Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)
1901-10-24 / nr. 236
REDACŢIUNEA , Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE te primesc la Administraţiune în Braşov şi la amatorele BIROURÎ de AMINTIRÎ : în Vioria, la N. Dukes Nachf., Hux. Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körut). PREŢUL INSERTIU IIILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 236. Braşov, Miercuri 24 Octombie (6 loemvrie). 1901. ANu L LXIV. „gazeta“ iese în acce (ji. Afirmamente pentru Austro-Uicaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Eraser Administraţiunea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30, etasiu I.: Pe un an 20 cor., pe şi de luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe luni 12 c., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Adunarea catolicilor unguri. Nu voim se vorbim aici de congresul catolic, ce stă în legătură cu cestiunea autonomiei bisericesc), ci de adunarea cea mare a catolicilor unguri din ţară, ce s’a întrunit erî în Budapesta. Acesta adunare se ţine în urma hotărîrei luate anul trecut, când cu serbarea aniversărei de 900 ani a catolicismului în Ungaria, ca se se ţină în fie care an mari meetingurî catolice în interesul lăţirei spiritului catolic pe toate terenele, pe cel literar, al artelor, al educaţii) nei, pe cel social şi caritativ. Pănă în 4 Noemvrie la ameadî s’au anunţat vre-o 4000 de participanţi, toate societăţile şi reuniunile catolice sunt în minier mare representate, se ţin servicii divine prin tote bisericile mai de frunte, după cam urmeză marile întruniri şi şedinţe festive. Festivităţile vor dura pănă la 7 Noemvrie. Cu un cuvânt se petrece acum şi în Ungaria ceea ce vedem de mult în Austria şi în Germania. Se ţin mari adunări catolice cu scop de a manifesta viaţa şi puterea catolicismului. Este un fel de demonstraţiune confesională, ca protest în contra li-beralismului dominant interconfesional. Toată mişcarea aceasta e condusă de aşa numita ligă regnicolară a cercurilor catolice, al căreia preşedinte este contele Ioan Zichy cel mai tînăr. Numele acesta însuşi ne indică isvorul mişcării, ce derivă din tabera partidului poporal catolic. Sub lozinca apărării creştinismului ameninţat de cătră „liberalismul jidovit“, acest partid stărue, precum bine seim, pentru ea catolicismul în Ungaria se ia asupră-şi rolul de-a milita şi pe terenul politic şi de-a inaugura astfel aşa căsul catolicism politic, care se ia lupta făţişă cu liberalismul celor dela putere. întrunirea cea mare dela Pesta are sefiă — cum ejice organul amintitului partid — un fel de eserciţiu de arme al catolicilor maghiari, cari au se-şi vadă „idealul lor naţional“ în creştinismul positiv, nu în liberalismul frasist. Un înţeles mai deosebit dă organul fracţiunei îndependiste catolice ideilor catolicismului combatant. El vorbesce nu de catolicismul „politic“ ci de catolicismul „maghiar“, care, orice, e în drept se-şiia şi el partea sa cuvenită din viaţa comună naţionala. La Maghiari momentul politic concide acei cu cel maghiar totuşi nu trebue se ignorăm, că cei din partidul poporal vorbind de „catolicismul politic“ îi dau un înţeles ceva mai larg. Ceştialalţî, din fracţiunea ugronistă, sunt chiar puţin îngrijaţî, ca nu cumva mişcarea catolică de faţă se ia o direcţia prejudiţiosă „idealurilor naţionale maghiare“ cum se propagă şi se nutresc ele acum de cătră şovinism. Ei crk, că „acela ar fi cel mai mare binefăcător al Ungariei, care ar sei se lege strâns mişcarea confesională cu idea naţională“. Lumea catolică maghiară SG poate să fi ajuns la răspântia, unde va trebui să-şi alegă direcţia pentru viitor. Deca vom judeca după spiritul, ce domnesce la festivităţile şi întrunirile catolicilor maghiari, vom găsi, că acea direcţie înclină tot mai hotărît spre şovinismul maghiar dominant, păstrându-şî, firesce, caracterul ei de căpetenie confesional. Cu modul acesta putem încă de pe acum distinge între un şovinism maghiar cu caracter confesional şi şovinismul maghiar interconfesional al celor de la cârmă. Acesta este deocamdată efectul „eserciţiilor de arme“ ale catolicilor maghiari, or resultatul va fi, că va produce o contra-mişcare din partea celorlalte confesiuni. