Gazeta Transilvaniei, octombrie 1899 (Anul 62, nr. 217-241)

1899-10-24 / nr. 236

âEDACTlUNEA, tâmiBistratiusea ?i Tipornia, BMSOV, piaţa mars Hr, 80, Scrisori nefrancate na 1 90 primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primeaola AD­­SîâSlSTRATItiNK în Braşov şi la affmatoarele Birouri de anunciuri In Viena: ifi. Duke?. N&ckf­lax. Augenfeld & F.morich Leaner ’ii«5nr­oh Schalek. Rudolf Stosse A., Oppellks Nachf. Anton­­Ippollk­ în Budapesta : A. V. Goldber­­ger, Ekstain Barnat. Ia Ham­burg: Karolyi & Liebmann. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­ Zie garmond pe o coloana 6 or. si 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a p­roria 10 or. sau 30 bani. Nr. 236.—Anul LXII. Braşov, Duminecă 24 Octomvre (5 Noemvre). (^T\xxxxex ele ID-ULXXXlxxece -a=3) „Gazeta“ ţese în flâcare dl. Abonamente pentru Austro-ungaria. Pe un an 12 fl., pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Ab­onamentul pentru Brat« Administraţiiunea, Piaţa ir, au­ Târgul Inului Nr. 30, etsgit I.: Pe un an 10 fl., pe şâs€ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pr trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Fondul de disposiţiune. Se nu ne mirăm, că la noi dă­rile sunt atât de mari şi că bieţii cetăţeni contribuabili se simt atât de apăsaţi şi şicanaţi de esecutori, căci Domne mare este numeral ti­căloşiilor săvîrşite de cei del­a stă­pânire şi mulţi bani costă acestea! Numeral fărădelegilor lor nu-i pote sei nimeni, căci le-au ascuns şi acoperit în aşa chip, ca în veci se nu li­ se potă da de urmă. Dar se întâmplă totuşi câte­odată, ca se ese la lumină câte una mai bocănă şi atunci totă lumea de omenie ră­mâne uimită şi încremenită de cu­tezanţa, cu care cârmuitorii acestei ţări risipesc bănişorii storşi adese­orî cu toba de pe spinarea cetăţenilor. Aşa s’a întâmplat şi acum de curând într’o şedinţă a comisiunei financiare a dietei, care se ocupă cu desbaterea proiectului de budget pentru anul viitor. A venit vorba adecă despre aşa numitul „fond de disposiţiune“. Pentru ca cetitorii se fiă mai bine lămuriţi, vom spune, că acest fond, care constă din con­siderabila sumă de 200.000 floreni, se pune in fie­care an la disposiţiunea guvernului, ca se-l întrebuinţeze pentru scopuri secrete politice. Guvernul împarte acest fond cum vra şi cui vrea, fără se fiă însă dator a-şi face o dare de seama pu­blică. Presidiul­ ministerial este însă dator a purta socoteli asupra banilor cheltuiţi şi a păstra chitanţele în archivă. Aceste socoteli şi chitanţe însă, de cum­va esistă, guvernul le ţine închise şi nu vrea cu nici un chip să le arate pentru legitimarea sa nici măcar unor bărbaţi de încre­dere din sinul comisiunei. De aci s’au născut bănuelî şi, când ministrul-preşedinte Szell a ce­rut să l i­ se voteze şi lui acest fond de disposiţiune, deputaţii oposiţio­­nali au început a şovăi şi a se opune. A rămas în urmă, ca cestiunea să fiă adusă şi în dietă. Avem se seim, că acest fond din capul locului s’a înfiinţat cu gân­duri necurate. S’a ocis, că scopul fon­dului este, ca din el „să se prevadă cu informaţiunî autentice (!!!) gazetele din Viena şi străinătate spre a ză­dărnici agitaţiunile scriitorilor dacoro­­mâni, panslaviştî, săsesc! din Ardeal, şi nemţescî din Austria. Acesta a fost unul din scopurile, pentru cari s’a votat fondul de dis­posiţiune. Va să­dică, cum bine ob­servă chiar una din foile unguresc!, li-au trebuit bani din budgetul sta­tului, pentru­ ca să câştige şi cum­pere cu ei ici colea câte-un ziar mai mare din Francia, Anglia, Italia şi Germania, cari să publice în colo­nele lor corespondenţele biuroului, de pressă unguresc. Etă, cum sciu guvernele ungu­resc! să folosescă banii nenorociţi­lor noştri contribuabili! In mod fă­ţiş se voteaza sume din budgetul co­mun