece lucrările parlamentului şi acesta, în cele din urmă, va fi amânat, sau disolvat. Deci va căda însă guvernul Banffy, atunci se crede, că va veni un guvern tot dintre liberali, însă compus din bărbaţi, cari nu fac parte din clica lui Tisza. Se mai crede, că partida lui Apponyi se va contopi cu grupul disidenţilor şi cu acela al lui Szell, şi că înţelegerea se va face cu oposiţia, votându-se pactul cu Austria şi celelalte legi, precum şi reformele dorite de partidele oposiţionale . La tratările de învoelă nu s’au bătut numai guvernamentalii cu oposiţionalii, dar s’au bătut şi două influenţe deosebite chiar în sînul partidei guvernului. Coloman Szell e şeful acelora din clubul „liberal “, cari doresc pacea cu oposifia şi sunt gata de-a jertfi pentru acesta pe Banffy. Grupul lui Szell stă faţă cu clica lui Coloman Tisza, care pănă a-ţi ţine firele stăpânirei în mână şi care pe dedesubt a uneltit din răsputeri pentru a împedeca venirea la putere a lui Szeli, sau a disidenţilor. Tisza vrea să susţină cu orice preţ sistemul cel vechiu înfiinţat de el, fie cu Banffy, fie chiar şi fără Banffy. Tiszaiştii lăţesc mereu părerea, că deci nu vor mai fi ei cei tari şi mari, se va prăpădi lumea şi ţara ungurască, că numai Tisza şi Banffy sunt în stare să ţină în freu şi „periculul, ce ameninţă din partea naţionalităţilor nemaghiare“, — şi cei am Viena li-au crecţut pănă acum. Deci le vor crede şi de aci încolo, nu stim; vedem numai că ai lui Banffy fac şi acum mare svon cu isprăvile lor patriotice în prigonirea naţionalităţilor. Sistemul Tisza-Banffy cu gendarmii lui tocmai prin aceasta politică duşmănosă în contra naţionalităţilor îşi taie însă crenga de sub picioare şi mai curând ori mai târejiu va trebui să se prăbuşască într’un mod înfricoşat, ca orî ce regim nedrept şi imoral. * Şi în partea austriacă a monarchiei noastre lucrurile merg calea racului. Seim, că deputaţii nemţi din parlament, ei s’au apucat de obstrucţiune. Guvernul văzend, că nu poate începe nimic cu camera, s’a hotărît s’o amâne pe timp nedeterminat. Acum după ce i-a trimis acasă pe cei cu gura mare și neastâmpărați, ministrul Thun va guverna după o lui bună chibzuire pe basar. 14. Acest paragraf îi dă adecă dreptul, ca pe timpul când nu este întrunit parlamentul, să potă lua toate măsurile legale neapărat de lipsă prin ordonanţe împărătesei, adecă subsemnate de Maj. Sa şi de întreg ministeriul, în aşteptarea, că „Reichsrath“-ul, deci se va întruni, îşi va da consimţământul său la ele. Asta-i §. 14. Un fel de guvernare absolutistă, în aşteptarea unei aprobări mai târâii a factorilor constituţionali. Acum poate guvernul Thun se încheie şi pactul cu Ungaria pe basad lul 14, întrebat, că ce are de gând se facă după amânarea „Reichsrath“-ului, contele Thun a declarat, că înainte de toate va conchiăma dietele ţărilor diferite. Cât pentru timpul, când se va conchiăma urăşî parlamentul, contele Thun n’a spus nimic, dar a dat să se înţelagă, că acesta nu se va întâmpla mai înainte de a se face o înţelegere între Cehi şi Germani. întrebarea e numai, decă îi va succede aşa ceva- Cehii nu prea au mari speranţe. Foile lor 4i°a că ei trebue să fie forte precauţi, căci guvernul nici acuma n’arată semne, că ar fi hotărît să nimicască obstrucţiunea germană. Toţi privesc acuma starea lucrurilor în Austria aşa, că prin închiderea parlamentului s’a introdus de fapt absolutismul. * Asupra tristelor întâmplări petrecute la Academia de drepturi din Oradea mare, s’a vorbit arăşî mult prin foile de dincole şi de dincolo în săptămâna trecută. Tinerii studenţî români din Oradea mare pe cât sunt de mult duşmăniţi şi huliţi de cătră gazetele şoviniste maghiare, pe atât de mult sunt luaţi în apărare şi sunt îmbrăţişaţi cu simpatiă de cătră foile noastre naţionale şi de cătră toţi Românii. Chiar şi foile străine, cari nu suflă într’o trîmbiţă cu şoviniştii unguri, n’au decât cuvinte de desaprobare pentru purtarea maghiară intolerantă faţă cu tinerimea română, şi condamnă aspru măsura crudă şi nedreptă luată de ministrul