Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1901 (Anul 64, nr. 1-23)
1901-01-24 / nr. 18
REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipernia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nacht', Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREȚUL in SERJ IU NI LOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 18. „gazeta“ iese în Metrei, Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franoi, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. . N-rii de Duminecă 8 francî. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşoi Admnistraţiunea, Piaţa recie. Târgul Inului Nr. 80, etasiu I.: Pe un an 20 cor., pe şef e luni 10 cor., pe trei luni 5 cor Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 0 luni 12 c., pe trei luni 3, corone.— Un esemplal 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Braşov, Miercuri 24 Ianuarie (6 Februarie). 1901. Austriacii şi Ungurii. Momentul aşteptat cu atâta încordare al deschiderei noului parlament austriac, a sosit în cele din urmă şi ieri la amlac! Majestatea Sa împăratul a rostit Mesagiul de deschidere în presenţa membrilor ambelor Camere, în sala tronului de la palatul din Viena. De mult nu ne aducem aminte se se fi rostit în Viena un discurs al tronului atât de lung, care se se ocupe amănunţit cu tote cestiunile presente şi viitoare. Par’că s’ar vede din totă disposiţiunea şi redactarea discursului tronului, că el este opera unui ministeriu de funcţionari, de omeni specialişti în resorturile lor. Poate stă în legătură cu acesta şi faptul, că pe alocurea resuflă din discursul tronului mai mult ca de obiceiu voinţa Majestăţii Sale, care, precum bine este cunoscut, nu numai odată a intervenit în personă pentru a pune capăt certelor, ce a dat nascere obstrucţiunei, care făcută aci de unii, aci de alţii, împiedecă de atâta amar de vreme mersul normal al lucrărilor parlamentare. Este dureros pentru Suveran, că după atâtea silinţe ale guvernelor sale, sprijinite şi de voinţa sa, totuşi şi acest discurs al tronului a trebuit să constate, că toate intenţiunile îndreptate spre desvoltarea spirituală şi materială a imperiului, rămân zadarnice in urma certelor naționale. Acest pasagiu din Mesagiu caracteriseaza totodată timpurile grele de crisă, prin care trece aciî nu numai Austria, ci monarchia întrâgă. Despre aceea, că este amenințată monarchia intreaga, numai politicianii maghiari n’ar voi să ţină seama. Lucrul e uşor de esplicat. Ei declară partea de dincolo a monarchiei de poliglotă, ceea ce în limbagiul lor e identic cu perdută, ei încât pentru Ungaria, ei „nu permit“ să fie poliglotă. Prin urmare pentru denşii trebue să fie neapărat naţională maghiară. Cu groză arată şoviniştii Unguri asupra stărilor critice interiore din Austria, dar de aici nu conchid la esistenţa unui vulcan şi în Ungaria, deasupra căruia ei jocă jocul macabru al despotismului lor naţional, ci se simt încurajaţi în pornirea lor, şi esclamă. Otă unde duc certele naţionale dintr’un stat poliglot, eta. noi Maghiarii putem să î învăţăm ceva din ele! Recunosc, ce-i drept, că şi pe ei îi ameninţă certele naţionale, dar se mângâie cu aceea, că alţi ei sunt cei mai tari în Ungaria. Totuşi consciinţa le şoptesce, că nu toate sunt pentru vecie, că Valahii, Nemţii, Slovacii Serbii îi împresoara şi dăcă nu vor ţine tare frânele guvernului, ei ar putea ca o apucătură vicleana să li le smâncăscă din mâni, sau să-i submineze pe ascuns şi să năvălască asupra lor pe la spate şi să nimicească „inviolabilitatea“ unităţii lor naţionale. E mare lucru consciinţa, care agită sufletul şi a celor ce se cred cei mai tari şi neînvingibili. Dar şi cu svâreolirile unguresce, cari ţintesc a nimici dreptul de esistenţă a