Gazeta Transilvaniei, octombrie 1900 (Anul 63, nr. 218-241)
1900-10-24 / nr. 236
„Luptă de rassă“. ii. Aşa cum continuă Bartha în „Magyarország“: „Una dintre principalele întrebări de viaţă ale patriei noastre, este păstrarea şi consolidarea caracterului maghiar istoriceste desvoltat, întrebări de viaţă nu este datină a le jertfi unor ambiţiuni neoaapte de rassă. Acest stat său este stat naţional maghir, sau înceta de a fi stat. Tradiţiunea maghiară, siîntul de datorinţă maghiară şi conducerea maghiară nu se pot suplini prin mijloace de farmacie. Acest pământ se sparge în bucăţi, îndată ce nu este stat maghiar. Cohesmne nu-i poate da acestui pământ alta, decât cea mai completă hegemonie maghiară“. Era o mulţime de aserţiuni, pe cari noi toate le negăm şi cu noi dimpreună le năgă mintea sănetosă şi esemplul bătător la ochi al altor state. Caracter naţional nu e de lipsă se aibă un stat, ca se esiste, se înflorăsca şi să-şi fericeasca cetăţenii. Exemple: Elveţia şi America. Cestiunea de viaţă a statului nostru o jertfesc Maghiarii singuri unor ambiţiuni necopte de rassă. Ei pregătesc spargerea statului în bucăţi prin grandomania maghiară. Cohesiunea i-o dă acestui stat nu hegemonia maghiară, ci dreptatea şi asigurarea naţionalităţii popoarelor lui i-ar da o. „Pun urmatoarea întrebare oamenilor trezi: Deca ar abeji pe rassa maghiară de rolul ei conducător, cine l’ar primi ? Ar pută să esiste unitatea patriei sub conducere slovacă, română, germană său sârbă? Nu s’ar sfărşi acăsta esperimentaţiune nesocotită aşa, că sub presiunea naturală şi relaţiunilor, ără ar recădă sceptrul conducerei în mâna probată a soiului maghiar?“ Rolul conducător l’ar primi dreptatea pentru toţi. Acesta mai bine ar păstra unitatea ţării, decât orgoliul nestîmperat maghiar şi ea ar împedeca pentru tot dăuna hegemoniile de rassă, precum le împedecă şi nu este în veci nici pomană de ele în America şi Elveţia. „Aceste sunt adevăruri turbat de vechi, dar din causa un sciu cărui blăstem nu mai pătrund în mintea agitatorilor ; ce le păt a fi scopul, dăcă sunt de omeniă? Pentru-că dăcă sunt de nimica, atunci agitarea la ei nu este alta, decât miserabilă câştigare de pane. Dar de sunt de omeniă, ce scop vor să ajungă cu neliniştirea internă, cu deşteptarea ilusiunilor imposibile şi cu murdărirea patriei lor înaintea străinătăţii?“ Da, aceste sunt adevăruri turbate, prostii, cum le chcem n°i Pe românesce, dar nu vechi, ci forţe noue, numai de atunci, de când duc roluri însemnate politice la noi omeni ca şi Nicolau Bartha. Blăstămul pentru care nu pătrund aceste adevăruri turbate în mintea „agitatorilor“ şi nu vor pătrunde în veci, este, că omenii n’au aplecare a-şî spinteca pântecele de dragul altuia, nu vor să se facă nici Maghiari, nici Secui, pănă când pot fi ce i-a lăsat Dumnecreu : Români, Germani, Slovaci şi Şerbi Agitaţiunea lor este agitarea celuia ce nu vrea să moră de mâna altuia, prin urmare cea mai îndreptăţită în lume; dar a patrioţilor ca Bartha este miserabilă câştigare de pâne, căci ei vor să omoare, să înghită naţiuni, popoare de ale patriei. Ce scop au „agitatorii“ cu agitaţiunea internă şi esternă?! Scopul, de a-şî scăpa viaţa atacată. Credem, că este destul de ponderos scop. Da d-voastre cum agitaţi înăuntru şi în afară