Gazeta Transilvaniei, iulie 1899 (Anul 62, nr. 142-167)
1899-07-31 / nr. 167
REDACŢIINEA, Administraţiunea şi Tipografi. BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la ADMINISTRAŢIUNE în Braşov şi la următorele Birouri de anunciuri: la Viena: M. Dukes Nachf. Wax. Eugenfeld & Emerich Lesner. Heinrich Schalek. Rudolf Bosse. A. Oppeliks Nacht. Anton Oppelik. In Budapesta: A. V. Goldberflör, Ekstein Bernat. In Hamburg. Karolyi & Liebmann. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o samă garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. seu 30 bani. Mr. 167. "CT Xd «jn rauB mau fanai am Braşov, Sâmbătă 31 Mie (12 August). „gazeta“ iese la urcare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca. 2 fl., pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braţ« Administraţiunea, Piaţa mall Târgul Inului Nr. 80, etegii I.: Pe un an 10 fl., pe şlse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Câtă îngâmfare. Mult sânge rău a causat între şoviniştii unguri noul ordin al ministrului de interne saxon, prin care s’a impus autorităților din Saxonia, că se nu țină întru nimic seama de legea ungureasca privitoare la maghiarisarea numelor de localități, ci în corespondența, ce o au în Ungaria și mai ales în Transilvania, se folosesc, esclusiv numele vecin ale localităţilor. Vor fi crectut poate îngâmfaţii maghiarisatorî, că numaidecât Europa se va închina legei lor de maghiarisare şi toate statele se vor grăbi a se conforma ei, schimbându-şî istoriile, hartele şi geografiile pentru a elimina numele adevărate ale comunelor, munţilor, văilor şi rîurilor, înlocuindu-le cu altele mai „culte“, mai „civilisate“, eşite din fabrica maghiarisărilor de nume dela Budapesta. Dar ce să-i faci, deci Europa încă n’a ajuns se scie ce-i „teremtette“ şi cu un surîs despreţuitor trece peste cele mai „patriotice“ legi ale Maghiarilor, prin cari aceştia avură cutezanţa de a încerca se schimbe dintr’odată suprafaţa pământului. De năcaş, că nu isbutesc prin amintita lor lege să-şi impună numirile lor unguresc! şi în străinătate, şoviniştii maghiari vin acum se-şî verse focul de la inimă tot asupra nostră, a naţionalităţilor nemaghiare din acest stat, acusându-ne, că noi am agitat Europa ca se nu voesca a respecta legile lor de maghiarisare. Una din foile budapestane, „Eşti Újság“, vrând se arate, vecii Doamne, cât de nerecunoscătoare sunt faţă de Maghiar naţionalităţile din acest stat, se provocă la legea de naţionalitate, cricând, că „nicici în lume nu esistă o naţionalitate colonisată, or cucerită, care se aibă o esistenţă atât de asigurată, cum sunt naţionalităţile din Ungaria“, zice apoi, că cu toate acestea naţionalităţile nu sunt amice, ci duşmane Maghiarilor şi lucrăză în contra lor. Institute de bani „valahe“ şi săsesc cumpără moşii şi le vând conaţionalilor lor în condiţiunî avantagioase, acesta o fac, orice, cu scopul politic, ca Maghiarii slăbindu-se, „Valahii“ şi Saşii se se întărască; apoi „seminariile valahe, şcolele săsesc, societăţile slovace, tot atâtea cuiburi ale urei faţă de Maghiari.“ După ce spune, că atâta încă nu e de-ajuns, ci naţionalităţile nemaghiare mai agită în contra Maghiarilor şi streinătatea — dovadă ordinul ministrului de interne saxon— se întreba: „Ce s’ar alege de naţionalităţi, deci aicî n’ar fi stăpân Maghiarul iubitor de libertate, ci alt popor, fiă chiar unul dintre naţionalităţi?“ Acesta este tonul, în care se pronunţă îngâmfaţii dela putere, —e tonul adevăratului cuceritor faţă de cel cucerit, măcar, că despre Maghiar! istoria nu scie se fi cucerit pe nimenea, afară dară de câţîva „Ujmagyar!