Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)

1901-10-24 / nr. 236

REDACŢIUNEA , Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE te primesc la Administraţiune în Braşov şi la amatorele BIRO­URÎ de AMIN­TIRÎ : în Vioria, la N. Dukes Nachf., Hux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körut). PREŢUL INSERTIU IIILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 236. Braşov, Miercuri 24 Octombie (6 loemvrie). 1901. A­N­u L LXIV. „gazeta“ iese în acce (ji. Afirmamente pentru Austro-Uicaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Eraser Administraţiunea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30, etasiu I.: Pe un an 20 cor., pe şi de luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe­­ luni 12 c., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Adunarea catolicilor unguri. Nu voim se vorbim aici de con­gresul catolic, ce stă în legătură cu cestiunea autonomiei bisericesc), ci de adunarea cea mare a catolici­lor unguri din ţară, ce s’a întrunit erî în Budapesta. Acesta adunare se ţine în urma hotărîrei luate anul tre­cut, când cu serbarea aniversărei de 900 ani a catolicismului în Ungaria, ca se se ţină în fie care an mari meetingurî catolice în interesul lăţi­­rei spiritului catolic pe toate terenele, pe cel literar, al artelor, al educa­ţii) nei, pe cel social şi caritativ. Pănă în 4 Noemvrie la ameadî s’au anunţat vre-o 4000 de partici­panţi, toate societăţile şi reuniunile catolice sunt în minier mare repre­­sentate, se ţin servicii divine prin tote bisericile mai de frunte, după cam­ urmeză marile întruniri şi şe­dinţe festive. Festivităţile vor dura pănă la 7 Noemvrie. Cu un cuvânt se petrece acum şi în Ungaria ceea­ ce vedem de mult în Austria şi în Germania. Se ţin mari adunări catolice cu scop de­ a manifesta viaţa şi puterea catolicis­mului. Este un fel de demonstraţiune confesională, ca protest în contra li-­­­beralismului dominant interconfe­­sional. Toată mişcarea aceasta e condusă de aşa numita ligă regnicolară a cercurilor catolice, al căreia preşe­dinte este contele Ioan Zichy cel mai tînăr. Numele acesta însuşi ne indică isvorul mişcării, ce derivă din tabera partidului poporal catolic. Sub lozinca apărării creştinismului ameninţat de cătră „liberalismul ji­­dovit“, acest partid stărue, precum bine seim, pentru­ ea catolicismul în Ungaria se ia asupră-şi rolul de-a milita şi pe terenul politic şi de-a inaugura astfel aşa că­sul catolicism politic, care se ia lupta făţişă cu li­beralismul celor dela putere. întrunirea cea mare dela Pesta are se­fiă — cum ejice organul amintitului partid — un fel de eser­ciţiu de arme al catolicilor maghiari, cari au se-şi vadă „idealul lor na­ţional“ în creştinismul positiv, nu în liberalismul frasist. Un înţeles mai deosebit dă or­ganul fracţiunei îndependiste cato­lice ideilor catolicismului combatant. El vorbesce nu de catolicismul „po­litic“ ci de catolicismul „maghiar“, care, orice, e în drept se-şi­­i­a şi el partea sa cuvenită din viaţa comună naţionala. La Maghiari momentul politic concide acei cu cel maghiar totuşi nu trebue se ignorăm, că cei din partidul poporal vorbind de „cato­licismul politic“ îi dau un înţeles ceva mai larg. Ceştialalţî, din fracţiunea ugro­­nistă, sunt chiar puţin îngrijaţî, ca nu cum­va mişcarea catolică de faţă se ia o direcţia prejudiţiosă „idealu­rilor naţionale maghiare“ cum se propagă şi se nutresc ele acum de că­tră şovinism. Ei crk, că „acela ar fi cel mai mare binefăcător al Unga­riei, care ar sei se lege strâns miş­carea confesională cu idea na­ţională“. Lumea catolică maghiară SG poate să fi ajuns la răspântia, unde va trebui să-şi alegă direcţia pentru viitor. Deca vom judeca după spiri­tul, ce domnesce la festivităţile şi întrunirile catolicilor maghiari, vom găsi, că acea direcţie înclină tot mai hotărît spre şovinismul maghiar dominant, păstrându-şî, firesce, carac­terul ei de căpetenie confesional. Cu modul acesta putem încă de pe acum distinge între un şovinism maghiar cu caracter confesional şi şovinismul maghiar interconfesional al celor de la cârmă. Acesta este deocamdată efectul „eserciţiilor de arme“ ale catolicilor maghiari, or resultatul va fi, că va produce o contra-mişcare din partea celorlalte confesiuni.