Gazeta Transilvaniei, iulie 1899 (Anul 62, nr. 142-167)

1899-07-31 / nr. 167

REDACŢII­­NEA, Administraţiunea şi Tipografi. BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefra­ncate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la AD­­MINISTRAŢIUNE în Braşov şi la următorele Birouri de anunciuri: la Viena: M. Dukes Nachf. Wax. Eugenfeld & Emerich Lesner. Heinrich Schalek. Rudolf Bosse. A. Oppeliks Nacht. Anton Oppelik. In Budapesta: A. V. Goldber­­flör, Ekstein Bernat. In Ham­burg.­ Karolyi & Liebmann. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o sa­­m­ă garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. seu 30 bani. Mr. 167. "CT Xd «jn rauB mau fanai am Braşov, Sâmbătă 31 Mie (12 August). „gazeta“ iese la urcare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şăse luni 6 f­l., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca. 2 fl., pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braţ« Administraţiunea, Piaţa mall Târgul Inului Nr. 80, etegii I.: Pe un an 10 fl., pe şlse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Câtă îngâmfare. Mult sânge rău a causat între şoviniştii unguri noul ordin al minis­trului de interne saxon, prin care s’a impus autorităților din Saxonia, că se nu țină întru nimic seama de legea ungureasca privitoare la maghia­­risarea numelor de localități, ci în corespondența, ce o au în Ungaria și mai ales în Transilvania, se folo­­sesc, esclusiv numele vecin ale lo­calităţilor. Vor fi crectut poate îngâmfaţii maghiarisatorî, că numai­decât Eu­ropa se va închina legei lor de ma­­ghiarisare şi toate statele se vor grăbi a se conforma ei, schimbându-şî istoriile, hartele şi geografiile pentru a elimina numele adevărate ale co­munelor, munţilor, văilor şi rîurilor, înlocuindu-le cu altele mai „culte“, mai „civilisate“, eşite din fabrica maghiarisărilor de nume dela Buda­pesta. Dar ce să-i faci, deci Europa încă n’a ajuns se scie ce-i „terem­tette“ şi cu un surîs despreţuitor trece peste cele mai „patriotice“ legi ale Maghiarilor, prin cari aceştia avură cutezanţa de a încerca se schimbe dintr’odată suprafaţa pămân­tului. De năcaş, că nu isbutesc prin amintita lor lege să-şi impună nu­mirile lor unguresc! şi în străinătate, şoviniştii maghiari vin acum se-şî verse focul de la inimă tot asupra nostră, a naţionalităţilor nemaghiare din acest stat, acusându-ne, că noi am agitat Europa ca se nu voesca a respecta legile lor de maghia­­risare. Una din foile budapestane, „Eşti Újság“, vrând se arate, vecii Doamne, cât de nerecunoscătoare sunt faţă de Maghiar­ naţionalităţile din acest stat, se provocă la legea de naţio­nalitate, cricând, că „nic­ici în lume nu esistă o naţionalitate colonisată, or­ cucerită, care se aibă o esistenţă atât de asigurată, cum sunt naţio­nalităţile din Ungaria“, zice apoi, că cu toate acestea naţionalităţile nu sunt amice, ci duşmane Maghiarilor şi lucrăză în contra lor. Institute de bani „valahe“ şi săsesc­ cumpără moşii şi le vând conaţionalilor lor în condiţiunî avantagioase, acesta o fac, orice, cu scopul politic, ca Ma­ghiarii slăbindu-se, „Valahii“ şi Saşii se se întărască; apoi „seminariile valahe, şcolele săsesc­, societăţile slovace, tot atâtea cuiburi ale urei faţă de Maghiari.“ După ce spune, că atâta încă nu e de-ajuns, ci naţionalităţile ne­maghiare mai agită în contra Ma­ghiarilor şi streinătatea — dovadă ordinul ministrului de interne saxon— se întreba: „Ce s’ar alege de naţio­nalităţi, deci aicî n’ar fi stăpân Ma­ghiarul iubitor de libertate, ci alt popor, fiă chiar unul dintre naţiona­lităţi?“ Acesta este tonul, în care se pronunţă îngâmfaţii dela putere, —­e tonul adevăratului cuceritor faţă de cel cucerit, măcar, că despre Ma­ghiar! istoria nu scie se fi cucerit pe nimenea, afară dară de câţî­va „Ujmagyar!