Gazeta Transilvaniei, august 1899 (Anul 62, nr. 168-192)
1899-08-01 / nr. 168
Nr. 168—1899 Persecutarea colorilor românesc. Dela un plugar român din Bănat primim următorea corespondenţă, asupra căreia vom reveni: Tim.Hodoş, (Bănat) Iulie 1899. In 23 Iulie st. n. a acestui an au fost citaţi la fibricul Răcaşului, de care cerc ne ţinem, patru feciori români de ai noştri pentru purtarea treicolorului nostru (roşu-galben-albastru) pe pălării, era pept o pantlică de 5—6 centimetri oră şî treicoloră şi de desubt o medaliă, care purta tipul Majestăţii Sale, pe care şî-au cumpărat’o cu 10 cr. mai anul trecut dela Bâzieş. Când cu venirea Majestăţii Sale acolo se duseră şi ai noştri mulţi feciori împănaţi cu pandlicî trei colore pe pălării, atunci nu li-a cuis nimeni nimica; acuma vise de-odată ne pomenirăm, că sunt chiămaţî feciorii la pretorul, care îi pedepsi pe fiîl care cu câte 50 n. v. a. pentru purtarea treicolorului, ei fiindcă toţi patru feciorii n’au avere, li s’a schimbat pedeapsa în închisore, primind fiăcare câte 5 zile închisore. De altcum feciorii noştri s’au purtat forte brav. De-acasă îmbrăcaţi în haine de serbătore, cu treicolorul pe pălării, asemenea la pept aveau trei color şi medalia M. Sale, plecară astfel gătiţi la drum, tot cântând „Deşteiptă-te Române“ ş. a. pănă la Recaş. Intrând aci la fibircul, de IOC 11 a rupt ti-l fibircu pandicile de pe pălării şi dela pept asemenea, şi medaliile iî s’au luat apoi s’a luat protocol cu denşii, ispitindu-i şi învertindu-i, că nu sciu ei, că nu-iertat se poarte numitele pantlicî şi cine i-a învăţat să le poarte şi pentru ce le portă. Nu i-a îndemnat cumva învăţătorul nostru şi nu li-a spus, ce fel de pantlicî sunt acestea? Feciorii noştri răspunseră scurt: îl purtăm, că ne place şi pe banii noştri purtăm ce vrem, el de spus şi îndemnat nu ne-a îndemnat nime a-l purta, ci din singura voia nostră cu drag îl purtăm, nu numai noi, ci toţi feciori, fetele şi nevestele din comuna nostră. Fetele şi nevestele poarta brene făcute de ele, er parte cumpărate din boltă. Unul dintre feciori, Moise Muntean, mai zise între altele : pe banii mei, D-le fibireu, port ce-mi place, cum şi dumniata, când mergi la oraş, pe banii diate iţi cumperi un joc careţi place, nu-ţi poruncesce nime. Astfel şi eu port ce vreau. Apoi după ce li se ceti protocolul şi li se tălmăci pe românesce, vedend denşii că s’au luat la protocol tote răspunsurile lor, subscriseră toţi patru protocolul, ne mai voind a apela. Merseră apoi de-adreptul la o boltă, unde-şî cumpărată de nou trei color şi punendu-l pe pălării şi la pept intrară tot cântând într’un birt, unde prâncjiră, şi eşind de-acolo o luară la drum cătră casă, ărăşî cântând de-a lungul oraşului „Deşteptă-te Române“ ş. a. Numele celor patru bravi feciori sunt: Ioan Ghicind, loan Roşiu, Moise Muntean şi Teodor Iosif om, toţi patru cântăreţi şi cărturari. Vă rog, On. D-le Redactor, care binevoiţi a publica în iubita nostră foia cele mai sus zise. Al D-vostră stimător Ravel Strigaciu, plugar, îţi mulţumesc, deşi l’am păstrat un timp forte scurt. Insă pentru tot ce a fost şi îmi este întipărit în minte, binecuvântat fie numele. Tău“. Vorbind, au ajuns lângă un copăcel nins de flori albe, a căror albâţă îţi lua vederea. Acesta albuţă curată a petalelor, a impresionat atât pe bătrân, că mi se părea, că simte o mângâiere ceruscă. Vocea dulce şi solemnă îl rechiema la realitate, istorisind cu o dragoste