Gazeta Transilvaniei, octombrie 1899 (Anul 62, nr. 217-241)
1899-10-24 / nr. 236
âEDACTlUNEA, tâmiBistratiusea ?i Tipornia, BMSOV, piaţa mars Hr, 80, Scrisori nefrancate na 1 90 primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primeaola ADSîâSlSTRATItiNK în Braşov şi la affmatoarele Birouri de anunciuri In Viena: ifi. Duke?. N&ckflax. Augenfeld & F.morich Leaner ’ii«5nroh Schalek. Rudolf Stosse A., Oppellks Nachf. AntonIppollk în Budapesta : A. V. Goldberger, Ekstain Barnat. Ia Hamburg: Karolyi & Liebmann. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se Zie garmond pe o coloana 6 or. si 30 or. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a proria 10 or. sau 30 bani. Nr. 236.—Anul LXII. Braşov, Duminecă 24 Octomvre (5 Noemvre). (^T\xxxxex ele ID-ULXXXlxxece -a=3) „Gazeta“ ţese în flâcare dl. Abonamente pentru Austro-ungaria. Pe un an 12 fl., pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Brat« Administraţiiunea, Piaţa ir, au Târgul Inului Nr. 30, etsgit I.: Pe un an 10 fl., pe şâs€ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pr trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Fondul de disposiţiune. Se nu ne mirăm, că la noi dările sunt atât de mari şi că bieţii cetăţeni contribuabili se simt atât de apăsaţi şi şicanaţi de esecutori, căci Domne mare este numeral ticăloşiilor săvîrşite de cei dela stăpânire şi mulţi bani costă acestea! Numeral fărădelegilor lor nu-i pote sei nimeni, căci le-au ascuns şi acoperit în aşa chip, ca în veci se nu li se potă da de urmă. Dar se întâmplă totuşi câteodată, ca se ese la lumină câte una mai bocănă şi atunci totă lumea de omenie rămâne uimită şi încremenită de cutezanţa, cu care cârmuitorii acestei ţări risipesc bănişorii storşi adeseorî cu toba de pe spinarea cetăţenilor. Aşa s’a întâmplat şi acum de curând într’o şedinţă a comisiunei financiare a dietei, care se ocupă cu desbaterea proiectului de budget pentru anul viitor. A venit vorba adecă despre aşa numitul „fond de disposiţiune“. Pentru ca cetitorii se fiă mai bine lămuriţi, vom spune, că acest fond, care constă din considerabila sumă de 200.000 floreni, se pune in fiecare an la disposiţiunea guvernului, ca se-l întrebuinţeze pentru scopuri secrete politice. Guvernul împarte acest fond cum vra şi cui vrea, fără se fiă însă dator a-şi face o dare de seama publică. Presidiul ministerial este însă dator a purta socoteli asupra banilor cheltuiţi şi a păstra chitanţele în archivă. Aceste socoteli şi chitanţe însă, de cumva esistă, guvernul le ţine închise şi nu vrea cu nici un chip să le arate pentru legitimarea sa nici măcar unor bărbaţi de încredere din sinul comisiunei. De aci s’au născut bănuelî şi, când ministrul-preşedinte Szell a cerut să l i se voteze şi lui acest fond de disposiţiune, deputaţii oposiţionali au început a şovăi şi a se opune. A rămas în urmă, ca cestiunea să fiă adusă şi în dietă. Avem se seim, că acest fond din capul locului s’a înfiinţat cu gânduri necurate. S’a ocis, că scopul fondului este, ca din el „să se prevadă cu informaţiunî autentice (!!!) gazetele din Viena şi străinătate spre a zădărnici agitaţiunile scriitorilor dacoromâni, panslaviştî, săsesc! din Ardeal, şi nemţescî din Austria. Acesta a fost unul din scopurile, pentru cari s’a votat fondul de disposiţiune. Va sădică, cum bine observă chiar una din foile unguresc!, li-au trebuit bani din budgetul statului, pentru ca să câştige şi cumpere cu ei ici colea câte-un ziar mai mare din Francia, Anglia, Italia şi Germania, cari să publice în colonele lor corespondenţele biuroului, de pressă unguresc. Etă, cum sciu guvernele unguresc! să folosescă banii nenorociţilor noştri contribuabili! In mod făţiş se voteaza sume din budgetul comun