poporului român, slovac, german etc., se va petrece ceea ce vedem aci în Austria, adecă zădărnicirea intenţiunilor, ce se opun postulatelor naţionale ale popoarelor, numai că dincoace de Laita procesul va dura ceva mai mult, pentru că cei cu „unitatea naţională“ sunt de fapt cei mai tari, pe când dincolo sunt mai mulţi tari şi nici unul cel mai tare. Toate merg pănă la un loc şi ce a lăsat Dumnezeu să fiă poliglot, nu se mai poate răsface cu nici un fel de apucături, fiă cât de artificiale şi viclene, ei firea mai curând seu mai târejiu va resbi a se manifesta cu tată puterea ei, reclamându-şi drepturile şi respectul, ce trebue se i se dea. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ O noapte în vagon-lit. Schiță, de Bret Harte. — Fine. — Eu mă uitam la cei doi călători din vagon prin încrucișarea perdelelor noastre. De-odată unul dintre ei cjise : „tău, crede-mă, dacă vrei, dar pe vremea a a nu era alt antreprenor de pompe funebre mai populare . . . Celft-l’alt, credându-să obligat să vorbească, inventă cu un fel de politețe banală și nepăsătore o altă cestiă. „Ei bine. . . der acest antreprenor de pompe funebre.... era creștin?... mergea la biserică?“ . . . Târdliu de tot primi răspunsul: „Asta e altceva; nu l’ași putea numi creștin bun .... Der îți avea el convingerile sale — da, cred, că le avea. Doctorul Wylie Me formase. Astfel am aucjit eu povestindu-se. Tăcere lungă și mortală. Celslat ( nțelegând bine, că e rândul seu să vorbeseft): „Atunci de ce era atât de popular ca antreprenor de pompe funebre?“ Cestălalt (obosit): „Nu pre sciu bine. Dar el reuşia mai ales ca văduvii şi cu văduvele. Avea un fel special de a le întări curagiul. O vorbă bună, un verset din scriptură. Alte dăţi vorbia ca un om încercat, care a scitit ce-i năcazul. Despre el personal se dice (încet), eu nu afirm nimic, soli D-ta, că i-au murit trei femei și vre-o cinci copii de boala aceea nouă... cum îi diceți d-voastre. . . difteria... Eu n'am vecrut, scii d-ta?... Der așa să chee . . . și-apoi“ . . . Celăl’at: „Și cum șî-a perdut popularitatea ?“.... Cestălalt: „Dar tocmai asta-i vorba. Mai intâiu trebue să scii, că inventase ceva nou in arta sa. Astfel de el avea un procedeu de-a manipula cu faţa morţilor, cum zicea el“. Celălalt (forte liniştit): „Cum să manipuleze?“ Cestălalt (îsbit de-o ideiă luminosă şi cu un ton acru): „Spune şi d-ta sic cer, nu-i aşa, că în general vorbind, un cadavru nu e frumos?“ Celălalt a observat adeseori şi el, că un cadavru nu e frumos şi trebue să aprobe. Cestălalt (desvoltându-şi mai departe idea): „Fără a merge mai departe, vă voiuzita pe Mary Peebles, fica prietenii intime a femeii mele, o fată frumosă şi creştină adevărată. Ea a murit de scarlatină............. Aceasta fată, biata . . . am fost şi eu la îngropăciunea ei, înțelegi. . . pentru nevastămea — acestă fată, biata, deşi pusă într’un coşciug nr. 1 foarte frumos, comandat anume tocmai la Chicago, cu fiori şi cu volane, ce nu se mai sfîrşiau — n’ar trebui poate săţie, dar avea o înfăţişare oribilă!........... ’Mi era groză mie însumi, deşi eram prieten al familiei şi mă simţam oarecum descurajat“. Celălalt (afectând o simpatie absolut artificială): „Oh, ce bine te înţeleg!. . . — „Mă înţelegi, da ? . . . Ei bine. .. . acest antreprenor . . . acest antreprenor de pompe funebre, acest Wilkins soia să îndrepteze lucrul acesta. El prelucra trăsătu- I rile mortului, le modela şi producea aceea ce familiile în doliu numesc un aer de resignaţie, ca un fel de surîs.. . Şi când soia, că poate adăuga un supliment la factura, un extra, cum săjice, (căci el avea un tarif regulat pentru acest lucru), el producea aceea ce numea „nădejdea creştinului“. Celălalt: „Ah, acesta aşi vrea s’o văd cu ochii mei.