Gazeta Transilvaniei, august 1899 (Anul 62, nr. 168-192)

1899-08-01 / nr. 168

Nr. 168—1899 Persecutarea colorilor românesc­. Dela un plugar român din Bănat pri­mim următorea corespondenţă, asupra căreia vom reveni: Tim­.­Hodoş, (Bănat) Iulie 1899. In 23 Iulie st. n. a acestui an au fost citaţi la fibricul Răcaşului, de care cerc ne ţinem, patru feciori români de ai noştri pentru purtarea treicolorului nostru (roşu-galben-albas­­tru) pe pălării, er­­a pept o pantlică de 5—6 centimetri oră şî treicoloră şi de desubt o medaliă, care purta tipul Majestăţii Sale, pe care şî-au cumpărat’o cu 10 cr. mai anul trecut dela Bâzieş. Când cu venirea Majestăţii Sale acolo se duseră şi ai noştri mulţi feciori împănaţi cu pandlicî trei colore pe pălării, atunci nu li-a cuis nimeni nimica; acuma vise de-odată ne po­menirăm, că sunt chiămaţî feciorii la pretorul, care îi pedepsi pe fiîl­ care cu câte 50 n­. v. a. pentru purtarea treicolorului, ei fiind­că toţi patru feciorii n’au avere, li­ s’a schimbat pedeapsa în închisore, primind fiă­care câte 5 zile închisore. De altcum feciorii noştri s’au purtat forte brav. De-acasă îmbrăcaţi în haine de serbătore, cu treicolorul pe pălării, asemenea la pept aveau trei color şi medalia M. Sale, plecară astfel gătiţi la drum, tot cântând „Deşteiptă-te Române“ ş. a. pănă la Recaş. Intrând aci la fibircul, de IOC 11 a rupt ti-l fibircu pand­icile de pe pălării şi dela pept asemenea, şi me­daliile iî­ s’au luat apoi s’a luat pro­tocol cu denşii, ispitindu-i şi înver­­tindu-i, că nu sciu ei, că nu-i­ertat se poarte numitele pantlicî şi cine i-a învăţat să le poarte şi pentru ce le portă. Nu i-a îndemnat cumva învăţătorul nostru şi nu li-a spus, ce fel de pantlicî sunt acestea? Feciorii noştri răspunseră scurt: îl purtăm­, că ne place şi pe banii noştri purtăm ce vrem, el de spus şi îndem­nat nu ne-a îndemnat nime a-l purta, ci din singura voia nostră cu drag îl purtăm, nu numai noi, ci toţi feciori, fetele şi nevestele din comuna nostră. Fetele şi nevestele poarta brene fă­cute de ele, er parte cumpărate din boltă. Unul dintre feciori, Moise Muntean, mai zise între altele : pe banii mei, D-le fibireu, port ce-mi place, cum şi dumniata, când mergi la oraş, pe banii diate iţi cumperi un joc careţi place, nu-ţi poruncesce nime. Astfel şi eu port ce vreau. Apoi după ce li­ se ceti proto­colul şi li­ se tălmăci pe românesce, vedend denşii că s’au luat la pro­tocol tote răspunsurile lor, subscri­­seră toţi patru protocolul, ne mai voind a apela. Merseră apoi de-a­­dreptul la o boltă, unde-şî cumpă­rată de nou trei color şi punendu-l pe pălării şi la pept intrară tot cân­tând într’un birt, unde prâncjiră, şi eşind de-acolo o luară la drum cătră casă, ărăşî cântând de-a lungul ora­şului „Deşteptă-te Române“ ş. a. Numele celor patru bravi fe­ciori sunt: Ioan Ghicind, loan Roşiu, Moise Muntean şi Teodor Iosif om, toţi patru cântăreţi şi cărturari. Vă rog, On. D-le Redactor, ca­re binevoiţi a­ publica în iubita nostră foia cele mai sus z­ise. Al D-vostră stimător Ravel Strigaciu, plugar, îţi mulţumesc, deşi l’am păstrat un timp forte scurt. Insă pentru tot ce a fost şi îmi este întipărit în minte, binecuvântat fie numele. Tău“. Vorbind, au ajuns lângă un copăcel nins de flori albe, a căror albâţă îţi lua vederea. Acesta albuţă curată a petalelor, a impresionat atât pe bătrân, că mi se pă­rea, că simte o mângâiere ceruscă. Vocea dulce şi solemnă îl rechiema la realitate, istorisind cu o dragoste