al statului pentru a corumpe pressa streină spre a umple lumea cu insulte şi minciuni la adresa cetăţenilor, cari constitue majoritatea poporaţiiinei acestui stat. Acum vor înţelege doră toţi, de unde răsare isvorul acelor sciiî şi articuli plini de bârfeli şi minciuni de prin unele gazete din străinătate, ce erau îndreptaţi în contra nostră. Etă, cum cei ce ne invită se facem cu ei „fracziitate“ sciu să-şi arate bunăvoinţa faţă de noi! Ne ocărăsc înaintea streinătăţii şi plătesc gazetele jidovesc din statele mari, ca pe ei să-i laude, oi pe noi să ne huléscâ! Al doilea scop făţiş şi declarat al fondului de disposiţiune era, de-a împiedeca, cum se cricea, „agitaţiunile ultraiştilor naţionalităţilor prin intemeiarea de gazete patriotice romănescî, serbescî şi slovăcesci“. Eră aşadără, că avem dovadă pe faţă, cum stă treaba şi cu faimoasa fotă a lui Alexios, numită „Poporul“, care se trimite comunelor românesc!! E o fotă veninoasă, pe care, cum vedem, a înfiinţat-o guvernul cu scop, ca pe Români să-i ameţescă şi zăpăcăscă, înstrăinându-i de bărbaţii luminaţi şi vrednici ai lor, cum de mai multeori am arătat’o. Deşi scopurile fondului de disposiţiune sunt atât de imorale, păcătose şi revoltătore faţă de noi, Nemaghiarii, nu s’a aflat un singur deputat în dieta ţărei, care să fie fit o vorbă contra votărei lui. Semn, că toţi sunt pătrunşi de aceeaşi ura, de aceleaşi intenţiunî duşmănose faţă de noi. Nici acum nu s’ar fi găsit nimeni, care se-şî ridice glasul contra acestui fond, decâ n’ar esista bănuelî, că guvernul lui Banffy l’a întrebuinţat şi pentru cumpărarea de suflete în favorul său la alegerile de deputaţi. De aci s’a născut vrajba şi acesta a îndemnat pe oposiționali să-şi ridice vocea contra faimosului fond de disposițiune. Se înțelegem dor, pentru ce dările sunt atât de mari. Sciu doara șoviniştii dela cârmă, cum să le foloseasca ! FOILETONUL „GAZ. TRANS“. O filă dedicată memoriei căpitanului Stanciu.*) Un bătrân, onest şi modest soldat, şî-a luat de câteva cjile sborul spre oştile ceresc!! Pretinul meu părintesc, căpitanul Stanciu a murit! In adevăr, un bărbat cu totul simplu, dar cu atât mai venerabil, cu cât şî-a îndeplinit rolul cu totul desinteresat la orice post, la care a fost asectat. Şi aşa ceva e mult! Lealitate, modestiă, simţ de datorinţă şi dragostea de adevăr acei nu mai impun mulţimei ; înaintea ei numără ceva numai acela, care are ceva, sau mai bine cis, care are cam „multişor“ şi, deci să poate, portă pe sigil şi o coronă. Omenii săraci, precum să scie, au unul față de altul respect condamnabil de puțin, or pe de altă parte in multe cașuri sunt într’atât de servili, încât cad în ghenunchi înaintea acelora, cari în umbra marilor lor strămoși vegeteaza în deplină nelucrare. Aceste cuvinte nu mi le dicteza servilismul, sau egoismul, căci bine sciu, că talentul, marinimositatea şi simţul de activitate nu sunt privilegiul esclusival al celor ce purta nume răsunătore. Câţi genii nu se veştejesc în umbra unei retrageri modeste, necunoscuţi şi nerecunoscuţi! Câte inimi energice, inimi, cari se aprind la flacăra celei mai nobile iubiri, nu bat sub o haină simplă, nebătătore la ochi! Şi o astfel de inimă a avut şi Stanciu! El a fost un fiu de ţăran, pe care tatăl său bucuros l-ar fi dedicat misiunei preoţesc. De vreme ce însă lucrul a fost prea mult cumpănit, fără de a se isprăvi ceva, „preoţia“ a rămas pentru totdeauna „dorinţă“, căci înrolarea tînărului Stanciu în serviciul militar, a pus capăt la tot planul. Deja de la începutul carierei sale militare fiind favoritul reposatului colonel David Urs baron de Marginea şi cavaler al ordinului Theresian, a luat parte la toate glorioasele fapte răsboinice ale aceluia din victoriasa