de nedescris: „N’ai atins încă cu degetele tale acest dumnezesc trandafir, însă altor mâni din casa ta le-au fost dat aceasta. Când iubita inimei tale se afla pe patul suferinţei, atunci îngerul meu puse una din aceste flori pe peptul ei, şi astfel i-a liniştit durerile pentru veciă. Pe când întâiul tău copil se svârcolea de friguri şi dureri, cari î i răpeau totă puterea cu toate îngrijirile tale pline de dragoste, am trimes îngerul meu să culege un boboc alb din acest copăcel şi să-l ducă. Acesta e trandafind morţei, care ere sec la poarta vieței eterne“. îngândurat şi umilit bătrânul întrebă : „Stăpâne, când voiu avea și eu una din aceste flori? Adevăr die Ție, doresc să sciu mult mai mult despre grădina cereascâ, doresc a locui într’ânsa, trecerea dela viață la morte îmi pare dulce. Vocea dumne-zeeascu răspunse: „Răbdare, scumpe suflete, ai lor răbdare. Atunci, când tu nici că te vei gândi, acestea flore are să fie culesă pentru tine. Continuă a lucra, a te ruga mereu, fiindcă ţi-a mai rămas ceva de îndeplinit pe pământ. Noptea vine, când omenii nu mai pot lucra“. In sunetele acestor cuvinte bătrânul se deşteptă şi privind în juru-i se încredinţă, că nu fusese decât un vis. Iubiţii săi trandafiri îşi legănau agale capetele, când el trecu pe lângă ei fără a-i băga în samă de astă-dată, mintea şi tot sufletul fiind preocupate cu frumseţele grădinei stăpânitorului. Mai înainte de a eşi din grădină, sa opri puţin la un trandafir alb şi aplecându-se spre el rosti încet, forte încet, câteva cuvinte, pe care numai Dumneczeu şi trandafirul le-au putut înţelege. GAZETA TRANSILVANIEI. Adunarea generală a Asociaţiunei. Convocare. In sensul §elor 28 şi 26 din statutele „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român“, se convocă adunarea generală ordinară a Asociaţiunii la Meya, pe ciflele de 27 şi 28 August st. n. 1899, pe lângă următorul Fragra iu: Şedinţa I. 5 . Duminecă în 27 August 1899 st. n. la 11 ore a. m. Ordinea de 4: 1. Deschiderea adunării generale. 2. Constatarea delegaţilor prezenţi. 8. Raport despre activitatea comitetului central în anul expirat. 4. Alegerea comisiunilor de câte trei membrii: a) pentru examinarea raportului general; b) pentru examinarea raţiociniului pe anul 1898 şi a proiectului de budget pe anul 1900; c) pentru studiarea proiectului de regulament înaintat spre aprobare; şi d) pentru înscrierea de membri şi încassarea taxelor. 5. Propuneri eventuale. 6. Raportul comisiunii pentru înscrierea de membri şi încassarea taxelor. Disertaţiunile intrate se vor ceti după amănţi la timpul numit de president în conţelegere cu adunarea generală. Şedinţa II. 55 Luni în 28 August 1899 st. n. la 10 ore a. m. Ordinea de z1. 1. Rapoartele comisiunilor exmise în Noua eră şi Slovacii. Mai zilele trecute s’a întâmplat, că societatea culturală „Matica Slovenska“ a Slovacilor, care în timpul din urmă luase un avânt din cele mai înfloritore, a fost definitiv desfiinţată din partea ministrului preşedinte Szell, ca ministru de interne, sub cuvântul deja de mult tocit, că societatea contra statutelor sale se îndeletnicesce şi stă în serviciul propagandei „panslaviste“. Că nu e lucru curat la mijloc, ca de regulă, e mai propus de orice îndoelă. Şi sciţi, care a fost adevăratul motiv al desfiinţării ? „Agramer Tageblatt“ lămuresce acum pe deplin cestiunea. „Matica Slovenska“ a mai fost odată desfiinţată în 175, cu care ocasiunea ’i s’a conostat și intrega