“ făcuţi din Jidan!. Dar chiar de-ar fi vorba de nisce popoare „cucerite“, cum sunt ore acestea tratate de „Maghiarul iubitor de libertate“? Unde mai esistă un stat cult în Europa, în care locuitorilor, fie ei chiar şi cuceriţi, se li se ia în nume de reu, deci caută a-şi îmbunătăţi sartea materială şi a se ajutora împrumutat? Nu vom intra aici în amănunte, nici nu vom căuta să reflectăm la flecăriile cu legea de naţionalitate, pe care a o lua cineva drept laudă faţă de Maghiar! este o adevărată neruşinare, dar vom întreba numai pe şoviniştii de la „Esti Újság“ să ne spună, unde mai există un al doilea stat în Europa, în care o rassă de oamen!, de-ar consta chiar şi din venetici, să fie atât de huiduită şi persecutată, încât membrilor săi să nu li se permită a-şî decora după plac nici măcar mormintele şi sicriurile părinţilor şi amicilor lor? Să-şi aducă aminte şoviniştii unguri de sortea, ce o au, de exemplu, în România, conaţionalii lor, şi să facă o asemănare între libertatea şi modul cum ei, ca venetici, sunt trataţi acolo, şi între modul, cum noi, Românii băştinaşi, suntem trataţi aici din partea „Maghiarului iubitor de libertate? Ei acolo susţin scoale, reuniuni, arangez, manifestaţii naţionale cu stindarde unguresci câte le place şi nimenea în lume nu le face vre-o observare pentru toate acestea, pe când la noi gendarmii despletesc cosiţele fetiţelor pentru a le despoia de pandicele naţionale, poliţiştii te opresc în drum pentru a-ţî lua cocarda de pe piept şi aşa mai departe. Şi totuşi au nasul de-a acusa naţionalităţile nemaghiare şi a le face responsabile chiar şi pentru antipatia, ce-o portă străinătatea faţă de ei. Nu cumva ar pretinde, să so-1 . ».In woo d va cin oi mom Avonrmn 11VJ1 L/CIJJLI pn u auiuoA/ ipx iu vuiwjii*u.Expgraţia statelor şi domnitorilor Europei în favorul legilor lor de maghiarizare ? Câtă îngâmfare de la un popor, care are să datorească posiţia sa unui noroc orb! Stările din Austria. Pe când în partea ungară a monarchiei atmosfera politică pare cu totul liniştită şi uşurată la aparenţă de norii grei şi ameninţători, pe atunci în Austria spiritele sunt la culme agitate şi iritate, şi o furtună din cele mai serioase se deslănţuesce de la un capăt la altul al imperiului austriac, bântuind cu furia şi ameninţând cu turbare. E vorba de mişcarea Germanilor austriaci în contra pactului cu Ungaria, mişcare, ce ia proporţii serioase chiar în sinul poporului de rând. Faimosul §. 14, cu ajutorul căruia s’au introdus nouele dări de consum urcate, a revoltat la estrem pe Germani în contra guvernului, şi sub pretext, că vor să salveze principiul regimului constituţional din ghiarele absolutismului, partidele germane au declarat contelui Thun și măsurilor luate de el, cel mai crâncen răsboiu. E de prisos, credem, a stărui pe larg asupra protestelor ridicate din sînul Germanilor în contra sistemului, cu care vrea să guverneze contele Thun în Austria. Protestările acestea însă au depăşit formal cadrele, în care ar trebui să se mişce orice fel de avertisment al cetăţenilor, când ei nu sunt învoiţi cu ceea ce consilierii unui stat fac şi întreprind în conducerea afacerilor publice. Vocea de protestare s’a prefăcut în disordine pe strade şi în sgomotoase demonstraţiuni, ba a degenerat chiar şi în fapte, întru cât nu numai într’un loc s’a întâmplat, că poporul s’a încăerat cu poliţia şi miliţia, s’a produs vărsare de sânge şi s’au făcut numărose arestări, ca în Salzburg, Wells etc. Vorba fiind de pact, e necesar să amintim deja aicî, că amărăciunea de care este cuprinsă opinia publică din Austria, nu se îndrepta numai în contra guvernului Thun, ci şi în contra Ungariei. Austriacii învinuesc Ungaria, că cu ajutorul ei s’a introdus în Austria aşa numita „răpire de constituţia“, deoarece în urma faimoasei formule Szell şi a compromisului încheiat cu Ungurii în Gestiunea pactului, contelui Thun i s’a dat posibilitatea de a introduce proiectele pactului pe temeiul paragrafului 14. Mişcarea Germanilor austriaci are însă o parte şi mai ameninţătoare. A eşit la iveala cu prilejul demonstraţiunilor din cilele trecute, că mişcarea aceasta cuprinde tendinţe separatistice de rassă. Ceea ce Germanii lui Schönerer n’au putut să realiseze prin lozinca „Los von Rom“, vor să ajungă prin devisa „Los von Österreich“. Demonstrând și manifestând, ei cântă de