“ — „Da, aşa-i, pare a fi ceva destul de curios. Şi eu totdeuna am dis (cu un ton confidenţial), că mă îndoesc, dacă aşa ceva e ortodox şi potrivit scripturilor, pentru că noi la urma urmii nu suntem decât praf, nu-i aşa? I-am spus acest lucru preotului nostru, dar el a clis, că nu se amestecă în aceasta afacere, pănă când ea nu va eşi din cercul bunilor creştini. Totuşi, mai deunădii, când a murit Cy. Dunham.... II cunosciai pe Dunham ?..“ Urma o tăcere forte lungă. Celălalt se uita pe ferăstră şi părea că sî-a uitat de soţul său. Eu îmi spusesem puţin capul prin perdele şi văduf şi pe la celelalte paturi vr’o patru alte feţe, tote nerăbdătore de a sei sfîrşitul poveştii. Una dintre aceste feţe, Jubileul Reuniunei femeilor române. Precum am anunţat, invitările la jubileul Reuniunei s’au trimis pe la finea săptămânei trecute. Invitaţii din afară sunt rugaţi a însoiinţa la adresa secretarului d-l Lazar Nastasi, profesor, pănă la 27 Ianuarie (9 Februarie a. c..), dăcă şi câte persoane vor lua parte şi cu care tren vor sosi aci, ca să se potă lua disposiţiuni pentru încuartirare şi întâmpinare la gară. De-odată cu invitarea s’a împărtăşit fiecăruia şi programul după care vor decurge festivităţile jubilare. Et.-1: Programul festivităţilor pentru jubileul de 50 de ani al Reuniunei femeilor române din Braşov, ce se va ţine Marţi în 30 Ianuarie (12 Febr.) 1901. I. 1) La 9 ore diminaţa parastas pentru iniţiatorii, înfiinţătorii şi binefăcătorii Reuniunei, în Biserica Sf. Nicolae din , Scheut. 2) După parastas încununarea mormintelor iniţiatorilor, a preşedintelor şi a membrelor răposate din primul comitet, precum şi a secretarilor răposaţi ai Reuniunii. II. Şedinţa festivă, care se va ţină în sala cea mare a gimnasiului român gr. or. la 11 ore a. m. după următorul program : 1. Deschiderea şedinţei din partea preşedintei Reuniunii, d-na Agnes Duşoiu. 2. „Psalmul XVIII, de Eusebiu Mandyczewici, esecutat de corul Reuniunii române de gimn. şi cântări, condus de d-l G. Dima. 8. Discurs festiv, ţinut de doamna Elena A. Mureşianu. 4. Declamaţiune, esecutată de o elevă din Internatul orfanelor, întreţinut de Reuniune. 5. „Misiunea femeii române“, disertaţiune de d-na Maria B. Baiulescu. 6. „Imn de mulţămiti”, de S Jadassohn, esecutat de corul Reuniunii române de gimnastică şi cântări, condus de d-nul G. Dima. III. La 8 ore sara bal în sala Redutei orăşeneşci. Braşov, în Ianuarie 1901. Comitetul Reuniunei. NB. Biletele de intrare la şedinţa festivă se capătă la secretarul Reuniunii, Lazar Nastasi. S’au trimis totodătă şi invitările la balul jubilar celor din localitate. Aflăm cu plăcere, că mare parte din damele noastre vor apără în costum naţional. P. P. Carp şi situaţia financiară. Revenim la cele comunicate în numărul fetei noastre de ei sub acest titlu şi publicăm astăzi despunerile, ce le-a făcut d-l Carp în discursul său ţinut la întrunirea majorităţilor parlamentare cu privire la situaţia financiară. Eră ce a ales ministru-preşedinte şi de finance Carp, după ce a dat să se cunoscă, că dacă nu se vor pute da soluţiunile, pe cari le crede dânsul neapărate pentru a se regula situaţiunea financiară, va preferi mai bine să se retragă. Pe noi, dice d-l Carp, se preocupă două cestiuni: a) situațiunea actuală și b) viitorul nostru financiar. V’am arătat în tomna trecută modul meu de a vedea și am vădut aprobarea d-voastre, pentru aceasta am mers înainte. Sarcina cea grea însă nu era numai de a vedea situațiunea actuală, ci viitorul. Voiam lichidarea trecutului și un budget, de peste 2—3 ani, să fie perfect de bine echilibrat și când va veni vremea să consolidăm datoria flotantă de 175 milioane, consolidarea să fie solidă și folositoare, cum nu ar putea fi acul.