şi ce mai promisiuni (minciuni) patriotice mai făceaţi pe vremea Nemţului, deşi Nămţul nu vă tracta mai rău, decât pe noi eştialalţi, cari ne am luptat alăturea cu el. „Cred ei ore, că la glasulziarului „Hamburger Nachrichten“ Germania va mobilise? Cred ei, că împăratul Wilhelm va schimba note diplomatice, ca să fie numirea oficială a oraşului Braşov „Kronstadt“ ? Pentru acea întâmplare cutremurătore de lume, că guvernul maghiar nu va numi Sibiiul Hermanstadt, cred ei că va declara resboiu Austro-Ungariei ? Cred-o acăsta ?‘ „Şi dăcă nu o cred, oare le este atunci scopul? Slăbirea simpatiei internaţionale faţă de Maghiari ? Acăsta o pot ajunge. Pentru că eu nu cred în triumful durabil al minciunilor (şi totuşi le eşti cel mai aprig campion), dar nu neg faptul lor vremelnicesce distrugător. Vor ajunge fără slăbirea simpatiilor faţă de noi. Vor pune în lumină rea elementul conducător al patriei lor. Vor seca isvorele încredere. Se va nasce tobi şi ură în contra Maghiarilor. Vom fi obiectul observaţiunilor dejositare. Vor crede despre noi, că noi suntem cel mai de jos popor al lumei.“ „D’apoi ? ! Cui bono? Ce va fi resultatul ? Face-se-va prin acăsta Kronstadt din Braşov? Deveni-va germană Ungaria? Inceta-va românisarea Saşilor? Dăcă este neîndreptăţire, lecui-se-va ore prin acăsta?“ Nu se va lecui acum, der se va lecui în viitor. Aşa nu s’au lecuit ilîo tempore nici strigătele d-voastre asupra faptelor Nemţilor, der s’au lecuit dup’ aceea, şi eta, că aţi scăpat de germanisare şi aţi ajuns de maghiarisaţî şi asupriţi d-voastre. Popoarele nu mor, pe câtă vreme nu se sinucid prin abtjicere de sine. Noi nu vom abcjice de noi în veci. Inzadar ne veţi maghiarisa d-vostră, majoritate făcută prin măiestrie din minoritate, numele oraşelor, văilor şi munţilor, acele numiri în veci nu vor prinde rădăcini la popoarele noastre. Acele numiri sunt numai ca noua din Mărţişor, aciî sunt şi mâne nu. Apoi nu uita, d-le Bartha, că şi viermele se agită şi insecta ţipă, când i se tinde la viaţă — şi noi să tăcem tăcerea peşcelui ? Ori dora să cântăm imnuri celor ce ne sugrumă şi ne spun pe toate variaţiunile, că resonul de stat maghiar pretinde, ca acest stat să fie naţional, adecă să dispară nemaghiarii din el, să fie înghiţiţi, nimiciţi prin soiul maghiar ? Popoarele, cari nu se sciu apăra pe ele însele, ba nici nu se agită, când li se tinde la viaţă, nu vor apăra nici ţara, în care trăesc, ci o vor da legată în mâna inimicului, cum se dau ele pe sine — d-le Bartha. Cu de aceste nu vei face d-ta o Maghiariă mare în vecii vecilor. Semnul puterei, vitalităţii, este capacitatea de a se agita la bine şi la rău. Nesimţirea este semnul stupidităţii său morţii. Nu cel ce ţipă de durere este fără păcătosul, ci cel ce causează durerea. „Dér vor deştepta în contra lor înşişi tetă amărăciunea calomniatului (?) soiu maghiar. Va înceta toleranța nobilă, care în coestiuni de soiu caracterisăză pe Maghiar. (Dér du pe politicii lui). Se vor aprinde pasiuni păn’ acum necunoscute. Pe cine va arde para, dăcă şi noi ca ei, vom da mâna cu toţii în solidaritatea urei orbe şi aşai li vom ataca cu putere unită, cu înverşunare sălbatică şi nemilosă, cu păna împlântată în fiere şi cu cuvânt omorîtor, cu tătă puterea guvernărei şi cu totă armatura puterei naţionale ? Dar pe cine va arde atunci para ?