averea în sumă de 130.000 florini. Societatea fiind acum reactivată, și-a reclamat și averea sa de odinicră, care de atunci încoace a trebuit să crescă la de trei ori atât. Suma aceasta colosală însă nu mai esistă, or „providențialul“ Szell cel cu „dreptul“ şi „dreptatea“ desfiinţeză simplu societatea şi aşa i-a înfundat gura. Idilă*). Era o fată, căreia îi plăcea să rătăcască pe câmpii după amurgit. Când sorele scăpăta, când psalmul pasărilor înceta şi lucrătorii se întorceau obosiţi de la muncă, când cea dintâiu stea de sentinelă se ivea *) Din „Spicuiri“ de I. Achmescu, tradusă din englezesce, pe bolta ceriului, şi plăcuta sără se aşternea uşor pe dealuri şi vâlcele, ea se grăbea plecând de acasă pe nesimţite spre a se duce la cei obosiţi, care aşteptau venirea ei. Florile arse de arşiţa soarelui, iarba plină de prafulŢil©i şi frundele arborilor obosite îşi plecau capetele, pe când vocea zefirului şoptea în taină, că ea se apropie. Şi când se afla printre ele, celor obosite le pierea oboseala, cele însetate uitau setea şi cele triste deveniau vesele şi se bucurau cu toate de presenţa ei. Sub plăcuta şi delicata ei influenţă ele cresceau reînoindu-şi frumuseţea, şi când dulcile accente ale vocei sale — aucrite numai de ele — răsunau în urechi atunci, pace şi odihnă, o bucurie neesprimată pătrundea în sufletele lor. In flăcare noapte pândeau venirea ei şi cât e ceva de mare aşteptau sosirea amurgului, cu a cărui deşteptare ele stiau, că va veni. Ea era pentru ele un spirit, un înger, un curat şi radios discrpul trimis de Dumnezeu. Şi ea le iubea cum un spirit nemuritor poate se iubescă şi le învăţa în tăcerea misterioaselor singurătăţi, adevăruri şi mistere nepătrunse, nouă şi minunate, —cum ele trăesc şi cresc, înfloresc, se legănă şi răspândesc mirosuri, care plac, şi glorifică pe Dumnezeu, care le dă viaţă şi frumuseţe, şi care privind la ele vede propria sa creaţiune şi văzându-le spie bine cum că ele în cursul chilei se bucură şi devin vioae şi strălucitore, aşa ca să îndeplinăscă desăvârşit privilegiul lor glorios, îmbrăcând pământul în podoba cea mai frumosă. Ea le învăţa, că mirosul lor inspiră dulcuţa cântecului pasărilor, tocmai cum neîncetaţii lor psalmi întră în întrega lor fiinţă, reproducându-se în parfum, flori şi formă. Ea spunea florilor, că ele sunt mesagerele alese ale lui Dumnezeu trimese spre a linişti durerea suferinciilor şi a înveseli zilele triste ale bolnavilor. Totă noaptea ea sta cu ele şi când degetele trandafirii închideau diminaţa perdeaua de nori, cântul său devenea mai frumos, uşor şi vesel, şi cu o delicată sărutare şi un dulce „la revedere“ dispărea spre casă în grădina lui Dumnezeu, ori înainta în grabă, ca un prevestitor al amorului, cătră regiunile îndepărtate. Atunci ierburi şi flori îndurerate plângeau, şi plantele, tufişurile, foile şi toate lucrurile, — chiar buruenile şi spinii plângeau. Când însă se revărsa de ciuă lacrimile străluceau în ochii lor, or trecătorii ziceau cu bucurie unul cătră altul: „Uite pe aci a dat in astă noapte rouă“, şedinţa primă. 2. Definerea locului pentru proxima adunare generală. 3. Disposiţiuni pentru verificarea proceselor verbale. 