­ ­ FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Natură și vieță. De E. Sienkewicz, trad. de I. C. Frunză. — Continuare. — — Bine, domnule notar! domnule no­tar ! Dumnitale nu-ți este de bețivanul de Rizepa, dar mi­ se pare, că te ocupi de nevastă-sa de Rizepowa,*) și.... asta e un mare păcat. — Ce-ți pasă? Mai bine te-ai gândi, că băiatul dumitale e de nouă-spre-c­ece ani și că și el trebue să tragă sorți. — Stiu bine, dar nu-1 dau. Decă nu pot face alt­fel, i-1 răscumpăr cu bani. — Ei, dacá dumneata ești un om așa de bogat.... — Hm, cu voia lui Dumnedeu, oi face ce-oia­ face. — Vreți să plătiți opt sute de ruble răscumpărate ? — Décá clic, că plătesc, atunci plă­­tesc, şi décá vrea Dumnedeu şi rămân eu *) Rizepowa, cum s’ar chee românesce po porai. Rizepóie, primar, în câţi­va anişori pun paguba la loc. — Poate.... şi poate nu. Am şi eu nă­­caşurile mele, şi şi mie îmi trebue. Un om de educaţie are cheltueli mai mari, decât un om de rând, şi dacă am introduce în listă pe Rizepa în locul fiului dumniavoastră, a-ţi face o bună economie... opt sute de ruble nu se găsesc pe uliţă. Primarul căcjii pe gânduri. Speranța, că va economisi o aşa sumă de bani, îl adimenea şi-i făcea cu ochiul. — Sciu eu — zise în fine — așa ceva e un lucru nu tocmai fără urmări, e un lucru al ciorilor. — N’ai să porți nici o grije. — Tocmai că duc grije, mi-e tema, îmi pare, că capul dumitale e pre învăpăiat și la urma urmelor tot în capul meu s’or sparge lucrurile. — Cum vreţi, de altmintrelea puteţi plăti opt­ sute de ruble... — Nu clic, că nu mi-ar părea rău să plătesc.... — In fine! Dacă credeți, că aveți să faceți banii la loc, de ce să vă pară rău? Vă faceți însă socoteala fără birtaș. încă nu se sciu toate lucrurile, dar deci se vor afla, ceea­ ce eu sciu... — Dumniata iai din banii de cance­­lărie mai mult ca mine. — Nu-i vorba de acum, ci de vremu­rile de mai înainte.... — Nu mă tem de nimic. Am făcut, ce mi­ s’a poruncit. — In fine! N’aveți să vă spălați în­­naintea mea. Vă veți spăla la locurile mai înalte, picând acestea notarul își lua șapca lui de col­ră verde și părăsi cancelaria. Sorele era spre apus, omenii se întorceau de la câmp. Notarul întâlni mai întâiu cinci cosaşi cu casele lor pe spate; aceştia de­­teră bineţe şi se plecară dicând: „Dumnedeu să dea bine“ ; notarul îşi pleca puţin capul său năclăit cu pomadă, fără să răspundă „să dea Dumnedeu“, căci aşa ceva nu s’ar fi potrivit pentru un om de educaţie. Toţi scieau, că Pan Zoldikiewicz este un om de educaţie şi ast­fel numai gurile rele, cari urăsc pe ori­ cine se ridică ceva mai sus între semenii săi, ar fi privit cu ochi răi şi n’ar fi putut dormi de năcaz pentru su­­mata purtare a notarului. Decă ar fi să facem descrierea vieţii acestui vestit bărbat, ar trebui să se pună în biografia acestui om neobicinuit, că prima sa cultură şi-a primit-o în Măgăreni, capitala districtului Măgăreni, de care se ţinea şi satul Prostoveni. La şapte­spre­­czece ani tînerul Zoleikiewicz se afla în clasa a doua, şi ar fi înaintat de bună samă, dacă n’ar fi întrevenit timpuri furtu­­noaşe, cari au împedecat pentru tot-deuna ocupaţiunea lui mai departe cu sciinţa. Răpit de un entusiasm tipic la tinerime, s’a înrolat şi el în fruntea unei cete de alţi tineri, pentru a face demonstraţii pro­fesorilor, cari, cum s’ar elice, îl prigoniau şi-i făceau nedreptăţi. In fine îşi rupse căr­ţile şi caetele, îşi aruncă linealul şi con­­deele, părăsi sciinţa şi apucă o carieră nouă. In chipul acesta ajunse târîş grăpiş în slujbă şi o duse pănă la rangul de notar comunal, şi în închipuirea lui, după­ cum am