“ Toate le aţi făcut şi le faceţi şi afli în măsură aşa de mare, încât nu o mai puteţi mări, şi noi tot aci suntem. Aţi face d-voastre şi mai mult, aţi planta ura şi furia d-vóastre în poporul maghiar, deca aţi pută; dar acesta ca totalitate nu poate pricepe, şi fiă zis spre lauda minţii sale sănătose, nu va pricepe în veci, că este de lipsă pentru fericirea patriei, ca noi nemaghiarii, cu limbile, numirile şi datinele noastre să dispărem de pe acest pământ strămoşesc, pe care trăim cu ei dimpreună în bine şi în rău de atâtea sute de ani. Şi mai puţin pricepe, că el, cel mai mic, să ne înghita pe noi, cei mai mari. Avem speranţă, că para furiei poporului maghiar, care se va deştepta odată, va arde pe politicii săi şovinişti, cari au păcătuit atâta pe conta lui şi cari i-au contras atâta ură în lumea civilisată prin utopiile lor naţionale! „Au ei folos dintr’aceea, că se va întoarce de cătră noi încrederea şi aplecarea Germaniei ? Dăcă va eschide rentele noastre, cum a făcut Bismarck cu valorile ruse ? Dacă nu va cumpăra mai mulţi cai dela noi? Dacă va întrerupe cu noi legăturile comerciale? Dacă ne va tracta la stipularea tarifelor vamale ca pe inimici ?“ N’au folos, dar cel din gura morţii nu cugetă la folos, cugetă să-şi scape viaţa, cărcă ajutor, ori unde sar afla. Şi unde să-l cerce bieţii Saşi mai natural, decât la fraţii lor de-un sânge! Da d-vostre, pe unde aţi colindat pe „vremea Nămţului?“ N’aţi umplut tată Europa cu strigătele d-vostre desperate în contra Nămţului? Şi eră, că acji faceţi de alţi compatrioţi ai voştri umplu Europa cu ţipetele lor de durere dinaintea d-vostră. Erî alaltăeri sclav văierător, şi aceî tiran fără milă. Cum e omul slab, nesocotit şi îngâmfat în norocul său orb?! Nu învaţă nici din propriele sale suferinţe, îndată ce nu-i mai dore pielea de loviturile împilatorului, nu-şî încape în ea şi-i vine pofta să impile însuşi?! „Cine îndrăsnesce a orice, că acei paşi, cari îşi duc calomniile lor (?) la foile germane, nu sunt nătântoci desăvârșiți?“ Dar unde se le fi dus — nu calomniile, ci prea basatele lor plângeri în contra brutalității șovinismului?! La foile rusesc! ? seu chiar la „Magyarország“ și „Egyetértés“, ori la „Magyar Szo“? Poate că atunci Banffy îndată le sărea cu d-voastre dimpreună într’ajutor ! ? Noi cricem, că aceia sunt nătântoci desăvârşiţi, cari au inaugurat şi continuă politica cea şovinistă maghiară, care sapă ’ gropa acestei nefericite ţări! Dieta ungară a continuat în şedinţa sa de Sâmbătă desbaterea proiectului de lege privitor la declaraţiunea moştenitorului de tron. In şedinţa acasta s’au pronunţat două discursuri. Györy Elek a susţinut punctul de vedere al partidei oposiţionale independente. Horanszky N. a desfăşurat punctul de vedere al partidei liberale. El a combătut viu argumentele contrare aduse de oratorii din oposiţie. — Desbaterea se continuă azil şi se crede, că va lua cuvântul şi Desider Szilágyi. ^ InTTTX, ULIISZXII„gazeta“ iese în fiecare ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Nrii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa baie Târgul Inului Nr. 30, etadiu I.: Pe un an 10 fr., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă . Pe un ai 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.