de ne­descris: „N’ai atins încă cu degetele tale acest dumnez­esc trandafir, însă altor mâni din casa ta le-au fost dat aceasta. Când iu­bita inimei tale se afla pe patul suferinţei, atunci îngerul meu puse una din aceste flori pe peptul ei, şi astfel i-a liniştit du­rerile pentru veciă. Pe când întâiul tău co­pil se svârcolea de friguri şi dureri, cari î i răpeau totă puterea cu toate îngrijirile tale pline de dragoste, am trimes îngerul meu să culege un boboc alb din acest copăcel şi să-l ducă. Acesta e trandafind morţei, care ere sec la poarta vieței eterne“. îngândurat şi umilit bătrânul întrebă : „Stăpâne, când voiu avea și eu una din aceste flori? Adevăr die Ție, doresc să sciu mult mai mult despre grădina cereascâ, doresc a locui într’ânsa, trecerea dela viață la morte îmi pare dulce. Vocea dumne-zeeascu răspunse: „Răbdare, scumpe suflete, ai lor răbdare. Atunci, când tu nici că te vei gândi, acestea flore are să fie culesă pentru tine. Continuă a lucra, a te ruga mereu, fiind­că ţi-a mai rămas ceva de în­deplinit pe pământ. Noptea vine, când omenii nu mai pot lucra“. In sunetele acestor cuvinte bătrânul se deşteptă şi privind în juru-i se încre­­dinţă, că nu fusese decât un vis. Iubiţii săi trandafiri îşi legănau agale capetele, când el trecu pe lângă ei fără a-i băga în samă de astă-dată, mintea şi tot sufletul fiind preocupate cu frumseţele grădinei stăpâni­­torului. Mai înainte de a eşi din grădină, sa opri puţin la un trandafir alb şi aple­­cându-se spre el rosti încet, forte încet, câte­va cuvinte, pe care numai Dumneczeu şi trandafirul le-au putut înţelege. GAZETA TRANSILVANIEI. Adunarea generală a Asociaţiunei. Convocare. In sensul §e­lor 28 şi 26 din statutele „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român“, se convocă adunarea generală ordinară a Asociaţiunii la M­eya, pe ciflele de 27 şi 28 August st. n. 1899, pe lângă următorul Frag­r­a iu: Şedinţa I. 5 . Duminecă în 27 August 1899 st. n. la 11 ore a. m. Ordinea de 4­­: 1. Deschiderea adunării generale. 2. Constatarea delegaţilor prezenţi. 8. Raport despre activitatea comite­tului central în anul expirat. 4. Ale­gerea comisiunilor de câte trei mem­brii: a) pentru examinarea raportu­lui general; b) pentru examinarea raţiociniului pe anul 1898 şi a pro­iectului de budget pe anul 1900; c) pentru studiarea proiectului de re­gulament înaintat spre aprobare; şi d) pentru înscrierea de membri şi încassarea taxelor. 5. Propuneri even­tuale. 6. Raportul comisiunii pentru înscrierea de membri şi încassarea taxelor. Disertaţiunile intrate se vor ceti după amănţi la timpul numit de pre­sident în conţelegere cu adunarea generală. Şedinţa II. 5­5 Luni în 28 August 1899 st. n. la 10 ore a. m. Ordinea de z1. 1. Rapoartele comisiunilor exmise în Noua eră şi Slovacii. Mai zilele trecute s’a întâmplat, că societatea cultu­rală „Matica Slovenska“ a Slovacilor, care în timpul din urmă luase un avânt din cele mai înfloritore, a fost definitiv desfi­inţată din partea ministrului preşedinte Szell, ca ministru de interne, sub cuvântul deja de mult tocit, că societatea contra statutelor sale se îndeletnicesce şi stă în ser­viciul propagandei „panslaviste“. Că nu e lucru curat la mijloc, ca de regulă, e mai propus de ori­ce îndoelă. Şi sciţi, care a fost adevăratul motiv al desfiinţării ? „Ag­­ramer Tageblatt“ lămuresce acum pe de­plin cestiunea. „Matica Slovenska“ a mai fost odată desfiinţată în 1­75, cu care oca­­siunea ’i s’a conostat și intrega