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Natură și vieță. De E. Sienkewicz, trad. de I. C. Frunză. — Continuare. — — Bine, domnule notar! domnule notar ! Dumnitale nu-ți este de bețivanul de Rizepa, dar mi se pare, că te ocupi de nevastă-sa de Rizepowa,*) și.... asta e un mare păcat. — Ce-ți pasă? Mai bine te-ai gândi, că băiatul dumitale e de nouă-spre-cece ani și că și el trebue să tragă sorți. — Stiu bine, dar nu-1 dau. Decă nu pot face altfel, i-1 răscumpăr cu bani. — Ei, dacá dumneata ești un om așa de bogat.... — Hm, cu voia lui Dumnedeu, oi face ce-oia face. — Vreți să plătiți opt sute de ruble răscumpărate ? — Décá clic, că plătesc, atunci plătesc, şi décá vrea Dumnedeu şi rămân eu *) Rizepowa, cum s’ar chee românesce po porai. Rizepóie, primar, în câţiva anişori pun paguba la loc. — Poate.... şi poate nu. Am şi eu năcaşurile mele, şi şi mie îmi trebue. Un om de educaţie are cheltueli mai mari, decât un om de rând, şi dacă am introduce în listă pe Rizepa în locul fiului dumniavoastră, a-ţi face o bună economie... opt sute de ruble nu se găsesc pe uliţă. Primarul căcjii pe gânduri. Speranța, că va economisi o aşa sumă de bani, îl adimenea şi-i făcea cu ochiul. — Sciu eu — zise în fine — așa ceva e un lucru nu tocmai fără urmări, e un lucru al ciorilor. — N’ai să porți nici o grije. — Tocmai că duc grije, mi-e tema, îmi pare, că capul dumitale e pre învăpăiat și la urma urmelor tot în capul meu s’or sparge lucrurile. — Cum vreţi, de altmintrelea puteţi plăti opt sute de ruble... — Nu clic, că nu mi-ar părea rău să plătesc.... — In fine! Dacă credeți, că aveți să faceți banii la loc, de ce să vă pară rău? Vă faceți însă socoteala fără birtaș. încă nu se sciu toate lucrurile, dar deci se vor afla, ceea ce eu sciu... — Dumniata iai din banii de cancelărie mai mult ca mine. — Nu-i vorba de acum, ci de vremurile de mai înainte.... — Nu mă tem de nimic. Am făcut, ce mi s’a poruncit. — In fine! N’aveți să vă spălați înnaintea mea. Vă veți spăla la locurile mai înalte, picând acestea notarul își lua șapca lui de colră verde și părăsi cancelaria. Sorele era spre apus, omenii se întorceau de la câmp. Notarul întâlni mai întâiu cinci cosaşi cu casele lor pe spate; aceştia deteră bineţe şi se plecară dicând: „Dumnedeu să dea bine“ ; notarul îşi pleca puţin capul său năclăit cu pomadă, fără să răspundă „să dea Dumnedeu“, căci aşa ceva nu s’ar fi potrivit pentru un om de educaţie. Toţi scieau, că Pan Zoldikiewicz este un om de educaţie şi astfel numai gurile rele, cari urăsc pe ori cine se ridică ceva mai sus între semenii săi, ar fi privit cu ochi răi şi n’ar fi putut dormi de năcaz pentru sumata purtare a notarului. Decă ar fi să facem descrierea vieţii acestui vestit bărbat, ar trebui să se pună în biografia acestui om neobicinuit, că prima sa cultură şi-a primit-o în Măgăreni, capitala districtului Măgăreni, de care se ţinea şi satul Prostoveni. La şaptespreczece ani tînerul Zoleikiewicz se afla în clasa a doua, şi ar fi înaintat de bună samă, dacă n’ar fi întrevenit timpuri furtunoaşe, cari au împedecat pentru tot-deuna ocupaţiunea lui mai departe cu sciinţa. Răpit de un entusiasm tipic la tinerime, s’a înrolat şi el în fruntea unei cete de alţi tineri, pentru a face demonstraţii profesorilor, cari, cum s’ar elice, îl prigoniau şi-i făceau nedreptăţi. In fine îşi rupse cărţile şi caetele, îşi aruncă linealul şi condeele, părăsi sciinţa şi apucă o carieră nouă. In chipul acesta ajunse târîş grăpiş în slujbă şi o duse pănă la rangul de notar comunal, şi în închipuirea lui, după