—Un esemplar 5 or. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. aEDACt'UJÎÎKA, iislîistraiiMM ii TipograEi. BSâSOV, piaţa mari Hr. 30. Scrisori nefrancaie nu m primesc. Manuscripte du se retrimet. !l SERATE mc pnmesc Ia AD&IBI8TRATIUME în Brașov ?i a :..;zuăt()xele Birouri dt anunciuri: Îb Viena: H. Dukes Nacht. 38ax. Augenfeld & Emerich Leaner; Steinrioh Schalek. Rudolf Bosse. A. Oppellks Nacht. Anton Oppellk. la Budapesta: A. V. Boidber-ger, Ekstein Bernat. In Hamarg.* Karolyi 4 Liebmann. PREȚUL INSERȚIUNILOR : o seriâ garmond pe o coloana 6 or. — Publicări mai dese după tarifa și învoială RECLAME pe pagina a 3-a o scria IO or. sau 30 bani. Mr. 236. Braşov, lunî-Marți 24 Octomvrie (6 Moemvrie). 1900. Svonuri de crisă.De câteva cr00 circulă prin Viena şi Budapesta scrri alarmante despre isbucnirea unei crise ministeriale atât în Austria, cât şi în Ungaria, provenite din neînţelegerile născute între cele două guverne în afacerea căilor ferate bosniace. Răspândirea acestor svonurî s’a făcut mai ales după nesuccesul, ce l’a avut consiliul comun de miniştri ţinut Vineri în Viena. Positiv încă nu se scie nimic pănă acum. De aîtă parte însă este neîndoios, că între miniştri austriaci şi ungari esistă divergenţe de păreri. Cestiunea, care creăză greutăți mai mari este, că guvernul austriac voeste să garanteze prioritatea pentru construirea liniei ferate Bugojno-Arzano, pe când guvernul comun pretinde prioritatea pentru calea ferată, ce ar traversa Sandjacul, și guvernul ungar cere, ca de-odată cu acesta să se construăscă linia ferată Samag-Doboj- Serajevo. Sejice, că nici guvernul comun, nici guvernul austriac şi ungar nu vor să se abată de la punctul lor de vedere în cestiunile aceste. Acum se anunţă, că în afacerea acesta se va ţină acel său mâne în Budapesta un consiliu de miniștri, în care se speră, că divergențele se vor aplana printr’o propunere mijlocitoare. Acăstă propunere ar culmina în aceea, ca linia Bragojno-Spalato să se construăscă numai după ce se va fi isprăvit linia Serajevo-Novibazar și Samag- Doboj. Din România. Vineri să ia ministerul de interne a primit soirea din partea prefectului de Buzău, că sătenii din comuna Pârscov sunt estem de agitaţi. Prefectul cerea instrucţiuni asupra celor ce avea să urmeze. Invita ca ministerul să fi putut răspunde, o a doua telegramă a prefectului de Buzău anunţă, că tulburările au isbucnit. Trupele erau concentrate în comunele agitate din Buzău, încă de acum câteva zile. Vineri după amiază, sătenii din Pârsov, în număr de vreo 800, se adunaseră în faţa primăriei, care era pătrită de trupe de infanterie; trupele de cavalerie se aflau pe şosea, în apropiere de primărie. Incercările prefectului de a potoli pe săteni, au rămas cu totul inutile. In timp când prefectul parlamentar cu un grup de săteni din faţa primăriei, cavaleria de pe şosea a fost atacată cu pietrii şi ciomege de un alt grup de ţărani. Colonelul Cocea a fost trântit cu cal cu tot jos, lovit şi d-sa şi calul de pietriş şi ciomege. De asemenea maiorul Baranga şi locot. Vasilescu cad răniţi. O şarjă de cavaleriă reuşesce pentru moment să degajeze şosăua. In mai puţin de ciece minute, ţăranii sau adunat din nou pe şosea şi au atacat de astă-dată armata ou