unguresc al instrucţiunei faţă cu tânărul student Bolcaş. Scriea despre eliminarea lui Bolcaş de la toate sculele superioare din Ungaria, cu înăsprirea, că nu i se va recunosce de guvernul de aici nici diploma ce şi-ar câştiga-o la vre-o academie sau universitate din străinătate, a produs mare mâhnire între fraţii noştri din România şi s’a pornit o mişcare de simpatie în sînul lor pentru tînărul prigonit. Studenţii universitari din Bucuresci şi Iaşi au apelat pentru ajutor prin colecte în favoarea lui Bolcaş, ca să-şi poata face studiile în străinătate. Intr’aceea s’a aflat un generos Român, fostul vice-preşedinte al Senatului român, d-1 Sava Şomănescu din Bucuresci, care s’a oferit să ia sub îngrijirea sa pe tînărul student prigonit din Oradea şi să-i dea însuşi toate mijloacele de care are lipsă ca să-şi potă termina studiile în străinătate. O nobilă faptă acesta, care a făcut ca totă pressa românască să vorbască cu cea mai mare stimă şi iubire de d-l Şomănescu. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. A doua zi după cucerirea Smârdanului. (13 Ianuarie 1878). Tote ţările turcesc de la Smârdan erau cucerite. In satul vecin însă, în Capitanovcea, mai erau companii de Turci, cari se mai sporiseră prin cei fugiţi de prin redutele Smârdanului. Ai noştri purtau grija acestora. Se înserase de tot, şi Românii simţeau, că nu au se stea tota noaptea în piciore, ca nu cumva să-i lovescă Turcii peste nóapte. Soldaţii erau flămândî şi obosiţi. Căpitanii compăniilor veneau rând pe rând la colonel şi-i spuneau, că soldaţii n’au glonţe, şi la noapte va fi rău, decă s'ar întâmpla se vie Turcii. — Nimeni n’are glonţe? — Unii au mai multe, unii au puţine, or alţii n’au de loc, răspunseră căpitanii. — Aşa e rău. Trebue se aibă toţi. Adunaţi toţi plumbii, şi vedeţi câţi sunt de toţi, apoi împărţiţi din nou, dând tuturor soldaţilor de-o potrivă. S’a făcut aşa, şi au venit câte şapte plumbi de om. Apoi îşi întăriră străjile de noapte, îşi rânduiră paza prin redute şi ’n Smârdan. Cei mai mulţi n’au dormit cât a fost nóaptea de mare. Gemetele răniţilor s’au auzit necontenit cât a fost nóaptea, căci nimeni n’avuse vreme se-i adune. Răniţii zăceau în amestec, Români cu Turci, care cum îi apucase vremea şi locui. Cei de prin sat, câţi au căzut pe drum, s’au târît prin case şi au fost scutiţi măcar de vânt şi de umne- sală, dar a fot nespus de rău de cei ce câzură pe câmpie. Noaptea a trecut în linişte, cu toate că era cu putinţă isvodirea unei primejdii. Cei din Smârdan duceau grije se nu se fi ascuns Turcii prin case și se sară asupra lor; cei din redute se îngrijau, că Turcii mai ales la redute vor ţinti, decă vor veni; or cei ce au mas în Ianova, se temeau de apropierea Capitanovcei, unde se scia, că s’au înglodit taberele In urmă tot cei ce au tăbărit în Ianova au dat de primejdie. Abia s'a luminat de două şi au început să bată alarma. Toţi ai noştri, de prin Smârdan şi de prin redute, săriră în picioare. Ce era la Ianova? I-au isbit Turcii? Pe drumul Capitanovcei se vedea răsărind o negură de pedestrime turcescă. Apucaseră drumul cu noaptea în cap, şi veneau desfăşurându-se pe câmpie, cu doue tunuri şi cu başibuzuci călări. Când au fost la vre-o două mii de paşi, s’au rânduit in linii de bătae şi au început să vie tot mai iute şi mai ameninţător. Tunurile lor şi-au deschis focul spre Ianova, şi ţinteau bine. Când au fost la o miie da paşi pedestrimea a început şi ea să tragă cu puşcile. Era rău. Turcii veneau iute şi mulţi. Ai noştri erau puţini şi n’aveau decât abia câte şapte plumbi!... — Sa staţi în neclintire şi se nu tragă nimeni cu puşca. Lăsaţi pe Turci se se apropie pănă la trei- zeci de paşi, şi atunci descărcaţi puşcile. N’avem glonţe, trebue se ne batem cu baioneta. Asta ar fi fost un chip de a mântui companiile. Dar s’a întâmplat altfel. Turcii nu s’au apropiat pănă la treizeci de paşi. S’au oprit la cinci sute de paşi şi trăgeau necontenit spre ai noştri rănind şi ucigând. Ai noştri au stat cât au stat în neclintire. Der cât era se stea? Turcii