al statului pentru a corumpe pressa streină spre a umple lumea cu insulte şi minciuni la adresa ce­tăţenilor, cari constitue majoritatea poporaţiiinei acestui stat. Acum vor înţelege doră toţi, de unde răsare isvorul acelor sciiî şi articuli plini de bârfeli şi minciuni de prin unele gazete din străinătate, ce erau în­dreptaţi în contra nostră. Etă, cum cei ce ne invită se facem cu ei „fracziitat­e“ sciu să-şi arate bună­voinţa faţă de noi! Ne ocărăsc îna­intea streinătăţii şi plătesc gazetele jidovesc­ din statele mari, ca pe ei să-i laude, oi pe noi să ne huléscâ! Al doilea scop făţiş şi declarat al fondului de disposiţiune era, de-a împiedeca, cum se cricea, „agitaţiu­nile ultraiştilor naţionalităţilor prin intemeiarea de gazete patriotice romănescî, serbescî şi slovăcesci“. Eră aşa­dără, că avem dovadă pe faţă, cum stă treaba şi cu faimoasa fotă a lui Alexios, numită „Poporul“, care se trimite comunelor românesc!! E o fotă ve­­ninoasă, pe care, cum vedem, a în­­fiinţat-o guvernul cu scop, ca pe Români să-i ameţescă şi zăpăcăscă, înstrăinându-i de bărbaţii luminaţi şi vrednici ai lor, cum de mai m­ulte­­ori am arătat’o. Deşi scopurile fondului de dis­posiţiune sunt atât de imorale, pă­­cătose şi revoltătore faţă de noi, Nemaghiarii, nu s’a aflat un singur deputat în dieta ţărei, care să fi­e fit o vorbă contra votărei lui. Semn, că toţi sunt pătrunşi de aceeaşi ura, de aceleaşi intenţiunî duşmănose faţă de noi. Nici acum nu s’ar fi găsit ni­meni, care se-şî ridice glasul contra acestui fond, decâ n’ar esista bă­nuelî, că guvernul lui Banffy l’a în­trebuinţat şi pentru cumpărarea de suflete în favorul său la alegerile de deputaţi. De aci s’a născut vrajba şi acesta a îndemnat pe oposiționali să-şi ridice vocea contra faimosului fond de disposițiune. Se înțelegem dor, pentru­ ce dă­rile sunt atât de mari. Sciu doara șoviniştii dela cârmă, cum să le fo­­loseasca ! FOILETONUL „GAZ. TRANS“. O filă dedicată memoriei căpita­nului Stanciu.*) Un bătrân, onest şi modest sol­dat, şî-a luat de câte­va cjile sborul spre oştile ceresc!! Pretinul meu părin­tesc, căpitanul Stanciu a murit! In adevăr, un bărbat cu totul simplu, dar cu atât mai venerabil, cu cât şî-a îndeplinit rolul cu totul desin­­teresat la ori­ce post, la care a fost asectat. Şi aşa ceva e mult! Leali­tate, modestiă, simţ de datorinţă şi dragostea de adevăr acei nu mai impun mulţimei ; înaintea ei numără ceva numai acela, care are ceva, sau mai bine c­is, care are cam „multişor“ şi, deci să poate, portă pe sigil şi o coronă. Omenii săraci, precum să scie, au unul față de altul respect con­damnabil de puțin, or pe de altă parte in multe cașuri sunt într’atât de servili, încât cad în ghenunchi înaintea acelora, cari în umbra ma­rilor lor strămoși vegeteaza în de­plină nelucrare. Aceste cuvinte nu mi­ le dicteza servilismul, sau egoismul, căci bine sciu, că talentul, marinimositatea şi simţul de activitate nu sunt privi­legiul esclusival al celor ce purta nume răsunătore. Câţi genii nu se veştejesc în umbra unei retrageri modeste, ne­cunoscuţi şi nerecunoscuţi! Câte inimi energice, inimi, cari se aprind la flacăra celei mai nobile iubiri, nu bat sub o haină simplă, nebă­­tătore la ochi! Şi o astfel de inimă a avut şi Stanciu! El a fost un fiu de ţăran, pe care tatăl său bucuros l-ar fi de­dicat misiunei preoţesc­. De vreme ce însă lucrul a fost prea mult cum­pănit, fără de a­ se isprăvi ceva, „preoţia“ a rămas pentru tot­deauna „dorinţă“, căci înrolarea tînărului Stanciu în serviciul militar, a pus capăt la tot planul. Deja de la începutul carierei sale militare fiind favoritul reposatului colonel David Urs baron de Mar­ginea şi cavaler al ordinului The­­resian, a luat parte la toate glorioa­­sele fapte răsboinice ale aceluia din victoriasa campania dela