“ făcuţi din Jidan!. Dar chiar de-ar fi vorba de nisce popoare „cucerite“, cum sun­t ore acestea tratate de „Maghiarul iubitor de libertate“? Unde mai esistă un stat cult în Europa, în care locuitorilor, fie ei chiar şi cuceriţi, se li­ se ia în nume de reu, deci caută a-şi îmbunătăţi sartea mate­rială şi a se ajutora împrumutat? Nu vom intra aici în amănunte, nici nu vom căuta să reflectăm la flecăriile cu legea de naţionalitate, pe care a­ o lua cine­va drept laudă faţă de Maghiar! este o adevărată neruşinare, dar vom întreba numai pe şoviniştii de la „Esti Újság“ să ne spună, unde mai există un al doilea stat în Europa, în care o rassă de oamen!, de-ar consta chiar şi din venetici, să fie atât de hui­duită şi persecutată, încât membri­lor săi să nu li­ se permită a-şî de­cora după plac nici măcar mormin­tele şi sicriurile părinţilor şi amici­lor lor? Să-şi aducă aminte şoviniştii un­guri de sortea, ce o au, de exemplu, în România, conaţionalii lor, şi să facă o asemănare între libertatea şi modul cum ei, ca venetici, sunt tra­taţi acolo, şi între modul, cum noi, Românii băştinaşi, suntem trataţi aici din partea „Maghiarului iubitor de libertate? Ei acolo susţin scoale, reu­niuni, arangez, manifestaţii naţio­nale cu stindarde unguresci câte le place şi nimenea în lume nu le face vre-o observare pentru toate acestea, pe când la noi gendarmii despletesc cosiţele fetiţelor pentru a­ le despoia de pand­icele naţionale, poliţiştii te opresc în drum pentru a-ţî lua co­carda de pe piept şi aşa mai de­parte. Şi totuşi au nasul de-a acusa naţionalităţile nemaghiare şi a­ le face responsabile chiar şi pentru an­tipatia, ce-o portă străinătatea faţă de ei. Nu cumva ar pretinde, să so-1 . ».In wo­o d va cin oi mom Avonrmn 11VJ1 L/CIJJLI pn u auiuoA/ ipx iu vuiwjii*u.Exp­graţia statelor şi domnitorilor Eu­ropei în favorul legilor lor de ma­­ghiarizare ? Câtă îngâmfare de la un popor, care are să datorească posiţia sa unui noroc orb! Stările din Austria. Pe când în partea ungară a monarchiei atmosfera politică pare cu totul liniştită şi uşurată la apa­renţă de norii grei şi ameninţători, pe atunci în Austria spiritele sunt la culme agitate şi iritate, şi o fur­tună din cele mai serioase se des­­lănţuesce de la un capăt la altul al im­periului austriac, bântuind cu furia şi ameninţând cu turbare. E vorba de mişcarea Germani­lor austriaci în contra pactului cu Ungaria, mişcare, ce ia proporţii se­rioase chiar în sinul poporului de rând. Faimosul §. 14, cu ajutorul că­ruia s’au introdus nou­ele dări de consum urcate, a revoltat la estrem pe Germani în contra guvernului, şi sub pretext, că vor să salveze prin­cipiul regimului constituţional din ghiarele absolutismului, partidele germane au declarat contelui Thun și măsurilor luate de el, cel mai crâncen răsboiu. E de prisos, credem, a stărui pe larg asupra protestelor ridicate din sînul Germanilor în contra sis­temului, cu care vrea să guverneze contele Thun în Austria. Protestă­rile acestea însă au depăşit formal cadrele, în care ar trebui să se mişce ori­ce fel de avertisment al cetăţe­nilor, când ei nu sunt învoiţi cu ceea­ ce consilierii unui stat fac şi întreprind în conducerea afacerilor publice. Vocea de protestare s’a pre­făcut în disordine pe strade şi în sgomotoase demonstraţiuni, ba a de­generat chiar şi în fapte, întru cât nu numai într’un loc s’a întâmplat, că poporul s’a încăerat cu poliţia şi miliţia, s’a produs vărsare de sânge şi s’au făcut numărose arestări, ca în Salzburg, Wells etc. Vorba fiind de pact, e necesar să amintim deja aicî, că amărăciu­nea de care este cuprinsă opinia publică din Austria, nu se îndrepta numai în contra guvernului Thun, ci şi în contra Ungariei. Austriacii învinuesc Ungaria, că cu ajutorul ei s’a introdus în Austria aşa numita „răpire de constituţia“, deoare­ce în urma faimoasei formule Szell şi a compromisului încheiat cu Ungurii în Gestiunea pactului, contelui Thun i­ s’a dat posibilitatea de­ a introduce proiectele pactului pe temeiul pa­ragrafului 14. Mişcarea Germanilor austriaci are însă o parte şi mai ameninţă­­toare. A eşit la iveala cu prilejul de­­monstraţiunilor din c­ilele trecute, că mişcarea aceasta cuprinde tendinţe se­­paratistice de rassă. Ceea­ ce Germanii lui Schönerer n’au putut să realiseze prin lozinca „Los von Rom“, vor să ajungă prin devisa „Los von Österreich“. Demonstrând