averea în sumă de 130.000 florini. Societatea fiind acum reactivată, și-a reclamat și averea sa de odinicră, care de atunci încoace a tre­buit să crescă la de trei ori atât. Suma aceasta colosală însă nu mai esistă, or „pro­vidențialul“ Szell cel cu „dreptul“ şi „drep­tatea“ desfiinţeză simplu societatea şi aşa i-a înfundat gura. Idilă*). Era o fată, căreia îi plăcea să rătă­­cască pe câmpii după amurgit. Când sorele scăpăta, când psalmul pasărilor înceta şi lucrătorii se întorceau obosiţi de la muncă, când cea dintâiu stea de sentinelă se ivea *) Din „Spicuiri“ de I. Achmescu, tradusă din englezesce, pe bolta ceriului, şi plăcuta sără se aşter­­nea uşor pe dealuri şi vâlcele, ea se grăbea plecând de acasă pe nesimţite spre a se duce la cei obosiţi, care aşteptau venirea ei. Florile arse de arşiţa soarelui, iarba plină de praful­­Ţil©i şi frundele arborilor obosite îşi plecau capetele, pe când vocea zefirului şoptea în taină, că ea se apropie. Şi când se afla printre ele, celor obosite le pierea oboseala, cele însetate uitau setea şi cele triste deveniau vesele şi se bucurau cu toate de presenţa ei. Sub plăcuta şi delicata ei influenţă ele cresceau reînoindu-şi fru­museţea, şi când dulcile accente ale vocei sale — aucrite numai de ele — răsunau în urechi atunci, pace şi odihnă, o bucurie neesprimată pătrundea în sufletele lor. In flă­care noapte pândeau venirea ei şi cât e ceva de mare aşteptau sosirea amurgului, cu a cărui deşteptare ele stiau, că va veni. Ea era pentru ele un spirit, un înger, un curat şi radios discrpul trimis de Dum­nezeu. Şi ea le iubea cum un spirit nemu­ritor poate se iubescă şi le învăţa în tăce­rea misterioaselor singurătăţi, adevăruri şi mistere nepătrunse, nouă şi minunate, —­cum ele trăesc şi cresc, înfloresc, se legănă şi răspândesc mirosuri, care plac, şi glori­fică pe Dumnezeu, care le dă viaţă şi fru­museţe, şi care privind la ele vede propria sa creaţiune şi văzându-le spie bine cum că ele în cursul chilei se bucură şi devin vioae şi strălucito­re, aşa ca să îndeplinăscă desăvârşit privilegiul lor glorios, îmbrăcând pământul în podoba cea mai frumosă. Ea le învăţa, că mirosul lor inspiră dulcuţa cântecului pasărilor, tocmai cum neîncetaţii lor psalmi întră în întrega lor fiinţă, reproducându-se în parfum, flori şi formă. Ea spunea florilor, că ele sunt me­sagerele alese ale lui Dumnezeu trimese spre a linişti durerea suferinciilor şi a în­veseli zilele triste ale bolnavilor. Totă noaptea ea sta cu ele şi când degetele trandafirii închideau diminaţa per­deaua de nori, cântul său devenea mai fru­mos, uşor şi vesel, şi cu o delicată săru­tare şi un dulce „la revedere“ dispărea spre casă în grădina lui Dumnezeu, ori înainta în grabă, ca un prevestitor al amo­rului, cătră regiunile îndepărtate. Atunci ierburi şi flori îndurerate plângeau, şi plan­tele, tufişurile, foile şi toate lucrurile, — chiar buruenile şi spinii plângeau. Când însă se revărsa de c­iuă lacri­mile străluceau în ochii lor, or trecătorii ziceau cu bucurie unul cătră altul: „Uite pe aci a dat in astă noapte rouă“, şedinţa primă. 2. Definerea locului pentru proxima adunare generală. 3. Disposiţiuni pentru verificarea pro­ceselor verbale. 