4. încheierea adunării generale. Se observă, că eventualele disertaţiuni şi propuneri au se fie presentate presidiului Asociaţiunii (în Sibiiu, Strada Morii Nr. 8) în scris cu 8 zie, cr eventualele interpelaţiunî cu 3 zile înainte de adunarea generală. Din şedinţa comitetului central al „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român“, ţinută în Sibiiu la 3 August 1899. Ştiluţiu m. p., Ir. Iîcu m. p., preş. ad-hoc, secretar II. SCSI LE OILEL —Ui Iulie v. Agata Bârsescu, sărbătorita nostră artistă, în drumul său spre America s’a oprit şi în Braşov, cu hotărîrea de a păşi trei seri de-a rândul pe scena teatrului din loc. Erisera a jucat în piesa „Theresa Raquin“ de Zolla, având rolul principal al eroinei cu același nume. Drama aceasta a lui Zolla e de altmintrelea o prelucrare a unuia din cele mai escelente romane, ca psichologie, ale cunoscutului scriitor frances. E vechia istorie a unei dragoste neiertate, care se poate realiza numai prin crimă. E același subiect, ce l-a prelucrat și Caragiali în drama sa „Năpastea“. Femeia e deja măritată; se ampreseaza însă altul în ea, care, pentru ca să-și vadă visul cu ochii, ucide cu seu fără soirea femeii pe bărbatul legal, el văduva devine soția criminalului. Urmeaza apoi răsbunarea morală, cumplita remuşcare de consciinţă, care duce în sfârşit la peire pe păcătoşi. Drama „Theresa Raquin“ e astfel întocmită, încât mai ales în primele două acte — piesa e scrisă în 4 acte — eroina are un rol mai mult pasiv, aşa că cumplita ei luptă sufleteasca să manifestă mai mult în mimică. Trebue dor o artistă de talia d-rei Agata Bârsescu, pentru ca eroina să-şi potă susţină cu toate acestea rolul său, ca rol principal, şi să ţină încordată atenţiunea publicului în primul rând asupră-si. Interpretarea a fost escelentă, cum numai celebra artistă soie interpreta. Destul de binişor s’au achitat de rolurile lor şi ceilalţi artişti. Representaţiunea a fost bine cercetată, dar totuşi nu în măsura, în care s’ar fi putut. Pentru răspândirea minerilor de Duminecă ai „Gaz. Trans.“ am primit, după cum am amintit la timpul său, câte 20 lei din partea dor ingineri Alesandru L. Lăzureanu din Bucuresci şi Iosif Sângeorzavu din Sinaia, ambii de origine ardeleni, cu scop de a trimite gratuit numerii de Duminecă ai „Gaz. Trans.“ pe câte un an în câte cinci comune, pe cari le vom alege noi. Era acum și numele, la a căror adresă se trimit numerii abonaţi de amintiţii domni: Vasiliu Cherecheş învăţător în Berencze, Vasiliu Haiduc învăţ. în Komorza şi Petru Pop econom în Balotafalu (toţi trei în comitatul Sătmarului), Grigoriu Blaga învăţ. în Sonkolyos (Bihor), Augustin Cardoş învăţ. în Turţ (comit. Ugocea), George Găescu, înv. în Crivobara (comit. Timiş), Nicolau Dorea, preot în Agârbieiu (comit. Ternavei-mari), Romulus Biora cantor bis. în Ghilad (Timiş), Simion Pop, cantor în Sopâta (Sătmar) şi loan Pasca, preot în Geaca (Gojocna). Cumpărări de fen. Din causă, că fân s’a făcut puţin în Ardeal, România, Basarabia, etc., la noi el se cumpără în ruptul capului din partea unor consorturî, îndeosebi din partea speculanţilor ovrei, cari speră a face câştig mare la primăvară. Marţi în 1 August st. n. aproape tot fânul ce a fost în piaţa Sibiiului s’a cumpărat din partea unui evreu. In România au fost însărcinate unele persoane să cumpere fân din Ungaria, Bucovina și Galiția. In Brașov s’au făcut urmatoarele cumpărări: 200 vagone fân presat , 10.000 klgr. cu câte 203 florini de vagon, franco Predeascu Ghimeș; 150 vagone cu 280 fl. și 2000 vagone cu fl. 332,50 In Arad s’a cumpărat 1500 vagoane cu 339 fl. vagonul, franco Predeal, cu 295 fl. franco Vârciorova, cu 320 fl. franco în ori care din porturile du Pagina 5