cum am spus şi mai înainte, visa la slujba de subrevisor. Drept spunând, nici ca notar comunal nu-i mergea rău. Un băiat deştept iute scie să se impună. Fiind-că după cum s’a amintit mai înainte, simpaticul nostru erou sciea despre fiecare locuitor din cercul său câte ceva, era de sine înţeles, ca locuitorii să aibă un fel de respect faţă de el, un respect împreunat cu oarecare temere de a nu jicni prin ceva acesta personă atât de însemnată, îl salutau persoane Conflict austro-ungaro-tine. Intre Austro-Ungaria şi Poarta otomană s’a ivit un conflict interesant, căruia nu i s’a dat pănă acum o soluţiune. Causa conflictului este emigrarea mohamedanilor din Bosnia şi Herţegovina. Emigranţii nemulţumiţi, se imbarcă la Raguza, şi-şî vizeza paşapoartele la consulul otoman de-acolo, Iusuf effendi. Autorităţile austriace au găsit vatămătore procederea aceasta a emigranţilor mohamedani şi nimicindu-le paşapoartele, i-au silit să se reîntorcă în Bosnia şi Herţegovina. In urma aceasta consulul turc din Raguza a chemat la o consfătuire pe Achmed Felsi-paşa, representantul diplomatic turcesc din Cetinje, şi pe Ferkis-paşa, comisar împărătesc turc în Albania. La consfătuire s-a enunţat, că Bosnia şi Herţegovina stau încă tot sub suzeranitatea Portei şi astfel consulul turc din Raguza este în drept a viza paşapoartele. De altfel consulul a primit din Constantinopole îndrumarea, să eserciteze şi pe viitor acest drept, fiindcă prin vizarea acesta se dă espresiune dreptului de suveranitate a Sultanului peste provinciile ocupate. Despre decisiunea conferenţei din Raguza, s’a raportat guvernului de estenne din Viena. Din Bucovina, „Deşteptarea“ din Cernăuţi spune, că preoţimea din Câmpulung, în înţelegere cu poporul, a proclamat Vineri, în 1 Noemvrie n., pe protopresbiterul districtual George Balmoş din Dorna de candidat pentru mandatul vacant din dieta ţării, pe baza programului partidului poporal-naţional. Protopresbiterul Balmoş a primit candidatura. Cehii şi guvernul Koerber. De câtva timp domnesc o mare încordare între Cehii tineri şi guvernul Koerber. Căuşele acestei încordări le esplică chiarul ceh nolas Narodau scriind următoarele: „Dacă Dr. Koerber ar fi fost în privinţa economică şi culturală aşa de prevenitor faţă cu poporul cehie, ca faţă cu Germanii, atuncî lucrurile ar sta altfel. Atunci Cehii n’ar trebui să-şi ia refugiul la politica de postulare, că ai deputaţilor cehi prin vina lui Koerber nu n-a rămas alta, decât a storce dela guvern ceea ce acesta nu li-a dat de bună voiă și ceea ceera datoria lui a le da. Nici măcar mustul de arte promis, care n’are să fiă o instituţiune celtică, ci utraquistă şi care se dice a fi un dar împărătesc, nu l’a făcut păn’ acuma guvernul. Dr. Koerber juca un joc hazardat, deare-oa face ca prăpastia între Viena și Cehi să devină tot mai mare“. „Narodni Listyu scrie, tălmăcind, discursul lui Kramarc: „Guvernul Koerber este un guvern al stângei (germane). Neutralitatea cu care se mândresce Koerber, e o glumă prostă. Dr. Koerber nu şi-a ţinut cuvântul de onoare dat Cehlor, de a nu schimba nimic în sfătos quo pe terenul administraţiei publice în cestiunea limbei, ci a păgubit pe Cehi, îndeosebi prin preferarea funcţionarilor cehi în favorul Germanilor. „Italienii vor primi universitatea lor italiană mai curând decât Cehii universitatea lor în Brünn. Dr. Koerber speculeză cu programul său economic a ridica bunăstarea, cum pretinde, atâta timp, pănă ce popoarele vor uita de trebuinţele lor naţionale. Dar cunoaste rău poporul cehie, care nu va admite astfel de speculațiuni“. Numita foaie întreba în fine pe Koerber categoric, se spună deca consimte cu părerea lui Bareuther, care a cis: „Austria va deveni germană, sau va înceta de a esista?“ „Politik“ constată, că crisa continuă, fiă că s’ar pune în legătură cu numele lui Koerber, ori cu acela al lui Rezek (ministru pentru Boemia).