alungul stradelor marsilesa pru------— 07 .. „Z. J. „ ... DI. S.ZIL nn nX 1 n n rl O HllJLicl „ VV ucrto U7 f olicorrc , \^a, oun ci/cavaca, fraţii lor din Germania şi să vestăscă indirect, că pe cât de uşor îşi lapădă religia străveche, pe atât de frumos sciu şi pot să imormânteze, deca vor, credinţa şi fidelitatea faţă cu statul austriac, în care nu se mai simt bine de când cu căderea egemoniei germane în Austria şi de când începe să domnească acolo curentul federalistic. Firesce, că apucătura aceasta e forte acomodată pentru a băga spaimă în guvern şi a-l determina, ca măcar în parte să cedeze şi să se plece, şi plecându se s’o rupă cu majorităţile slave din imperiu, cu sprijinul cărora contele Thun să susţine acts în fruntea afacerilor statului. Totul aşadar este o luptă pe morte pe viaţă între elementul german şi elementul slav în Austria. Aceste două elemente de popoare îşi dispută puterea şi egemonia în stat, şi lupta de acts între ele constitue abia numai un început cu indicii dezastruase pentru viitorul imperiului. Aici ne aducem aminte de cuvintele ce le-a esprimat primarul din Praga vorbind despre luptele pentru naţionalitate dintre partidele Austriei. El le-a asemănat cu lupta vulturilor şi, într’un elan de oratoriă, a cjit.. că déca Germanii demonstrază în oraşele germane cu cântecul „Wacht am Rhein“, nici Cehii nu vor întrelăsa, duşi fiind la estrem, a face pomenire, că esistă şi melodia unui imn rusesc, şi „déca Germanii Austriei fac sgomot rechimânduse pe vecinul lor puternic, ei nu trebue să-şi uite, că şi Cehii au un vecin puternic, mai puternic dar’ decât al Germanilor; or vulturul german c’un cap, de sigur nu va înghiţi vulturul rusesc cu două capete“. Cu alte cuvinte, şi de-o parte şi de alta iritaţiuni şi duşmănii la culme. Eră un cas. In oraşul sloven Cilii s’a desvălit alaltăeri statua învăţatului slav Oblak. Din incidentul acesta au plecat la Cilii două sute de studenţi cehi. Nemţii din Stiria au considerat escursiunea studenţilor cehi drept o demonstraţia, şi mulţime de Germani din Graz au plecat la Cilii, ca să aranjeze o contra-demonstraţie. Desvălirea monumentului s’a şi făcut, însă Germanii adunaţi în număr mare, dând cu ochii de-un stindard slav, începură să cânte „ Wacht am Rhein” şi să pretindă delăturarea stindardului. Curând şi bine se născu, o straşnică încăerare între Sloveni şi Germani. Un deputat sloven fu bătut cu ciomagul, alţii fură, alternativ, grav răniţi. Spiritele în urma aceasta sunt atât de iritate, încât din Graz şi Marburg a trebuit să fie trimise la faţa locului trei batalioane de miliţia, căci e temere, că disordinele se vor repeta. Faptul arătat caracteriseza fidel iritaţiunea ce domnesce la Germanii şi Slavii Austriei, iritaţiune, ce degenereaza în fapte şi violenţe, comise de unii în contra altora. In chipul acesta se pregătesc în Austria spiritele pentru deschiderea „Reichsrath“-ului în Octomvre, când contele Thun va solicita votul parlamentului pentru legile introduse cu ajutorul odiosului paragraf 14, şi o astfel de situaţie găsesce el, o situaţie cât se poate de critică şi ameninţătore pentru pacea şi liniştea interioră a imperiului, „Frăţietatea“ din Arad. Avem în sfîrşit şi o voce serbeasca asupra „evenimentului“ din Arad. Este un articul publicat în „Branik“ din Neoplanta. Pentru importanţa lui dăm acol în traducere verbală partea referitoare la banchetul „frăţietăţii“ de la masa episcopului Goldiş. Articulat spune la început, că Maghiarii de mult îşi dau silinţa a dovedi necesitatea unei alianţe între rassa română şi maghiară, pe motivul, că aceste rasse au un duşman comun : „panslavismul*. Se întrebă, că ce e panslavismul ? O trasă politică, care poate servi ca dubă, dar care de altfel nu are nicî o însemnătate. Rusia se arată, ca representanta „panslavismului“. Rusia însă niciodată n’a voit nimicirea Ungariei, căci evenimentele dela 1849 au fost opera politicei de cabinet. împăratul Nicolae de atunci voia să salveze principiul le