și manifestând, ei cântă de alungul stradelor marsilesa pru­------— 0­7 .. „Z. J. „ ... DI. S.ZIL nn nX 1 n n rl O Hl­lJLicl „ VV ucrto U7 f o­­licorrc , \^a, oun ci/cavaca, fraţii lor din Germania şi să ves­­tăscă indirect, că pe cât de uşor îşi lapădă religia străveche, pe atât de frumos sciu şi pot să imormânteze, deca vor, credinţa şi fidelitatea faţă cu statul austriac, în care nu se mai simt bine de când cu căderea ege­­moniei germane în Austria şi de când începe să domnească acolo cu­rentul federalistic. Firesce, că apucă­tura aceasta e forte acomodată pen­tru a băga spaimă în guvern şi a-l determina, ca măcar în parte să ce­deze şi să se plece, şi plecân­­du se s’o rupă cu majorităţile slave din imperiu, cu sprijinul cărora con­tele Thun să susţine acts în fruntea afacerilor statului. Totul aşa­dar este o luptă pe morte pe viaţă între elementul ger­man şi elementul slav în Austria. Aceste două elemente de popoare îşi dispută puterea şi egemonia în stat, şi lupta de acts între ele constitue abia numai un început cu indicii dezastruase pentru viitorul imperiului. Aici ne aducem aminte de cuvintele ce le-a esprimat primarul din Praga vorbind despre luptele pentru naţio­nalitate dintre partidele Austriei. El le-a asemănat cu lupta vulturilor şi, într’un elan de oratoriă, a cjit.. că déca Germanii demonstrază în ora­şele germane cu cântecul „Wacht am Rhein“, nici Cehii nu vor între­­lăsa, duşi fiind la estrem, a face pomenire, că esistă şi melodia unui imn rusesc, şi „déca Germanii Aus­triei fac sgomot rechimânduse pe vecinul lor puternic, ei nu trebue să-şi uite, că şi Cehii au un vecin puternic, mai puternic dar’ decât al Germanilor; or vulturul german c’un cap, de sigur nu va înghiţi vulturul rusesc cu două capete“. Cu alte cuvinte, şi de-o parte şi de alta iritaţiuni şi duşmănii la cul­me. Eră un cas. In oraşul sloven Cilii s’a desvălit alaltăeri statua în­văţatului slav Oblak. Din incidentul acesta au plecat la Cilii două sute de studenţi cehi. Nemţii din Stiria au considerat escursiunea studenţilor cehi drept o demonstraţia, şi mulţime de Germani din Graz au plecat la Cilii, ca să aranjeze o contra-de­­monstraţie. Desvălirea monumentului s’a şi făcut, însă Germanii adunaţi în număr mare, dând cu ochii de-un stindard slav, începură să cânte „ Wacht am Rhein” şi să pretindă de­­lăturarea stindardului. Curând şi bine se născu, o straşnică încăerare între Sloveni şi Germani. Un deputat slo­ven fu bătut cu ciomagul, alţii fură, alternativ, grav răniţi. Spiritele în urma aceasta sunt atât de iritate, în­cât din Graz şi Marburg a trebuit să fie trimise la faţa locului trei ba­­talioane de miliţia, căci e temere, că disordinele se vor repeta. Faptul arătat caracteriseza fidel iritaţiunea ce domnesce la Germanii şi Slavii Austriei, iritaţiune, ce dege­­nereaza în fapte şi violenţe, comise de unii în contra altora. In chipul acesta se pregătesc în Austria spiritele pentru deschiderea „Reichsrath“-ului în Octomvre, când contele Thun va solicita votul par­lamentului pentru legile introduse cu ajutorul odiosului paragraf 14, şi o astfel de situaţie găsesce el, o situa­­ţie cât se poate de critică şi amenin­­ţătore pentru pacea şi liniştea in­­terioră a imperiului, „Frăţietatea“ din Arad. Avem în sfîrşit şi o voce serbeasca asu­pra „evenimentului“ din Arad. Este un ar­­ticul publicat în „Branik“ din Neoplanta. Pentru importanţa lui dăm acol în tradu­cere verbală partea referitoare la banchetul „frăţietăţii“ de la masa episcopului Goldiş. Articulat spune la început, că Ma­ghiarii de mult îşi dau silinţa a dovedi ne­cesitatea unei alianţe între rassa română şi maghiară, pe motivul, că aceste rasse au un duşman comun : „panslavismul*. Se în­­trebă, că ce e panslavismul ? O trasă poli­tică, care poate servi ca d­ubă, dar care de altfel nu are nicî o însemnătate. Rusia se arată, ca representanta „panslavismului“. Rusia însă nici­odată n’a voit nimicirea Un­gariei, căci evenimentele dela 1849 au fost opera politicei de cabinet. împăratul Nico­­lae de atunci voia să salveze principiul le­

Next