Lissa. Stanciu s’a reîntors din aceasta campaniă fără vre-o distincțiune es­­terioră, ceea­ ce însă pe el — întru­cât l’am cunoscut — nu l’a alterat de loc ; căci sigur era, că şî-a îndeplinit cu credinţa datorinţa, şi consciinţa despre acesta a împedecat în el ori­ce exagerare bolnăviciosă a ambi­­ţiunei vătămate. In urma unui morb intern, pricinuit de strapatele răsboiului, cu inima îndurerată s’a retras, în cei mai frumoşi ani ai vîrstei sale bărbă­tesc­, din serviciul activ. S’a asefiat apoi în localitatea mea natală să­­seasca româneasca şi a purtat aici mai multe posturi onorifice cu o impar­ţială demnitate. Cu tatăl meu, tech­nic de profesiă, a stat într’un ra­port deosebit de pretinsă şi a um­blat mult şi în casa năstră părin­­tască. Frumoase timpuri au fost a­­celea, când Saşii şi Românii frater­­nisau unii cu alţii. Dor — perdu! s’au dus! Ca „copii“ ai technicului, bravul bărbat ţind mult la noi şi de multe ori desfăta inimele nóastre cu fel de fel de glume soldăţesc­. Mânia în­căpăţînată şi risipa n’au fost nie­­când în firea lui; peste tot trăia cumpătat şi modest, şi prin acest mod cumpătat de traiu a esercitat o influinţă forte binefăcetore asupra celor dim­prejurul său, mai ales asu­pra colegilor săi de funcțiune. Şi aici era el întru toate soldat. *) Un bun cunoscut, de naționalitate să­­seasca, al de curend decedatului căpitan Stanciu, dedică memoriei acestuia rândurile ce le publicăm aici în traducere revista politică. In nici una din cele două ju­mătăți ale monarchiei dualiste austro­­ungare nu s’a petrecut săptămâna aceasta vre­un eveniment politic mai de seama de interes general. In dieta ungară, care s’a redeschis Luni, s’a făcut puţin sgomot din pricina pe­depselor, ce li­ s’au dictat acelor re­­servişti unguri, cari cu ocazia adu­nărilor de control au răspuns la ape­lul nominal cu „jeleu“ unguresc în loc de „hier“ nemţesc. Ungurii şi foile lor au făcut capital politic din aceasta afacere şi au interpelat gu­vernul din Pesta, cum de sufere să se aducă „naţiunei“ o vătămare atât de mare şi dreptul limbei maghiare în armată să fie încălcat. Ministrul Szell însă nu a dat interpelării nici un răspuns; bagă sema nu-i dă nici lui mâna să se ia la cearta cu ministrul comun de resboiu, care a dat aspră poruncă, ca la adunările de control reserviștii să răspundă când sunt chiămaţî pe nume, numai în limba germană, care este limba oficiosă a armatei. Dincolo în Austria i-a succes guvernului Clary să facă a­ se alege delegaţiunea austriacă. Alegerea s’a şi întâmplat. Oposiţiă n’au făcut, decât Germanii radicali. Pentru alegerea delegaţiunei a stăruit însu­şî Majesta­­tea Sa monarchul, care a trimis o telegramă ministrului preşedinte Clary, rugându-l să stâruescă pe lângă conducătorii partidelor din majori­tate, de a nu ridica piedecî şi greu­tăţi şi de a se face alegerea cât mai curend. Voinţa monarchului a fost împlinită şi alegerea s’a făcut în totă regula Sâmbăta trecută în par­lament. In urma aceasta, se c­ice, de­legaţi­unile se vor întruni pe la sfîr­­șitul lui Noemvre a. c. * In afară de cestiunile generale politice, de un deosebit interes pen­tru noi este și trebue se fiă atitudi­nea clerului roman unit în prejma în­­trunirei sinodului archidiecesan din Blasiîi, convocat pe ziua de 22 No­emvre, în care se vor desbate, cum seim, afaceri de mare însemnătate, cari privesc interesele de via­ţă ale bisericei Românilor uniţi. Tocmai acum se ţin pe întreg cuprinsul ar­­chidiecesei de Alba-Iulia şi Făgăraş adunările protopopesci, în care preoţii fie­cărui protopopiat au să ia posi­­ţie în cestiunile grave ce privesc aşa de mult biserica, precum autono­mia, ajutorul de stat etc., şi să alegă câte­ un preot din tract, care îm­preună cu protopopul vor merge, ca delegaţi, la Sinodul din Blasiîi.

Next