4. încheierea adu­nării generale. Se observă, că eventualele di­­sertaţiuni şi propuneri au se fie pre­­sentate presidiului Asociaţiunii (în Sibiiu, Strada Morii Nr. 8) în scris cu 8 zie, cr eventualele interpela­­ţiunî cu 3 zile înainte de adunarea generală. Din şedinţa comitetului central al „Asociaţiunii pentru literatura ro­mână şi cultura poporului român“, ţinută în Sibiiu la 3 August 1899. Ştiluţiu m. p., I­r. Iîcu m. p., preş. ad-hoc, secretar II. SCS­I LE OILEL —­Ui Iulie v. Agata Bârsescu, sărbătorita nostră artistă, în drumul său spre America s’a oprit şi în Braşov, cu hotărîrea de a păşi trei seri de-a rândul pe scena teatrului din loc. Eri­sera a jucat în piesa „Theresa Ra­­quin“ de Zolla, având rolul principal al eroinei cu același nume. Drama aceasta a lui Zolla e de altmintrelea o prelucrare a unuia din cele mai escelente romane, ca psichologie, ale cunoscutului scriitor fran­ces. E vechia istorie a unei dragoste ne­iertate, care se poate realiza numai prin crimă. E același subiect, ce l-a prelucrat și Caragiali în drama sa „Năpastea“. Fe­meia e deja măritată; se ampreseaza însă altul în ea, care, pentru­ ca să-­și vadă vi­sul cu ochii, ucide cu seu fără soirea fe­meii pe bărbatul legal, el văduva devine soția criminalului. Urmeaza apoi răsbunarea morală, cumplita remuşcare de consciinţă, care duce în sfârşit la peire pe păcătoşi. Drama „Theresa Raquin“ e astfel întoc­mită, încât mai ales în primele două acte — piesa e scrisă în 4 acte — eroina are un rol mai mult pasiv, aşa că cumplita ei luptă sufleteasca să manifestă mai mult în mimică. Trebue dor o artistă de talia d-rei Agata Bârsescu, pentru­ ca eroina să-şi potă susţină cu toate acestea rolul său, ca rol principal, şi să ţină încordată atenţiunea publicului în primul rând asupră-­si. Inter­pretarea a fost escelentă, cum numai ce­lebra artistă soie interpreta. Destul de bi­nişor s’au achitat de rolurile lor şi ceilalţi artişti. Representaţiunea a fost bine cerce­tată, dar totuşi nu în măsura, în care s’ar fi putut. Pentru răspândirea m­inerilor de Duminecă ai „Gaz. Trans.“ am primit, după cum am amintit la timpul său, câte 20 lei din partea d­­or ingineri Alesandru L. Lăzureanu din Bucuresci şi Iosif Sân­­georzavu din Sinaia, ambii de origine arde­leni, cu scop de­ a trimite gratuit numerii de Duminecă ai „Gaz. Trans.“ pe câte un an în câte cinci comune, pe cari le vom alege noi. Era acum și numele, la a că­ror adresă se trimit numerii abonaţi de amintiţii domni: Vasiliu Cherecheş învăţă­tor în Berencze, Vasiliu Haiduc învăţ. în Komorza şi Petru Pop econom în Balota­­falu (toţi trei în comitatul Sătmarului), Gri­­goriu Blaga învăţ. în Sonkolyos (Bihor), Augustin Cardoş învăţ. în Turţ (comit. Ugocea), George Găescu, înv. în Crivobara (comit. Timiş), Nicolau Dorea, preot în Agârbieiu (comit. Ternavei-mari), Romulus Biora cantor bis. în Ghilad (Timiş), Simion Pop, cantor în Sopâta (Sătmar) şi loan Pasca, preot în Geaca (Gojocna). Cumpărări de fen. Din causă, că fân s’a făcut puţin în Ardeal, România, Basarabia, etc., la noi el se cumpără în ruptul capului din partea unor consorturî, îndeosebi din partea speculanţilor ovrei, cari speră a face câştig mare la primăvară. Marţi în 1 August st. n. aproape tot fânul ce a fost în piaţa Sibiiului s’a cumpărat din partea unui evreu. In România au fost însărcinate unele persoane să cumpere fân din Ungaria, Bucovina și Galiția. In Brașov s’au făcut urmatoarele cumpărări: 200 vagone fân presat , 10.000 klgr. cu câte 203 florini de vagon, franco Predea­­scu Ghimeș; 150 vagone cu 280 fl. și 2000 vagone cu fl. 332,50 In Arad s’a cumpărat 1500 vagoane cu 339 fl. vagonul, franco Predeal, cu 295 fl. franco Vârciorova, cu 320 fl. franco în ori­ care din porturile du­ Pagina 5

Next