spus şi mai înainte, visa la slujba de subrevisor. Drept spunând, nici ca notar comunal nu-i mergea rău. Un băiat deş­tept iute scie să se impună. Fiind-că după cum s’a amintit mai înainte, simpaticul nos­tru erou sciea despre fie­care locuitor din cercul său câte ceva, era de sine înţeles, ca locuitorii să aibă un fel de respect faţă de el, un respect împreunat cu oare­care temere de a nu jicni prin ceva acesta per­­sonă atât de însemnată, îl salutau persoane Conflict austro-ungaro-tine. In­tre Austro-Ungaria şi Poarta otomană s’a ivit un conflict interesant, căruia nu i­ s’a dat pănă acum o soluţiune. Causa conflic­tului este emigrarea mohamedanilor din Bosnia şi Herţegovina. Emigranţii nemul­ţumiţi, se imbarcă la Raguza, şi-şî vizeza paşapoartele la consulul otoman de-acolo, Iusuf­ effendi. Autorităţile austriace au găsit vatămătore procederea aceasta a emigran­ţilor mohamedani şi nimicindu-le paşapoar­tele, i-au silit să se reîntorcă în Bosnia şi Herţegovina. In urma aceasta consulul turc din Raguza a chemat la o consfătuire pe Achmed Felsi-paşa, representantul diploma­tic turcesc din Cetinje, şi pe Ferk­is-paşa, comisar împărătesc turc în Albania. La consfătuire s-a enunţat, că Bosnia şi Her­ţegovina stau încă tot sub suzeranitatea Portei şi astfel consulul turc din Raguza este în drept a viza paşapoartele. De alt­fel consulul a primit din Constantinopole îndrumarea, să eserciteze şi pe viitor acest drept, fiind­că prin vizarea acesta se dă espresiune dreptului de suveranitate a Sulta­­nulu­i peste provinciile ocupate. Despre deci­­siunea conferenţei din Raguza, s’a raportat guvernului de estenne din Viena. Din Bucovina, „Deşteptarea“ din Cernăuţi spune, că preoţimea din Câmpu­lung, în înţelegere cu poporul, a proclamat Vineri, în 1 Noemvrie n., pe protopresbi­­terul districtual George Balmoş din Dorna de candidat pentru mandatul vacant din dieta ţării, pe baza programului partidului poporal-naţional. Protopresbiterul Balmoş a primit candidatura. Cehii şi guvernul Koerber. De cât­va timp domnesc o mare încordare între Cehii tineri şi gu­vernul Koerber. Căuşele acestei în­cordări le esplică chiarul ceh nolas Narodau scriind următoarele: „Dacă Dr. Koerber ar fi fost în pri­vinţa economică şi culturală aşa de preve­nitor faţă cu poporul cehie, ca faţă cu Ger­manii, atuncî lucrurile ar sta altfel. Atunci Cehii n’ar trebui să-şi ia re­fugiul la politica de postulare, că ai deputaţi­lor cehi prin vina lui Koerber nu n­-a ră­­mas alta, decât a storce dela guvern ceea­ ce­ acesta nu li-a dat de bună voiă și ceea­ ce­­era datoria lui a le da. Nici măcar mustul de arte promis, care n’are să fiă o institu­­ţiune celtică, ci utraquistă şi care se dice a fi un dar împărătesc, nu l’a făcut păn’ acuma guvernul. Dr. Koerber juca un joc hazardat, deare-oa face ca prăpastia între Viena și Cehi să devină tot mai mare“. „Narodni Listyu scrie, tălmăcind, discursul lui Kramarc: „Guvernul Koerber este un guvern al­ stângei (germane). Neutralitatea cu care se mândresce Koerber, e o glumă prostă. Dr­. Koerber nu şi-a ţinut cuvântul de onoare dat Ceh­lor, de a nu schimba nimic în sfă­tos quo pe terenul administraţiei publice în cestiunea limbei, ci a păgubit pe Cehi, în­deosebi prin preferarea funcţionarilor cehi în favorul Germanilor. „Italienii vor primi universitatea lor italiană mai curând decât Cehii universitatea lor în Brünn. Dr. Koerber speculeză cu programul său economic a ridica bunăsta­rea, cum pretinde, atâta timp, pănă­ ce po­­poarele vor uita de trebuinţele lor naţio­nale. Dar cunoaste rău poporul cehie, care nu va admite astfel de speculațiuni“. Numita foaie întreba în fine pe Koerber categoric, se spună deca con­simte cu părerea lui Bareuther, care a c­is: „Austria va deveni germană, sau va înceta de a esista?“ „Politik“ constată, că crisa conti­nuă, fiă că s’ar pune în legătură cu numele lui Koerber, ori cu acela al lui Rezek (ministru pentru Boemia).

Next