campania dela Lissa. Stanciu s’a reîntors din aceasta campaniă fără vre-o distincțiune esterioră, ceea ce însă pe el — întrucât l’am cunoscut — nu l’a alterat de loc ; căci sigur era, că şî-a îndeplinit cu credinţa datorinţa, şi consciinţa despre acesta a împedecat în el orice exagerare bolnăviciosă a ambiţiunei vătămate. In urma unui morb intern, pricinuit de strapatele răsboiului, cu inima îndurerată s’a retras, în cei mai frumoşi ani ai vîrstei sale bărbătesc, din serviciul activ. S’a asefiat apoi în localitatea mea natală săseasca româneasca şi a purtat aici mai multe posturi onorifice cu o imparţială demnitate. Cu tatăl meu, technic de profesiă, a stat într’un raport deosebit de pretinsă şi a umblat mult şi în casa năstră părintască. Frumoase timpuri au fost acelea, când Saşii şi Românii fraternisau unii cu alţii. Dor — perdu! s’au dus! Ca „copii“ ai technicului, bravul bărbat ţind mult la noi şi de multe ori desfăta inimele nóastre cu fel de fel de glume soldăţesc. Mânia încăpăţînată şi risipa n’au fost niecând în firea lui; peste tot trăia cumpătat şi modest, şi prin acest mod cumpătat de traiu a esercitat o influinţă forte binefăcetore asupra celor dimprejurul său, mai ales asupra colegilor săi de funcțiune. Şi aici era el întru toate soldat. *) Un bun cunoscut, de naționalitate săseasca, al de curend decedatului căpitan Stanciu, dedică memoriei acestuia rândurile ce le publicăm aici în traducere revista politică. In nici una din cele două jumătăți ale monarchiei dualiste austroungare nu s’a petrecut săptămâna aceasta vreun eveniment politic mai de seama de interes general. In dieta ungară, care s’a redeschis Luni, s’a făcut puţin sgomot din pricina pedepselor, ce li s’au dictat acelor reservişti unguri, cari cu ocazia adunărilor de control au răspuns la apelul nominal cu „jeleu“ unguresc în loc de „hier“ nemţesc. Ungurii şi foile lor au făcut capital politic din aceasta afacere şi au interpelat guvernul din Pesta, cum de sufere să se aducă „naţiunei“ o vătămare atât de mare şi dreptul limbei maghiare în armată să fie încălcat. Ministrul Szell însă nu a dat interpelării nici un răspuns; bagă sema nu-i dă nici lui mâna să se ia la cearta cu ministrul comun de resboiu, care a dat aspră poruncă, ca la adunările de control reserviștii să răspundă când sunt chiămaţî pe nume, numai în limba germană, care este limba oficiosă a armatei. Dincolo în Austria i-a succes guvernului Clary să facă a se alege delegaţiunea austriacă. Alegerea s’a şi întâmplat. Oposiţiă n’au făcut, decât Germanii radicali. Pentru alegerea delegaţiunei a stăruit însuşî Majestatea Sa monarchul, care a trimis o telegramă ministrului preşedinte Clary, rugându-l să stâruescă pe lângă conducătorii partidelor din majoritate, de a nu ridica piedecî şi greutăţi şi de a se face alegerea cât mai curend. Voinţa monarchului a fost împlinită şi alegerea s’a făcut în totă regula Sâmbăta trecută în parlament. In urma aceasta, se cice, delegaţiunile se vor întruni pe la sfîrșitul lui Noemvre a. c. * In afară de cestiunile generale politice, de un deosebit interes pentru noi este și trebue se fiă atitudinea clerului roman unit în prejma întrunirei sinodului archidiecesan din Blasiîi, convocat pe ziua de 22 Noemvre, în care se vor desbate, cum seim, afaceri de mare însemnătate, cari privesc interesele de viaţă ale bisericei Românilor uniţi. Tocmai acum se ţin pe întreg cuprinsul archidiecesei de Alba-Iulia şi Făgăraş adunările protopopesci, în care preoţii fiecărui protopopiat au să ia posiţie în cestiunile grave ce privesc aşa de mult biserica, precum autonomia, ajutorul de stat etc., şi să alegă câte un preot din tract, care împreună cu protopopul vor merge, ca delegaţi, la Sinodul din Blasiîi.